Cine are urs pe burtă,

• Brusturi media •

sa te iei cu el la tranta?

Daca nu dai de urs si nici macar de urme de laba prin apropiere pentru a-i lua urma, sau daca exista suspiciunea ca altcineva a scapat sa plimbe ursul cu mult inainte, atunci ia-te in piept cu Simona-Sensual!

Pentru barbati entuziasmul va tine mai putin de 30 de secunde de la penetrarea vizuala a articolului cu pricina, pentru ca este vorba despre un concurs dedicat exclusiv femeilor.

Se pare ca pentru prezentatoarea blonda, care isi variaza dezbracamintea si pozitiile de lupta pe diverse fronturi atmosferice, a venit vremea sa cedeze stafeta rubricii VREMEA din ziarul Libertatea. Nu cunosc motivul despartirii ei de aceasta rubrica, presupun insa ca i s-a oferit un alt post mai interesant si anume sa prezinte “Stirile de la pagina 5″.

O felicitam peste tot si ii uram succes!

Frunză fragedă de tei cu licoare de hamei

• Idei fertile •

Am in casuta de mail un mesaj ale carui subintelesuri imi colcaie slobode prin minte nedandu-mi pace. Expeditorul epistolei electronice – care este de fapt o invitatie la destrabalare nocturna in compania berilor blonde cu spumele trecute pe bigudiuri – este o mai veche cunostinta care nu mai pridideste sa recidiveze in emiterea de pilde din ciclul “refelatii de weekend”.

Am sa expun public, cu consimtamantul autorului – care nu este, dar sper sa apara (consimtamantul, nu autorul), doar chintesenta mesajului si anume urmatoarea fraza:

“Sa ne ajute Dumnezeu sa mancam frunze din teiul ala din fata carciumii.”

Deci… Invocand divinitatea, autorul viseaza la reintoarcea noastra la conditia de larve. Suntem mult prea mici pentru a ne impotrivi trecerii inexorabile a timpului, motiv pentru care metamorfozarea, sau mai degraba transcenderea, la stadiul de insecte ne va face sa avem o alta perceptie asupra timpului. “Mustile de-o zi” ale lui Eminescu si “larvele din insectar ce duhnesc a alcool” ale lu’ autorul nostru.

Motivul teiului denota linistea, impacarea cu sinele, asumarea destinului. De remarcat si imixtiunea termenilor de natura profana, precum “carciuma”, care eludeaza vadit sensul pios al mesajului. La fel putem evidentia si cu cata usurinta poate da nastere unei afirmatii laice prin definitie, facand uz de termeni cu caracter bisericesc.

Care este de fapt acceptiunea acestor spuse? Sunt oare doar o simpla nascocire sau pe aici se ingramadesc se iasa la iveala raspunsurile marilor intrebari ale omenirii? Mie imi pare o incantatie care, o data spusa, va provoca un lant de fisuri in cutia Pandorei.

Toate raspunsurile ni le poate oferi chiar el, chiar Mos Craciun. Daca nu mosul, macar betivul din el. Ii multumim in avans.

Inimă de cardiolog ţigan

• Brusturi media •

Au mai ramas doar zece episoade din mega-productia “Inima de tigan”. Inainte de a se gata cu totul, subiectul sirospos arunca in eter mii de intrebari. Insir dedesubt doar zece:

1. Va izbuti operatia lui Gigi Dumbrava?

2. O va accepta bulibasa pe spalacita? Cat va mai fi nevoie sa sufere Medalion pentru asta?

3. Va ajuge Rodia o mare vedeta peste ocean?

4. Se va lasa Statica de bautura?

5. Il vor gasi Roza si cioara de Thierry pe Norocel?

6. Isi va recupera Renata fetitele?

7. O va mieuna Luca pe Pisi? (cred ca deja a mieunat-o)

8.  Ii va darui Stiven lu’ Minodora un nepotel? Si daca da, cati?

9. Va avea Fefe taria votcii sa stea departe de bautura?

si, intrebarea serii:

10. Cate focuri de arma trage State, crezand ca sunt hoti in curte?

PS: saptamana trecuta am calatorit – la foarte pe bune – cu amicul lui Fefe, atat pe metrou si cat si pe autobuz. Era extrem de coerent si de lucid. Cred ca ar fi indicat sa-i spuna cineva si Herminei ca nu e chiar asa baiat rau si ca s-a lasat in cele din urma de bautura.

