Măsura mărimii

   Ca orice generalizare, a spune că mărimea contează, nu poate constitui decât un clişeu verbal, o afirmaţie generală fără argument. Pentru a înţelege dacă mărimea contează sau nu, cred că este necesar să înţelegem că o astfel de afirmaţie trebuie asociată unei persoane / obiect / context pentru a avea sens.

   Mărimea contează în funcţie de scopul pe care îl are de atins obiectul respectiv. De exemplu putem vorbi despre mărimea maşinii, contului, casei, a bibliotecii sau – de ce nu ? – a curului, ţâţelor sau pulii. În funcţie de context, mărimea poate conta sau nu. Nu putem vorbi despre mărime doar în sens negativ sau pozitiv. Mărimea, în calitatea de criteriu definitoriu al cuiva / ceva nu poate constitui decât o mică parte din acel ceva. Obiectul sau persoana care deţine o anumită mărime, cu siguranţă nu este reprezentată doar de această calitate, adică de mărime. O persoană sau un obiect este suma calităţilor şi defectelor pe care le deţine. De aceea, ar fi eronat să catalogăm sau să judecăm pe cineva sau ceva doar prin prisma unei singure calităţi. Întregul ar avea de suferit iar imaginea noastră ar fi distorsionată. Astfel, din această perspectivă, mărimea nu contează, ci mai degrabă întregul are importanţă.

   Însă, cu toate acestea, mărimea poate conta. Există momente când, pentru obţinerea unui anumit rezultat, este absolut necesar un obiect / persoană de o anumită mărime. Iar fără caracteristica respectivă nu se poate atinge acel rezultat. Este evident că într-un astfel de caz mărimea contează.

   Însă ceea ce este important, şi cred că omitem zilnic acest lucru, este faptul că o anumită mărime nu este definitorie pentru o persoană. Persoana respectivă este mai mult decât acea unică caracteristică. De aceea, de multe ori, deşi alergăm după mărimi, căutăm altceva ce nu se poate ascunde în golul ascuns de măsuri. Spunând acestea, mă refer nu numai la mărimi dar şi la cantităţi. Suntem obsedaţi de cantitate şi nu de calitate. Încercăm să umplem golurile din ce în ce mai mari din vieţile noastre cu mărimi şi cantităţi. Din păcate, acestea nu pot satisface setea de nou indiferent de cât de mari sunt. Saţietatea ne-o putem potoli doar cu calitate. Şi spun acestea gândindu-mă că orice muzică bună se ascultă cu volumul dat în limite rezonabile pentru a putea fi “ascultată” şi orice muzică proastă suplineşte lipsa de mesaj/sens cu volumul dat la maxim. Minţile educate caută calitatea lecturii, a unei conversaţii inteligente sau a liniştii meditative iar minţile amputate se împlinesc prin mărimea casei, maşinii sau contului bancar sau, cel mai des, prin consumism oligofren.

   Deci, contează mărimea? Se pare că da. Însă nu aş putea spune dacă este rău sau bine. Depinde de perspectiva pe care o avem fiecare asupra vieţii. Sau cum ar spune un amic de-al meu: depinde de care parte a pulii te afli.

Horoscopul săptămânii 17-23 august 2009

Vara se apropie de finalizare precum un începător în arta amorului, cuprins de erotismul unei fete cu mai multe găuri decât capacele de canal. Având Venus (muntele) retrograd în Laura Andreşan, săptămâna aceasta este plină de reuşite pentru fiecare zodie în parte, din păcate seria pozitivă fiind limitată doar la amărâţii din Monte Carlo.

Peşti. Dimineaţa zilei de luni vă va aduce încă o hârcă în gât. Regretul că duminică seara, beat fiind, aţi agasat cireada de gâşte din Cişmigiu, fără nicio finalizare concretă pe ciocul vreuneia, o să vă urmărească până joi când veţi încerca din nou, de data aceasta având o altă abordare, meiul de la papagalul dumneavoastră. Veţi reuşi iar până sâmbătă o să scăpaţi şi de penele prinse în prepuţ.

Berbec. Marţi veţi avea un accident de maşină. Nu vă speriaţi, nu o să aveţi decât un cucui poziţionat excelent în centrul frunţii precum un maestru budist. Va trebui să explicaţi poliţiştilor de ce aţi furat şi condus o maşină de gunoi pe bulevardul Unirii, părăsind-o apoi în holul blocului fostului/ei iubit/e. O să fie o declaraţie lungă ţinând cont de faptul că sunteţi în comă alcoolică.

Taur. Aveţi  şansa de a câştiga la loto. Păcat că nu aveţi bani să mergeţi până în Bangladesh să puneţi un bilet, căci acolo este cel mai probabil să deveniţi bogat în urma loteriei. În rest, nimic nou în astrograma dumneavoastră, poate doar o uşoară creştere a numărului deja mare de autosatisfacere zilnică. Să sperăm că nu orbiţi.

