Am găsit prin presa online (pe realitatea.net) o informaţie pestriţă: cică în Australia trăiesc mai multe oi decât oameni, adică în jur de o sută douăzeci de milioane de bucăţi purtătoare de lână, faţă de vreo douăzeci şi ceva de humanoizi, purtători de haine de lână… De unde trag eu concluzia că spiritul de turmă este predominant în fosta colonie englezească. Ceea ce înseamnă că România are o concurenţă serioasă atât la raportul între oameni şi animale cât, mai ales, la spiritul menţionat mai sus. Deşi numărul de oameni este şi în România cu mult în inferioritate faţă de cel al necuvântătoarelor, ne evidenţiem cu ceva, totuşi, faţă de australieni: la noi fauna este mai variată. Pe lângă mioarele autohtone, cotidianul se umple de bizoni, boi, vaci, catâri, măgari sau/şi mistreţi. Imposibil să nu ne lovim zilnic de măcar unul din specimenele enumerate mai sus.
Aaa, era să uit că există şi o parte frumoasă la noi: e plin şi de păsărici !
Impact în 7,6,5,4,3,2,1…
Un grup de cercetători rămaşi cu ochii în stele au ajuns la concluzia că Galaxiile Calea Lactee şi Andromeda se află pe o traiectorie de coliziune, urmând să se ciocnească în nici mai mult şi nici mai puţin de şapte miliarde de ani.
Luceafărule, ai căcat steagu’! Praf şi pulbere intergalactică o să se aleagă de strălucirea lu’ matale. Pune mâna şi lasă vrăjeala. Fă-te astru serios şi nu le mai răstura virginelor noaptea în cap. Nici nu ştii cum trece nemurirea pe lângă tine. Şapte miliarde de ani ca mâine trec. Asta dacă nu vom ieşi cu toţii din poveste mult mai repede pe uşa din dos a laboratorului CERN. Părerea unora…
Porcul Ghiţă, Euro si cei patru roni psihologici
Leul carpatin pierde teren în faţa monedei continentale. Aşa se face că deunăzi EURO a sărit calul celor patru lei noi psihologici. Nu, nu este o trimitere avangardistă către psihanaliza necuvântătoarelor, este doar un mod tras de păr – în cazul de faţă, tras de coamă – de a substitui un clişeu bancar.
Nu cunosc cu exactitate detalii despre prognoza specialiştilor în ale economiei în raport cu această depreciere, dar susţin cu tărie că situaţia în cauză era foarte uşor de anticipat. După ce s-a indopat toată perioada sărbătorilor de iarnă numai cu produse culinare tradiţionale, leul românesc şi-a cam pierdut din agerime. A vânat el ce-a vânat toată perioada anului câte o găină, câte un crenvuşti sau câte un măr pădureţ de prin magazine, dar odată cu Ignatul a început să cam scoată pârleala.
Dă-i cu pomana porcului, muşcă din cârnat, pune laba pe slănină, mestecă şioriciul, bagă mustăţile prin piftie, răsfaţă-ţi coama cu boia şi uite aşa ai ajuns leule pe cale să devii prima monedă supraponderă, letargică şi plină de urticarie din Europa.
Cursa financiară de anul acesta în raport cu EURO e ca şi pierdută. Nu m-ar mira ca în zilele ce urmează guvernatorul Băncii Naţionale să iasă public şi să sfătuiască oamenii să-şi scoată leii de la ciorap şi să-i trimită să-şi ardă caloriile la sală sau la bazin.
Început de final
Gata cu odihna. A reînceput ciclul noapte-noapte, abandonat în decembrie. Simfonia urbană a reînviat în timpanele încă adormite iar balaurul cotidian a scuipat prima şarjă de foc peste oraş. Iarna, ajunsă în floarea de gheaţă a vârstei sale, pătrunde în cele mai ascunse unghere ale sufletului, transformând fiecare gând negru în fulg de nea. Cu paşi grăbiţi, începem ziua fiecare pe drumul său. Beznă, metrou, cafea, colegi, sunete, somn, ţigări, planuri, asfinţit, muzică şi iarăşi beznă. Lăsăm în urmă imagini pe care, de cele mai multe ori, le regăsim a doua zi. Zi de zi, minut cu minut.
Timpul aleargă din ce în ce mai tare, trăgându-şi forţa din anii încărcaţi de praf şi lăsaţi deoparte. Iar cu fiecare an lăsat în spate, inevitabil, apăsăm pedala de acceleraţie a destinului. Finalul ne aşteaptă, oricum, pe fiecare.
