Taxa şi ta-su

• Promo, Telefonul fără stil •

Ţrrrr!

-Da!

-mmmmm..

-Alo!

-mmmmm..

-Cine e?

-mmmeu mmmsunt. Ce ai cu tata?

-A, săru’mâna. Mă iertaţi, nu v-am auzit, era gălăgie…

-mmmcum nu ai auzit? Mmmm…

-Se mai întâmplă…Vă rog, cu ce vă pot ajuta, domniţă?

-mmmmeu nu sunt domniţă, da? Mmmmdomniţele erau alea îmbrăcate naşpa şi care mmmnu se spălau. Te spun lu’ mmmmtata dacă râzi de mine…

-Nu, vă rog, a fost o formă de politeţe..

-mmmmm! Nu mă contrazice! Mmmmmmmmm…

-Vă rog…

-Ce ai cu tata? mmmmde ce îi ceri bani?

-Hm…Despre ce vorbiţi, domniţă?

-mmmmmmmmm!

-Pardon, domnişoară…

-mmmmcum despre ce? Îi ceri bani lu’ tata? De unde să-ţi dea tata bani?

-Vă rog, fiţi mai explicită…Mâncaţi ceva, căci nu vă înţeleg?

-mmmmm! Să mănânci tu, bondocule! Eu nu mmmmănânc!

-Domniţă..ăă, domnişoară, trebuie să mâncaţi căci altfel nu ajungeaţi mare, hi, hi…

-mmmmm! mmmare eşti tu, umflatule mmmmic! Eu nu sunt mmmmare! Te spun lu’ taaataaa!

-Păi, sunteţi mare..Adică, aveţi o vârstă…Adică nu mai sunteţi mică…

-mmmmnu sunt bătrână!

-Ştiu, vroiam să spun că nu mai sunteţi la grădiniţă, în sensul ăsta.

-mmmm…da, nu mai sunt! Sunt în Parlamentul European, prostule! Te spun lu’ tata!

-Deci, cu ce vă pot ajuta?

-mmmm! Tu n-auzi, mă? De ce îi ceri bani lu’ tata?

-Domnişoară, nu vă înţeleg! Despre ce bani vorbiţi, la ce vă referiţi? Vorbiţi mai clar.

-mmmmmm! mmmeu vorbesc clar! Mmmmm! Te spun lu’ tata!

-Of, vă rog, am treabă, de ce m-aţi sunat?

-mmmmmm! ascultă-mă, piticule! Să nu-i mmmmai ceri bani lu’ tata!

-Pfuai, bine, bine, nu-i mai cer..Hai, dacă eşti cuminte şi închizi telefonul şi te duci la Bruxelles, nu-i mai cer…

-mmmm, sigur?

-Da, da, sigur! Numai să închizi telefonul ăla odată!

-Dacă mmmă mmmminţi te spun lu’ tata!

-Da, ştiu, nu te mint…Hai, pa-aa!

-mmmmm, bine, prostule, şă ştii că o să mă uit să văd dacă nu mă minţi..

-Da, da…

Clanc!

 

…Proasta naibii…uuuuf!

-Boc, cui îi zici tu proastă?

-ăăăă, pardon, cine e?…Ah, n-am închis telefonul…

-Băh, păi prost eşti tu, băh!

-Mă iertaţi, eram aici cu o vecină, făcea gălăgie..

-Boc, vezi cu taxa aia, că mi-a cerut asta mică bani pentru cumpărăturile ei, dracu’ ştie ce tot cumpără atât!

-Da, să trăiţi…Ce taxă?

-Băh, vezi cu prezidenţialele!

-aaa, da! Am înţeles.

-Hai, mişcă! N-o fă pe aia mică să te spună lu’ ta-su! Hă, hă, hă, iar am glumit bine!

Clanc!

Idilă pe caniculă

• Promo, Telefonul fără stil •

Ţrrr!

-Da…

-Bună, hă, hă!

-A, tu erai…

-Eu, marinarul tău preferat. Eleno, ai văzut că te-am scăpat de furia golanilor!

-Da, da…

-Nişte nenorociţi care se iau de femei bu..frumoase, aşa ca tine! Eleno, trebuie să mă răsplăteşti!

-Da, cocoşel…

-Cocoşel?! Unde ţi-e gândul, femeie? Ce, eu sunt bărba-tu?

