Nebunia în direct

• Brusturi media •

Chiar nu se poate comenta așa ceva. Priviți și vă minunați.

Mai jos – cererea dreptului la replică al tinerei starlete în devenire (sursa fiind realitatea.net) .

"Buna, eu sunt Adela Lupse. prezentatoare de televizune,concursuri interactive, la posturile de televiziune ANTENA1.

Va contactez pt ca in urma stiri plus video.ul de 2 minute, secventa din emisiunea mea, aparute peste tot in presa romaneasca, la canalul National TV in care CN A ul a amendat televiziunea cu 5000 de ron si in urma comentariilor, si parerilor, sugestiilor, mai putin bune despre mine si despre fetele care prezinta astfel de emisiuni, vreau sa fac liniste, pace, vreau sa fac lumina, vreau sa explic cum stau lucrurile si de fapt care este motivul si strategia pt care noi reactionam in felul asta….

Vreau sa am dreptul la replica sa lamuresc chestiile astea, vreau sa vorbesc, sa explic ce si cum sta treaba, asa mi se pare corect din partea mea ADELA LUPSE, pt publicul meu, mic dar pe acela pe care l respect. Vreau sa se stie , ca Nu fac nimik iesit din comun, nu fur, nu sparg, nu injur, nu omor pe nimeni si nici nu am culc cu nu stiu acti barbati, nu sunt ultima fata de pe strada si nici o curva…..sau mai stiu eu ce……..

Toate astea nu se vad… eu si colegele mele nu suntem bine vazute , bine ca sunt bine vazute, toate panaramele care afirma ca se culcaa cu 1000 de barbatiiiii .. si care se tarasc pe coate pe la alte leleviziuni si fac scandal.. care apar peste noapte, care nu au nimik de zis….. alea sunt bine vazute vad..

Vreau sa pun punct. de 7 ani de cant se dau aceste emisiuni, niciuna din fete nu a reusit sa faca nimic s au multumit cu catalogarea de joasa speta din partea oamenilor…. M am saturat .. GATAA…..STOPPPP.. PANA AICI….

Suntem si noi fete normale, nu suntem nebune, adica eu una nu sunt, am faculatea de jrunalism, am 4 ani de tv in spate.. deciii STOP…. nu se mai poate… cu toate chestiile astea…. Cred ca toate au o limita, si cred ca si noi avem dreptul la o replica nu i asa.:)…..

De aceea vreau sa am dreptul al replica, vreau ca prin un interviu sau un telefon sau orice altceva…. sa lamuresc treaba,,,…. sunt deschisa la orice discutie.. in orice emisiune dar vreau sa VORBESCCCCC. Numai bine si astept un raspuns…. cat de repede posibil.

ADELA LUPSE

Va multumesc.." 
 

Sursa: www.realitatea.net

Americanii dau cu Flynt juisării

• Idei fertile, Se întâmplă la ei •

Ca orice criza mondială care se respectă, cică tânăra recesiune din Statele Unite ale Americii ar fi coborât sub cota de avarie libidoul americanului de rând. Pănă ca această nouă carenţă a angrenajului american să se observe şi la nivel demografic, s-ar fi făcut deja simţită în industria pornografică.

Aşa se face că, pe fondul acestei presupuse abstinenţe masive, marilor mahări din branşă li s-a sculat să ceară Congresului american miliardele de dolari necesare pentru reabilitarea acestei laturi atât de indispensabile a industriei de peste ocean. În curând se va ajunge la situaţia ingrată ca Al-Qaeda să ceară ajutor financiar americanilor invocând criza mondială.

“Americanii se pot descurca fără maşină, dar nu fără sex”, ar fi spus Larry Flynt. Eu unul nu sunt aşa sigur. La importanţa pe care o are maşina în asigurarea confortului zilnic al americanului, sexul e un moft. Şi în plus, o maşină nu te refuză niciodată. Nici măcar atunci când este pe butuci. O pedală, două poţi da lejer şi la rece, aşa… Şi ce legătură are, mă rog, industria pornografică cu practicarea sexului!? O erecţie, să zicem, poate fi inhibată de o situaţie materială precară în sine, nu de implicaţiile indirecte ale acesteia. Adică dacă nu mai ai la ce pornăciuni să te benoclezi, că nu mai merge industria porografică, nu mai poţi face nici sex? Chiar e nevoie de un astfel de catalizator? În cel mai disperat caz începi să răvăşeşti vechea colecţie de filme dacă te afli în imposibilitatea achiziţionării de material nou.

Una peste alta, ca orice vânzător american şi nu numai, bătrânul Larry încearcă să-şi vândă produsul. Vorba aia futerem, non futerem labam necesarum est.