Gemeni. Unde sunt doi puterea creşte, în cazul dumneavoastră unde sunt doi boi, vacile pleacă la taur. Măcar vă relaxaţi în deltă: dumneavoastră, primarul şi tânţarul. Aveţi grijă cu băutura, s-ar putea să vă întoarceţi crăcănat din vacanţă, la ţară dragostea fiind oarbă.

Rac. Săptămâna aceasta vă veţi relaxa prin… muncă. Ascultând sfaturile bătrânului ciung omniprezent la cârciuma dintre blocuri, conform căruia munca înnobilează fraierul, vă dedicaţi total corporaţiei. Vă pierdeţi iubita, prietenii, maşina şi porcuşorul de Guineea, dar măcar aţi ajutat firma cum aţi putut mai bine. Într-un final vă veţi da demisia, nemaisuportând faptul că sunteţi supervisor de wc-uri.

Leu. Felicitări, miercuri iubita vă va suna şi vă va anunţa că o să fiţi tătic. Este însărcinată în două luni şi se va întoarce în ţară după ce a fost consultant financiar patru luni în Spania. Veţi obţine un credit la bancă, veţi cumpăra, pe numele soţiei evident, un apartament în Victoriei. Să vă trăiască!

Fecioară. Miercuri plănuiţi o escapadă nocturnă, finalizată cu mici, bere şi două domnişoare mai uşoare în pădure la Băneasa. Aici, total întâmplător, după un copac la un şuşu inevitabil, vă veţi întâlni cu tatăl dumneavoastră, venit şi el alături de vecina de la etajul trei să observe fauna diversificată în miez de noapte.

Balanţă. Ajuns acasă de la serviciu vă veţi surprinde soţia alături de instalator, administrator şi fratele dumneavoastră la un texas hold’em. Îi salutaţi, vă scuzaţi că nu mai puteţi rămâne şi mergeţi fericit să vă culcaţi, însă nu puteţi adormi din cauza unui ţipăt sacadat. Vă gândiţi că o fi de deasupra şi într-un final aţipiţi. De dimineaţă vă treziţi cu instalatorul sforăind lângă dumneavoastră în chiloţi. Daţi să vă ridicaţi, însă simţiţi o anumită jenă în partea dorsală. Vă rugaţi să aveţi hemoroizi.

Scorpion. Participaţi la concursul anual de halit momiţe de curcan. Îl câştigaţi detaşat, însă rămâneţi cu un gust amar când realizaţi că respectivul concurs s-a realizat într-un centru de ecarisaj. Vineri începeţi să aveţi din ce în ce mai multe ticuri: vă scărpinaţi cu piciorul drept pe ceafă, lătraţi mai răguşit şi, din fericire, puteţi să vă lingeţi şi între picioare.

Săgetător. În urma incidentului produs sâmbătă, soldat cu moartea a patruzeci şi trei de minoritari, începeţi să aveţi halucinaţii în care este prezent un nene luminos care vă spune că nu este vina dumneavoastră că vi s-a descărcat accidental mitraliera, cu încărcător dublu şi piedică împotriva blocării cartuşului pe ţeavă, tocmai în momentul în care treceaţi pe lângă o nuntă desfăşurată între blocuri.

Capricorn.  Vă anunţaţi iubitul că plecaţi la shopping, fiind sezonul reducerilor. Alături de cele mai bune prietene vă pozitionaţi cortul fix în centrul unui mall din Viena. Gura cortului este orientată către intrarea la H&M în speranţa că le veţi lua faţa nenorocitelor care dau buluc în magazin. Seara, după o zi plină de probat rochiţe, pantofi şi bile anale, aprindeţi un foc de tabără şi savuraţi un joint alături de un Campari Orange. Vă bârfiţi iubiţii, aşa, între prietene, fiind conştiente de faptul că nu aţi lăsa pe nicio curvă dintre ele să se aproprie de bărbatul dumneavoastră. Pantofii şi bărbaţii sunt două lucruri diferite şi din punctul dumneavoastră de vedere.

Vărsător. Săptămâna aceasta va fi un fiasco total pentru vărsători. Daţi afară de la muncă, găsesc maşina spartă în parcare, moment în care observă că iese fum pe geamul de la balcon. Nemaiavând nimic de făcut, încep să bea, dormind pe la prieteni, distrugându-le şi acestora familia. Cel mai ghinionist dintre vărsători va candida la preşedenţie, în urma unui pariu pierdut, şi va deveni cel mai mare în stat pentru următorii cinci ani. Başca, va şi cheli.

Banii aduc întrebări

Cred că oricare dintre reprezentanţii populaţiei humanoide şi-a pus problema distribuţiei cheltuielilor în cazul în care s-ar trezi brusc în posesia unui morman de bănet, suficient să rezolve destule fantezii născute în momentele de activitate intensă ale imaginaţiei. Din acest punct de vedere nu mă deosebesc faţă de turmă. Ca atare, mi-am pus şi eu întrebarea: ce aş face dacă aş câştiga deodată extrem de mulţi bani?

