Zilele acestea cică a avut loc un eveniment cultural artistic excepţional, atât prin complexitatea valorilor de patrimoniu prezentate, cât şi prin bagajul elevat de cunoştinţe al participanţilor. Mă refer, desigur, la Miss Piranda, ediţia cu numărul fără număr, fără număr.

Bucurându-se de aportul unui public iluminat dar în acelaşi timp negricios (de supărare că ceea ce este frumos se termină repede, mânca-ţi-aş), concursul a adus pe scenă, rând pe rând, o salbă de nestemate ale comunităţii discriminate dar şi o serie de virtuozităţi vocale ale celebrilor, nu-i aşa, Jean de la Craiova şi Nicolae Guţă. Oamenii răi spun că duelul oral al acestora ar fi încărcat sala cu o atmosferă căreia nici specialiştii de la laboratoarele Orbit nu i-ar fi făcut faţă dar ştiţi cum e, lumea este invidioasă pe calităţile acestora de fapt…

Una din probele concursului a fost folosirea complicatei tehnici de unduire a buricului, piesă de patrimoniu indiscutabilă, strămoşească, păstrată cu sfinţenie generaţii de-a rândul. Publicul, extaziat, sărea cu mâinile şi cojile de seminţe în aer, oferindu-le jandarmilor cuvinte de laudă pentru stoicismul cu care protejau scena şi concurentele. Concurente care, pe lângă frumuseţea orbitoare, precum a lănţişoarelor şi ceasurilor colegilor de comunitate, au dat dovadă şi de profunde cunoştinţe de filosofie, economie, fizică nucleară sau, de ce nu, astrologie. Juriul a avut o misiune foarte grea în a decide cine va fi cea care va purta laurii victoriei însă, şi de această dată, a judecat obiectiv.

Finalul spectacolului a surprins mulţimea într-o extaziantă transă cultural-ştiinţifică, feţele tuturor fiind acoperite de tristeţea încheierii unui asemenea eveniment dar, în acelaşi timp, de sângele şi sudoarea celor care au privit cu ochi critici ceea ce s-a petrecut acolo. Un concurs de asemenea natură cu siguranţă ar trebui inclus pe lista principalelor manifestări culturale europene sau chiar mondiale pentru că, iată, România chiar are nevoie de a scoate capul din mediocritate. Autorităţile ar trebui să deschidă ochii şi să aloce fonduri pentru promovare, încercând să repare cumva imaginea şifonată pe care o avem pe mapamond. Rugăm Italia şi Spania să ne fie alături. Să moară duşmanii de ciudă…