Al doilea videoclip Grimus

Acum ceva vreme vă spuneam că trupa clujeană Grimus lucra de zor la videoclipul piesei In a Glimpse, piesă care a beneficiat de un mixaj al britanicului Adam Wittaker.

De curând, trupa a anunțat că videoclipul, regizat pro bono pentru Grimus de către

Tudor Giurgiu, a ieșit la lumină.

Clipul este primul realizat în România cu un aparat foto tip SLR care filmează la rezoluție full HD. Este vorba despre Canon EOS 5D Mark II, lansat pe piață în vara lui 2009.

Printre altele, în cele trei săptămâni de prezență în topul săptămânal, piesa In A Glimpse s-a bucurat de un real succes în rândurile ascultătorilor radio Guerrilla, aceasta ajungând săptămâna aceasta pe locul I și detronându-i pe cei de la Muse, după o intrare direct pe locul III, în prima săptămână, și o urcare pe locul II, în cea de-a doua săptămână.

In A Glimpse este cel de-al doilea single Grimus și face parte de pe albumul Panikon, lansat la finalul anului trecut.

Şapcă fără somn

Şoferii de cursă lungă pot dormi liniştiţi. Sau nu, nu e deloc liniştitor genul ăsta de afirmaţie. De fapt, pot dormi liniştiţi, dar nu la volan. Sau pot dormi şi la volan dar cu maşina trasă pe dreapta într-o casă de pe marginea drumului. Nu, nu e bine nici aşa. În fond şi la urma urmei e treaba lor unde dorm atunci când nu conduc. Dar apropo de somnul la volan, că de aici am plecat iniţial… Accesul în lumea viselor va putea fi evitat pe viitor de către şoferii suprasolicitaţi de pante înclinate şi de curbe periculoase, dacă aceştia vor apela la noua inovaţie în materie de tehnici de speriat somnul şi anume, căscaţi-vă bine ochii, şapca anti-somn.

Principul de funcţionare al şepcii este simplu. Atunci când şoferul, odihnit tun, se urcă la volan, şapca se aşează pe cap şi se lasă foarte lejeră. Pe măsură ce orele de condus se acumulează, circumferinţa acesteia se micşorează treptat, amplificând şi gradul de iritaţie de la nivelul cefei, tâmplelor şi frunţii. Astfel, mâncărimea de la nivelul capului sporeşte, iar şoferul este ţinut treaz, cu gândul la următoarea oprire când se va putea scărpina cât îl vor ţine buricele degetelor.

Păstrând aceeaşi linie a inovaţiilor revoluţionare, aşteptăm cu nerăbdare şi alte invenţii precum şorţul prevăzut cu un sistem de alertare împotriva datului în foc, ghetele de fotbal anti-offside şi, de ce nu, genunchere şi cotiere pentru căzutul în penibil.

Bodo s-a pișat, băh!

Incredibil dar adevărat! Bodo, solistul formației Proconsul, a fost surprins de niște paparazzi într-o ipostază „nu tocmai demnă de un artist”, ca să citez ideea de-a dreptul pudică, transcrisă într-un articol găsit în Cancan. Ce se petrecea, de fapt? Omul venea și el de la un picnic, cu prietenii (în mașini de teren BGS, mă rog…) și, drept urmare a ultimului șpriț dat vigoană pe maț, hop că vezica dă din coate, dacă mă-nțelegeți…Și atunci, pentru că încă nu am văzut niciun autoturism dotat cu toaletă și duș, Bodo oprește, se dă jos tremurând de nerăbdare, mai-mai să rupă șlițul și pac, scoate ciocoflenderu’ la umbra pădurii. Cu broboanele de sudoare, bineînțeles, și cu zâmbetul tâmp din colțul gurii…

Acum, întreb și eu, de ce nu e demn de un artist să se pișe? E un viciu porcos sau ce? Și apoi, cum naiba au ajuns paparazzi ăia prin pădure, să prindă exact acest moment sublim de eliberare? Erau camuflați, îmbrăcați în costum de iepure sau de pârș? Bine că nu i-a luat ursul prin surprindere, că apoi apărea la ziar vreo știre conform căreia Bodo, după ce s-a pișat la umbra bradului, a înșfăcat hainele fotografilor de la Cancan, și-a șters prepuțul cu ele iar apoi i-a cocoșit un pic, folosindu-se de smotocel. Sau, mă rog, i-a smotocit cu cocoșelul…

Concert Zgârie Nori în Club MOJO–Brit Room

Comunicat Zgârie Nori:

Trupa Zgârie Nori vă invită la concertul de miercuri, 14 Octombrie 2009, începând cu ora 21:30, în Club MOJO-Brit Room din București (Str. Gabroveni nr. 14).

Zgârie Nori (www.zgarienorii.ro) oferă publicului său o plimbare urbană printre cuvinte și sunete, ajutându-le să își găsească drumul către oameni. „Nu există cuvinte. Nu există muzică. Nu există oameni. Există toate la un loc. Intenția de a visa în sus dar nu vertical. Visăm dupa blocuri.” (Yawn)

Zgârie Nori va lansa în perioada următoare, pe site-ul trupei, videoclipul piesei Îngerii și iubirea. “Clipul va fi un fel de «La țigănci» combinat cu un drog mai puternic decât ce încercase Eliade pe vremea aia. Acum sunt fulgi, un fum și un pistol. Poc! E viu, deci visează, deci doarme, deci visează el, deci visează ea, deci poc! E vie, deci visează, deci doarme, deci visează ea, deci visează el, deci stop! Patul, parchetul, țigara, visele, trezirile, halucinațiile, scaunul…” (Eugen Iustin).