Prostia omenească
Forţat de împrejurări, am fost astăzi până la Mall Vitan.Urăsc mall-ul din Vitan, urăsc orice mall din România de altfel… Vă închipuiţi desigur că nu urăsc mall-ul în sine, ci majoritatea oamenilor care se perindă prin el. Mă rog, altul se vrea a fi subiectul relatării mele.
După cumpărarea articolelor ce au făcut scopul deplasării excepţionale in mall, mă urc in maşină si purced spre ieşirea din parcare. Fac o paranteză spunând celor care nu au mai trecut prin Mall Vitan, că au facut parcarea cu plată, deci bariere cu cartelă la intrare si ieşire. Deci mă-ndrept spre ieşire, drum cu sens unic bineînţeles, ajung la barieră şi stupoare: in faţa mea, dincolo de barieră, mă “aştepta”, venit pe contrasens, un Logan.
Primele sentimente au fost de ruşine şi panică. Zic: “ce dracu’ mă, am greşit ieşirea?”, dar mă dumiresc repede, automatul pentru cartele fiind in dreptul meu. Între timp se dumireşte si “Loganul” şi dă cu spatele. Fiind întuneric afară iar Loganul cu farurile spre mine, nu puteam vedea persoana de la volan. Aşa că eram nerăbdător să întoarcă, să pot vedea, mai mult sau mai puţin, persoana de la volan. Nu vă ascund faptul că mă aşteptam să fie… o femeie (nu vreau să par misogin, nu cred că sunt şi accept eventualele dezaprobări din partea feminină). Ei bine, nu. Da, era barbat. A…şi încă ceva: la ieşirea din parcare, dacă veneai din sens opus şi tot nu te prindeai că nu aia este intrarea în parcare, erau două, deci DOUĂ, mari şi puse unul sub altul pe un stâlp, indicatoare cu accesul interzis!
Ca şi conducător auto, poate să ai o scuză o dată în viaţă. Altfel, “Cine ţi-a dat ţie permis măi dobitocule?!”
Primiți cu gazul ?
Cică livrarea de gaze către România a fost diminuată cu circa 30%, dinspre Ucraina. Guvernanții ne spun să nu ne îngrijorăm pentru că există rezerve și că situația va fi rezolvată. Păi, da. Sunt de acord. Gândindu-mă la cozile din magazine înainte de sărbători și la uriașele cantități de haleală cumpărate dar și consumate în ultima perioadă, orice temere vis-a-vis de lipsa de gaze nu-și are rostul. Ar fi bine să se distribuie butelii gratuit astfel încât să nu se irosească producția în masă. Sau de după masă. Aș dori o mască de gaze, vă rog…
Ce-mi doresc eu mie ?
În sfârșit, m-am hotărât ce-mi doresc de la acest an. Ca și cum sunt lucruri care au șansa să mi se ofere doar în anul care tocmai ce a sosit și atât. Dacă nu le obțin în 2009, gata, s-au dus. Și pentru 2010 o să-mi doresc altceva. Fiind oarecum optimist, îmi permit să mă gândesc la 2010, da ? Deci, lăsând la o parte sănătatea și banii pe care turma îi așteaptă la fiecare Revelion, eu aș dori ceva simplu (pentru cine e simplu ?). A-propos, nu am auzit pe nimeni să-și dorească încă un an lângă prieteni, lângă persoana iubită, lângă cei dragi. Nu am auzit pe nimeni să-și dorească, pur și simplu, doar fericire. Nu am auzit nicio declarație bohemă. Deși românul este poet de la naștere. Unde sunt versurile ?
Deci, eu, pentru încă un an, am o singură dorință: să nu îmi doresc nimic. Atât.
Oprescu, fraierii și sistemul
Un articol de primă pagină din ziarul vârf de lance al motanului Felix îl declară pe Sorin Oprescu omul anului 2008. Sunt prezentate și motivele pentru care, în opinia dumnealor, primarul capitalei merită acest titlu. Printre altele, îi este preaslăvit „…curajul să plece dintr-un partid puternic, PSD, pentru a candida ca independent la Primăria Capitalei ”. Și, de asemenea, că nu s-a lăsat intimidat atunci când candidatura sa a trecut prin clipe de emoție, fiind inițial contestată și respinsă. Și că a câștigat primăria ca independent deși s-a aflat în luptă cu niște candidați notorii și partidele din spatele lor (mai ales candidatul PSD, Cristian Diaconescu, era un adversar de temut 
). Uau ! Bunicuța a știut ce face, deci. Și lista continuă. Că nu i-a abandonat pe bucureșteni după ce a fost ales primar, dorindu-și funcții mai înalte în stat (hopa, facem aluzie la cineva…?). Dimpotrivă, își mai dorește câteva mandate „ …pentru a realiza tot ce şi-a propus şi a promis. ”. Și că s-a apucat de treabă imediat, respectiv a început demolările de terase din Herăstrău, demiterile directorilor „grei” și rezilierea contractului cu Dalli. Și că a scos la iveală neregulile din vechile mandate (doar ultimele două, adică, respectiv Băsescu-Videanu). Și că a „decis” să-i bucure pe toți cetățenii capitalei (dar nu se spune prin ce sau cu ce; eu, unul, încă aștept să mă bucur). Și că a băgat Bucureștiul în Cartea Recordurilor, și că a rămas OM, că nu a uitat de unde a plecat. În fine, din text rezultă că Oprescu a făcut în șase luni cât ceilalți în toate mandatele și că este un simbol al democrației, corectitudinii și al independenței. Sper să apuc în această viață autostrada suspendată și celelalte megalomanii promise în campanie. Dar astea nu vor mai conta. Până la urmă, ajunge ce-a făcut omul acesta până acum. S-a luptat cu sistemul, a adus notorietate orașului, a pupat bătrâneii prin piețele volante, gata. Lumea este deja mulțumită, trăiască primarul, să fie sănătos și să înjure în continuare sistemul corupt prin ziare, să aibă turma ce citi la metrou și comenta în cârciumă. Domnule Tucă, nu vă ustură limba de la atâta rahat de chirurg ? Mă duc să vomit.
Citind oda menționată mai sus, mi-am adus aminte de încă un punct pus pe „i”, într-un alt ziar, al aceluiași Felix. Evident, tot cu profesor doctor Oprescu. Articolul este postat în data de 30 octombrie 2008 într-un ziar de sport (!). Pentru a face legătura cu tematica fițuicii naționale, primele întrebări sunt despre bazele sportive ale orașului, neregulile imobiliare de la ștrandul Tineretului (făcute de vechiul sistem putred, normal), măsurile pe care intenționează edilul să le aplice și pentru care garantează. Și apoi dă-i un pic cu proiectul stadionului Lia Manoliu, alături de viziunea lui Oprescu de a face el pistă de atletism, pentru care iarăși garantează cu siguranța unui chirurg. Iar apoi, ușor, ușor se trece la OMUL Sorin Oprescu. Întrebări despre el, pur și simplu. Un articol despre nimic concret sau cu finalitate în plan sportiv dar cu un titlu sugestiv: „GSP faţă-n faţă cu Sorin Oprescu / Hocheist, doctor, primar! ”. Exact. Oare nu-l ustură curul ?
Independentul Oprescu a pus un pic umărul, ca mulțumire ( și ca loialitate, până la urmă, nu ?), în campania electorală din această toamnă. Am văzut fluturași în care candidatul PSD+PC la Senat, Nicolae Șerban, apare alături de Sorin Oprescu în poză, promițând niște proiecte care nu erau ale sale și care, oricum, erau în derulare. Dar cei doi erau împreună, sub sigla PSD iar independentul își arăta colții la fraieri. (fotografii cu cei doi îmbrățișându-se cu ocazia lansării campaniei electorale din noiembrie mai există și pe site-ul personal al PSD-istului, www.serbannicolae.ro/galerie foto/ ) .
Strategia candidaturii „independente” a doctorului la Primăria capitalei a fost, până la urmă, una de succes. Turma a pus botul, scârbită până la urmă de mizeriile anterioare. Iar el, cavalerul venit pe un cal alb și gata să înfrunte balaurul mafiot, a reușit să atragă poporul. Și chiar dacă ar fi venit mai mulți la votare, tot ar fi căștigat. Noul tip de populism practicat de acesta, o combinație între cel băsescian și cel becalian, îi va asigura o victorie și la prezidențiale. Cum când ? În 2009, zic eu. Ca un candidat independent ce va fi, cu PSD+PC pe la spate.
Atenție, a venit criza !
Iată, așa cum specialiștii au atenționat, criza mondială ne-a ajuns, chiar la început de 2009. Primele efecte se pot observa cu ochiul liber în imaginea alăturată. Deci nu la bănci, nu la salarii, nu în imobiliare ci în televiziune. În curând vor lipsi cuvinte întregi, apoi propoziții, fraze iar până la urmă vor fi concediați și oameni. Bine, cei care vor să rămână cu locul de muncă vor trebui să vină cu literele de acasă. Asta în condițiile în care nu le vor fi mâncat deja.