Joi 6 Mai, de la ora 22:00 în Club CONTROL, pentru prima oara după zece ani de la primul album Yvat şi după alte 28 de apariţii la case de discuri din U.K., Germania, Belgia şi Israel, va avea loc o lansare de album comună Londra-Bucureşti.
Yvat aduce scena de muzică electronică engleză în Control Club, pe data de 6 Mai, ora 22:00, printr-un concert live special. Evenimentul este replica românească a lansării oficiale în U.K. a ultimului album Yvat – UNFOLDED, produs de boltfish records.
Intrarea este liberă.
Tuborg Green Nights & Clubul CONTROL va asteapta in luna mai la ACOUSTIC SESSIONS
Concertele încep de la ora 22:00. Biletele se găsesc în Club CONTROL, la intrare şi costă 20lei pe seară. Intră pe facebook.com/TUBORGSOUND şi poti câştiga o invitaţie. Pentru orice bilet sau invitaţie, TUBORG îţi face cinste cu o bere.
Miercuri 19 mai 2010, trupa Oliver concertează în Clubul CONTROL.
După lansarea albumului Poetry Pop, în Mai 2008, Oliver a devenit o voce şi un punct de întâlnire. În mediul virtual şi în cele peste 50 de concerte din Bucureşti, Timişoara, Arad, Cluj, Craiova, Vama Veche, Roşia Montană, Ploieşti, Sf. Gheorghe, fanii formaţiei, din ce în ce mai numeroşi, au demonstrat loialitate şi o neobişnuită dedicare pentru muzica Oliver. Pentru pregatirea acestui nou album, trupa Oliver a căutat mereu să fie aproape de fani. Astfel, în 2009 Oliver a lansat „Repetiţii cu public”, invitând publicul la ei acasă, în sala de repetiţii. „Ultima repetiţie cu public” din Club Suburbia a fost prima prezenţă live a pieselor de pe noul album.
Turneul ce se lansează în luna mai va conţine concerte în Timişoara (13 mai, Manufactura), Deva (14 mai, John’s Pub), Cluj (15 mai, Irish & Music Pub), Constanţa (21 mai, Pulse), Bucureşti (19 mai, Club Control şi 10 iunie în Green Hours).
Lansare album BRAZDA LUI NOVAC pe 21 mai 2010, în Club Control
În ultimii 13 ani, BRAZDA LUI NOVAC a devenit un nume sonor al scenei electronice underground din România. Îmbinând tonalităţile raw ale instrumentelor cu ritmurile armonioase de software, sunetul distinctiv BRAZDA LUI NOVAC se concretizează într-un melanj de synth melodios şi industrialul anilor ’90, având uşoare amprente shoegaze. În concerte, jocul audio-video este realizat alături de visuals-urile create de Vali Chincisan.
După numeroase concerte de succes în oraşe din România dar şi în Londra, Roma sau Maastricht, BRAZDA LUI NOVAC a lansat primul său album conţinând 14 piese printre care şi o colaborare cu Silent Strike.
Cu prilejul lansării materialului discografic, pe 21 Mai, în Club Control, BRAZDA LUI NOVAC va susţine un concert alături de Artan (Timpuri Noi), Silent Strike, Yvat, Dezdemona (Jazzadezz). Startul îl dă Nic Cocârlea (No Man’s Land/Lipstick Traces) printr-un DJ-set cu muzică asortată concertului.
Intrarea costă 20 lei.
Clubul Control se află pe Strada Academiei nr. 19 (în Pasajul Victoria).
Formaţia germană Haggard, cea mai importanta trupă de medieval-symphonic-metal din Europa, va susţine un concert pe data de 14 August 2010 în oraşul medieval Bistriţa. Trupa şi-a anunţat oficial prezenţa la Bistriţa în cadrul turneului european Era Divina ce se desfăşoară în această lună şi care aniversează 20 de ani de activitate a trupei.
Spectacolul va fi unul cu totul special. Haggard va interpreta melodii din repertoriul propriu într-o orchestraţie exclusivă, cu elemente specifice medievale, publicul având posibilitatea să se bucure şi de alte surprize. Trupa se va deplasa la Bistriţa cu un autocar special şi va cânta în cea mai extinsă formulă a sa, aceea de 18 muzicieni. Concertul va avea loc în incinta zonei de agrement Heidenfeld din cartierul Viişoara, în cadrul unei tabere de cavaleri medievali. Tabăra va găzdui principalele ordine cavalereşti din Transilvania care vor susţine spectacole specifice, interactive cu publicul, spectacole cu foc, demonstraţii şi turniruri pe cai. Alte concerte vor fi susţinute de formaţiile Trooper şi cimpoierii Holloenek din Ungaria.