Om vedea ce-o ieși…

Concert Zgarie Nori Club Mojo

Doar o şpagă să-ţi mai spun …

Într-o ţară în care legile firii şi valorile morale se regăsesc sugrumate de tărzăneii candidaţilor în pragul alegerilor, şpaga este pusă la un loc de cinste alături de Comăneci, Brâncuşi, Eminescu şi p##a lui Terente. Toţi o condamnă, toţi o văd ca prin ochii unui om supus la chimioterapie: drept cancer. Dar la fel ca şi adolescentele cu hormonii în gât şi dragostea pe limbă, toţi o practică. Sunt destui care ne înroşesc obrajiorii de pui de daci cu palme morale, dar care pentru a-şi etala cu mândrie etica dau şpagă să apară în faţa audiovizualului cu ajutorului tubului de 15, lcd-ului sau plasmei.

Dacă te opui, încercând să fii corect, refuzând să arunci banii pentru a-ţi asigura un bun pe care oricum îl meritai, eşti înghiţit de masa românilor precum un indonezian care se apară de tsunami cu o umbrelă. Din păcate în cei şapte ani de acasă ( acum au mai rămas doar patru, căci la cinci ani copilul învaţă cum să bea o bere la pet în câteva minute ajutându-se de un pai de la mcshit, la şase rupe ţigările şi plimbă cuiul pe buza inferioară precum tâmplarii, la şapte deja a avut în pat două vecine plus toate puicuţele din clasă) este învăţat indirect de multe ori, privind la acţiunile părinţilor, să ia şpaga drept un arhetip. Aceasta este şi una din cauzele, sunt prea multe, pentru care nu va fi eredicată nici cu tot arsenalul paramilitar.

Românul a ajuns să schimbe în câţiva ani ce nu au reuşit alţii în mii, este cea mai dominantă specie existentă. Dacă până acum fără oxigen şi apa mureai, iată că în România le poţi avea pe amândouă şi tot nu vei putea supravieţui fără şpagă.  O putem arunca în aceeaşi oală cu dependenţa de alcool, droguri, nimfomania ori cleptomania. O avem în sânge, trebuie doar activată. De bun augur ar fi să-i rezistăm cât putem. Eu nu mă complac, dacă mi se cere le voi şpaga prin numere, în toate găurile, cu orar nelimitat ca magazinul de cartier.

Drept concluzie voi apela la o vorbă a unui om amărât, simplitatea cuvintelor complementându-se perfect cu o gândire pură, corectă : ” Dacă vrei să fii drept şi fără cusur, ia şpaga şi fute-o-n cur !”.

Şpaga, celula de bază a societăţii

A da şpaga este acea acţiune pe care dacă nu o întreprinzi, te regăseşte în postura omului integru, cu buza umflată. Şpaga nu doare. Şpaga nici măcar nu înţeapă. Şpaga împacă pe toată lumea. Şpaga este suma de bani pe care o pretinzi atunci când vrei să fii om cu cineva. Şpaga îţi este pretinsă atunci când ai pretenţia ca cineva să fie om cu tine. Şpaga este o practică mutuală.

Şpaga se numără printre primele lucruri pe care le învaţă un occidental atunci când ajunge în România. Şpaga nu are culoare sau naţionalitate. Şpaga poate prinde rădăcini oriunde. Şpaga se asumă ca prim semn al adaptabilităţii.

Şpaga este cel mai eficace catalizator. Şpaga reduce considerabil timpii de aşteptare. Şpaga ajută la o mai bună desfăşurare a lucrurilor. Şpaga te translatează instant în centrul atenţiei. Şpaga te scoate la liman. Şpaga este cel mai scurt drum către reuşită.

Şpaga aduce după sine acea infracţiune inexistentă. Şpaga e unul dintre cele mai uzitate semne de punctuaţie strecurate printre literele legii. Şpaga este liantul. Şpaga este exact suma de bani de care ai nevoie pentru a putea da şpagă mai departe. Şpaga a dobândit o nepreţuită calitate, şi anume mimetismul. Şpaga poate lua subit forma unui comision, unui onorariu, unei mici atenţii. Şpaga te uşurează atunci când o dai. Şpaga te înnobilează atunci când o iei. Şpaga poate urca până la cel mai înalt nivel socio-politic. Şpaga te ridică. Şpaga te coboară doar dacă eşti fraier.

Şpaga se dă înainte pentru ca bunele intenţii să fie evidente. Şpagă se percepe după, doar între oameni de încredere. Şpaga este acea sumă de bani pe care dacă nu apuci să o dai celui care ţi-a făcut deja favorul, te aduce în situaţia de a te simţi ca ultimul nesimţit ordinar. Şpaga e o formă de recunoştinţă. Şpaga se refuză în primă instanţă, invocând formal deranjul care nu era necesar. Şpaga se acceptă apoi, întocmai pentru a nu-l leza pe cel căruia îi face plăcere să ţi-o ofere. Şpaga nu se refuză. Şpaga ţi se cuvine.

Contract post-nupţial

Dupa 50 de ani de casnicie, el moare. La scurt timp moare si ea si ajunge in Rai, unde-l vede pe el.
– Dragule, ce bine-mi pare sa te regasesc!
– Lasa-ma-n pace! Contractul a fost foarte clar: „Pana ce moartea ne va desparti!”.