Încerc să sar peste partea cu zece case, șapte mașini sau cinșpe iahturi pentru că aceste chestiuni nu-mi satisfac scremetele neuronilor. Deşi de multe ori mă gândesc la faptul că lista investiţiilor va fi una scurtă, cu atât mai mult îmi dau seama că aceasta este, de fapt, una lungă. Și plină de mărunțișuri. Oare ce aș face prima dată? Habar nu am…Aş putea să-mi dau demisia, lăsându-le şefilor şi colegilor „simpatici” nişte amintiri „de neuitat”. Răutate? Poate. Ori aş încerca un concediu prin nişte locaţii pe care nici în poze nu îndrăzneam să le privesc. Le-aș asigura tuturor celor dragi un trai mai mult decât decent și am petrece restul de timp împreună. Clișeu? Nu știu…Sau, poate, aș desface o bere și m-aș întreba ce dracu’ fac acum, cu doldora de bănet? S-ar schimba sistemul de valori personal? Oare aș mai fi dispus să ajut oameni pe care doream să-i ajut dacă aș fi devenit bogat? Până la urmă, este greu să faci față unei averi apărute brusc? Mă întreb, în cazul în care mă va lovi, să știu ce să fac. Alții ce ar face?

Eu, când o să am bani mulţi, o să-mi fac o casă mare, cu un teren de fotbal, cu un teren de tenis, cu un teren de baschet şi cu un teren de vânzare.

Taxa şi ta-su

Ţrrrr!

-Da!

-mmmmm..

-Alo!

-mmmmm..

-Cine e?

-mmmeu mmmsunt. Ce ai cu tata?

-A, săru’mâna. Mă iertaţi, nu v-am auzit, era gălăgie…

-mmmcum nu ai auzit? Mmmm…

-Se mai întâmplă…Vă rog, cu ce vă pot ajuta, domniţă?

-mmmmeu nu sunt domniţă, da? Mmmmdomniţele erau alea îmbrăcate naşpa şi care mmmnu se spălau. Te spun lu’ mmmmtata dacă râzi de mine…

-Nu, vă rog, a fost o formă de politeţe..

-mmmmm! Nu mă contrazice! Mmmmmmmmm…

-Vă rog…

-Ce ai cu tata? mmmmde ce îi ceri bani?

-Hm…Despre ce vorbiţi, domniţă?

-mmmmmmmmm!

-Pardon, domnişoară…

-mmmmcum despre ce? Îi ceri bani lu’ tata? De unde să-ţi dea tata bani?

-Vă rog, fiţi mai explicită…Mâncaţi ceva, căci nu vă înţeleg?

-mmmmm! Să mănânci tu, bondocule! Eu nu mmmmănânc!

-Domniţă..ăă, domnişoară, trebuie să mâncaţi căci altfel nu ajungeaţi mare, hi, hi…

-mmmmm! mmmare eşti tu, umflatule mmmmic! Eu nu sunt mmmmare! Te spun lu’ taaataaa!

-Păi, sunteţi mare..Adică, aveţi o vârstă…Adică nu mai sunteţi mică…

-mmmmnu sunt bătrână!

-Ştiu, vroiam să spun că nu mai sunteţi la grădiniţă, în sensul ăsta.

-mmmm…da, nu mai sunt! Sunt în Parlamentul European, prostule! Te spun lu’ tata!

-Deci, cu ce vă pot ajuta?

-mmmm! Tu n-auzi, mă? De ce îi ceri bani lu’ tata?

-Domnişoară, nu vă înţeleg! Despre ce bani vorbiţi, la ce vă referiţi? Vorbiţi mai clar.

-mmmmmm! mmmeu vorbesc clar! Mmmmm! Te spun lu’ tata!

-Of, vă rog, am treabă, de ce m-aţi sunat?

-mmmmmm! ascultă-mă, piticule! Să nu-i mmmmai ceri bani lu’ tata!

-Pfuai, bine, bine, nu-i mai cer..Hai, dacă eşti cuminte şi închizi telefonul şi te duci la Bruxelles, nu-i mai cer…

-mmmm, sigur?

-Da, da, sigur! Numai să închizi telefonul ăla odată!

-Dacă mmmă mmmminţi te spun lu’ tata!

-Da, ştiu, nu te mint…Hai, pa-aa!

-mmmmm, bine, prostule, şă ştii că o să mă uit să văd dacă nu mă minţi..

-Da, da…

Clanc!

 

…Proasta naibii…uuuuf!

-Boc, cui îi zici tu proastă?

-ăăăă, pardon, cine e?…Ah, n-am închis telefonul…

-Băh, păi prost eşti tu, băh!

-Mă iertaţi, eram aici cu o vecină, făcea gălăgie..

-Boc, vezi cu taxa aia, că mi-a cerut asta mică bani pentru cumpărăturile ei, dracu’ ştie ce tot cumpără atât!

-Da, să trăiţi…Ce taxă?

-Băh, vezi cu prezidenţialele!

-aaa, da! Am înţeles.

-Hai, mişcă! N-o fă pe aia mică să te spună lu’ ta-su! Hă, hă, hă, iar am glumit bine!