Accesul publicului va avea loc pe bază de bilet. Biletele (abonamentele) de acces general au fost puse în vânzare prin reţelele de distribuţie Eventim, http://www.eventim.ro/ şi TicketPoint, http://www.ticketpoint.ro/, magazinele Germanos, Vodafone, Diverta, Humanitas şi Cărtureşti, Magazinul Muzica din Bucureşti şi vor fi valabile pe toată perioada festivalului, 14-15 August 2010.
Preţul biletelor (abonamentelor) este de de:
– 50 lei până în data de 25 Iunie 2010.
– 60 lei în perioada 26 Iunie – 13 August.
– 70 lei la faţa locului.
Accesul in tabara se poate face incepand cu data de 13 August. Bilete pentru ziua de 15 August se vor pune in vânzare doar la faţa locului, iar preţul acestora va fi de 10 lei. Copiii până la vârsta de 7 ani vor avea acces gratuit, iar pentru copiii cu vârstele cuprinse între 8 şi 14 ani se vor pune in vânzare la faţa locului bilete cu reducere de 50%. Deţinătorii de bilete vor beneficia de spaţii de campare gratuite (într-un număr limitat), parcare păzită, acces la toalete şi duşuri.
Programul festivalului precum şi alte informaţii sunt disponibile pe
Nu lăsa electro-ul să îmbătrânească!Reciclează-ţi electricele vechi! Este un eveniment organizat pe 21 şi 22 Aprilie, în Club CONTROL, de Environ, marcă înregistrată în managementul deşeurilor electronice. Da-ţi un telefon vechi sau o maşina de tuns stricată deja şi puteţi intra gratuit la ambele concerte. În caz contrar veţi scoate din buzunar, la intrare, 20 lei. Concertele sunt:
Miercuri, 21 Aprilie 2010 , ora 22 FIX, Şuie Paparude.
Joi, 22 Aprilie 2010, ora 22 FIX, SILENT STRIKE, cu Norbi–drums şi Ursu–bass.
Pe data de 23 Aprilie, concert The Amsterdams şi Les Elephants Bizarres.
Pe data de 25 Aprilie, de la ora 20, concert Dekadens, Vodka Juniors şi 2Facenation. Biletul costă 15 lei.
Sâmbătă, 1 MAI, de la ora 21:00, sunteţi aşteptaţi la concert KUMM şi THE MOOoD.
După ce au cântat la UnderLondon Fest (2007), Bestfest 2008 şi 2009, în deschiderea concertului Lenny Kravitz în 2008 (România), la Eurosnic Festival (Olanda – 2009) & Exit Festival (Serbia – 2009), THE MOOoD revin în Club CONTROL cu o altă ocazie specială: concert de 1 Mai.
Înfiinţată în 1997, Kumm este o trupă de rock alternativ , originară din Cluj. Pănă în prezent, Kumm a lansat cinci albume de studio (Moonsweat March,Confuzz,Angels & Clowns, Different Parties, Far From Telescopes). Având un public românesc pe care l-au cucerit “definitive”, ei au concertat de-a lungul anilor şi în afara ţării în turnee prin Italia şi Germania şi prin oraşe ca Budapesta , Berlin şi Freiburg , unde au cântat alături de trupe precum Kasabian sau Asian Dub Foundation.
Urmează pe 3 Mai, de la ora 21, Secret Chiefs. Intrarea este 20 de lei.
Pe data de 13 Mai, tot de la ora 21, vor concerta cei de la Talibam. Biletul de intrare costă 25 de lei.
Pe 27 Mai, de la ora 21, vin cei de la COMA. Biletul costă 20 de lei.
Clubul CONTROL se află pe Strada Academiei nr. 19 (în Pasajul Victoriei) şi este cel mai mare club de muzică alternative/indie din Bucureşti.
În 2009, scena underground românească a mai primit un membru, respectiv trupa Shesdead, un proiect pus la punct de un grup de băieţi care aveau, mai mult sau mai puţin, o exeprienţă cu ceea ce înseamnă scena „ascunsă” a rock-ului autohton. Fiecare dintre ei şi-a dorit, într-un fel sau altul, o schimbare sau un nou pas în cariera muzicală, un nou suflu, poate un alt grup şi o nouă atitudine. Ca atare, într-un timp relativ scurt, cei de la Shesdead au ajuns destul de repede la urechile ascultătorilor de gen iar acum de curând, respectiv pe 22 Martie, au reuşit şi lansarea primului E.P., Sex Drugs & Rock’n’Roll, în Club Control din Bucureşti, urmat de turneul Tour and Loathing in Romania (deja în curs). Încrezători în şansele lor dar conştienţi de dificila contrângere a mediului muzical românesc, cei de la Shesdead speră, totuşi, că lucrurile vor continua într-un sens pozitiv pe plaiurile mioritice, cel puţin din punct de vedere muzical.
Contactaţi de Revista Cioburi, componenţii trupei au fost deschişi în a răspunde întrebărilor noatre. Aşadar, urmăriţi vocea formaţiei:
RevistaCioburi: Cum a început totul?
