În timpul unei declaraţii în care acuza Antena 3 şi Realitatea TV că dezinformează, premierul Emil Boc a luat din mână microfonul reporterului Realitatea TV.
Dacă a ajuns să facă una ca asta, am putea spune că domnul Emil Boc a fost într-adevăr la mare înălţime.
Deunăzi, cum stăteam eu şi îmi deplângeam condiţia de oaie rătăcită lăsată pradă păcatelor lumeşti, ce dau târcoale din ce în ce mai mult acestor vremuri desfrânate semănând făcătura Diavolului, un sentiment de pietate mi-a străfulgerat condiţia de păcătos în plină expansiune.
Şi ca un îndărătnic ce alege întotdeauna calea cea mai scurtă şi mai simplă, am pornind în peregrinaj, doar cu un maus jerpelit şi o tastatură prăfuită, către templul virtual al BOR-ului, via Internet Explorer.
Şi ajuns acolo, am început să bat cu mausul pe la toate linkurile. Şi se făcea că după ce ele s-au deschis şi m-au primit întru paginile lor, gânditu-m-am eu că mare lucru le lipseşte. Carele lucru era locul, ungherul de spovedanie. Şi mai apoi, zisu-mi-am:
Păi n-ar fi mai echitabil, băi nene, pentru toată suflarea evlavioasă, dacă enoriaşii tot nu îşi găsesc timp să treacă pe la biserică să se spovedească, să se înfiinţeze un asemenea serviciu on-line? Dacă există această posibilitate, de ce să nu se profite de ea? De ce să nu ne adaptăm timpurilor? Înalt Prea Sfinţiile lor nu se gândesc puţin la cum se simte păcătosul de rând când ştie că nu a apucat să-şi reseteze păcatele pe anul în curs, în condiţiile în care mai are atâtea păcate de săvârşit pe viitor?
Aşa, odată pus la punct serviciul ăsta, îţi faci frumos un cont, plăteşti o taxă de un pol prin PayPal pentru un abonament anual şi poţi avea acces la acest serviciu 24 de ore din 24, din orice loc de pe planetă. Şi cum te mustră conştiinţa, te-ai logat imediat şi începi să te destăinui spăşit feţei bisericeşti din spatele monitorului. Apoi, după ce respectivul îţi examinează situaţia, îţi încadrează profilul conform unei grile predefinite, şi îţi trimite prin e-mail ce instrucţiuni trebuie să urmezi pentru a fi absolvit de păcate.
Sau dacă nu se poate cu serviciul de spovedanie on-line, măcar să pună la dispoziţie pe site un formular cu un test fulger, care să-ţi indice, cât de cât, acolo, indicele de păcătoşenie. Păi ce naiba, oameni suntem…
Se întâmplă, în sfârşit! Şi sperăm că nu va fi sfârşitul! O combinaţie de
oameni şi rockeri nebuni, aşteptată de mulţi cu sufletul la gură, va avea
loc joi, 8 aprilie 2010, începând cu ora 20.00, la clubul Fabrica din
Bucureşti (Str . 11 iunie, Nr. 50).
Clujenii de la Truda (powercore/Rock Matusha!!!…), ne vizitează urbea cu
ocazia turneului lor naţional. Vor fi primiţi cum se cuvine de băieţii de la
ACT (hard rock/alternative metal), într-un fel de schimb, mai mult sau mai
puţin cultural, de experienţă. Urmează ca povestea să se repete şi la Cluj
în viitorul apropiat. Până atunci, e de văzut ce „impresii” reuşesc să
schimbe cele două găşti între ele, dar şi cu publicul… Neapărat numeros!
Încălzesc dibaci atmosfera First Division (hardcore), o trupă tânăra dar
foarte nervoasă şi cu un mare capital de simpatie în rândul fanilor.
Nu ştiu de ce cred că putem anunţa încă de pe acum un carnagiu muzicalo –
bachus – hard&heavy, până spre cine ştie când dimineaţă.
Aşadar, să ne facem temele şi să ne pregătim trupeşte şi sufleteşte:
www.truda.ro
www.trupaact.com
www.myspace.com/firstdivisionband
Formaţia ACT va susţine un concert şi la Câmpina, în Club Live, vineri, 16
aprilie, începând cu ora 21.00. Clubul a devenit de-a lungul anilor o
destinaţie tradiţională a trupei, însă niciodată nu au cântat aici alături
de noul chitarist, Vlad Văcărescu. Cu această ocazie, ACT oferă primilor
zece fani ajunşi la concert un cadou: albumul “Exact”. Mai multe
informaţii despre activitatea trupei la www.trupaact.com.
