De Ştefan cel Mare şi Sfânt, domnitorul moldovean care futea în draci toate virginele de la Milcov pân’ la Nistru, ştie toată suflarea românească, de la cerşetorul kilometrului zero până la emigrantul ce şi-a propus că uite tot ce e românesc apucând spre oricare din colţurile lumii.
Domnia sa de aproape cincizeci de ani a rămas profund întipărită în memoria urmaşilor-urmaşilor-urmaşilor-şamd săi, îmbogăţind deopotrivă cărţile de istorie, recuzita teatrelor sau indinspensabilul sentiment de naţionalism.
Îl ştim cu toţii trecând drept domnitorul mic la stat şi mare la sfat care n-a prea plecat capul în faţa turcilor, iar dacă l-a plecat a făcut-o de mult mai puţine ori decât fiecare din muierile de prăsilă ale voievodatului său au îngenunchiat în faţa Măriei Sale. Dar dacă există şi alte laturi ale marelui domn al Moldovei pe care istoria nu le-a scos încă la iveală?
Nu cu mult timp în urmă Revista Cioburi a intrat în posesia unor scrieri îngălbenite de vreme care atestă întocmai una din laturile necunoscute ale domnitorului la care făceam referire şi mai sus. Le-am supus testului cu carbon, expertizei grafologice şi testului Papanicolau. Nu mai există niciun dubliu. Documentele sunt scrise de însuşi Măria Sa şi datează din ultima perioadă a vieţii sale, cam pe l-Apusul de Soare, când libidoul şi setea de vin au lăsat loc fanteziilor sexuale şi setei de cunoaştere.
Este bine cunoscut hobby-ul domnitorului de a sui în vârful unui deal de unde să slobozească din arcu-i încordat de braţele-i vânjoase câte o săgeată jos, în vale, ca apoi să construiască în locul în care săgeata muşcă pământul (sau ce-o muşca) câte-o mănăstire. Ei bine, documentele cu pricina ne scot în evidenţă un Ştefan cel Mare (domnitorul, nu bulevardul ) în aceeaşi postură de mare arcaş dar având un scop cu totul inedit şi anume să demonstreze Dihotomia lui Zenon – o ştiţi, aia cu săgeata care se mişcă stând practic pe loc.
Urmăriţi mai jos schiţa cea mai reprezentativă şi convingeţi-vă singuri cum ştiau strămoşii noştri să îmbine utilul cu plăcutul.
Legenda continuă. De la A”’ la infinit…
Mai Bila, eu de la fizica stiu un lucru: ca daca arcul e inclinat la fix 45 de grade, atunci distanta orizontala parcursa de sageata este cea mai mare (ignorand frecarea cu aerul, vant, sau alte elemente ale lumii reale).
Corect! Drept la ţintă! 🙂