Shole: Acum vreo trei ani am simţit că trebuie să încep un proiect muzical nou, să găsesc noi modalităţi de a exprima sentimente mai vechi şi mai ales mai noi. Am încercat să colaborez cu mai mulţi artişti, numai că lucrurile se întâmplă când trebuie, nu când vreau eu. Trupa, aşa cum o vedem astăzi, a apărut acum un an. Radu, Benson şi cu mine am plecat de la Insideout, Tudor şi John sunt prieteni mai vechi de la formaţia Tiarra, Tase a venit în vară. Ne-am apucat de înregistrări pentru E.P., de repetiţii, câteva concerte, apariţii în diverse publicaţii scrise şi online, la tv şi radio… A fost un început ciudat şi mai lung decât mă aşteptam dar se pare că a fost bine aşa, am avut timp să creem o bază solidă.
R.C.: Cine este „ea” din spatele Shesdead?
Shole: Este muza. Care prin moartea ei ne-a deschis alţi ochi, către alte lumi. Faptul că a murit nu înseamnă că nu mai există. E o metaforă pentru relativitatea spaţiului şi a timpului aşa cum le cunoaşte umanitatea. Puterea spiritului care învinge uitarea, moartea e doar încă un pas făcut cu zâmbetul pe buze.
R.C.: Ce influenţe muzicale au pus umărul la proiectul vostru?
Shole: Partea frumoasă e că fiecare membru al formaţiei are o arie foarte vastă de rock în care se regăseşte. Ne şi intersectăm gusturile pe undeva, ne şi deosebim suficient cât să nu ajungem să copiem pe nimeni. Să zicem că ne influenţează toată muzica pe care am ascultat-o, chiar dacă nu vorbim numai de rock. Însă, clar, influenţa majoră o au trupele de metal.
R.C.: Furie sau poezie?
Shole: Nu sunt de acord cu „sau”. Furia si poezia fac parte din vieţile noastre, împreună coexistă în compania nebuniei, a plăcerii, a frumuseţii, a părerii de rău. Furia şi poezia sunt în univers ca focul şi apa. Dau şi iau viaţa, în funcţie de ceea ce atragi şi emiţi.
R.C.: Cum apare o melodie?
Shole: Atunci când nişte oameni simt cam acelaşi lucru se atrag unii pe alţii. Cred că scopul comun îi uneşte, pentru o perioada mai lungă sau mai scurtă de timp. Melodia apare când oamenii respectivi aleg să exprime prin muzică „filmul” lor comun. E vorba de echipă, de comunicare, de încredere, de pasiune, de asumare a mesajului. Nu e cu nimic mai prejos decât venirea pe lume a unui copil.
R.C.: Cine vă ascultă?
Shole: Cei care se regăsesc în versurile noastre şi în felul nostru de a exprima prin sunet o senzaţie la care ei se raportează, cu care se identifica. Avem ascultători de 12 ani dar şi de peste 45. Cred că cei care ne ascultă sunt la fel ca noi. Şi noi suntem exact ca ei. Ne ascultă fix cei cărora ne adresăm, pentru că ei ne dau puterea să facem asta iar noi la rândul nostru le oferim garanţia că nu sunt singuri.
R.C.: A fost un E.P., câte albume urmează?
Shole: Nu am de unde să ştiu. Cu siguranţă după acest E.P. vine albumul numit Seven. Să ajungem să îl lansăm, să sune bine, să îşi atingă scopul, apoi mai vorbim de altceva. Sincer vorbind, trăim nişte vremuri nebuneşti… E greu să prevezi viitorul îndepărtat atâta timp cât prezentul este instabil.
R.C.: Ultimul concert ar trebui să fie întotdeauna cel mai reuşit?
Shole: Sunt foarte mulţi factori care fac un concert să fie reuşit sau nu. Depinde cum te simţi în ziua respectivă, cum se simte spectatorul în ziua respectivă, cât de bună e organizarea, cât de potrivită e locaţia, cât de bun e sunetul, cât de bine a fost promovat… Dacă vorbim de performanţele trupei, consider că ele trebuie să fie mereu foarte bune şi constante. Bineînţeles că trebuie să se tindă de fiecare dată spre mai bine. Teoretic da, cel mai recent concert trebuie să fie mai bun decât precedentul. Fiecare concert e o experienţă, o sărbătoare, cu fiecare clipă petrecută împreună, membrii trupei se „sudează” mai mult şi sunt mai siguri pe ei, pot oferi de fiecare dată un plus prin experienţa acumulată. Dar ţi-am zis, asta teoretic; practic, mai sunt şi momente proaste, dar peste care trebuie să ştii să treci şi să îţi urmezi destinul.
R.C.: Cât v-aţi propus să rezistaţi în underground?
