Deprimat

România este ţara în care şi eu şi tu ne-am născut. Probabil este şi locul în care ne vom petrece timpul în vreun cimitir, descompuşi, aşteptând Judecata de Apoi, Reîncarnarea, Vizita celor 14 Spirite ori, pur şi simplu, momentul în care vor schimba chiriaşul aruncându-ne oasele şubrede la umbra unui copac bătrân.

Nu există zi din calendar în care românul să nu fie deprimat, chiar şi preţ de un minut. O explicaţie concretă asupra acestui fenomen nu se va găsi niciodată. Poate gândim prea mult, prea larg, prea complicat. Deprimarea noastră acoperă o gamă vastă de trăiri, evenimente, obiecte, fenomene, de exemplu : Basarabia nu e a noastră, afară plouă, nu mi-am fumat ţigara, mi-au tăiat din salariu, nu am câştigat la loto, sunt bolnav, politicienilor nu le pasă de noi, într-o regiune a Franţei s-a surpat o colină, s-a scumpit benzina, obezitatea creşte alarmant, etc …

Ne complacem, simţim nevoia de a fi deprimaţi pentru două secunde,chiar dacă nu are legatură directă cu noi un anumit fenomen noi suntem la pământ ca un soldat din armata chineză. E ca un duş cu apă rece, ne revenim apoi.

Aseară două persoane, cu o medie de vârstă ce depăşea cu mult perioada scursă de la prima apariţie a lui Charlie Chaplin,  erau deprimate că nu mai aveau băutură. Au început să se bată cu pietre. Una dintre ele a ricoşat în globul meu ocular. Au început să râdă, erau fericiţi, i-am ajutat.

Cu ochiul stâng văd in ceaţă, sunt deprimat …

Comments

  1. Floarea

    de fapt ne place sa ne complacem, sa ne plangem de mila, sa ne dam loviti-n aripi, sa ne victimizam, suntem o natie de femei frustrate si neajutorate
    viva la revolocion!

Lasă un răspuns