-Nu, dragă, ce sari aşa? Nu am voie să-ţi zic cum vreau?

-Bine, fie. Dar nu cocoşel. Îmi dă o stare de nelinişte şi trebuie să iau o gură de whisky. A-propos, iartă-mă un pic.

-…

-Gata! Bună, mă, băutura! Vulpiţa mea, eşti ca marea pentru mine! Trebuie să te văd!

-Da, vaporaşul meu…

-Udrea, o ştii pe aia: nu contează cât de mic e vaporul, contează cât de învolburată e marea!

-Vai, eşti spiritual…

-Hă, hă, măh, Eleno, e din cauza ta. Ah, când intrai tu la mine în birou, la aer condiţionat…

-Hi, da…

-Şi când scăpam eu dosarele alea pe jos…

-Hi..

-Şi tu te aplecai să le ridici…

-Hi..

-Stai aşa, Udreo!

-…

-Gata! Măh, da’ sete îmi e. Cald, cald. S-a stricat aerul condiţionat şi nu mai am nici gheaţă la whisky.

-Matelotul meu, când eşti liber?

-Eleno, sunt liber când vrei tu. O trimit pe Maria la aia mică, s-o ajute la cumpărături. A-propos, m-a disperat cu chestia asta. Toată ziua o sună pe mă-sa să-i povestească de magazine şi haine. Chiar aşa, ia s-o trimit eu acolo!

-Da, ar fi excelent…

-Aşa, după aia mă duc să m-aranjez şi eu puţin la ceafă să fiu, aşa, elegant. Mă dau cu parfumul ăla de la tine, de acum trei ani, bag o gură de whisky şi vin spre tine!

-Stai, dragă, ce te grăbeşti? Nici n-a plecat Maria şi gata? Şi unde vii la mine? Nu mai bine vin eu?

-Da, aşa e…M-am aprins de la căldura asta. A-propos, stai un pic…Gata! Măh, da’ bun e! Pfiu, şi cald.

-Hai, sună-mă când rezolvi cu Maria, să ştiu când te vizitez.

-Gata, Udreo, acum mă ocup! O sui în primul avion şi te sun! Preşedintele ţării rezolvă tot!

-Aşa, îmi place când eşti dur…Hrrr..

-Băh, Eleno, să vii echipată că de nu…

-Vin, vin…

-Hai, că dacă nu eşti cuminte o sa-ţi zic şi poanta cu lupul, hă, hă, hă!

-Care?

-Vezi tu. Te pup, femeie! Pfuai, ce cald e…

Clanc!

Telefonul din mână

• Promo, Telefonul fără stil •

Ţrrr! Ţrrrr! Ţrrrr!

-Da, da, cine e?

-Preşedintele ţării, piticule! Spune repede ce ai în mână!

-ăăă, păi nimic…

-Boc, eşti prost! Nu ţii telefonul în mână?

-A, da…

-Hă, hă, hă! Te-ai speriat, băh. Aşa şi trebuie. Să tremure pantalonii pe tine când vorbeşti cu mine, băh!

-Da, cu respect…

-Da, şi respect. Aşa. Băh, Boc, ce faceţi voi cu Elena mea, băh?

-Să trăiţi, nu facem nimic. Ce să facem?

-Vă bateţi joc de un suflet mare, Boc. Ai văzut doar ce suflet mare are, nu?

-Să trăiţi, nu-mi permit…

-Normal, băh, Boc că nu-ţi permiţi! Păi sufletul ei e mai mare ca tine, băh! Dacă-ţi pune un suflet pe faţă te sufoci, Boc, hă, hă, hă!

-Vă rog, mă simt prost…

-Boc, eşti prost, băh! De aia te simţi aşa. Ce aveţi cu Elena, Boc?

-V-am spus, nimic…

-Cum nimic, băh? Vă e ciudă pe Elena mea, băh?

-Nu, se poate…? Cum să ne fie ciudă pe aia mică?

-Care aia mică, Boc? Nu ţi-am zis că are sufletul de două ori cât tine?

-Unde, că nu prea are…

-Boc, eşti tâmpit? Ai probleme cu ochelarii? Tu n-ai văzut ce se ascunde după decolteul ăla?

-Păi, nu…

-Nu, normal că nu! Te spărgeam! Eu am văzut, băh!