Clanc!

De unde până unde?

Căzut în transa finalului de licoare, îmi aprind o ţigară. În pat. Privesc tâmp către fumul obosit care-mi iese din nări şi deschid uşa casei. Spaţiu mare, subsol, parter şi etaj. Pe o farfurie, doi peşti prăjiţi şi uitaţi de vreme. Mi-e foame. În curtea casei, o pisică tânjeşte după bucăţile de peşte. Mi-e foame. „Nu le mânca, sunt vechi”, îmi spune Marian Iancu, patron FC Timişoara.  Ce să fac, le dau la pisică. „Stai, aşa, ce caută Marian Iancu aici??”. Ies repede afară, pe bulevardul Alexandru Ioan Cuza, din Brăila. În faţa mea, Casa Căsătoriilor. Nu e bine. Trebuie să mă mut în casa mare. Dar ce iau, parterul sau subsolul?

Subsolul era foarte spaţios, cu două camere legate de un hol generos, care dădea într-o bucătărie deja aranjată cu tot ce trebuie. Ieşirea din spate dădea către o curte plină de pruni iar pe fundal, ţanţoşi, doi munţi se jucau cu norii. Parterul era format dintr-o singură cameră şi o bucătărie, nearanjate ambele şi pline de postere cu Sex Pistols. Aici am avut revelaţia unei despărţiri. M-am chinuit să scriu un bilet de adio dar ultimele două cuvinte nu stăteau pe hârtie, ci se ridicau în aer, sfidând gravitaţia. Nu înţelegeam. Era un semn? În spatele meu, un plânset înfundat îmi dădu de ştire că ar trebui să aleg unde mă mut. Îmi doream parterul dar nu găseam ieşirea către curte. Nu găseam nici toaleta. Ce fac, ce fac? Peste toate acestea, îmi era foame.

Am terminat ţigara. Brusc, mi-am dat seama că nu aveam nevoie să locuiesc în casa cea mare. Pisica era lângă mine, mâncase tot peştele iar acum se juca leneşă cu moţurile cuverturii aflată sub mine. În zare, am văzut deodată un nor gros de fum, gonind speriat către fereastra camerei. „Ce-o fi?”. Pisica apăru îmbrăcată în costum militar, având o pălărie cu pene şi o curea cu dinamită. „Haide, e timpul să-i stârpim pe ăştia!”, îmi spuse enervată de gălăgia care se apropia din ce în ce mai tare. M-am ridicat ca un resort, am făcut un pipi, m-am spălat pe dinţi, mi-am pus cămaşa şi cravata apoi am purces spre balcon. Acolo, colonia de muşte care-mi toca florile pregătise deja tot arsenalul pentru bătălia cu trupele de ocupaţie. „Vă iert pentru asta dar îmi cumpăraţi alte flori!” le-am spus dojenitor. Apoi, ştergându-ne sudoarea, am aşteptat…

Marian Iancu venise şi el, rugându-mă să mă mut în casa cea mare. Mi-a zis că vorbise şi cu un coleg de-al meu, care vroia să locuiască la parter şi poate aşa veneam şi eu. „Cum la parter?…La parter vreau eu. Bine, mă gândesc mai mult la nevastă-mea, nu pot s-o las la subsol, după atâţia ani de muncă…”. „Vorbeşte cu amicul, colegul ăsta al tău şi vedeţi cum faceţi. Mie îmi este indiferent cum staţi, atât timp cât staţi acolo. O să vă renovez eu casa, nu vă faceţi probleme. Acum, că jucăm în grupe, am bani.”. „Biiiine.”, spun eu. „Dar mai întâi trebuie să nimicim trupele de ocupaţie. Mai aduceţi-mi doi peşti pentru pisică, să mai câştige două vieţi. Nu, mai bine încă patru. Aşa o să aibă unşpe vieţi.”. Şi apoi mă pun pe aşteptat.

Norul se apropia rapid către garsonieră, lăsând în spatele lui lanuri de grâne călcate în forme geometrice. Un puternic miros de parfum dădea vijeliei un roz ţipător iar voci groase şi piţigăiate se încolăceau confuz. Muştele fixaseră armamentul către zece puncte fixe, urmărind comanda mea. Încremenit, mă chinuiam să prind câteva crâmpeie clare ale vocilor care se apropiau. Mai mult de un „hă, hă, hă” nu prindeam nimic. Pisica îmi raportă că a auzit şui ea un „motănel marinel” şi un „hi, hi”. Măi să fie…Or fi băieţii de la Cioburi? Nu ştiam ce să fac…Să dau comanda de atac sau nu? Muştele priveau nervoase iar aripile începuseră să le tremure sacadat. „Acum e momentul!”, am răcnit. Sergiu Nicolaescu îmi trimise un sms în care îmi lăudă iniţiativa. Muştele zburdară către ţinte, în timp ce pisica molfăia de zor la peştii pe care mi-i aduse Iancu. „Te rog, te-ai hotărât cu casa?”. Am crezut că-i dau una. „Iancule, eşti nebun? Tu nu vezi că trebuie să distrug norul ăsta?? Adică, s-au chinuit muştele astea degeaba să pregătească tot arsenalul din balcon? Pisica asta leneşă, până şi ea a pus mâna pe o armă şi a venit la oaste! Uite, se apropie războiul şi tu mă f#ţi cu casa ta! Eşti nebun??”. Marian, devenit nu ştiu cum Marean, mă privi nedumerit şi-mi zise:”Omule, eu te întreb dacă vrei să te muţi într-o casă iar tu îmi spui de muşte războinice, arsenalul pisicii şi războiul cu un nor?…Cine e nebun?”…Am simţit ultimele cuvinte ca o palmă. Aşa era. Eu eram nebun. Am vărsat o lacrimă şi m-am dus să-mi aprind o ţigară. În pat.

„-Băh, opriţi norul, că am ajuns!

-Unde, motănel?

-În paradis, vulpiţa mea!

-Vai, ce dulce eşti…Mergem în cameră?

-Da, hă, hă, hă! Bem ceva şi ne facem de cap!

-Bine, marinelul meu…Spune-i băiatului să-mi aducă şi cutiile cu pantofi.

-Boc, ai auzit ce-a zis doamna? Ia-i şi cutiile cu sandale. Iar mie să-mi aduci valiza cu băutură!

-Am auzit, în p#la mea…’Raţi-ai dreacu’, vă jucaţi cu minţile oamenilor…Da, da, să trăiţi!”

În spatele lor, perechile de ochi ale muştelor aşteptau comanda mea. S-aştepte…

Tablou în degradare

Dunga timpului intersectează geometria ştirbă a unui cub cu toate colţurile gurii boante. O muşcătură rămasă fără gură se zbate în imediata vecinătate a cubului. Zvâcnirile îi duhnesc a descompunere. Un câine legat de lanţul timpului aşteaptă. E dresat doar să se nască şi să moară. A lătrat o singură dată, iar atunci timpul a luat-o din loc. Când s-a oprit epuizat, limbile ceasului îi atârnau de un cot iar axa îi vibra ca trupul unui fior născut în chinurile erosului.

Deodată, două unghiuri drepte se desprind şi o iau la fugă. Cubul, şchiopătând, o ia după ele. L-au lăsat atât de incomplet încât ar putea sfida perfecţiunea. Un pescar amator, cu un embrion înfipt în cârlig, stă pe marginea unei lacrimi, pescuind. Încă speră să mai prindă viaţă. Reflexia sa e pierdută în nemişcare. E limpede că e moartă.

O masă amorfă de culoarea albului aprins se lasă văzută. La doi paşi de ea umblă o vorbă împopoţonată cu tot felul de subînţelesuri surde care bâiguie cum că masa vâscoasă ce ar fi venit pe lume cu forma deja pierdută, e chiar partea frumoasă a Nevăzutului. Din fericire pentru pensula jilavă, nimeni nu mai are vreme să o creadă. Timpul se scurge mult prea grăbit prin orificiul prezentului.

Un ochi de sticlă se înfruptă cu lumina din culori. După ce a terminat de mestecat şi ultima nuanţă de roşu, se retrage în caverna unui craniu imens. Înăuntru, pe pereţii osoşi ai craniului încă se mai pot distinge urme de gânduri. După cum sunt încrustate, până şi omului i-ar fi uşor să realizeze că acolo a locuit cândva o minte închistată, inundată de tristeţe.

Două acorduri de chitară crestează pânza îngălbenită a zării încă nedesfăcute. În urma lor se ridică oblic conturul unui zâmbet. O pasăre cu ciocul prins în două capse stă cocoţată pe linia orizontului şi le priveşte cu resemnare. E prea multă linişte între culori ca să îi pese…

Horoscopul săptămânii 10-16 August 2009

horoscopTimpul se scurge din calendar ca lăturile din castronul găurit de tablă. A venit momentul să aflăm cu ce ne mai mint astrele săptămâna ce vine.

Vărsător: Dacă veţi simţi un gust suspect după spălatul pe dinţi, e bine să ştiţi că provine de la periuţa de dinţi, scăpată accidental de partener/ă în vasul de toaletă. Pentru a evita conflictele, păstraţi-vă calmul şi încercaţi să folosiţi mai mult limba la sărutul de la revedere, de dimineaţă.

Peşti: Aveţi toate şansele să găsiţi o bancnotă de 10roni. Norocul vă va surâde după ce un hoţ vă va smulge portofelul din mână atunci când veţi cumpăra ţigări de la chioşcul din faţa blocului.

Berbec: Există toate premisele ca la începutul săptămânii să fiţi protagonistul/a unei partite de sex extrem de reuşite. Sfârşitul săptămânii vă va găsi în schimb făcând numeroase drumuri la poliţie în vederea identificării iubăreţilor.

Taur: Şeful dumneavoastră va fi foarte mulţumit de activitatea prestată pe parcursul întregii săptămâni. Asta poate şi datorită faptului că sunteţi deja de o săptămână în concediu.

Gemeni: Partenerul/a vă va aduce la cunoştinţă că spre sfârşitul săptămânii o să vă facă o mare surpriză. Nerăbdător/oare, la finele săptămânii vi se va spune că surpriza constă în faptul că nu este vorba de nicio surpriză. Ce va fi într-adevăr surprinzător, va fi că chiar veţi fi surprins/ă. Neplăcut, desigur.

Rac: Încă de luni, viaţa de cuplu intră pe o pantă foarte ascendentă. Panta va fi atât de abruptă încât nici unul dintre parteneri nu se va încumeta să o urce. Ca atare, săptămâna se va derula în cel mai monoton mod cu putinţă.

Leu: Săptămâna ce vine veţi primi un telefon în care veţi fi anunţat/ă că sunteţi fericitul/a câştigător/are a unei sume consistente în euro. Circumspect/ă, îl veţi repezi pe cel de la capătul celălalt al firului, ameninţându-l că-l veţi da pe mâna poliţiei. Când veţi realiza că sunteţi într-adevăr marele câştigător, va fi prea târziu.

Fecioară: Este posibil să vă procopsiţi cu o iritaţie la buricele degetelor dar şi pe limbă. Primele suspiciuni vor plana asupra unei clanţe luate mai demult de la un dealer neautorizat.

Balanţă: La sfârşitul săptămânii, după mai multe ore înecate în alcool, veţi avea o adevărată revelaţie ce v-ar putea marca pozitiv întreaga viaţă. Partea nasoală va fi că a doua zi dimineaţă nu vă veţi mai aminti absolut nimic.

Scorpion: Joi veţi primi cu entuziasm vestea că este posibilă o creştere cu doi, trei centimetri la un preţ foarte convenabil. Vă veţi dezumfla extrem de rapid după ce vă veţi lămuri că totul se rezumă la o făină bună şi un cuptor care arde bine.

Săgetător: Va fi o săptămână grea, care va sta sub semnul sau mai bine zis sub tirul flatulaţiei. Exersaţi-vă tusea seacă pentru acoperire fonică şi încercaţi să purtaţi cu dumneavoastră în permanenţă dopuri de plută. Atenţie, după aplicarea dopului nu tuşiţi înfundat!

Capricorn: Săptămâna aceasta NU sunteţi susceptibil/ă de o entorsă la gleznă. Conform astrelor, nimeni nu vă va împiedica să călcaţi strâmb.

Discriminarea corectitudinii politice

discriminationNu vă simţiţi discriminaţi când nu puteţi discrimina? Adică de ce să nu îi pot spune unui homosexual, pârţar, poponică, poponar, etc? De ce să nu pot spune unei femei proastă, fustă, pizdă, etc? Sau unui bărbat pulărău, pulică, lache, etc? Nu mă înţelegeţi greşit. Nu folosesc cuvintele astea decât extrem de rar şi de obicei când beau prea mult sau sunt nervos şi continenţa verbală are de suferit. Însă ceea ce îmi pare stupid este faptul că încercăm să oprim discriminarea de orice fel prin instituţionalizarea discriminării şi impunerea ei cu forţa. Nu vi se pare că suntem nişte actori proşti într-o ecranizare stupidă a cărţii 1984 de Orwell? Această restricţie a opţiunilor de verbalizare nu îmi pare benefică nici discriminatorului şi nici discriminatului. În nici un caz în care se impune o anumită conduită, cel care are de suportat acea impunere nu îşi schimbă mentalitatea şi nici optica asupra celuilalt. Politica pumnului în gură pe care o aplică cel care discriminează devine astfel reciprocă iar cel discriminat aplică aceeaşi metodă idioată de raportare la celălalt. Nu cred că aceasta este calea prin care se poate schimba mentalitatea şi, indirect, o societate.

Ceea ce voi comenta mai departe este doar un exemplu care poate fi aplicabil oricărui tip de discriminare. Dacă eu privesc homosexualitatea ca pe ceva dezgustător, nefiresc sau îmi pare o prelungire a jocului cu puţa în nisip din copilărie, aceasta este viziunea mea asupra vieţii şi asupra fenomenelor şi evenimentelor pe care le regăsesc pe parcursul ei. Sunt deschis şi doresc să cunosc şi optica altor oameni asupra acestor evenimente. Din păcate nu am auzit nici un argument sau o idee revelatoare a unui gay care să mă facă să înţeleg fenomenul respectiv. Cel mai des aud că gayii sunt normali pentru că aşa simt ei, pentru că e alegerea lor, că nu trebuie blamaţi, nu e o boală ci este ceva ereditar. Din păcate nu pot să nu observ că acestea nu sunt argumente. Poziţia gayilor din România, este fie una defensivă de afirmare a eredităţii homosexualităţii, fie una agresivă de impunere a unui nou model de vocabular mai puţin discriminatoriu la adresa lor. Din păcate nu se înţelege că indiferent de vocabular, raportarea cetăţeanului la homosexualitate va fi aceeaşi atâta timp fenomenul nu este înţeles. Sensibilizarea populaţiei nu se face prin gay-fest-uri unde apar tot felul de ciudaţi care îşi dau în petec. Dacă cei discriminaţi, în acest caz gayii doresc să fie luaţi în serios trebuie să se comporte ca atare. Deschiderea către dialog trebuie să fie susţinută şi mediatizată astfel încât oamenii să devină conştienţi de problemele pe care le întâmpină această comunitate. De exemplu nu mi se pare normal ca homosexualii să nu poată moşteni bunurile partenerului de viaţă doar pentru că nu este acceptată căsătoria între partenerii de acelaşi sex. Mie personal mi se pare de tot râsul un astfel de eveniment, însă cred că indiferent de opţiunea noastră sexuală trebuie să avem aceleaşi drepturi. În acest caz, cred că cetăţeanul de rând nici nu înţelege că este vorba doar de o căsătorie civilă şi nu de una religioasă.

Un lucru care mă frapează este faptul că opinia mea îşi pierde din valoare la nivel instituţional. Dacă nu sunt pro gay înseamnă că sunt împotrivă. Glumele mele, deşi proaste, constituie opinia mea personală care nu îmi poate fi îngrădită de nimeni. Dacă spoiesc opinia cu un alt fel de vocabular nu fac decât să creez o falsă imagine a societăţii în care trăiesc. Ambele părţi au dreptul să fie respectate. Prin respectarea opiniilor se presupune că acorzi şi dreptul la exprimarea opiniei. Din păcate bunul simţ în raportarea cu celălalt nu poate fi condiţionat prin norme legale. Acestea nu fac decât să restricţioneze conduita celor care deţin deja bunul simţ. Dacă dorim bun simţ în raportarea dintre oameni trebuie să recunoaştem că acesta va fi obţinut numai prin discuţii deschise şi prin înţelegerea fiecărui grup sau comunităţi care se află în situaţii discriminatorii. Dacă discuţia responsabilă lipseşte, efectele unei legislaţii vor fi temporare sau vor lipsi cu desăvârşire. Dacă dorim bun simţ acolo unde nu există trebuie să ne adaptăm mesajul pentru respectivele personaje. Bunul simţ există deja în salon dar cu siguranţă nu există în stradă.

Prejudecata sunt eu

   Se spune că orice glumă ascunde un adevăr. Referirea aluzivă la acel adevăr naşte râsul celorlalţi care înţeleg sensul glumei. Prejudecata are acelaşi model de acţiune însă referirea este directă, clară şi de cele mai multe ori generală. Cu toate acestea, prejudecata are o bază reală care poate fi interpretată fals sau eronat. Însăşi caracterul generalizator al prejudecăţii asigură în mai mică sau mai mare măsură un aspect eronat al acesteia.

   Nu doresc să vorbesc despre caracterul eronat al prejudecăţii deoarece acesta este dezbătut adesea, mai ales datorită corectitudinii politice cu care suntem bombardaţi zilnic. Ceea ce vreau să pun în evidenţă este resortul care naşte prejudecata. Aceasta, după cum spuneam mai devreme, apare ca o caracteristică definitorie pentru majoritatea indivizilor, fenomenelor, lucrurilor care formează un grup cu aproximativ aceleaşi trăsături. Prejudecata este interpretarea noastră dată comportamentului celorlaţi, dată evenimentelor sau lucrurilor care ne înconjoară. Această interpretare nu poate fi decât subiectivă, însă dacă o prejudecată este des întâlnită în cadrul unei populaţii nu putem spune decât că această prejudecată trebuie să ascundă un adevăr. Cred că este foarte important să înţelegem şi deţinătorii de prejudecăţi şi nu numai pe cei care constituie obiectul prejudecăţilor. Adevărul se află de multe ori undeva la mijloc, dar din păcate de cele mai multe ori nu ascultăm decât pe cei care se simt atacaţi de prejudecăţile celorlalţi. Cu toate acestea, prejudecata nu este altceva decât un sistem de apărare psihologic. Cei care au prejudecăţi se simt şi ei atacaţi. A blama existenţa prejudecăţii nu ajută pe nimeni. Nici pe cei care judecă pe ceilalţi, blamarea întărind prejudecata, şi nici pe cei judecaţi. Poate vă întrebaţi de ce cred că apărarea celor care fac obiectul prejudecăţilor nu îi ajută cu nimic. Psihologic vorbind, orice model comportamental nu este altceva decât o reacţie la stimulii sociali care ne înconjoară. Prin urmare, un comportament este în fapt o reacţie care poate fi acceptată social sau nu. În funcţie de acceptarea acestui comportament de către alte grupuri se poate vorbi despre prejudecată. În funcţie de comportamentul generic al anumitor grupuri (de meserii, etnice, cu preferinţe muzicale sau de origine, etc) celelalte grupuri vor stabili o interpretare cheie care va asigura recunoaşterea acelui grup. Astfel, prejudecata poate constitui un factor pozitiv sau negativ. Cu toate că prejudecata celorlalţi este de cele mai multe ori negativă, această fiind cea mai simplă metodă prin care ne putem evidenţia calităţile,cred că este necesar să ne şi întrebăm dacă cel care ne judecă nu are dreptate. De ce se spune despre ţigani că sunt hoţi şi excroci? De ce se spune despre români că sunt leneşi, duplicitari şi că nu îşi respectă cuvântul? De ce se spune despre blonde că sunt proaste? De ce se spune că politicienii români mint şi îşi apără doar propriile interese? Adevărul este undeva la mijloc. Cu siguranţă ambele extreme au dreptate însă adevărul, dacă vrem să fim corecţi, poate fi deţinut în egală măsură de ambele părţi. Ţiganii au un binecunoscut istoric în furturi, excrocherii, violuri ,etc. Însă cu siguranţă au fost defavorizaţi de situaţia socială precară pe care au avut-o de-a lungul secolelor în România. De asemenea au dovedit că prin educaţie se pot integra în societate ca orice alt cetăţean.

   Este adevărat că am întâlnit blonde foarte proaste dar nu mai multe decât brunete sau roşcate şi cu siguranţă nu mai multe decât bărbaţi. Mai mult, să fim cinstiţi, într-o societate care glorifică ţâţele, cracii, sex-apeal-ul şi muşchii, credeţi că cineva care deţine oricare dintre acestea va mai fi interesat să obţină de la viaţă ceea ce doreşte prin alte metode? Ar mai învăţa blonda porno ceva? Din păcate, doar acest tip de blonde ne acaparează privirea şi nu le mai vedem pe cel urâţele de bibliotecă.

   După cum spuneam, adevărul este deţinut de toţi. Adevărul este împărţit între noi astfel încât doar prin înţelegere putem progresa. De aceea, dacă cineva îţi spune pletos împuţit sau îi vezi pe ţigani ca infractori, dacă vezi un emo trist sau un moş care îşi târâie băşinile, nu uita că toţi se ascund în tine.

Idilă pe caniculă

Ţrrr!

-Da…

-Bună, hă, hă!

-A, tu erai…

-Eu, marinarul tău preferat. Eleno, ai văzut că te-am scăpat de furia golanilor!

-Da, da…

-Nişte nenorociţi care se iau de femei bu..frumoase, aşa ca tine! Eleno, trebuie să mă răsplăteşti!

-Da, cocoşel…

-Cocoşel?! Unde ţi-e gândul, femeie? Ce, eu sunt bărba-tu?

-Nu, dragă, ce sari aşa? Nu am voie să-ţi zic cum vreau?

-Bine, fie. Dar nu cocoşel. Îmi dă o stare de nelinişte şi trebuie să iau o gură de whisky. A-propos, iartă-mă un pic.

-…

-Gata! Bună, mă, băutura! Vulpiţa mea, eşti ca marea pentru mine! Trebuie să te văd!

-Da, vaporaşul meu…

-Udrea, o ştii pe aia: nu contează cât de mic e vaporul, contează cât de învolburată e marea!

-Vai, eşti spiritual…

-Hă, hă, măh, Eleno, e din cauza ta. Ah, când intrai tu la mine în birou, la aer condiţionat…

-Hi, da…

-Şi când scăpam eu dosarele alea pe jos…

-Hi..

-Şi tu te aplecai să le ridici…

-Hi..

-Stai aşa, Udreo!

-…

-Gata! Măh, da’ sete îmi e. Cald, cald. S-a stricat aerul condiţionat şi nu mai am nici gheaţă la whisky.

-Matelotul meu, când eşti liber?

-Eleno, sunt liber când vrei tu. O trimit pe Maria la aia mică, s-o ajute la cumpărături. A-propos, m-a disperat cu chestia asta. Toată ziua o sună pe mă-sa să-i povestească de magazine şi haine. Chiar aşa, ia s-o trimit eu acolo!

-Da, ar fi excelent…

-Aşa, după aia mă duc să m-aranjez şi eu puţin la ceafă să fiu, aşa, elegant. Mă dau cu parfumul ăla de la tine, de acum trei ani, bag o gură de whisky şi vin spre tine!

-Stai, dragă, ce te grăbeşti? Nici n-a plecat Maria şi gata? Şi unde vii la mine? Nu mai bine vin eu?

-Da, aşa e…M-am aprins de la căldura asta. A-propos, stai un pic…Gata! Măh, da’ bun e! Pfiu, şi cald.

-Hai, sună-mă când rezolvi cu Maria, să ştiu când te vizitez.

-Gata, Udreo, acum mă ocup! O sui în primul avion şi te sun! Preşedintele ţării rezolvă tot!

-Aşa, îmi place când eşti dur…Hrrr..

-Băh, Eleno, să vii echipată că de nu…

-Vin, vin…

-Hai, că dacă nu eşti cuminte o sa-ţi zic şi poanta cu lupul, hă, hă, hă!

-Care?

-Vezi tu. Te pup, femeie! Pfuai, ce cald e…

Clanc!