S-a mai scurs o saptamana… s-a risipit si primavara, s-a incheiat si primul tur al localelor ce m-au gasit pierdut departe acasa, s-a ispravit si ploaia, s-a voalat si increderea pe buletinul de vot, nu mai e paine, nu mai e nici soare, nu mai au sufragii la varsat, si nu mai sunt nici nori, a intrat in stop cardiac si inima de tigan, cutitul nu mai taie, s-a vandut tot carburantul de la benzinarie, n-am nici foc si nici paie, au mai ramas putine sperante pentru pantofar – nu mai e loc de atatea suturi in cur, becul s-a ars, gresia se opreste brusc in peretele dur, o petala isi ia adio – chiuveta o plange toata, au inchis toate magazinele pe dinafara, telefonul e mort, caldura e luata, caldura ma termina, reincepe…

S-a mai implinit o luna… exact patru saptamani si ceva cu tot cu momentele de absenta sau cu secundele de fericire fabricate. In dealul din bucatarie, cocotat pe-o denivelare a zidului, calendarul se pregateste sa intre in a doua jumatate.

Vara a inceput si m-a regasit ascuns intr-o casuta de mail pe marginea marii.