-Doamne fereşte…Să trăiţi, dar nu e cazul să-mi ziceţi…

-Hă, hă, hă, Boc, spune repede ce ai în mână!

-ăăă…

-Telefonul, Boc! Eşti vai de tine, Boc! Ia-ţi vacanţă.

-Nu, că mi-am luat. Domnule preşedinte, mă iertaţi, dar nu vreau să ştiu ce intimităţi aveţi cu fiica dumneavoastră…

-Boc, eşti prost? N-ai înţeles nimic! Udrea, băh, Udrea! De ea vorbesc, piticule!

-Aaa, mă iertaţi…

-Hă, hă, hă, nu vorbeam de prostuţa lu’ tata, băh…Auzi, şi de ce te iei de fică-mea? Cum adică nu prea are decolteu?

-Păi, vroiam să zic că…

-Boc, chiar nu are, băh! Hă, hă, hă, ce te mai sperii tu…Băh, ce aveţi cu Elena?

-Nu mai înţeleg..Cu care?

-Udrea, băh!

-Nimic. Nu se întâmplă nimic.

-Aşa, băh. Să nu vă prind. Dacă eşti cuminte, îţi arăt nişte poze cu ea, băh…Ştii tu…

-Da, da!… ăăă, nu, vă rog, nu e cazul…

-Boc, zi repede ce-ai în mână!

-Telefonul!

-Te văd, Boc!

-Mă iertaţi…

-Hă, hă, hă! Băh, da’ credul mai eşti!

Clanc!

Sesiune de glume

• Promo, Telefonul fără stil •

Ţrrr!

-Da!

-Boc, tu eşti?

-Nu!

-Da’ cine e?

-Cine vreau eu, hi, hi!

-Băh, termină cu prostiile! Eşti pus pe şotii azi?

-Hi, hi, nu…Mai glumesc şi eu.

-Băh, Boc, nu-mi plac glumele tale. Numai ale mele îmi plac, hă, hă!

-Şi mie, să trăiţi!

-Boc, o ştii pe aia cu raţa?

-Nu…

-Raţi-ai dreacu’ de guvernanţi, că vă schimb pe toţi, băh! E, cum ţi se pare?

-Proastă…

-Băh, nici nu e glumă! Dau cu voi de pământ! A trebuit s-o aduc pe fata aia de la Suceava ca să nu mai dispară banii?

-Păi…

-Băh, Boc, nici să furaţi nu ştiţi, băh. Tre’ să avem o discuţie pe tema asta. Văd că ai uitat ce te-am învăţat la partid.

-Da, să trăiţi…

-Hai, îmbracă-te că mergem la jurământ.

-Iar?

-Nu noi, Boc. Plăcintă.

-Plăcintă? De care?

-Ce de care?

-De care plăcintă?

-Boc, ţi-ai luat medicamentele?

-Nu înţeleg…

-Păi, ce plăcintă abureşti tu acolo? Ţi-e foame? Eu vorbesc de ministra nouă, Boc!

-Aaa…Nu ştiam…

-Normal că nu ştiai. Doar n-o să te las pe tine să numeşti un ministru, băh, Boc. Ce, am tâmpit?

-Nu ştiu…

-Boc, ai grijă! Ţi-am spus că nu-mi plac glumele tale! Ale mele-s cele mai tari!

-Da…

-Aşa. P-aia cu Vanghelie o ştii?

-Nu…

-Ia fii atent. Boc, boc!

-Da, spuneţi.

-Nu, băh, nu cu tine. Ciocăneam la uşă.

-Aţi ajuns deja?

-Boc, eşti prost? Aşa era în banc.

-Aaa, spuneţi.

-Aşa. Deci, boc, boc!

-…

-Răspunde, băh!

-Păi, n-aţi zis că e bancul şi să tac?

-Nu, băh. Eu ciocăn şi tu întrebi cine e!

-Bine.

-Deci, boc, boc!

-Cine e?

-Primarul, băh!

-Râdeţi de mine?

-Nu, Boc! Aşa e bancul! Mă enervezi, Boc! Eu ciocăn, tu întrebi cine e iar eu răspund că-s primarul. Şi apoi tu mă întrebi iar ce primar sunt? Clar?

-Da.

-Sper. Aşa. Boc, boc!

-Cine e?

-Primarul!

-Ce primar sunteţi?

