Glume proaste şi pitici

Ţrrrrr!

-Oh, yes…

-…ăăă, alo..!

-Yeeees…

-Băh, te-ai prostit, ce-ai??

-Sorry sir, but can you speak english?

-Boc, te sparg!

-Sorry?

-Boc!

-Hi, hi, ce-mi place accentul meu!

-Băh, Boc, eşti praf. Uite, m-am enervat şi-o să-l sun pe Geoană să-l întreb unde mai candidează, să fac mişto de el.

-Hi, hi, păi candidează acum la partid…

-Da, băh, ştiu. Omul candidat. Şi pierzător, hă, hă, hă!

-Hi, hi!

-Boc, de ce râzi? Că nici tu nu eşti mai breaz. Râzi de necazul omului?

-Păi…

-Ce păi? Nu-l vezi săracu’ cât se chinuie să facă ceva şi nu-i iese? E şi el un suflet.

-Da, să trăiţi…

-Aşa, Boc! Hă, hă, hă, băh da’ ce repede pui tu botul! Hă, hă, hă, ce credeai, că mi-e milă de Geoană? Hă, hă, hă!

-Păi…

-Piticule, îmi place de tine! Mic şi credul, hă, hă!

-Păi…

-Mai termină cu păi-urile astea. Zi ceva, dacă ai de zis, dacă nu, valea!

-Vă rog, mai îmi spuneţi un banc…?

-Un banc? Hai, băh, Boc, că-ţi spun unul scurt.

-Da, da, mulţumesc, mulţumesc, hi, hi!

-Aşa. Fii atent, Boc. Era un pitic şi intră într-un bar…

-Aşa…

-Taci, măh! Deci, intră piticul într-un bar, se duce la tejghea şi cere de băut. Numai că era atât de pitic încât nu ajungea sus, la barman. Şi striga de jos, ca prostul.

-Ce, ce?

-Să-i dea de băut, normal! Şi tot striga, şi nimeni. Şi atunci, se duce piticul după bar, să vadă ce se întâmplă. Şi când colo, ce să vezi?

-Ce, ce, ce?

-Era preşedintele ţării, băh, cu o pancartă pe care scria „Boc, eşti un mare dobitoc, treci la treabă că te storc!”, hă, hă, hă!

Clanc!

Apel umanitar-pe bune

   O bună prietenă de-a redacţiei ne-a solicitat sprijinul pentru un domn, soţul unei foste colege de liceu de-a dânsei. Din păcate, ca orice inginer care se respectă, dumnealui are şi defecte. În acest caz este vorba despre un defect crunt, respectiv leucemie acută limfoblastică (specialiştii de la Departamentul Medical al Revistei Cioburi ne-au spus că e nasol tare). 

      Lăsând gluma dintre paranteze deoparte, puteţi citi povestea tristă aici, la fel cum puteţi afla şi unde să donaţi o parte din banii necesari pentru operaţia destul de costisitoare.

Alien versus homo sapiens

   Cercetătorii britanici lovesc din nou! De data aceasta, distinşii oameni de ştiinţă au reuşit să dezlege misterul apariţiei vieţii pe Terra, atât de contestat între laici şi bisericoşi. Astfel, britanicul get-beget Chandra Wickramasinghe afrimă că oamenii sunt, de fapt, de origine extraterestră, bazându-se pe un studiu al său legat de sisteme solare, comete şi microbi care călătoresc interplanetar iar apoi se reproduc în draci. Cu alte cuvinte, oamenii şi viaţa de pe planeta albastră îşi au originile într-o colonie de microorganisme care, sătule de condiţiile precare de viaţă şi de şomajul tot mai ridicat de pe planeta X, aflată într-un colţ al galaxiei Y, au decis că este cazul să emigreze către planete mai calde şi cu posibilităţi de dezvoltare mai mari. Şi uite aşa, şi-au adunat bruma lor de zestre în trolley-ul ponosit rămas de la bunici, au prins cometa de şapte jumate şi au plecat la drum. După ani-lumină, au ajuns pe Terra, unde au găsit râuri cristaline, verdeaţă, iarbă, carne de porc şi mult spaţiu pentru a se lăfăi în voie. Şi, generaţii după generaţii, microbii au crescut într-un an cât alţii în zece şi au ajuns maimuţe şi apoi oameni. Q.e.d.

   Ca o recompensă maximă pentru studiul şi rezultatele fascinante ale britanicului Chandra, îl invităm pe acesta pe tărâmurile mioritice pentru a observa în clar originea extraterestră a speciei umane, aici păstrându-se nealterate trăsăturile aliene. Omul va fi fericit să găsească oamenii-stârci din lanul de porumb, cu ochii bulbucaţi şi roşii, humanoizii-târâtori, cu faţa buhăită şi aflaţi într-o simbioză perfectă cu moleculele de alcool sau bipezii-tuciurii, atraşi mai mereu de metale grele şi foarte grele. Atunci să te ţii studii!

Ha…?

Tokes Andras a declarat că dacă maghiarii din România ar primi autonomie teritorială nu ar şti ce să facă cu ea.

