Ţrrrr! Ţrrrr! Ţrrrr!
-Alo, da…
-Băh, ce faci acolo? Ce durează atât?
-Eram la baie, mă iertaţi…
-Boc, la baie la ora asta? E prânzul, băh! Acum trebuia să desfaci prima sticlă de bere!
-Da, mă iertaţi…eram în pauză şi trebuia să mă răcoresc. E o zi grea azi.
-Boc, te răcoreşti cu gheaţă şi cu whisky, nu cu duşul. Şi cum vine asta, la ora asta nu eşti la muncă? Ai pauză?
-Da, am…
-De mâine nu o să mai ai nicio pauză! Dacă transpiri te duci la veceuri la Guvern şi te speli la subraţ, la chiuvetă!
-Da, să trăiţi…
-Băh, Boc, iar îţi faci de cap. Cu Udrea văd că n-ai rezolvat nimic. Îţi baţi joc de biata femeie?
-Nu, dar…
-Ce nu, băh? După ce că îl am pe cap şi pe găozarul de Stănescu, te mai caci şi tu pe tine.
-Nu fac caca pe mine, să trăiţi…
-Hă, hă, hă, băh, Boc, ce-ai zis?
-Că nu fac caca…
-Hă, hă, hă, băh, da’ simpatic mai eşti! Hai că m-ai înveselit! Te iau cu mine în vizită!
-Unde, unde?
-Mergem la soldaţi, Boc! Vizităm baza de la Kogălniceanu!
-ăăă, păi nu vin…
-Ce?
-Nu vin, că nu-mi plac soldaţii…
-Boc, iar te caci?
-Nu, de ce?
-Cum nu? Am zis că mergem la soldaţi, acolo mergem!
-Nu!
-Boc!
-Da…
-Aşa. Pregăteşte-te!
-Nu vin, că mi-e frică. Când eram mic, copiii din sat mă îmbrăcau în ţintă şi trăgeau în mine cu săgeţi şi pietre.
-Boc, hă, hă, hă! Aşa făceam şi eu cu bondoci ca tine, hă, hă, hă!
-Da, eraţi rău!
-Rău sunt şi acum, băh, Boc! Şi tu ai rămas tot ţintă, băh!
-Ba nu!
-Hă, hă, hă, aşa crezi tu, băh! Hai, că vin să te iau.
-Nu, nu merg! Mi-e frică…
-Boc, să vezi ce frică o să-ţi fie dacă nu mergi. Ce comentezi atât?
-Nu mai bine îmi spuneţi un banc?
-Boc, nu schimba vorba!
-Vă rog, îmi spuneţi o poantă din aia amuzantă, aşa cum spuneţi dumneavoastră?
-Boc…Fie, îţi spun. Zici că-ţi plac glumele mele?
-Da, da, sunt cele mai tari, hi, hi!
-Bine, băh, Boc, hai că-ţi spun. Stai să mă gândesc…
-Şi nu merg la soldaţi, da?
-Boc, ce? Ba mergi!
-Bine, bine…Nu uitaţi de banc.
-Da, stai un pic…Hm, ce poantă să-ţi spun eu…?
-Una cu soldaţi, ca să nu mai mergem…?
-Cu soldaţi…? Da, stai aşa…Unde să nu mai mergem?
-Nicăieri, bancul vă rog…
-Da…Aha! Uite, fii atent, pe aia cu Ştefan cel Mare o ştii?
-Nu…
-Deci, fii atent. Eu sunt Ştefan cel Mare şi-ţi spun să luptăm până la unu’. Tu mă întrebi de ce.
-Aşa.
-Boc, trebuie să luptăm până la unu’!
-…
-Boc!
-Da, vă aud.
-Nu m-ai întrebat!
-Ce?
-Băh, tu ce faci acolo în baie?
-Caca, mă scuzaţi…
-Boc, eşti nesimţit? Vorbeşti cu preşedintele ţării şi te caci?
-De emoţie, să trăiţi…Şi de frică…
-Băh, îţi dau eu o frică de n-o poţi duce! Nu pot să-ţi spun bancul când te caci!
-Gata, gata, acum mă şterg. Staţi un minut.
-Băh, Boc, am văzut-o şi pe asta. Te aşteaptă preşedintele la telefon să te ştergi la cur, băh…S-a întors ţara cu fundu-n sus.
-Gata, am terminat, mă iertaţi…Nu era mare lucru.
-Păi, normal, băh! Nici căcatul nu-i mare la tine, hă, hă, hă!
-Vă rog, bancul…
-Băh, Boc, eu sunt Ştefan cel Mare, îţi spun o replică şi tu mă întrebi de ce, da?
-De ce?
-Nu acum, băh, aşteaptă…
-De ce?
-Boc, ai ameţit de la căcat? Am spus să aştepţi replica!
-Da, hi, hi…
-Deci, eu sunt Ştefan cel Mare şi spun: soldaţi, trebuie să luptăm până la unu’!
-…
-Boc!
-Da, ascult.
-Întreabă-mă, bondocule, că te pleznesc! Soldaţi, trebuie să luptăm până la unu’!
-…a, replica…aha. De ce, mărite Ştefan?
-Mărite Ştefan? Băh, Boc, da’ te pricepi la din astea. Eşti un om citit, băh…
-Da, mulţumesc…
-Aşa, hai că m-ai zăpăcit. Deci, soldaţi, bem până la unu’! Pardon, luptăm până la unu’!
-De ce, mărite?
-Că de la unu’ jumate mergem la cârciumă, hă, hă, hă, hă!
-A, ce bine, deci nu mai mergem la soldaţi, nu?
-Hrrrr… Boc, eşti prost! Asta era poanta!
-Care, că nu mai mergem la soldaţi?
-Boc, ieşi afară!
-Păi…
-Ieşi, băh, afară! Ba nu, stai acolo că vin eu şi te îmbrac în ţintă, bondoc ce eşti! Auzi, la el, îi spun bancuri şi el nu se prinde….
Clanc!
Când o să fiu mare vreau să mă fac poliţist
Poliţia înseamnă protecţie şi pază. Poliţia Română înseamnă “siguranţă şi încredere”. Ce înseamnă acest lucru pentru mine, un simplu cetăţean plătitor de taxe? Ei bine, dacă în perioada comunistă Miliţia răspândea teamă şi nesiguranţă, astăzi putem spune că lucrurile s-au schimbat într-o oarecare măsură. Astăzi nu îmi mai este teamă, şi nu mă mai feresc de poliţiştii de pe stradă. Trec pe lângă ei pe stradă sau pe trotuar fără a-mi mai fi teamă că ar putea să mă ridice (cum auzeam când eram mic) sau că ar putea să mă acuze pe nedrept de ceva. Poliţia, astăzi nu prezintă un pericol direct pentru cetăţean. Când trec pe lângă poliţistul român nu-mi mai este frică de el. Astfel, pot spune că mă simt în siguranţă.
Se apropie finalul de august iar concediile sunt pe sfârşite. Nicu Zglobiu’ s-a întors din vacanţa petrecută în Grecia, după ce a adormit iar cu ţigara aprinsă. E, nu vă luaţi după imaginile de la tv, mai exagerează şi ei…Mai bine fiţi atenţi la previziunile pentru această săptămână, aşa cum le-a văzut Nicu într-o şedinţă de iarbă arsă. Nu, nu de la incendii…