Amintiri de glob

Probabil, odata cu trecerea timpului, anumite imagini din trecut devin tot mai puternice. Intamplari, vechi obiceiuri, sunete, miresme, toate adunate intr-un simplu gand ce-ti da palpitatii dulci cand afara este iarna. Uneori vrei sa le lasi mostenire desi cateodata nici nu conteaza cui. Le aduni in globul tau de cristal si le visezi in noptile ploioase.

   Te gandesti la primaverile de odinioara, cand florile iti zambeau timpuriu din copacii aflati tot timpul in drumul tau. Mirosul ierbii proaspat cosite care iti dadea viata fiecarui fir cazut pe tarana…Si cum erau merindele infulecate la umbra unui copac aflat langa gramada de fan…Apoi, gandeste-te cum alergai si te ascundeai sub covorul rosiatic de toamna, cladit cu fosnet de arborii ramasi dezgoliti si melancolici, parca. Si cum asteptai prima zapada, uitandu-te in fiecare zi pe fereastra, hotarat sa anunti tu primul fulg. Veneau, pe rand, bradul si podoabele sale de Craciun, comorile ascunse sub cetina , sania invelita in patura bunicului..Si peste toate domneste bucataria bunicii, totdeauna plina de povesti si caldura…

   …Aduna-le in glob si ai grija de el. Uneori, este darul tau cel mai de pret

Fals TV

Ce mai inseamna o calamitate in ziua de azi ? Inseamna ce vor ei sa insemne. Ei, cei avizi dupa evenimente, pericole, genocid, crima, viol, orgie. Ma uitam azi dimineata la jurnalul matinal al unei televiziuni cu iz de FNI, stirea de baza fiind viitura de azi noapte care “a spulberat” 5 sate dintr-un judet al tarii. Prezentatorii,  gravi, asa cum ar trebui sa fie cand rostesc continutul unui text atat de incarcat de tristete si distrugere. Evident, nu lipseste legatura cu reporterul de pe teren, inconjurat de cativa sateni cu moralul la pamant dupa cele intamplate. “V-a luat prin surprindere forta dezlantuita a naturii, v-a distrus agoniseala de o viata, ce simtiti acum ?”, exulta omul cu microfonul, dand impresia ca nu avea timp si loc sa respire din cauza cuvintelor ce-i ieseau navalnic si transpirat pe gura. Stupoare ! Interlocutorul sau, calm, ii spuse ca au auzit sirenele de avertizare noaptea dar nu le-au dat importanta, gandindu-se ca e politia si nu are rost sa se deranjeze. Apoi completeaza ca oricum mare paguba nu i-a facut viitura. Adica, pe drumul satesc se poate circula, nu-i bai, apa a scos-o din curte, animale nu are…”Pai, cum asa, ca s-a daramat un pod, au murit animale..Ceva morti, raniti sunt in sat?” insista disperat reporterul. “Nu-s dom’le, de un’ sa fie ?? Or fi murit unu’, doua animale da’ se ma intampla…”. Adica sateanul vorbea de lucruri de viata, intalnite in rural. “Pai, si ati mai vazut o asemenea orgie a naturii in viata dvs., nu v-ati speriat de iadul declansat pe pamant ?”. Omul mai, mai sa rada. “Da. A mai plouat asa.”. Ce ne facem ? Se duce dracu’ reportajul. Nu se respecta tematica data de la centru. Nu asa captam atentia privitorilor de TV. Brusc, reporterul se intoarce catre un alt satean, acesta parand mai afectat, totusi, de cele intamplate. “Dumneavoastra ce-ati pierdut, cum v-ati speriat, ati mai vazut asa ceva ?”, se agata panicat de un semn de disperare, urlet, cataclism, purtatorul de microfon. “Mi-a intrat apa in casa da’ am scos-o. A murit o gaina.”… “Multumim pentru interventie, continuam jurnalul”.

Nu-l vad bine pe corespondent. Nu a fost capabil sa gaseasca macar o batranica distrusa, plangand, cu casa daramata. Nu a filmat macar un cadavru de cal sau de caine, macar. Pai de asta l-au trimis pe teren? Platea din diurna lui un satean, punandu-l sa arate ravasit si tot iesea ceva. Incapabilule !

Multumesc voua, stirilor de la ora 5, ca existati !

Un week-end de gratar

Gata. S-a terminat sezonul de schiat din Austria. Incepe marea vanzoleala de pe malurile grecesti sau bulgaresti. Dar pana atunci, sa o ardem un pic prin tara. Si o ardem doar sambata si duminica, ca in rest se munceste, nu gluma. Televiziunile se intrec in week-end in gasirea de locatii cat mai bune si mai pline de gratangii. Reporterii transmit de langa grilajul fumegand si incarcat cu traditionalii mici, traditionalele pulpe de pui, toate inconjurate de traditionalele si nelipsitele pet-uri de bere. Pajistile se incarca de mese si scaune de plastic, pavilioane, masini cu manele, copii zbierand, gunoaie de week-end. Se rade, se glumeste, fetele tuturor sunt incarcate de o fericire plina de carbune, relaxarea intelectuala domina peisajul. Ce muzee, ce teatru, ce “ocrotiti natura”, gratarul este parte din noi. Este drogul national. Asteptam cu infrigurare primavara numai sa putem consuma un pic de carbune. Chintesenta identitatii de roman se cladeste cu fum si mici.

…Vazusem un reportaj in care era prezentata “Sarbatoarea narciselor”, de langa satul Vad. Aceeasi mare de oameni langa movilitele de fum, aceleasi masini peste flori, aceleasi minti odihnite. Suntem intr-o rezervatie naturala, “Poiana narciselor”, unica in Europa,  iar capii de familie aveau bratele pline de narcise ! Mi-as fi dorit sa le cada mainile si sa se transforme in ingrasamant de flori. Mi-as fi dorit un potop biblic.

     In rest, totul normal. Terase pline, parada gay, 30 de grade la umbra, praf, campanie electorala. A-propos, iesim la un gratar sambata ?

Zâna ploii

O lacrima, o picatura, mii de picaturi: natura plange.

Zana rade.

Un suflet moare.

“De ce nu ploua ?”

“Ploaia este a mea !”. I-a dat o picatura, doua, sufletul vrea noua.

Natura rade.

Zana plange.

“De ce nu ploua?”, moare sufletul.

I-ar da mii de picaturi dar nu este ploaia ei, a mintit.

“Nu ma lasa norii, sunt prea negri…”.

“Ah, ce-as rupe norii…”, geme sufletul.

Natura plange.

Zana rade.

Sufletul moare.