The Whirlwind, a treia cursă TRANSATLANTIC

Sfârşitul lunii octombrie a acestui an (mai precis 23, 26 octombrie în Europa şi 27 octombrie în State) este de bun augur pentru rockul progresiv. După aproape opt ani de aşteptare, Mike Portnoy (Dream Theater) , Pete Trewavas (Marillion), Roine Stolt (The Flower Kings) şi nu în ultimul rând Neal Morse (ex-Spock’s Beard) sau într-un singur cuvânt TRANSATLANTIC, s-au reîntâlnit pentru a-şi pune la bătaie ideile ce au stat la baza celui de-al treilea album al proiectului iniţiat cu aproape zeci ani în urmă.

Entuziasmul artistic al celor patru muzicieni (doi americani, un englez şi un suedez) s-a concretizat în THE WHIRLWIND, album ce se comasează în jurul piesei cu acelaşi nume, care la cele 77 de minute ale sale anunţă o mostră de epic pur ce are toate şansele să detroneze deja consacratele epopee muzicale All Of The Above, My New World, Duel With The Devil sau Stranger In Your Soul, pilonii celor două albume precedente.

Noul album semnat TRANSATLANTIC cuprinde şi un Bonus Disc, anume un CD care are în componenţa sa opt piese, dintre care patru sunt noi nouţe iar patru, cover-uri după melodii mai vechi din vistieria muzicală a unor artişti precum Santana, Genesis, Beatels sau Procol Harum. Pentru cei care vor să afle cum au decurs lucrurile în bucătăria internă a acestui album, producătorii au pus la dispoziţie şi o ediţie Deluxe, care cuprinde pe lângă cele două CD-uri audio şi un Making of DVD ce se întinde pe durata a 105 minute.

Ca simplu exerciţiu înaintea ascultării albumului, dacă-ar fi să ne orientăm doar după piesele pe care cei patru artişti au ales să le preia, ne putem face cât de cât o idee vizavi de doza improvizaţiilor ce îi va reveni fiecăruia dintre cei patru muzicieni, în misiunea lor de a ne delecta simţurile. Forţa creatoare a lui Morse, genialitatea lui Portnoy, atenţia la detaliu a lui Trewaves sau profunzimea acordurilor lui Stolt, nu sunt decât câteva din ingredientele principale ale unui nou album TRANSATLANTIC, care, sperăm noi, va defini noi limite în sfera rockului progresiv şi nu numai.

Sursă: www.transatlanticweb.com

Lasă un răspuns