-Nu, Boc, mă întrebi care primar!

-Păi, nu am întrebat?

-Boc, ai întrebat ce primar sunt. Trebuie să întrebi care primar…

-Bine.

-Deci, boc, boc!

-Cine e?

-Primarul!

-Care primar?

-Primarul care este, hă, hă, hă!

-…

-Râzi, Boc! Nu ţi-a plăcut bancul meu?

-Îl ştiam…

-De unde îl ştiai, Boc? Şi ce dacă? Nu-ţi place? Râzi, băh!

-Hi, hi…

Clanc!

Pregătiri de litoral

• Promo, Telefonul fără stil •

Ţrrr! Ţrrr!

-…Mda, v-ascult…

-Boc, tu eşti?

-Da…

-Băh, dormi?

-Nu, nu, să trăiţi!

-Băh, nu mă minţi! Ce vorbeşti cu prune-n gură, piticule? Ţi-ai furat-o de la prostănac? Hă, hă, hă!

-Nu…

-Boc, dormi? Ţara arde şi piticul doarme!…Adevărul că şi pe mine mă arde un pic de la micii ăia de dimineaţă…

-Nu dorm, să trăiţi, da’ am mâncat un pic şi m-a luat toropeala.

-Băh, oricum dormi şi când nu mănânci. Da’ tu mănânci? Că tot mic rămâi, băh! Strici mâncarea degeaba, ha, ha, ha! Ce-mi plac glumele mele!

-E, m-am mai îngăşat puţin, hi, hi…Da’ o să mă apuc să fac mişcare.

-Taci, băh, găo..grăs..piticule! Ptiu, că mă încurc! Mă molipseşte prostia ta, băh! Crezi că mă interesează ce faci tu cu mâncarea?

-Păi, nu, da’…

-Boc, taci! Avem treabă! A început sezonul şi nu am fost la mare, la dans. Maria mi-a spus să dăm o fugă.

-Da, da…

-Aşa. Sepepiştii or să se ocupe de filat şi drum, Mazăre de discotecă şi Geoană de dat din gură, hă, hă. Cu Vântu şi Voiculescu vorbesc eu.

-Da, da…

-Aşa.Ţie îţi dau o listă să faci şi tu ceva. Băh, dormi?

-Nu, nu, spuneţi…

-Bine, băh, Boc, eu vorbesc cu tine şi tu dormi?

-Păi, nu dorm…

-Râzi, să te aud!

-Hi..

-Boc, ăsta nu e râsul tău! Sau, mă rog, nu este complet. Picoteşti când te sună preşedintele?

-Nu, să trăiţi…

-Păi, râzi, băh, Boc, că te pleznesc de nu mai dormi o săptămână!

-Hi, hi, hi, hi, ho!

-Ho, pardon! E bine…Deci, să-ţi dau o listă. Trimit pe cineva la tine.

-Da, da…Azi?

-Păi azi, Boc, că în baza ta de ultim moment…Da’ ai grijă să rezolvi tot că de nu…

-Rezolv, rezolv.

-Aşa, băh. Eşti simpatic când promiţi ceva. Aşa cred şi găozarii ăştia cu ştampila. Fii atent, că-ţi spun pe scurt ce trebuie să faci.

-E cu Rizi?

-Nu, băh. Ce dracu’? Las-o pe aia, că-i trece. Fii antenă! Ăăă, atent!

-Hi, hi..

-Boc, taci! Aşa. Deci, am nevoie să faci rost de şapte caserole de mici, patru baterii de fetească, apă minerală, nişte cârnaţi din ăia de la tine, cărbuni…Grătar am eu în protbagaj, aşa, pâine…A, ia şi nişte îngheţată că vine tuta ăăă, fata de la Bruxelles.

-…

-Boc!

-Da…

-Băh, Boc, iar dormi! Pfuai, cum m-am pricopsit eu cu tine. Hai, că trimit lista şi rezolv-o. Că de nu…

Clanc!

Dosar de vară

• Promo, Telefonul fără stil •

Ţrrr!

-Da, să trăiţi!

-Băh, Boc…ce prost am fost!

-Hi, hi..ăăă, pardon! Cum, prost?! Nu se poate aşa ceva!

-Boc, dacă eu spun că am fost prost, am fost. Au râs oamenii ăia de mine.

-Cine, unde?