Naufragiaţii emo

• Uncategorized •

Trei naufragiaţi pe o insulă pustie: un american emo, un francez emo şi un român.
Răbdară ei de foame câteva zile.
Într-o seară americanul emo îşi taie o bucată de pulpă şi o pune pe grătar.
-Ooooo,mâncăm grătar, ziseră francezul emo şi românul.
A doua zi, francezul emo îşi taie o bucată de pulpă şi o pune pe grătar.
-Oooo, iar mâncăm grătar, ziseră americanul emo si românul.
A treia zi românul… ce să facă să-i fenteze!? Îşi scoase penisul afară.
-Ooooo, mâncăm hot-dog acuma, ziseră americanul emo şi francezul emo.
-Mâncaţi pe dracu’… beţi lăptic şi la culcare că e târziu!

Prostia si reprezentarea ei

• Frustrări din cartier •

Prostia deranjează. Nu aş băga mâna în foc pentru mulţi dintre români, dar pe mine cu siguranţă mă deranjează. Prostia face parte integrantă din viaţa fiecăruia dintre noi, într-o mai mică sau mai mare măsură. Nu cred că lipsa prostiei ar fi neapărat benefică societăţii şi individului. În cantităţi mici este chiar bine-venită, născând zâmbete într-o viaţă altfel rutinantă.
Prostia care deranjează este cea care devine stil de viaţă, modalitate de percepţie a realităţii. Prostia este autosuficientă, independentă de realitate şi argumentaţie logică. Prostia există prin ea însăşi. Prostia poate înlocui personalitatea, raţiunea şi bunul simţ.

În cazul dezvoltării la nivel individual, prostia sufocă spiritul şi naşte moaca tâmpă. Omul devine dobitoc şi ascultă de bici, lumini Pavloviene şi impulsuri pre-învăţate. Chiar şi într-un astfel de caz, prostia este – cel mult – supărătoare la nivel estetic. Impactul asupra societăţii şi asupra celorlalţi indivizi este minor şi uşor de evitat.

Însă, când prostia este asociată cu falsa autoritate sau cu o autoritate reală apar perturbări majore în viaţa tuturor celor atinşi de acest mix. În primul caz, individul purtător de prostie are tendinţa de a împărtăşi adevărul-realitate posedat de el tuturor celor doritori sau nu să îl asculte. Binenţeles, se găsesc îndeajuns de mulţi alţi proşti care să îl asculte şi să îi dea dreptate încât să îi confirme propriile teorii. Cei care nu răspund pozitiv fie cedează verbal doar pentru a fi scutiţi de debitul verbal fără rost al purtătorului de prostie, fie – dacă sunt mai odihniţi mental decât prostul veritabil – nu cedează verbal dar sunt ignoraţi până la finalul monologului reprezentantului prostiei.
În acest caz, prostia susţine teorii / idei / realităţi care generează în imaginaţia prostului o falsă autoritate. Prostul se vede deştept. Şi pentru că este deştept teoriile sale devin reale în faţa altor proşti şi devin valide în proprii săi ochi. În funcţie de toleranţa fiecăruia, acest tip de prostie este fie agasantă, fie amuzantă.

În cel de-al doilea caz, când prostia este asociată cu autoritatea reală, viaţa tuturor indivizilor care intră în contact direct sau indirect cu aceasta este schimbată iremediabil. Cel mai adesea, aceasta se schimbă în rău. Ca şi în primul caz, prostia asociată cu autoritatea se manifestă prin aceaşi mecanică a prostiei. Însă, diferenţa este adusă chiar de autoritatea individului care îi permite să impună noul tip de realitate. Prin autoritate, prostia capătă o nouă caracteristică – devine contagioasă. Astfel celorlalţi indivizi li se poate impune prostia ca normă, chiar dacă aceasta nu poate fi argumentată. Prostia devine lege pentru că supravieţuirea majorităţii depinde de acceptarea sau refuzul ei.

Înţelegând astfel acest fenomen, Ion Iliescu – reprezentantul prin excelenţă al prostiei din perspectivă ideologică – nu poate decât să ne lase un gust amar în gură. Din fericire, prostia dânsului nu mai deţine aceaşi putere contagioasă precum acum 20 de ani. Cu toate acestea, ieşirile acestuia fără vre-o umbră de bun simţ – de exemplu comemorarea eroilor martiri ai Revoluţiei 89 – nu pot decât să ne infirme faptul că bătrâneţea presupune înţelepciune.
Ţinem, încă o dată, să îi mulţumim dlui. Iliescu pentru dedicaţia şi abnegaţia de care a dat dovadă în lupta sa pentru neatârnarea acestui pământ, pentru progresul şi ridicarea pe cele mai înalte culmi ale civilizaţiei ale acestei ţări.
 

Pastel de cartier

• Idei fertile •

La ora la care cern aceste rânduri afară ninge. Zăpada cade din cer şi odată cu ea înaltul îşi scutură liniştea peste oraşul aflat în prag de seară. Fulgii se răsfaţă în aerul rece şi uşor ascuţit ce parcă dezmorţeşte nările. Este valsul ai cărui paşi i-ar înţelege doar ploaia. Albul înghite treptat, treptat culorile murdare ale unei ierni sterpe. Zăpada se aşterne din ce în ce mai hotărât peste străzi.
În asemenea momente de calm aparent gândul îmi fuge doar într-o singură direcţie: dacă continuă să ningă în halul ăsta, cum pula mea ajung eu acasă cu bascheţii în picioare!?