Caseta audio cu linişte

• Idei fertile •

Acum ceva vreme, un englez – daca nu ma insel – a avut trasnita idee sa publice intr-un tiraj limitat un ziar cu toate paginile albe. Se pare ca demersul sau a prins destul de bine si s-au gasit indeajuns de multi amatori care sa-si procure cate un exemplar din singurul ziar ale carui stiri nu pot fi puse la indoiala de absolut nimeni. Ce e stupid pentru unii este inedit pentru altii, suficient cat sa fie profitabil pentru cel cu ideea.

De atunci si pana in momentul de fata, ma gandesc la ce impact ar putea aduce “caseta audio cu liniste”. Acuma, nu e musai sa fie o caseta audio. Poate sa fie si un CD sau un DVD. Modul de stocare e mai putin important, esential este ca inregistrarea sa fie facuta in conditii de studio exemplare, intr-o liniste desavarsita. Adica sa-ti inghete corzile vocale de frica cand o asculti.

Cand te pui si tu seara in pat ca omul la o ora rezonabila si incep sa dudie boxele vecinunui de scara, fara se te enervezi, pornesti sistemul audio, reglezi volumul la maximum si dai drumul la primul track cu liniste. In functie de gradul de iritare pe care ti l-a indus poluarea fonica ai posibilitatea de a selecta de la un stil de liniste mai soft la un stil de liniste mai hardcore. Sa cheme politia de proximitate, sa cheme pompierii, sa cheme televiziunea… oricum n-or sa se inteleaga pentru ca va fi mult prea liniste.

Fara reclamatii, fara injurii, fara nervi, fara dopuri de urechi, ci doar ascultand la blana inregistrarile cu liniste absoluta. N-as avea nimic impotriva daca albumul ar sta la baza vreunui soundtrack intr-un film mut ori sa fie difuzat la maxim in FM.

Acu’ va las ca tre’ sa ma interesez cat e ora de studio la Electrecord si sa dau drumul la treaba.

a.Vid de informare

• Frustrări din cartier, Jumătatea plină •

Zilele astea trebuie sa fi implinit doua saptamani de cand m-am rupt de tot ce inseamna informare media. Mi-am tinut ochii si urechile departe de titlurile ziarelor si ale buletinelor de stiri de la radio si tv. E asa liniste…

Cum e si firesc, lucrurile se intampla prea bine si fara mine sau aportul meu. Politicienii flencanesc la cuvinte goale ce put a demagogie ieftina, cotidianele ne provoaca atentia cu aceleasi noi si vechi subiecte prezentate in ambalaje diferite, fata de la pagina 5 e la fel de despuiata si interesata de o cariera in modeling, vedetele de ceara isi ard cum stiu mai bine timpul de pomana, Realitatea se repeta de dimineata pana noaptea. Pamanul inca se invarte cu sau fara voia cuiva.

E ca si cum mi-as tine respiratia intr-un mediu toxic: in prima faza imi face bine ca nu inhalez aerul nociv, dar intr-un final e inevitabil sa inspir o gura pentru a-mi procura oxigenul indispensabil. Cat as putea sa-mi tin si respiratia?

Reancorati cargoul ideilor in realitate!

Imi multumesc pentru neatentiea acordata. N-am pierdut nimic, decat echilibrul. Inca un metru, va rog…

Vin ai nostri, pleaca-ai nostri, noi ramanem tot ca prostii

• Politica e un pornostar •

Campania electorala pentru alegerile locale este in plina desfasurare. Si e inceputa de ceva zile bune, daca nu ma insel.

Emisiuni cu multe cronometre pe TV, afise electorale pe toti stalpii, pe toate panourile si pe majoritatea blocurilor strategic situate, corturi de toate culorile politice impanzesc orasul, pliante cu “solutii la minut” inmanate de oameni pe-al caror rictus se plictiseste insusi sictirul. Promisiuni, promisiuni, promisiuni…

A inceput un alt spectacol gratuit care o sa ne coste alti patru ani. Circul e din nou in oras…

Cand iau contact direct cu politicul ma scapa interesul in pantaloni. Mi-e repugna. E prima sesiune de alegeri, de cand mi-a mijit dreptul la vot, care ma lasa indiferent. Simtul meu civic se ingramadeste undeva intr-un sertar al mintii in acelasi registru cu durerile de cap si greturile matinale.

Cu totii au o verticalitate morala de li se falfaie, perfect paralel cu problemele de la sol, stindardul. Toti pledeaza in victime. Avem parte doar de oameni politici integri victime ale jocurilor de culise.

Mi-e greata, iarasi. Ma napadeste paloarea. Anul asta cred ca n-o sa am nici o culoare politica in obraji.

Cum s-a împotmolit românul la mall

• Frustrări din cartier •

“Ce faci, te plictisesti? Hai sa dam o tura prin Mall. Ne asezam la o masa, comandam o racoritoare si luam si noi pulsu’ la lumea buna.”

Daca vrei sa masori nivelul fitelor din capitala fa o oprire la mall. E un adevarat barometru. Burtosi de fete tinere gata, baieti cu bani de la tata, fete cu ochii-n doua cate doua pentru fiecare compartiment al portofelului doldora de euro. Ici-colo cate un condamnat la subzistenta ratacit, receptand din plin privirile pline de dizgratie ale majoritatii. Cam asta e aluatul care umfla cupola locatiei in figuri.

Bine, bine… dar ce ne facem cand se pun la umflat dupa aceeasi reteta si baietii care s-au plictisit sa scuipe la seminte pe trotuar in fata blocului? Primii enumerati mai sus sunt parte activa din fenomen, sunt ceva intrinsec. Viata la mall fara ei ar fi ca viata la supermarket, ca lantisorul stropit cu aur sau ca haina fara eticheta de firma.

Dar astialaltii? Astia cu buzunarele pline de verzisori de cate un leu? Astia ce s-or strofoca sa ajunga la nasul tuturor mucosilor parveniti sau la pungile cu bani – castigati cu sudoarea muncii altora – ale smecherilor din peisaj? Raspunsul vine brusc: astia au valoare, frate! Astia sunt adevarati! Nu esti din breasla lor, iei subit valoarea “false”.

Unde se imbina snobismul cu prostia te trece… o situatie de cacat. Iar toate personajele intregesc un tablou al grotescului, al lipsei simtului de ridicol.

Am crezut ca cel mai neinspirat mod de a-ti omori timpul este sa faci ture prin oras cu autobuzul 336, cum faceam in studentie dupa ce ne storceam ultimele resursele pe cate-o carte rece la biblioteca din campus. Corect gresit! Parca nici atarnatorii nu mai sunt ce-au fost odata…

Ghid de acostare – Partea I

• Idei fertile •

M-am scremut din idei la cum ar putea recurge la impresionarea reprezentantelor sexului frumos diversi indivizi cu diferite tipologii:

Tipul cu finisajele: “Pielea ţi-e atât de fină de până şi şmirghelul s-ar căi”

Badaranul: “Mă scuzi, n-am practicat hipism, dar îmi place să sar calul”

Laborantul: “Mă faci să mă simt de parca toţi electronii gravitează de fericire”

Tipul cu hiper-glicemie: “O cafea fără zahăr, te rog, că apoi încep să-ţi fac ochi dulci”

Hei, hei, nu e Steaua, nu e Steaua!

• Educaţie fizică •

Marele derby Dinamo – Steaua de duminica seara a fost castigat cu 2-1 de dinamovisti care i-au primit si apoi trantit pe rosi albastrii in “groapa”. N-a fost un meci spectaculos ca acel 2-4 din Ghencea de anul trecut, dar, tinand seama de miza partidei de ieri, a fost destul de animat – chiar a aratat a meci intre Steaua si Dinamo. Daca acum un an dinamovistrii “i-au ajutat” pe stelisti aparandu-si corect sansele in meciul cu CFR-ul, victoria lor impotriva clujenilor permitand stelistilor sa acceada in preliminariile Champions League din postura de vicecampioni, anul asta cainii au muscat din Steaua si le-au cam curmat speranta la prima pozitie. Asta spre bucuria CFR-ului care pe langa faptul ca e aproape de castigarea titlului dupa mai bine de cinsprezece ani de suprematie a echipelor din capitala e pe cale sa realizeze si o premiera in fotbalul romanesc, care nu i-a suras anul trecut lui Dinamo, si anume calificarea directa in grupele Champions League. Doi se bat si-al patrulea castiga.

Dupa doua derby-uri consecutive castigate, cu Rapidul si cu Steaua, cainii si-au curatat putin blana care se imbibase cu rusine dupa rezultatele slabe din ultima vreme care au atras dupa ele si ploaia de critici a suporterilor.

Lasand la o parte orgoliile, parerea mea este ca Steaua ar trebui sa se multumeasca si cu locul doi, un loc echitabil de altfel fiind loc de Champions League. Titlul a fost pierdut in turul campionatului nu in meciul cu Dinamo. Dumnezeul lui Gigi Becali n-a mai schitat ieri nimic. A fost obosit dupa sarbatori.

