Tu iei roşu, noi dăm verde !

Gabriel Tamaş „s-a scos” doar cu o etapă de suspendare după ce în meciul Dinamo-CFR Cluj a primit cartonaşul rosu.

Deşi in regulament scrie negru pe alb ( sau orice combinatie din ROGVAIV) minimum 2 etape pentru orice eliminare, se pare că membrii comisiei au decis ca fotbalistul să primească doar una(la insistenţele cuiva sau nu), în speranţa că peste 2 etape în meciul contra celor de la Steaua, Tamaş îşi va păstra constanţa de 3-4 gafe decisive pe meci.

Să sperăm că-l vom avea alături la meciurile naţionalei în calitate de suporter înfocat ce încurajează echipa din tribună.

Vamă de pus în ramă

cms-image-0000005132 mai , Vama veche, plaja de lângă stuf …

„- Frate dă şi mie 10 mii să-mi iau şi eu o bere !

– Bani n-am, da’ îţi dau o ţigară dacă vrei !

– Cum mortii mă-tii n-ai mă bani când bei bere la doză ? Dă banii că mă cac pe mă-ta!

– Prietene vrei ţigara sau nu?  Bani n-am.

– Bă eu vreau banii, pe toţi, că te batem de te caci pe tine găozar labagiu ce eşti ! Ai venit şi tu în Vamă că e la modă băga-mi-aş pula-n morţii mă-tii! Dă banii că te futem in cur două zile! Dă şi mobilu’!

– Auzi coaie talente d-astea făceam eu acum 10 ani când n-aveam floci la pulă, du-te prietene si incearcă fentele in altă parte că de la mine nu vezi nimic şi dormi şi pe sectie 3 săptămâni cu găozul spart in fiecare oră, să vedem apoi cum stă treaba! Îţi dau o ţigară dacă vrei .

– I-auziţi mă la ăsta ce coaie are-n el. Bine mă, dă o ţigară.

– Ia două!

– Mersi frate, rămân dator. Glumeam oricum.”

Conversaţie avută pe la 5 seara alături de punkistul şef ( căcat pe el la propriu ) + 4 punkişti subordonaţi.

Vama se schimbă, o văd de 6 ani încoace din ce în ce mai puţin captivantă. Totuşi mai are un dram de naturaleţe.

Strămoşii şi babele

În baza unor rămăşiţe descoperite într-o peşteră situată în sud-vestul României, cercetătorii britanici au concluzionat că strămoşul european din spaţiul nostru a fost de culoare. Arheologii români nu se pot încă pronunţa dacă acesta a fost un oltean sau un bănăţean negru de supărare.

Marea cu sarea

   PNL va depune astăzi o moţiune de cenzură, şi anume „Marea păcăleală PDL-PSD”, a anunţat Varujan Vosganian. Ideea de bază este neconcordanţa dintre realitate şi programul propus de guvernul actual. Soluţia este, evident, demiterea cabinetului Boc.

   Oare următoarele moţiuni cum se vor numi? „Marea vrăjeală din ultimii douăzeci de ani”? Sau „Marea ţeapă din ultimii două mii de ani?”

Preşedinte de ţară vs preşedinte de-senat

BASESCU - SAMBRA OILORAstăzi am avut o nouă dovadă cum că lupul de mare, Băsescu, şi berbecul de cancelarie, Geoană, pot avea loc lejer în aceeaşi strungă. Evenimentul edificator s-a consumat în cadrul serbării câmpeneşti Sâmbra Oilor, ce are loc anual la Huta Certeze, unde cei doi politicieni nu au venit să mulgă oaia, ci să sugă nişte voturi.

Dacă domnul preşedinte de ţară Băsescu a ţinut să precizeze că vizita sa nu trebuie văzută ca una politică, domnul preşedinte de-senat Geoană n-a ezitat să afirme contrariul. Întotdeauna ăla mai micu zice adevărul.

