Nervi de vacanţă

• De-ale lu' Păcală, Editorial •

   nervi-de-vacanta

   Motivul de bază al fiecărei vacanţe este în principal surmenajul. Oboseala acumulată zi de zi, mai ales în cazul celor care muncesc, converge în final către decizia supremă de a ne băga picioarele în muncă, banii pe card şi fundul în maşină sau avion. Locaţiile alese pentru odihna trupului şi spiritului sunt din cele mai diverse, începînd de la patul din dormitorul propriu şi până la la bungalourile din Bora Bora. Scopul principal este aşa zisa încărcare a bateriilor pentru a continua eficient activităţile de dinaintea vacanţei. Uşor de zis, uşor de făcut. Dar…

   Nu de multe ori am întâlnit situaţii în care lumea se întoarce mai obosită din concedii decât era înainte de a efectua stagiul recreativ. Concediul este o necesitate sau un trend? Greu de spus. Cu siguranţă este o necesitate dar în ultimul timp a devenit un trend. Un trend prin prisma locaţiilor alese, al consumului de resurse (materiale şi fizice) şi al activităţilor depuse. Sunt prea puţini cei care mai dorm relaxaţi în perioada de recreere. Majoritatea comasează pe o perioadă relativ scurtă cât mai multe acţuni menite, chipurile, să odihnească mintea. Nu poate lipsi partea de „şoping”, mai ales dacă locaţia este una din afară, „unde sunt reduceri beton”. Grătarele fac parte din noi iar mersul cu maşina atinge cote îngrijorătoare uneori, motivul fiind încercarea de a bifa cât mai multe obiective cu un cost al transportului mai mic. Dar creierul, nefiind întrebat, se oftică şi rămâne surmenat.

   Orice repaos în afara mediului profesional a ajuns să reprezinte, în esenţă, un stres mult mai mare decât perioada de muncă. Resursele financiare ocupă, de obicei, principala problemă însă mai sunt câteva care se ţin scai de fiecare individ. Organizarea vacanţei, locaţia aleasă, cazare, drum, bagaje, perioada, partenerii, traseul, obiectivele, orele de trezit, raţia zilnică, maşina, avionul, toţi aceşti parametri nu fac altceva decât să transpună oboseala psihică în spaţiul intim. Şi de cele mai multe ori sfârşim prin a acumula alte porţii de oboseală la final de sejur şi având nervii cioburi. Este concediul o necesitate? Da, mai ales după o vacanţă.

Ciorba purificatoare

• De-ale lu' Păcală •

Cică zece elevi de la un seminar teologic din Galaţi au dat râla după ce au servit masa de prânz la cantina şcolii. Suspecta numărul unu, ciorba!

Simţindu-se cu musca pe pătrunjel, bucătăreasa şefă, tanti Busuioc, a recunoscut că, în lipsa apei curente, s-a văzut nevoită să apeleze la stocul de agheasmă pentru a o pune de zeama buclucaşă, şi cum muşteriii consumaseră alimente de dulce în prealabil, s-a produs un declic mistico-culinar. De aici şi până la intoxicaţia ecleziastico-nutriţională a fost diferenţă de doar câteva linguri.

Indignaţi, cei din conducerea seminarului au declarat că nu se aşteptau ca elevii să o facă de oaie cu mult înainte de tăierea mielului. În acelaşi timp, pentru aportul adus la identificarea spărgătorilor de post, tanti Busuioc a primit o dezlegare la peşte de o săptămână.

Securitatea de mâna a doua

• De-ale lu' Păcală •

Astăzi dimineaţă, în timpul schimbului de tură de pe Aeropotul Henri Coandă, un militar din brigada antitero a SRI s-a împuşcat în palmă cu arma din dotare.
Surse nesigure din SRI declară că arma s-a descărcat în momentul în care militarul a intenţionat să o atingă, după ce acesta se ţinuse de urât toată noaptea.
După interogatoriu, arma şi-a recunoscut vina.

Poliţistul Nino-Nino

• De-ale lu' Păcală, Video •

După ce a fost oprit de un echipaj al Poliţiei Rutiere pentru depăşirea vitezei regulamentare, un şofer mai înfipt a fugit cu un agent de circulaţie cocoţat pe capotă, în timp ce acesta încerca să-l oprească. Totul s-a întâmplat imediat ce poliţiştii de la circlaţie, sesizând un miros suspect de contrabandă degajat de sutele de pachete de ţigări ce se înghesuiau în maşină, au apelat la ajutorul colegilor de la Departamentul Economic pentru investigaţii mai amănunţite privind provenienţa ţigărilor.

În ciuda eforturilor depuse de căţărătorul cu şapcă, suspectul a reuşit să scape. Vestea bună este că pantalonii agentului nu au plesnit. Vestea rea este că întreaga cursă a fugarului a fost favorizată şi de reacţia participanţilor la trafic, care, total surprinşi, trăgeau pe dreapta la văzul unei maşini gonind cu ditamai girofarul.

La aproape o zi de la incident, echipajele de poliţie încă sunt în căutarea unui autoturism Mercedes având un poliţist prins pe capotă.

Cum scena a fost înregistrată de o cameră montată pe una din maşinile de poliţie, avem posibilitatea de a v-o prezenta sub semnul incredibilului din cadrul Ştirilor ProTV:

“Păcală în China”

• De-ale lu' Păcală •

Mi-am scrântit imaginaţia preţ de minute bune să găsesc un titlu mai inspirat decât cel dat de autorul articolului din Evenimentul Zilei ce face subiectul acestui post, însă cu insucces. Aşa că l-am dat cu citat.

Despre ce este vorba: marţi, la Beijing, un înotător român a ratat participarea la preliminariile probei de 200 de metri bras fiindcă n-a ştiut la ce oră e concursul.

Ce mi se pare mai ilar din toată întâmplarea asta de pomină şi mă umple de o oarecare compasiune, este că însuşi omul a recunoscut cu seninătate (după scrisele celor din EZ) că imediat ce i-a observat la televizor pe cei din seria sa gata să facă pleosc cu şlipii în bazin, îi venea să râdă şi să plângă în acelaşi timp. Păi cum să nu-ţi vină să râzi, omule, când toată faza e demnă de Cascadorii Râsului. În zadar a fugit să ajungă la timp pentru intrarea în concurs, era deja prea târziu.

Parcă mi-l închipui pe săracul om negociind cu chinezii de la intrare în încercarea sa disperată de a intra în cursa deja începută: “Pliz, let mi pas. Ai em ă suimăr hiăr. Hai bă ţîţîiţilor, lăsaţi-mă dracului să trec că ăştia au deja un tur de bazin înainte!”. Presupunând că ar fi reuşit să treacă de pază, mă gândesc ce ar mai fi putut face în condiţiile alea? Să ceară organizatorilor să reînceapă cursa, imediat ce ar fi înotat şi el aceeaşi distanţă pe care o parcurseseră ceilalţi concurenţi, tocmai pentru a nu avea un plus de energie? Sau să sară în apă pe culoarul său la ultima întoarcere şi să înoate cei 50 de metri rămaşi?

Orice-ar fi, sportivul nostru ne-a demonstrat că există şi o altă modalitate de a pierde frumos, ba chiar relaxant aş spune. Să stai la masaj şi să urmăreşti în direct la teleu cursa în care, surprinzător, tu eşti absent. Mă gândesc dacă păţania în sine nu este o premieră în nataţia mondială. Parcă aud: sportivul român este primul înotător care a pierdut o cursă de nataţie la masa verde de masaj.