Teo Trandafir candidează din partea PD-L pentru un loc de deputat în Colegiul 19 al Capitalei.
În cazul în care va câştiga, probabil că prima sa sarcină va consta în înlocuirea trandafirului din siglă.
Cine încă trăieşte cu impresia că lucrurile nu s-au pus pe roate în România se înşeală amarnic. Ori nu e la curent cu viaţa politică, ori e un simpatizant rău-intenţionat al opoziţiei.
În ciuda crizei, al cărei recul începe să se resimtă din ce în ce mai puternic şi în ţarcul mioritic, avem un guvern activ care şi-a asumat responsabilitatea într-un context economic extrem de nefavorabil, care luptă neîncetat pentru găsirea de soluţii viabile. Avem un preşedinte deschis la dialog care, atunci când vine vorba de interesul comun al oamenilor de rând, este capabil să treacă peste orgoliile sale politice pentru a pune în aplicare voinţa poporului de a modifica Constituţia tocmai pentru a pune umărul la epurarea clasei politice. Avem o justiţie mai funcţională ca niciodată în ultimii douăzeci de ani, ce sesizează şi nu se dă îndărăt atunci când este cazul să penalizeze neregulile săvârşite de înalţii demnitari, în timp ce parlamentarii, aflaţi sub presiunea unei profunde conştiinţe civice, aprobă ridicarea imunităţii colegilor săi întocmai pentru ca justiţia să-şi ducă la bun sfârşit demersurile, stârnind reacţii pozitive din partea presei internaţionale. Avem servicii secrete care apelează la mijloacele de obţinere a informaţiei – fie că acestea sunt dintre cele mai performante (obţinute prin satelit), fie că sunt dintre cele mai banale (ascultarea telefoanelor) – doar pentru a sluji la respectarea legii şi a Constituţiei.
Avem un ambalaj capabil să camufleze în cele mai igienice condiţii ditamai căcatul. Cei cu mirosul ascuţit au sesizat probabil din timp acest lucru. Întrebarea care se pune acum este câţi dintre consumatorii de delicatese media cu arome politice, ca şi cele de mai sus, resimt gustul imediat ce apucă să le deguste şi câţi dintre ei le vâră, fără să stea prea mult pe gânduri, pe gât?
Zilele trecute, pe când îmi făceam rondul de seară survolând agale canalele de televiziune, am poposit pentru câteva momente pe postul Acasă TV, unde, o reporteră a Poveştirilor de noapte era gata echipată pentru a intra într-o cadă plină cu Mazăre.
Ce se întâmpla de fapt. Cada cu pricina era plină cu Radu Mazăre, edilul Constanţei, care acorda un interviu în direct unei duduiţe cu picioare lungi, proaspăt epilată, echipată cu vestă de salvare, mască şi labe de scafandru şi, spre dezamăgirea intervievatului, purtând şi costum de baie.
Hopa, mi-am zis, iată o ipostază nouă pentru noncomformistul primar. Abilităţile sale administrative şi politice ne-au convins, pasiunea pentru sporturi extreme i-o cunoaştem, am văzut cu toţii că e şi un mare dansator iar spiritul său de revoluţionar şi-a făcut la rândul-i loc în mass-media. Cam ce-ar mai fi lipsit ca cercul să fie cât mai complet? Păi exact o emisiune în care Măzărică să-şi etaleze aptitudinile de bărbat fatal dispus să-şi împărtăşească experienţe dintre cele mai intime, într-un cadru privat precum o cadă, public, la televizor.
Să mă apuc acum să despic firul slipului în patru sau să vorbesc despre avansurile pline de rafinament pe care primarul dezbrăcat de secrete i le făcea scafandrei Acasă TV, ar fi risipă de timp. Mai ales că mai jos puteţi urmări, în cazul în care vă interesează cum fierbe mazărea în laptele Cleopatrei, materialul video integral.
Dar dacă ar fi ceva de menţionat, ar fi o frază pe care Radu Mazăre a slobozit-o cu o sinceritate debordantă: Da’ ai mai văzut primar aşa tâmpit ca mine? Radule, stai liniştit, eşti călare pe creasta valului. Nu cobori tu aşa uşor d-acolo…
Aproximativ 200 de poliţişti şi jandarmi au descins în dimineaţa aceasta în 18 locuinţe din Băileşti (Dolj), pentru a ridica 17 persoane acuzate de trafic de carne vie. (Mediafax)
Astfel, pe lângă reţinerea a 11 din cele 17 persoane vizate, procurorii au dispus şi ridicarea a şapte autoturisme ce aparţineau membrilor grupului infracţional. Acum că descinderea s-a încheiat, mai rămâne o singură întrebare: dacă valiza care probabil se afla într-unul din portbagajele autovehiculelor confiscate era cea cu euro sau cea cu praz.