Şi chiar dacă din cadrele difuzate la televizor nu au putut fi zărite turmele de oi albe şi negre dătătoare de brânză, carne, lapte, lână ale ciobanilor prezenţi la serbare, au putut fi zărite în schimb turmele de oi roşii, dar şi portocalii, dătătoare de procente electorale, venite în sprijinul celor doi păstori politici.

După hora guvernamentală reuşită a celor două formaţiuni politice, a venit momentul ca liderii lor să iasă la sâmbraaaa oilooor.

 

Sursa foto: Mediafax

Fără predicat

dsc_1938

  

   Sfârșitul mesajelor nocturne. Raze și ploaie. Plânset interior, tutun, cancer. Miros industrial și sunete cenușii. Ecologie, freamăt, ignoranță. Drum sinusoidal dar sigur. Gânduri, idei și tutun. Cancer. Gloată organizată, zâmbete ironice. Timpul crește. Strigăt interior primit cu palme. Dorință de culoare și pat răcoros. Urlete. Ploaie maro şi indolenţă. Iar tutun? Cancer.

   Linie de cadran. Orizont structurat într-un sens absurd. Drum, imagini, neuroni. Bucurie, sunete, aromă. Gânduri diafane, adunate transparent. Nervi mângâiaţi cu tutun. Cancer? Scene sacadate către noapte. Monstru adormit şi dragoste ascunsă. Dorinţă către soare. Timp obosit şi tutun. Ce urmează?

   Filă nouă. Alături, set de pensule. Munte, floare de colț, nisip. Furtună și râsete. Negru. Negru și gri. Alb. Sudoare, izvor, iubire. Ură și cancer. Cancer. Vulturi, berze, inorogi. Incoerență subtilă. Lumină diafană. Final de foaie. Rază. Sfârșit, cadran, mesaj, ploaie. Ciclu. Până când?

Unu mai românesc decât altul

dscf2409Vineri, 1 Mai, a fost Ziua Internaţională a Muncii. Ca om al muncii, am rămas acasă. Şi cum alternativa de a mă înghesui ca focile pe nisipul „virgin” din Vamă nu mi-a surâs aşa tare, am rămas în capitală, unde mi-a făcut cu ochiul cel mai importat eveniment al zilei ce s-a desfăşurat în Parcul Izvor, anume Unul Mai-ul Românesc cu micul şi berea lui Vanghelie. Pentru a fi absolut sigur că nu mă va atinge microbul, mi-am administrat în cursul după-amiezei un vaccin anti – pomană electorală, care a constat într-o doză de patru mici perpeliţi la un cuptor electric neutru, fără culoare politică. Apoi, la drum.

Ajunşi la gura Parcului Izvor în jurul orei 17:30, ne-am comutat pe modul record şi ne-am afundat în mulţimea ce încă forfotea haotic.

Dacă în prima parte a „petrecerii câmpeneşti” am putut vedea, prin intermediul media, lideri politici marcaţi ai psdeului sorbind din berea rece la pahar şi muşcând româneşte dintr-un mic dar şi membri destoinici ai partidului ce a patronat evenimentul scandând lozinci social-democrate, dacă sub soarele amiezei nostalgicii trecuţi de a doua tinereţe, pe care sărbătorile de genul celei de 1 Mai îi readuc parcă la viaţă, au dat paşi înainte şi i-au luat înapoi pe ritmuri populare, după ce au gătat doza de patru mici şi au lins şi ceva bere pentru care s-au călcat în picioare cu mic, cu mare, cu uărcăr, cu pensionar, cu român, cu ţigan, cu chinez, sau mai simplu bâlci electoral, a doua jumătate a sărbătorii internaţionale a muncii, organizată de pamfletarul Marean, avea să ne arate o altă faţă, acea de bâlci clasic românesc.