Un picnic de neuitat

• Politica e un pornostar •

    Am primit pe e-mail fotografiile alăturate (mulţumesc, Lelia !). Personal, mi-e scârbă de personajul Ion Iliescu şi aş fi vrut ca în momentul apăsării combinaţiei shift+delete pentru eliminarea mesajului electronic menţionat anterior să fi dispărut, miraculos, şi nea Nelu. Mă rog, fiecare cu dorinţele sale.
   Vă invit, deci, să urmăriţi aceste imagini, gândindu-vă la evenimentele din Decembrie 1989, mineriade, guvernarea PDSR şi actuala coaliţie de la putere, PSD+PC+PD-L. Cu Iliescu dând lecţii de tot felul, inclusiv de moralitate şi democraţie. Mă duc să vomit.
 

Criza financiara

• Uncategorized •

Vine un individ intr-un cabinet de tatuaje si spune:
– Vreau sa-mi tatuati bestial pe penis o bancnota de 100 de euro! Artistul se mira si intreaba:
– Dar de ce acolo si de ce tocmai asta???
– Simplu: unu la mana: imi place sa ma joc cu banii; doi: imi place sa vad cum imi creste averea si trei: cand vine nevasta-mea la mine sa-mi ceara bani, eu o sa-i spun ‘Ia de-aici!’ 

Diferenţele între birou şi puşcărie:

• Uncategorized •

1. La puşcărie stai mai tot timpul într-o cameră 8×10. La birou
stai mai tot timpul într-o cameră 6×8.
2. La puşcărie ai trei mese pe zi. La birou ai o gustare pe care o
mai şi plăteşti.
3. La puşcărie ai timp să meditezi la viaţa ta. La birou nu ai
timp cînd lucrezi de chestii atît de profunde.
4. La puşcărie un gardian deschide şi inchide uşile după tine. La
birou trebuie să fii atent cu cheile cînd vii şi pleci.
5. La puşcărie poţi să te uiţi la televizor. La birou te-ai ars
dacă te prinde şeful făcînd asta.
6. La puşcărie îţi acordă vizite pentru familie şi prieteni. La
birou nu apuci să suni familia şi prietenii.
7. La puşcărie întreţinerea o plăteşte statul şi nu trebuie să
lucrezi. La birou, după ce munceşti, din banii pe care ţi-i dau
deduci toate taxele şi ce mai rămîne?…

Multumim Anka

Dorele, ne grăbim şi noi un pic?

• Politica e un pornostar •

    Aseară am nimerit, în timpul excursiei cu telecomanda, pe Realitatea TV. Am picat în mijlocul unei discuţii despre autostrăzile din România (deocamdată subiect de natură ştiinţifico-fantastică, mai mult fantastică, în opinia mea). Era prezent şi ministrul transporturilor, Radu Berceanu, care se lăuda, vezi Doamne, că va respecta angajamentul de a construi în următorii patru ani cei opt sute şi ceva de kilometri de autostradă promişi în programul de guvernare. Şi mai era un domn analist economic, Cristian Sima, care spunea că ne-a lovit norocul. Cum aşa ? Ia uite comparaţie: Hitler, după 1932 şi Roosvelt cu Eisenhower, după 1952, adică după nişte crize mai bătrâne decăt cea căreia îi dau dinţişorii acum, au construit cei mai mulţi kilometri de autostradă. Adică, norocul ne-a pălit şi pe noi, odată cu recesiunea actuală, şi acum să te ţii construit autostrăzi !
   Lăsând la o parte perioadele total diferite pomenite în comparaţia analistului, nu trebuie să uităm că, totuşi, trăim în România, o ţară blocată într-un vortex socio-temporal, o ţară în care nu se aplică nicio tendinţă apărută în ţările denumite civilizate. Nu putem compara Dorel-ul neaoş cu salahorul vestic. Şi chiar dacă, uneori, nu există diferenţe de naţionalitate între cele două personaje menţionate adineaori, rezultatele muncii lor se văd diferit. Pentru că, aşa cum se ştie româneşte, peştele se împute de la cap. Iar pe plaiurile mioritice sunt o groază de capete deja stricate.
   Făcând o altfel de comparaţie, mă uit cum în România s-au făcut 13,6 kilometri de autostradă în 2007, vreo 25 kilometri în 2008 iar ministrul transporturilor spunea aseară că în 2009 vor fi gata 54 de kilometri. În curtea proprie, diferenţa ne arată un progres. Îmi permit, totuşi, să mai plusez un pic: Ungaria, între 2004 şi 2005, a dat în folosinţă în jur de 250 kilometri de autostradă. Şi atunci nu era criză…