-Boc, tu nu te uiţi la televizor?

-Păi, ieri am fost pe şantiere…

-Şi ce, ai fost şi noaptea?

-Nu…Dar am ajuns târziu şi mi-era somn. Nu am urmărit ştirile…

-Cum, băh? Şi azi de dimineaţă ce-ai făcut?

-Păi, am mâncat grişule…ăăă, am băut cafeaua şi am plecat la muncă.

-Boc, ce naiba cu vrăjelile astea? Ai fost la grătare ieri?

-Nu, pe şantiere, v-am spus…

-Boc, te pleznesc! Ai fost dimineaţă pe şantier, nu mă păcăli! Ai fost la grătar!

-Da, am fost…Da’ un pic, nu mult…

-Şi de ce nu te-ai uitat la ştiri?

-…

-Aha! Nu-şi pasă de ţară, băh, Boc! Numai mie îmi pasă!

-Nu, şi mie îmi pasă…

-Boc, nu mă fă să-mi crească tensiunea pe vremea asta! Tu ştii prin ce am trecut eu zilele astea? Băh, tu ştii?

-Nu…

-Păi, normal, că eşti mai prost, băh, Boc!

-Vă rog…

-Boc, tu ştii cât m-am consumat eu? Tu ştii ce demoni m-au secat de putere zilele aste? M-au secat, Boc!

-Păi, da..

-Boc, am fost un prost! Ah, ce mă enervezi Boc, când sunt prost! Şi ţie nu-ţi pasă…Boc, eşti un pitic nefolositor preşedintelui ţării!

-Nu, vă rog, nu-i aşa…

-Boc, tu ştii ce greu este să te abţii? Când toată lumea în jurul tău flutură mireasma de ţuică iar tu nu poţi să bei din cauza derbedeilor lui Voiculescu şi Vântu…Tu ştii cum e?

-Nu, nu ştiu, că eu am fost la grătare, na!

-Boc, eşti nesimţit? Îţi arde de glume proaste?

-Păi, dacă mă tot acuzaţi…

-Băh, linişteşte-te că schimb foaia! Cere-ţi scuze pentru nepăsarea ta!

-Nu!

-Boc!

-Nu!

-Boc!!

-Păi…

-Acum îţi ceri scuze!

-Mâine…

-Te pleznesc, Boc! Vrei să umblăm la dosar?

-Mă iertaţi.

-Aşa..Acum râzi, să mă înveseleşti!

-Hi, hi.

Clanc!

Telefonul de la miezul nopţii

• Promo, Telefonul fără stil •

Ţrrr!

-Alo, da!

-Băh, dormi?

-Nu, nu..Să trăiţi!

-Hai că m-ai recunoscut acum. Vroiam să fac mişto de tine. Oricum fac, hă, hă!

-Da, da…Adică în ce sens?

-În ce sens, să trăiţi, băh! Aşa se spune! În sensul acelor de ceasornic, băh, Boc!

-Da, să trăiţi!

-Băh, Boc, ce dracu’ faci, măh?

-Păi, bine…

-Băh, mă refer ce faci la guvern! Crezi că mi se rupe catargul de ce faci tu acasă? Oricum ştiu, băh, ce faci acasă, hă, hă, hă!

-Da, la guvern. Păi, fac ce mi-aţi zis…

-Boc, vezi ce vorbeşti! Eu nu ţi-am zis nimic!

-Păi, cum…

-Ne aud ăştia, măh, eşti prost?

-Da, mă scuzaţi…Adică nu, nu sunt, pardon…

-Hă, hă, hă! Băh, Boc, da’ ce mă amuzi tu pe mine! Cum pui tu botu’ la toate vorbele mele, băh! Eşti simpatic, băh. Hai că mâine le zic în presă că nu te schimb cât sunt preşedinte.

-Mulţumesc, mulţumesc, hi, hi…

-Boc, ce-i panarama aia la guvern? Îi dai motive lu’ Geoană să vorbească?

-Păi, eu fac ce mi-aţi zis…

-Taci, măh! Nu faci nimic, băh. O freci aiurea. Păi îl laşi pe Blaga să fie peste tine? La cât de pitic eşti, ăla te face varză a la Cluj, hă, hă, hă! Ce-mi plac glumele mele, Boc!

-Da, şi mie, hi, hi, să trăiţi.