Orele mai înaintate ale zilei i-au scos din prim-plan pe bătrâneii nostalgici dar şi pe simpatizanţii activi PSD ce înroşeau mulţimea cu tricourile lor pe care stătea imprimat mesajul „Unu Mai Românesc şi, cum se întâmplă de obicei la astfel de evenimente, o mulţime de tineri curioşi au dat năvală în parcul împânzit de oameni. Se puteau distinge uşor, de la tinerei ai generaţiei hi5, atraşi de waţii emişi din boxele amplasate lângă scenă, şi cupluri care au renunţat la plimbarea din Mall, până la grupuri, grupuri care au venit să-şi scalde ochii curioşi în atmosfera de „sărbătoare” sau găşti răzleţe de roacheraşi care, rămaşi din diverse motive departe de aglomeraţia ce dă startul sezonului estival  pe litoral, şi-au astâmpărat nevoia de înghesuială în inima capitalei, la umbra celeilalte semnificaţii a lui 1 mai.

În lipsa prezenţei unui al doilea om în stat, şuţii erau cu ochii pe mobilele si portofelele oamenilor obişnuiţi, ne-flancaţi de sepepişti fioroşi, în timp ce gardienii publici vegheau regulamentar la siguranţa cetăţeanului; televiziunile îşi mai temperaseră din transmisiile în direct; pâlcuri de indivizi conectaţi la eveniment încă de la primele ore, brăzdau parcul sub efectul berii.

Printre toată această infuzie de tineret pestriţ ce anima aleile parcului, familii cu copii de mână se plimbau agale. Copiii tânjeau la tot soiul de pochemoni expuşi spre vânzare de către nelipsiţii vânzători de chilipiruri, iar părinţii visau la cândva obişnuitele ieşiri la pădure. Anul ăsta au făcut bine să se mulţumească doar cu o ieşire în parc şi câţiva mici de pomană electorală.

Dacă nu se îndreptau către ieşirea parcului, participaţii la eveniment convergeau către cele două puncte principale. Ori scena, unde puştimea se îngrămădea să fredoneze refrenele momentului, ori punctele în care încă se mai distribuiau gratuit mici şi bere.

Alături de puştii în extaz ce umpleau primele rânduri din faţa scenei, se aflau şi oameni mari, atraşi probabil de ambianţa jovială a degeneraţiei pro sau, mai simplu, atraşi de mişcările lascive  şi de formele dansatoarelor de pe scenă. Ţîţeee… Imediat în proximitatea publicului aflat în picioare, un număr mărişor de mămici, bunici şi tătici îşi ocupau, cu faţa către scenă, locurile pe scaunele răzleţe aşezate pe iarbă, evocând parcă prin atitudinea lor atmosfera Festivalului Cerbul de Aur. Amestecaţi printre bucureşteni, fotografii străini imortalizau pitorescul situaţiei.

În celălalt punct de atracţie al parcului, vânzătorii de gratuităţi nu mai pridideau să întoarcă micii şi să toarne berile. Un fum înecăcios se ridica din grătarele încinse, lăsând mastodontul din marmură albă în ceaţă. Când cerul se întuneca treptat, încă mai erau oameni care se înghesuiau la mici şi o bere. Am părăsit parcul înainte ca potopul să se pornească şi să împrăştie mulţimea.

Dacă Marian Vanghelie regretă că ploaia i-a dat peste cap programul, eu unul regret că nu am apucat să mă dau şi în tiribombă.

Mulţumiri lui Robert pentru concursul adus la realizarea acestui material.

Cine joacă, hei, hei!

   După victoria cu 5-0 în fața Oțelului Galaţi, acţionarul echipei de fotbal Steaua Bucureşti, Gigi Becali, a declarat că acum se gândeşte la titlu. Printre altele, acesta a spus că poate face Dumnezeu un miracol şi câştigă Becali campionatul (sursa GSP.ro).

   Nu înţeleg ce legătură are divinitatea cu acest aspect dar mi-e clar un singur lucru: nu Steaua joacă, de fapt, ci Gigi Becali.