Autorităţile din nord-vestul Angliei au hotărât tăierea a 6000 de copaci, motivând că această măsură va atrage după sine reducerea numărului de cupluri care preferau acea zonă împădurită pentru a face sex. (Libertatea)
Probabil că, în urma acestei măsuri, se aşteaptă ca în perimetru să-şi mai facă apariţia doar cuplurile care preferă sexul neprotejat.
Ieri, Iaşiul a fost în sărbătoare. După ce au auzit de Mr. Vain doar la radio şi l-au văzut pe Mr. Proper doar de la televizor, câteva sute de ieşeni s-au îmbulzit care mai de care să profite de ospitalitatea lui Mr. Bricolage, care, ajuns de curând în oraş, şi-a deschis spre vizitare casa şi grădina.
Aflat în concediu fără plată la Iaşi, reporterul sub acoperire al Revistei Cioburi s-a trezit fără voia lui în mijlocul furnicarului de oameni gata să se calce în picioare, veniţi să mai cumpere câte una-alta pentru gospodărie. Deşi nu a izbutit nici măcar până la finalul incursiunii sale să-şi procure amărâtul de cleşte de cuie după care venise, a reuşit cu greu, dar a reuşit, să smulgă câteva declaraţii la cald câtorva dintre participaţii la asalt, spre ieşire, la coada de la casă.
Reporter: Astea’s condiţii?
Nea’ Miticî (tâmplar din tată-n fiu): Băi, frăţioari, ie nebunii… Io am vinit ca omu’ sî-mi cumpîr o bormaşînă că mă săturasem sî tot dau găuri cu burghiu’ şî ăştia mă calcă-n pişioari. Halal iededucaţie! Sî li fii ruşini! Uiti dimocraţii!
Reporter: Cum e, bre? Înghesuială mare?
Moş Timofte (bunic, venit la Iaşi la nepoţi): Taicî, n-am văzut atâta lume di când venea circu-n sat. Parcî-a-nnebunit lumea!
Reporter: Aţi reuşit? Aţi găsit ce-aţi vrut?
Tanti Lenuţa (gestionară): Da. Io mî bucur c-am reuşit sî găsesc muşama d-asta înfloratî. Aia vechii se toşisi şi era păcat sî nu profit di ofertî.
Reporter: Ce-aveţi acolo? E de firmă?
Nea Voroneţ (om la locul lui) : Abia ce-am apucat sî iau şi io o drujbî. Mai vroiam una şi pentru cumnatî-miu, da’ la ce nebunii ie aicea am lîsat-o baltî. Auzi, ia uiti-ti tu, că ieşti mai tânăr şi io n-am ochelarii la mini. Ari cod di bari sau nu?
Reporter: Sunteţi nervos, ce s-a întâmplat?
Vişan ( zidar priceput cu blugii rupţi în cur): ‘Tu-le muma-n cur cu rafturili lor cu tot. Mi-am rupt blugii când mă cocoţam dupî un sac di rigips. Asta-i bîtaii di joc!
Cam atât. La ieşirea din magazin, reporterul nostru a fost preluat de un agent de pază pe motiv că ar avea cuie în talpă. Din fericire pentru cei prezenţi, problema s-a lămurit fără ca acesta să fi fost nevoit să se descalţe.
Impactul unui clip publicitar ţine într-o foarte mare măsură de ideea în jurul căreia acesta este realizat. Dacă ai ideea, nu mai rămâne decât ca ea să fie transpusă într-o manieră adecvată de nişte profesionişti şi efectul produsului final va fi cu siguranţă pe măsură.
Dar ce se întâmplă când îţi fată mintea o idee şi ţii morţiş să-ţi faci un clip publicitar după cum te taie capul tău de meseriaş, fără a apela la nişte cunoscători în domeniu? Răspunsul este simplu. Există şansa să obţii un material gata oricând să concureze de la egal la egal o scenetă de sfârşit de an şcolar.
Cam aşa s-a întâmplat şi în cazul clipului cu străjerii de la Interguard. Ce-a ieşit, ar stârni invidia oricărei învăţătoare de la clasele primare: