Cum s-a împotmolit românul la mall

“Ce faci, te plictisesti? Hai sa dam o tura prin Mall. Ne asezam la o masa, comandam o racoritoare si luam si noi pulsu’ la lumea buna.”

Daca vrei sa masori nivelul fitelor din capitala fa o oprire la mall. E un adevarat barometru. Burtosi de fete tinere gata, baieti cu bani de la tata, fete cu ochii-n doua cate doua pentru fiecare compartiment al portofelului doldora de euro. Ici-colo cate un condamnat la subzistenta ratacit, receptand din plin privirile pline de dizgratie ale majoritatii. Cam asta e aluatul care umfla cupola locatiei in figuri.

Bine, bine… dar ce ne facem cand se pun la umflat dupa aceeasi reteta si baietii care s-au plictisit sa scuipe la seminte pe trotuar in fata blocului? Primii enumerati mai sus sunt parte activa din fenomen, sunt ceva intrinsec. Viata la mall fara ei ar fi ca viata la supermarket, ca lantisorul stropit cu aur sau ca haina fara eticheta de firma.

Dar astialaltii? Astia cu buzunarele pline de verzisori de cate un leu? Astia ce s-or strofoca sa ajunga la nasul tuturor mucosilor parveniti sau la pungile cu bani – castigati cu sudoarea muncii altora – ale smecherilor din peisaj? Raspunsul vine brusc: astia au valoare, frate! Astia sunt adevarati! Nu esti din breasla lor, iei subit valoarea “false”.

Unde se imbina snobismul cu prostia te trece… o situatie de cacat. Iar toate personajele intregesc un tablou al grotescului, al lipsei simtului de ridicol.

Am crezut ca cel mai neinspirat mod de a-ti omori timpul este sa faci ture prin oras cu autobuzul 336, cum faceam in studentie dupa ce ne storceam ultimele resursele pe cate-o carte rece la biblioteca din campus. Corect gresit! Parca nici atarnatorii nu mai sunt ce-au fost odata…