Poate pentru că ‘autonomie teritorială’ este în limba română…

De la sărbătoare de import la cearceafuri umede

   Încă puţin şi masculii mamiferelor bipede şi consumatoare de planetă se vor buluci să-şi golească plasticele din buzunare pentru a pune mâna sau puţa pe ceva cald şi umed.  Desigur, mă refer la sărbătoarea plină de romantism şi importată de cel mai retard popor din zonă, Sfântul Valentin. Sărbătoarea, nu poporul…

   Vor fi câteva zile pline de inimioare, ursuleţi, căţeluşi băloşaţi din pluş, prăjiturele, cântece siropoase, mozoleală, futaiuri roz, florărese rânjind a visterie mai plină ca de obicei şi, nu în ultimul rând, super-oferte. O să avem ochii, urechile, nasurile şi găurile curului împuiate cu promoţii, reclame deosebite şi accesorii gen „fă-ţi perechea fericită!”. Fascinant! Păi, fute-o, mă, fute-o! Să-i crape retina sub parietal. Pe ea, adică perechea. Desigur, pentru un individ imun la virusul romanţios, chestiunile legate de drăgăleală şi nevoia de atenţie sufletească sporită (şi, atenţie, doar în această zi a anului!) par nişte mizerii care pot fi rezolvate cu un flacon de Domestos.

   Pe lângă lenjerii simandicoase, perniţe, bombonele, băuturi fine (ei bine, da!), excursii în ţinuturi unde hormoneala este la rang de artă sau floricele care mai de care mai colorate, iată că duduile se pot bucura şi de alte minunate cadouri. De exemplu, o păsărică plângea că ar fi inuman şi devastator ca vrăbioiul să-i aducă în dar un aparat de fitness, cu această ocazie minunată. Mesajul bănuit că ar ieşi pe marginile ciocului de vrăbioi ar fi unul clar: ”Te-ai îngrăşat! Pe bune, eşti grasă, nu-mi încapi în ochi… Pune piciorul pe banda asta, lasă că o reglez eu, lasă mă, n-auzi şi bagă mare! La mulţi ani, balenuţa mea…”. Aşa o fi. Da’ băiatul măcar ar fi un sincer. Şi i-ar prinde bine o căţeleală de calitate.

   Un alt comentariu acid a fost la adresa unui set drăguţ de bagaje. Păi, nu, nu e vorba că darul îi oferă femeii şansa unei călătorii, că poate pe undeva se ascunde şi vreun bilet în Haiti (pardon, Bora-Bora, mă iertaţi)… Nu, mesajul este printre rânduri şi, din nou, este unul clar: „Ieşi tu pe uşa aia, bagă-ţi în poşete şi valize toate căcaturile astea cu care mi-ai îngropat camera şi închide-o pe dinafară! Nu, te duci doar tu, eu o să-ţi trimit restul de boarfe prin poştă!”. Paranoia naşte răutăţi, evident, şi omoară doza de romantism din domni. Şi atunci, rămân florile, bomboanele şi ursuleţii de pluş. Mai ieftin, mai comod, mai de efect.

   Eu, de Sfântul Valentin (?), îmi doresc să fac sex. Glumesc, îmi doresc asta în fiecare zi. Şi ar trebui să cumpăr flori şi bomboane pentru asta?

Vaccin anti-imunitar

Călin Popescu Tăriceanu a declarat în Parlament că este necesară ridicarea imunităţii preşedintelui.

Bănuim că fostul premier priveşte în perspectiva unui nou val de gripă porcină care se poate abate peste România.

Seara CHE in Club Control!

   Joi, 4 Februarie, de la ora 19.00, în Control Club din Bucureşti, vor avea loc următoarele evenimente:

-lansare de carte (Jurnalul revoluţiei cubaneze şi Jurnalul bolivian – Editura Polirom, 2009).

-vizionare de film: Che, realizat în 2008 de Steven Soderbergh, cu Benicio del Toro în rolul principal – ecranizare distinsă cu premiul Festivalului de la Cannes şi premiul Goya, pentru cea mai bună interpretare şi cea mai bună producţie (distribuit în România de Independenţa Film).

-„Dance the Propaganda” cu CLIZA

 

Vor participa: scriitorul şi jurnalistul Costi Rogozanu, criticul de film Anca Grădinariu, Ana Chiriţoiu şi Gruia Dragomir de la revista Noua literatura, traducătorii Jurnalului pe motocicletă, şi Diana Salim, traducătoarea cărţilor Jurnalul revoluţiei cubaneze şi a Jurnalului bolivian.

 

Dr. Ernesto Rafael Guevara de la Serna (1928-1967), mai cunoscut sub porecla sa de Che Guevara sau el Che, este una dintre cele mai populare figuri ale anilor ’60-’70, adevărat mit cultural şi politic, revendicat de generaţii succesive de rebeli cu şi fără cauză. Pentru contribuţia sa la instaurarea regimului comunist în Cuba, Castro i-a acordat lui Che Guevara gradul de Il Comandante, cel mai înalt din cadrul trupelor de gherilă, şi i-a conferit, la 29 de ani, Steaua Jose Marti, pe care Guevara o va pune pe bereta sa neagră. Aceasta imagine a revoluţionarului cu beretă şi stea va devein celebră în lumea întreagă, datorită fotografului cubanez Alberto Korda. Ultimul dintre Jurnalele lui Che conţine însemnările găsite în rucsacul său, în ziua în care a fost capturat de trupele contrarevoluţionare, la 8 Octombrie 1967, în Bolivia. O zi mai târziu a fost executat.

 

afis  guevara mic

Dincolo de păr

Chitaristul trupei Holograf a fost lovit în cap cu un cuţit, în direct, la emisiunea colegului său de trupă, Dan Bittman.

Probabil că aruncătorul de cuţite a vrut să-i arate omului ce înseamnă cu adevărat „dincolo de nori”.