Shole: Consider că undergroundul este o lume fascinantă, şi dacă acolo vom rămâne e doar o chestiune de noroc, şansă… Cum vrei să îi zici. Însă nu cred că mai ştiu exact ce e underground şi ce nu, la momentul ăsta. Sper ca formaţia să ajungă să cânte pentru cât mai mulţi oameni, sper ca mesajul nostru să atingă pe cat mai mulţi. Undergroundul e locul din care se extrag diamantele pe care timpul le şlefuieşte. E staţia din care pleci, dar nu în care trebuie să rămâi să rezişti.
R.C.: Este greu să creşti muzical în România? Mă refer la stilul vostru…
Shole: Este foarte greu pentru că oamenii au fost dresaţi să nu le placa aşa ceva timp de zeci de ani. Comuniştii nu suporta rockul, şi cum suntem conduşi de comunişti… Preşedintele nostru a avut imn electoral o manea, nu o piesa rock. Oamenii sunt ţinuţi în lesă de lipsa banilor, nu au timp să îşi îndrepte atenţia către pictură, fotografie, muzică, literatură. Trebuie să producă pentru ca aleşii cu japca să se lăfăie. Da, ne e greu aici. Casele de discuri sunt ale unor dobitoci, televiziunile la fel, radiourile „de gherilă” au ca sponsori mari corporaţii… E o glumă proastă, o farsă care ni se face. Nu e vorba de stil, e vorba de comuniştii ăştia infecţi care trebuie să moara. Şi o să moară. Şi atunci, lumea va fi a noastră. Deja a început să fie, că ne facem singuri şi clipuri, şi radiouri, şi televiziuni şi ziare online, avem studiouri, creştem, în timp ce ei se duc în jos, cu cântăreţele lor gonflabile de gât.
R.C.: Care este următorul proiect important?
Shole: Albumul Seven. Şapte piese la care lucrăm intens, pe care le vom înregistra cu Tudor, chitaristul, ca inginer de sunet. Lucrăm şi la un videoclip nou pentru piesa DIAMONDS AND PEARLS, cu imagini de la concerte şi de pe drumul între concerte, va fi ceva foarte tare, în vreo două săptămâni, deci în aprilie.
R.C.: Fanii trebuie să vă înţeleagă?
Shole: Dacă sunt fanii noştri, ne înţeleg. Nu cred că ar putea fi fani cu adevărat dacă nu ar înţelege. Sau poate că înţeleg ce au ei nevoie să înţeleagă. Sau ce vor. Nu ştiu. Prefer să cred că suntem toţi nişte oameni care păşim împreună într-o nouă eră, înţelegându-ne unii pe alţii.
R.C.: S-au adunat frustrări printre acorduri?
Shole: Desigur, însă nu disperăm. Normal că e frustrant să vezi atâţia cretini împinşi pe gât generaţiilor care abia se formează. Normal că nu e convenabil să vezi că televiziunile, radiourile, organizatorii, se încăpăţânează să investească în nişte zdrenţe, fie fete, fie băieţi. E frustrant să ştii că există atâtea trupe bune şi muzicieni talentaţi ţinuţi în cuşca asta delimitată de indiferenţă, nesimţire, incultura, ignoranţă şi orgoliul unora inferiori pe toate planurile, mai puţin cel material. Cred că e gândită treaba. Învăţământul e o mizerie, alternativele sunt eliminate pe rând… Oamenii devin nişte sclavi ai băncilor la care sunt obligaţi de sistem să apeleze pentru a supravieţui… E frustrant să ştii că legile le fac nişte stupizi.
R.C.: Unde vreţi să aşteptaţi moartea?
Shole: Nu vreau să o aştept. Sunt convins ca ne vom întâlni la un moment dat. Poate că ea mă aşteaptă pe mine undeva, dar cred că se distrează şi zice: „hai că-l mai las să treacă şi de colţul ăsta… Hai, fie, şi de ăsta… Hai încă unul…” şi tot aşa până când o să îi placă atât de mult de mine încât o să zică: „hai!” J Iar eu voi merge cu ea şi voi cunoaşte o nouă lume în care să mă pot rătăci. Dacă ar fi să mă hotărăsc să o aştept, locul ar fi Venice Beach California.
R.C.: Suntem ghinionişti în România?
Shole: Nu mai ghinionişti decât dacă am fi în Afganistan sau Irak. Dar faţă de lumea civilizată avem un oarecare handicap. Handicap dat de „liderii” „aleşi” de această majoritate docilă, însă cred cu tărie în valorile pe care le avem şi care prin curaj şi pasiune vor schimba România.
R.C.: Fericirea este o utopie?
Shole: Nicidecum. Asta e cea mai mare minciună pe care ne-au spus-o. Eu am trăit momente de fericire pură, reală, pe care nu mi le poate lua nimeni, niciodată. Am văzut oameni fericiţi. Fericirea este în noi, la dispoziţia noastră, nu trebuie decât sa renunţăm la orgoliu. Mândria aia proastă a omului degeaba… Dacă te vindeci de asta, eşti fericit.
R.C.: Există viaţă după moarte?
