După cum ştiţi meciul inceput aseară şi terminat azi-noapte dintre Werder şi Şahtior, două echipe ce-şi disputau cupa Uefa, s-a incheiat cu victoria oaspeţilor.

Un meci mai tacticizat decât interventiilor trupelor speciale într-o zonă ostilă, căci nimeni nu te ţine minte dacă ai jucat finala ci doar dacă ai câstigat-o, concluzia fiind că mai bine joci prost şi pleci dintre turcaleţi cu statueta poleită cu aur la subraţ decât să înnebuneşti spectatorii cu un joc complex, ofensiv ca apoi să plângi la final că ţi-au băgat-o adversarii in minutul 93 in traistă precum un gospodar la piaţă.

A câştigat fotbalul prin atmosfera produsă de 60000 de fani, a câştigat Ucraina, fiind prima lor cupă din istorie, dar cel mai mult am câştigat noi datorită domnului Mircea Lucescu. Acum, mulţumită lui mai scoatem şi noi capul de sub cearceaf pe la capăt, nu numai pe lateral cu jumătate de ochi.

Intreaga suflare europeană a văzut cum „un ţigan român”, denumit astfel de presa italiană, a câştigat cupa pe bune, legal, nu prin furt ori cine ştie ce ghiduşie.

De aceea îţi mulţumesc ţie, Mircea, pentru că, deşi eşti poliglot, în timpul meciului înjurai în română şi pentru că la finalul meciului ai purtat cu mândrie şi lacrimi în ochi drapelul României pe umeri.

Mă înclin in faţa demonstraţiei tale prin care ai arătat că rodul românului nu a putrezit de tot, e nevoie doar de dragoste pentru a înflori.