-Gata, Boc! Vezi că mâine vin la şedinţă. Mă iau de voi, Boc. Să-mi faci discursul, că eşti bun la scris, măh. A-propos, să bagi şi două baterii la minibarul din sală.

-Păi, e în priză, merge fără baterii…

-Prost eşti, băh! Două baterii de Fetească albă, Boc! Cu apă Dorna la un litru jumate.

-A, mă iertaţi, sunt năuc.Da, sigur, se rezolvă. Doriţi şi un mic, ceva?

-Unde, măh, Boc? În sală? Îi faci, tu, băh? Hă, hă, hă! Parcă văd cum stau eu cu şpriţu şi urlu la vaca de Androneasca iar Boc e pe fundal, într-un nor de fum! Hă, hă, hă! Băh, Vanghelie doi care eşti…Simpatic eşti, măh…

-Mulţumesc…Deci fără mici, da?

-Văd eu. Să-ţi faci temele, Boc! Că mâine am chef de scandal. Şi să nu uiţi de baterii!

-Da, da.

-Hai, te pup, băh! Simpatic mai eşti…

Clanc!

Din nou avem circ pe scena politică. Enervaţi-vă aici, aici şi aici.

Costel, puiul și martorul ocular

• Martor şi tartor •

   Fac pe această cale un apel către Costel. Nu știu cine este Costel și a făcut dumnealui, știu doar că tatăl unei fete, prietena lui Costel, vrea ca acest individ să vină cu fiica lui acasă. Să treacă peste trecut, peste greșeli și să vină acasă. Eventual, cu o litră de pileală, să discute perspectivele relației lor.

   Finalul unei zile de muncă te lasă, de obicei, cu mintea destul de șifonată și cu rare idei despre orice activitate extra-profesională. Puținele imagini care te îndrumă către cuibul personal conțin, de obicei, una din combinațiile bere+somn, bere+sex, mâncare+somn, bere+mâncare sau orice altceva+orice altceva. Orice eveniment ieșit din comun și care tulbură matricea anterioară, fie te scutură un pic, fie te lasă la fel de rece precum gheața care te așteaptă în frigider. În acest peisaj monoton m-a vizitat un apel telefonic în această seară.

„-Alo, da!

-…da!

-V-ascult, cine e la telefon?

-Tu ești?

-Da, eu sunt cu siguranță, dar pe mine mă căutați?

-Costel, tu ești băiatule?

-Îmi pare rău, ați format greșit numărul. Vă rog să verificați.

-Costel, tu ești?

-Nu și nu mai insistați.”

   Privesc pe geamul mașinii și mă gândesc la praful de pe drum. Orașul își scutură ultimele picături de căldură peste valul metalic din trafic. Sună telefonul.

„-Alo, da!”

-Costel, de ce ai închis?

-Nu înțelegeți, ați greșit numărul…

-Costel, ce faci tată?

-Nu, nu sunt Costel…

-Mă băiete…Veniți, mă, acasă! Haideți acasă…

-Îmi pare rău, ați greșit numărul. Vă rog, o să închid.

-Ce să fac, mă, eu fac bine. Da’ voi de ce nu mai treceți pe la mine? Vino, mă, că vreau să-mi văd fata. Adu-mi puiul acasă.

-Domnule, ați greșit.”

   Mă gândeam că omul fusese sfătuit de neuronii săi ce mestecau alcool să-și ia inima în dinți și să facă un apel către Costel. Ce puteam să fac? Nici de râs nu-mi venea. Claxoanele din jurul meu m-au făcut să tresar. O rază cărămizie mângâia un coș de gunoi vărsat pe trotuar. Sună telefonul.

„-Alo, tot dumneavoastră?

-Costel, de ce închizi, mă?

-Domnule, nu sunt Costel!

-Haideți, mă acasă, că vă aștept. Haideți…

-Cine sunteți?

-Hai, mă, veniți să stăm de vorbă.

-Unde să venim?

-În Larga, mă, la căşile voastre.

-Domnule, vă rog…”

   Nici nu mi-am dat seama că se făcu seară de-a binelea. Mi s-a descărcat bateria. Afară, s-a mai răcorit un pic.

   Costel, du-te, măi, acasă! Fă un om fericit!

 

Dialogul este real, cuvintele nu sunt reproduse cu exactitate. Povestirea, însă, este neschimbată.