Shole: Dar înainte de viaţă există ceva? J Treaba e să existe viaţa înainte de moarte în primul rând. Nu să trăieşti vieţile altora, nu să îţi trăiască alţii viaţa, să fii cu adevărat viu, să trăieşti intens, asta contează în primul rând. Cred că oamenii care trăiesc aşa nu sunt speriaţi de moarte şi sunt convinşi ca după o să fie oricum ceva, o să vadă ei acolo ce J .
R.C.: Ce uraţi poporului român?
Shole: Îi urez să aibă norocul ca cei care au înţeles ceva din viaţa asta, să nu cedeze şi să nu se resemneze. Îi urez să fie deschis în a accepta istoria care se scrie acum şi să fie preocupat de cea care va fi scrisă; ce a fost e trecut şi îngropat, lumea se schimbă, se dezvăluie a fi altfel. Îi urez poporului român să fie pe fază şi să îşi vadă de treabă. Am o încredere ciudată în acest popor.
R.C.: Un fel de la revedere…
Shole: Intraţi pe pagina noastră oficiala www.myspace.com/sheisnomore unde găsiţi videoclipul LIVE FAST DIE YOUNG, piesele de pe E.P.-ul SEX DRUGS AND ROCK’N’ROLL, două piese noi, video de la sală, poze, versuri. Puteţi comanda E.P.-ul sau un tricou sau pur şi simplu să ne lăsaţi gândurile voastre în legătură cu ceea ce facem. Mulţumim pentru sprijinul acordat. Respect!
Pe 17 Mai 2007 avea loc la Cannes premiera filmului Control, realizat de regizorul olandez Anton Corbijn, pelicula câştigând mai apoi cinci premii la festivalul BIFA de la Londra. Scenariul filmului are la bază cartea Touching from a Distance, scrisă de Deborah Curtis, nimeni alta decât soţia lui Ian Curtis, solistul trupei engleze de post-punk Joy Division. În fapt, filmul povesteşte tumultul anilor de dinaintea finalului nefericit al lui Ian Curtis, muzician cu aspiraţii, căzut într-o profundă depresie.
Personajul Ian Curtis, interpretat de Sam Riley, este prezentat de la început ca fiind un introvertit, care îşi ghidează viaţa după versuri şi tâmpeniile făcute alături de colegii de şcoală, în perioada când locuia împreună cu părinţii şi sora lui. Atunci o cunoaşte pe Deborah, prietena celui mai bun amic de-al său, care devine mai apoi iubita sa. Cei doi îşi dau seama de atracţia dintre ei la un concert şi în scurt timp sfârşesc prin a se căsători şi a se muta împreună. Pentru Ian, ideea de mariaj s-a rezumat imediat după aceea la a sta izolat în camera lui şi a scrie poezie. Un pas important făcut rapid, deteriorat şi mai rapid.
În 1976, pe când Curtis era deja angajat la oficiul forţelor de muncă, îi cunoaşte pe Bernard Sumner, Peter Hook şi Terry Mason, membrii unei trupe în căutare de vocal. Astfel, Curtis devine solistul formaţiei care iniţial se va numi Warsaw. În momentul înregistrării primului EP, Curtis propune numele de Joy Division, aşa cum publicul i-a cunoscut. Ascensiunea lor începe uşor să se producă. În paralel, Curtis începe să-şi neglijeze din ce în ce mai mult soţia, îşi face un obicei din a pierde nopţile încărcate în alcool şi tutun, păstrându-şi în acelaşi timp şi jobul. Prima sa criză de epilepsie, într-o formă uşoară, nu a reuşit să-l facă să renunţe la stilul de viaţă care îi va măcina sănătatea şi mai mult, inclusiv cea mintală.
Implicat din ce în ce mai mult în proiectul muzical, Ian ajunge să se izoleze inevitabil de mariajul său, ajungând să aibă o relaţie cu Annik Honore, personaj interpretat de actriţa germană de origine română Maria Lara. Oboseala accentuată va duce şi la renunţarea la locul de muncă dar şi la agravarea stărilor epileptice. Ajuns într-un moment delicat al vieţii, Ian începe să se afunde în psihoză şi începe să nu-şi mai găsească energie şi sens pentru a continua în vreun fel ceva. Căsnicia îi este ruinată, crizele îl dărâmă şi mai mult iar totul se va sfârşi cu sinuciderea sa, la numai 23 de ani, în casa în care a locuit.
În film sunt punctate diverse momente din existenţa lui ca muzician, începând de la prima prestaţie live, evenimentele care au stat la baza anumitor cântece, relaţia cu membrii trupei. Per ansamblu pelicula reprezintă, în fapt, exact viaţa lui Curtis: scurtă şi condensată. Momentele de regret ale sale, atât din pricina neglijării pe cea care l-a iubit necondiţionat, a faptului că nu mai găsea resurse pentru a satisface publicul şi ascensiunea care li se întrevedea, boala care îi bloca fiecare gând spre viitor, toate acestea au dus către soluţia sinuciderii. Se pot trasa paralele între diversele planuri importante ale acelei perioade, fiecare având direcţii diferite: alunecarea vieţii de familie în derizoriu, creşterea succesului ca muzician, deteriorarea sănătăţii, liniştea găsită în preajma lui Annik. Epilogul se produce în momentul în care toate aceste capătă acelaşi punct: în jos.