Diferenta pe care a facut-o Dica a dat mai tot timpul meciului zero, Banel a luat la tinta jucatorii adversi, Lovin are un acces de “hating” si uita de fairplay in finalul partidei nereturnand mingea dinamovistilor, atacantii stelisti se suteaza unul intr-altul in faza decisiva… astea sunt doar cateva din micile rautati ale microbistului din mine, acum cand echipa favorita a incasat-o.

Daca nu ma insel, Vizante a zis odata ca “baietii a jucat bine, da’ i-a batut scarbile alea”. Cam asta e concluzia cea mai des intalnita la majoritatea suporterilor care nu accepta infrangerea favoritilor. Nu si a mea. Pana la urma si-au facut-o cu picioarele lor.

Lasand disputa de pe teren la o parte, am inteles de la comentatorii partidei ca mai multi dinamovisti ce au fost intervievati au afirmat ca urasc mai mult Steaua decat iubesc Dinamo. Nu stiu exact in ce masura inversunarea asta e intalnita si in tabara stelista in raport cu Dinamo, dar presupun ca are aceeasi incidenta cunoscuta fiind disputa dintre suporterii celor doua cluburi.

De unde ura asta viscerala? Nu esti caine pana la moarte daca nu urasti intai Steaua sau invers, nu esti indeajuns de stelist daca nu urasti Dinamo? Ma indoiesc, mai rau ca suporterul ce a receptionat un lant pe spate, ca e adevarat. E ca si cum ai redenumi Clubul Dinamo in F.C. Anti-Steaua sau Clubul Steaua in F.C. Anti-Dinamo.

Pana una alta se apropie Euro 2008. Ar fi timpul sa reinvete si nationala sa piarda frumos ca de castigat… o sa castige Clujul campionatul.

 

Cine nu are bani, sa-si cumpere!

• Frustrări din cartier •

Anul asta m-am hotarat. Vreau sa devin milionar in dolari. Un milionar in dolari cu bani, cu multi bani… Fara grija zilei de maine, dar cu grija zilei de ieri (adica sa ma intreb in fiecare dimineata ce am facut ieri rupt de beat toata ziua). Sunt dispus sa urmez cursuri sa obtin calificarea de milionar in dolari.

Independent de decizia asta a mea, intamplarea a facut sa pun mana pe o hartie care aducea foarte mult cu o bancnota euro. Mi-a sarit in ochi, ce-i drept, pentru ca eu nu obisnuiesc sa las valuta la vedere. Mult mai sigur e sa o depui in banci sub forma de rata lunara.

Dupa ce am numarat zerourile, care erau sase le numar, m-am gandit ca daca s-ar introduce o astfel de bancnota in circuitul monetar din Romania, prima  ar fi surprinsa la un chiosc de ziare din mall cand Adi Minune, ramas fara marunt, ar vrea sa-si cumpere ziarul.

Am intors hartia pe cealalta parte si… ce sa vezi?! O intrebare de un milion de euro: “Vei merge tu in cer?”. Poftim!? Ce inseamna asta? Oferta promotionala la Blue Air? Se cauta Jack pentru escaladarea vrejului de fasole? Nu mai inteleg nimic… acum avem si excursii in rai la super-oferta? Dumnezeule, cum dracului vine treaba!?

Apoi urmeaza un test rapid pe care eu personal l-am picat cu brio. Punctajul acumulat ma incadreaza in profilul vinovatului mincinos, hot si hulitor. Prea curvar asa… nu sunt.

O propaganda religioasa pangarita in toate gaurile zerourilor din milionul de euro. Dar trebuie sa recunosc ca ideea cu euroii e bine aleasa. La mine a functionat si mi-a atras atentia. Totusi, oamenii care au nascocit fituica asta la ce Doamne Doamne s-or inchina? E cumva o noua optica in promovarea pioseniei, una vazuta prin ochiul dracului?

Bine ca nu au vrut sa atraga atentia  punand textul pe dosul unui aparent calendar cu o femeie despuiata sau, mai simplu, printr-o scena in care Papa isi face ultima rugaciune pe esafod inainte sa fie ghilotinat dupa ce a intretinut relatii intime cu o virgina mulatra lesbiana. Sincer, nu mare mi-ar fi fost mirarea daca textul s-ar fi incheiat cu o concluzie in genul: “Hai bai oameni buni, cum dracu’ sa nu credeti in Dumnezeu?!”.