Pelicula realizată alb-negru, cu o coloană sonoră pe măsură, induce stări de tristeţe dar şi de revoltă. Merită vizionată pentru că orice comentariu pe marginea filmului nu poate impresiona în vreun fel.
O noapte cu rafinament futurepop în Club Control (Str. Academiei nr. 19) vă aşteaptă pe 8 Aprilie 2010. Un eveniment Viva Music, sub marca ELECTRONIK şi organizat sub înaltul patronaj al AMBASADEI SUEDIEI la Bucureşti: trupa COVENANT(futurepop/synthpop/electronic dance music)ne va induce o stare de euforie sonoră, debutând cu imnuri electro de inspiraţie nordică şi mergând până la ritmuri contagioase, desprinse din ritualuri atemporale. Începută acum mai bine de douăzeci de ani ca un proiect al unor tineri entuziaşti, formaţia s-a afirmat rapid, hiturile lor aflându-se astăzi în playlisturile a numeroase cluburi şi posturi de radio. COVENANT au la activ opt albume iar în acest moment pregătesc lansarea unui nou material, Modern Ruin. COVENANT sunt pionierii futurepop-ului, un gen muzical care se regăseşte la confluenţa dintre Depeche Mode şi Kraftwerk. Prestaţia lor live este una tandră dar penetrantă, cu mici improvizaţii ce sunt atât pe gustul cunoscătorului, cât şi pe gustul celui aflat la prima întâlnire cu trupa. Artiştii suedezi ne promit o calitate impecabilă a sunetului şi o prezenţă scenică fină şi elegantă. De-a lungul timpului au împărţit scena şi au colaborat cu nume precum Rammstein, VNV Nation, Project Pitchfork, Das Ich, And One. Mulţi dintre voi aţi dansat măcar o dată pe “Bullet” într-un club bucureştean. Iată că a sosit momentul să o ascultaţi live!
COVENANT sunt: Joakim Montelius, Daniel Myer şi Eskil Simonsson. Informaţii detaliate despre COVENANT găsiti pe www.covenant.se sau www.myspace.com/covenant.
Biletele costa 30 ron şi se vor găsi începând cu 1 Martie în reţeaua magazinelor Diverta, online pe www.myticket.ro şi direct la intrarea în club. Numărul de bilete este limitat.
Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să sunaţi la 0740111199 sau să trimiteţi un email la office@vivamusic.ro
Seria concertelor din Club Control, din București, debutează cu Eloize și Toulouse Lautrec, în data de 4 Martie, începând cu ora 21.00. Biletul de intrare costă 10 lei.
Pe 11 Martie, așa cum anunțam deja, îi vom vedea pe cei de la Feeding Fingers, cu The Pixels în deschidere. Concertul va începe de la ora 21.00.
Urmează The MOOod, pe 12 martie. Trupa este formată în 2006, stilul abordat fiind rock-ul alternativ. În prezent, formația lucrează la primul material discografic și vă așteaptă în Control Club de la ora 21.00, prețul biletului de intrare fiind 15 lei.
Pentru cei care apreciază jazzul ritmat, versurile sarcastice, plăcerea nebună de a cânta și atitudinea detașată a membrilor trupei Blazzaj, joi 18 Martie este momentul potrivit să vină în CONTROL Club , de la ora 21.00.
Fondată în 1996 în Timișoara, la inițiativa lui Eddie Neumann și Florin Barbu, și purtând inițial numele de FunkinLeFree, Blazzaj se impune printr-un sound complex, plin de energie, culoare și originalitate.
Versurile pline de mesaj sunt sugerate – chiar și înaintea unei audiții- de numele trupei provenit din combinația cuvintelor ‘blazare’ și ‘jazz’, folosit însă invers, adică ‘zzaj’. Citit de la coadă la cap, nu e altceva decât ‘jazzalb’.
Actualii membrii (Tavi Horvath –vocal; Horea Crişovan – chitară, Petrică Ionuţescu – trompetă/keyboards ;Uţu Pascu – bas; Vali Potra – tobe), deși implicați de-a lungul timpului și în alte proiecte muzicale individuale, și-au conturat o amprentă muzicală bine definită în zona muzicală de Funk / Fusion / Nu-Jazz.
Concertul va începe, așadar, de la ora 21.00 iar biletul costă 20 de lei.
Vineri, 19 Martie, Club Control are onoarea să vă prezinte, pentru prima dată în România, una dintre cele mai influente figuri ale underground-ului muzical și artistic al ultimelor decenii, Lydia Lunch, în cadrul ultimului ei proiect, Big Sexy Noise, alături de James Johnston, Ian White și Terry Edwards.
Lydia Lunch și-a început cariera artistică la 17 ani când a înființat în 1976 trupa Teenage Jesus and The Jerks, formație definitorie pentru scena „No Wave” new-york-eză de la jumătatea anilor ’70.
Din numărul nesfârșit de nume importante cu care Lydia Lunch a colaborat în diferite formule nu lipsesc Kim Gordon (Sonic Youth), Thurston Moore (Sonic Youth), Nick Cave, J. G. Thirlwell (Foetus), Marc Almond, Rowland S. Howard, Michael Gira (Swans), The Birthday Party, Einstürzende Neubauten și Sonic Youth.
Ultimul proiect al Lydiei Lunch, cel cu care ne va încânta la Club Control, se numește Big Sexy Noise și este realizat împreună cu un colectiv de artiști, cunoscut sub numele Gallon Drunk, colectiv cu care Lydia colaboreaza în diferite formule de mai bine de 10 ani și care conține muzicieni cu un background muzical de invidiat:
– Ian White ( Gallon Drunk, drums)
– James Johnston (guitar), component al Nick Cave and The Bad Seeds între 2003 și 2008, dupa ce a apărut ocazional pe scena cu aceeași trupă încă din 1994.
– Terry Edwards (organ, saxophone) – a colaborat, pe scenă sau în studio, printre alții cu Madness, Tom Waits, Faust, PJ Harvey, Nick Cave, Tindersticks, Julian Cope, Siouxie Sioux, Billy Brag, Jesus & Mary Chain, Lush, Piano Magic, Spiritualized, Test Department – în același timp continuând să cânte și cu proiectul propriu, Terry Edwards & the Scapegoats.
Biletele costă 60 de lei dacă sunt rezervate în avans sau 80 de lei la intrarea în club, în seara evenimentului.
Pe 22 Martie va fi seara lansării EP-ului Sex Drugs And Rock’n’Roll al trupei Shesdead, acesta conținând 3 piese ce pot fi ascultate pe pagina oficială de MySpace a formației.
Invitați speciali vor fi cei de la My Own Private Alaska, aflați în turneu de promovare a noului album, produs de Ross Robinson (care a mai produs, de asemenea, și albume pentru Korn, Sepultura, The Cure, Norma Jean, Slipknot, etc.).
Concertul începe de la ora 20.00, biletul fiind 15 lei.
Îmbinândelemente de funk, nu-jazz, electro, trip-hop, chill, Butterflies In My Stomach vine joi 18 Februarie la Control Club, pe str. Academiei nr.19. BIMS s-a născut în primăvara anului 2005, având în componenţă patru dintre foştii membri Baba Novac (www.myspace.com/babanovac). După realizarea albumului de acid jazz, Pastel Acid, şi promovarea acestuia, componenţii trupei s-au orientat către colaborări în cadrul altor proiecte. Bujor Stoicovici (bass) a colaborat cu trupele Cri Gri, Margento (a participat la înregistrarea primului album), Zum şi a scris muzica pentru două eseuri coregrafice: Above The Roof– prezentat la Bucureşti, Viena şi Paris în cadrul proiectului internaţional Terrains Fertiles – şi ssst… (proiect pentru care a fost filmat şi un videoclip cu care operatorul Ovidiu Guzu a câştigat premiul APTR 2005 pentru imagine). El a participat si la musicalul The Rocky Horror Show, în regia lui Alexander Hausvater şi a făcut muzica pentru câteva scurt-metraje. În vara anului 2006, Mihaela „Maca” Dinu a început o colaborare cu Matt Johnson, pianistul cunoscutei trupe britanice Jamiroquai, colaborare care s-a concretizat în urma căreia a rezultat piesa White Light şi videoclipul acesteia, proiectul fiind realizat exclusiv prin internet.
La sfârşitul lunii August 2006, în urma unui concurs iniţiat de casa de discuri Sonyşi de faimoasa publicaţie Billboard, Butterflies in my Stomach a fost selectată printre cele mai bune trei trupe noi din lume, la secţiunea Electronic. Competiţia a avut ca scop descoperirea de tinere talente care vor fi promovate şi vor avea şansa întâlnirii cu oameni importanţi din industria muzicală. Dintre cele 8.000 de piese înregistrate de grupuri din peste 80 de ţări, la secţiunile Electronic, Rock şi Urban, BIMS a fost una din cele trei trupe selecţionate la categoria Electronic – Around the World.
Pe data de 18 Februarie 2010, începând cu ora 21.00, se va petrece concert Butterflies in My Stomach în CONTROL Club. Biletul de intrare costă 15 lei.
Music Club. Așa îi zice. Undeva în spatele magazinului Cocor, într-un subsol ponosit dar amenajat la granița dintre elegant chicios și crâșmă cu cântări. Se pare că a fost înființat din 2003, autointitulat pe site–ul propriu <<locul de referință pentru muzica rock/pop „live” din Romania>>. Oare?
Fără a fi prea cârcotașă, nu știu de ce-i zice club. Music Club e un spațiu deschis, ocupat de mese și scaune și canapele pentru fițoși. Și populația de gen e pe măsură. Majoritatea covârșitoare de piți, care probabil nu sunt îndeajuns de piți pentru Twice (club de fițe aflat la doi pași), adunate în cârduri de gâște sclipicioase sau în perechi cu masculii lor cu pantofi lăcuiți. Nu există loc pentru nebunii care au chef de dans, doar scena unde, aseară, i-am văzut pe cei de la Publika. Noroc cu baieții ăia care au cântat live până pe la trei dimineața cover–uri de la Aha la Prodigy și Rammstein. Sonorizare foarte bună, băieții pe treaba lor, n-am ce zice, toate laudele. Doar în pauzele dintre cântări (bine că-s doar de vreo zece minute) se lasă cu Roxette, Modern Talking… parcă aș fi fost la disco la mine la țară.
Revenind la Music Club, prețurile sunt de o nesimțire crasă. Cola la 0,25 – 7,5 lei. Heineken la sticlă 0,5L – 10,5 lei, vodka cu suc de mere – 20 de lei. Plus că rezervarea unei mese vineri și sâmbătă mai costă 30 de lei (lpentru cei care vor să se lăfăie pe canapele trebuie să scoată din buzunare 70 de lei) și la intrare încă 15 lei. Dar servirea se face la masă. La prețurile astea la băutură știau ei ce știau când nu au investit prea mult nici în toalete.
Una peste alta, merită să-i vezi pe cei de Publika live! Sfatul meu: să mergeți musai în gașcă, loc de dansat se poate improviza în cele din urmă lângă scenă (e probat), chiar dacă este în drum spre toalete și bar, însă unii ar putea să se țină ca să nu deranjeze lumea săritoare pe Blur, Keane, Muse, etc. Pentru că se începe destul de târziu, vă puteți face încălzirea în altă parte, că la scorurile lor….
Anul 2009 a bifat o altă apariţie discografică a britanicilor de la Muse, un album cu un nume care arată realmente rezistenţa calităţii muzicale a trupei: TheResistance. Din nou, nu voi face o expertiză pur tehnică a discului, ci mă voi limita la câteva linii care ies în evidenţă inevitabil.
Albumul poate fi asemuit cu o realizare conceptuală, cu trei capitole distincte, fiecare dintre acestea având farmecul său şi fiind puternic susţinută de veleităţile artistice ale celor trei membri Muse.
Prima parte din cele trei este aceeaşi fuziune de alternativ-progressiv-electro cu care ascultătorul era obişnuit din albumele anterioare, un stil inconfundabil, de altfel, cu riff-urile specifice impregnate de Bellamy, cu ritmuri alerte, dure pe alocuri, uşor digerabile pe de altă parte. Este, probabil, partea care încântă şi nu dezamăgeşte fanii care se aşteptau la o continuare a poveştii începută de Muse cu trei albume în urmă.
Cea de-a doua parte aduce cu o reîntoarcere la rădăcinile muzicale glorioase ale Regatului. Se simt clar influenţele Queen sau U2, oricât de mult aş evita să spun acest lucru. De fapt, această abordare scoate în evidenţă faptul că cei trei muzicieni pot cânta orice, oricum şi o fac excelent. De remarcat din nou calitatea excepţională a vocii lui Matthew Bellamy, precum şi întregul aranjament muzical din spate.
Cel de-al treilea capitol, surprinzător pentru o trupă rock din această sferă (deşi nu ar trebui să fie aşa) vine ca o trecere către un nivel artistic superior al celor de la Muse. O simfonie în toată regula, cu elemente de Chopin şi Filarmonică vieneză, începută de fiecare dată lent, astfel încât niciun sunet să nu rămână neînghiţit de timpane şi continuată suav, transformând clapele în acorduri electrice, acoperite de o voce aflată în perfectă armonie cu întregul peisaj. Cele trei Symphony ne arată că muzica nu are limite, mai ales în mâinile unor magi ca Matthew Bellamy, Cristopher Wolstenholme şi Dominic Howard.
Capitolul I:
Uprising
Resistance
Undisclosed Desires
Unnatural Selection
MK Ultra
Capitolul II:
United States of Euroasia
Guilding Light
I belong to you
Capitolul III:
Exogenesis: Symphony Part I (Overture)
Exogenesis: Symphony Part II (Cross Pollination)
Exogenesis: Symphony Part III (Redemption)
The Resistance al celor de la Muse este o creaţie extravagantă, complexă, care merge savurată alături de elemente aristocrate, titpic englezeşti dar având alături căldura fiecărei secunde care ne face să zâmbim. Nota 9 cel puţin, din punctul meu de vedere.
