Nota discordanta

• Idei fertile •

Astazi e prima zi de bac. Atat examenul oral cat si examenul scris, sustinute la limba si literatura romana, se poate sa nu fi fost pe gustul tuturor candidatilor.

Sesiunea aceasta ma astept sa aflam care este legatura dintre Scoala Ardeleana si castigarea campionatului de fotbal de catre CFR Cluj, care a fost cauza accidentarii la picior a gagicarului ala cu nume de bulevard, din tabloul Apus de Soare sau ca versul liber dateaza de mii de ani si e originar din zona dacilor liberi. Asemenea, am putea afla cate victime s-au inregistrat dupa ce padurea de argint si-a scuturat frunzele, am putea avea primele elemente de legatura dintre romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu si epopeea Elodia de Dan Diaconescu, sau sa stim, in premiera, care este diferenta dintre Racnetul Carpatilor si racnetul milioanelor de lei de la taticu. Daca vom reusi sa aflam si cine este autorul baladei Miorita si ca Gigi Becali este unul din descendentii sai directi, sau ca Scrisoarea lui Neacsu din Campulung este episodul pilot al operatiunilor valiza cu euro, atunci lista ar fi completa.

“Victore, viata fara poezie, e pustiu!”

Beţivii fac lucruri trăznite

• Idei fertile •

De cele mai multe ori, iesitul la o bere este o chestiune utopica. Sa fim seriosi, cati au iesit la doar o bere ? Urmarile sunt din cele mai diverse, in general multe situatii fascinante. Iar ele nu ar exista fara personaje, caci aici vreau de fapt sa ajung. Personaje, la randul lor, amuzante, dupa caz. Multe din intamplari au loc dupa ce ficatul fiecaruia iese din tura, obosit sa tot dea cu mopul prin stomac si intestine, stergand moleculele de C2 – H5 – OH. Revenind la personaje, acestea se pot grupa (oarecum) in cateva categorii (sa nu le spunem specii, caci de obicei acesta ar fi termenul corect). Personal , eu vad lucrurile astfel:

1)Tacutul (descris in expresii de tipul “beat mut” sau “rupt in gura” ). Ajunge sa nu mai intre in discutii desi sunt convins ca ar avea foarte multe de spus. Este prins fie in mijlocul unor schimburi de sunete (foarte asemanatoare cu limbajul omului preistoric) ale colegilor de masa, fiind miscat ba intr-o parte, ba in alta, in functie de puterea decibelilor ce-i trec pe langa urechile oricum adormite, fie pe strada in urma unor adulti (tata, socru sau unchi+colegii de pahar ai acestora) proaspat iesiti de la birt si incercand din rasputeri macar sa-si controleze vezica desi oricum nu-i pasa de urmari. Il mai intalnim si in club sau discoteca ramas singur pe marginea unui scaun pentru ca toti ceilalti danseaza iar el a ratat pana si sansa de a se iubi cu chupacabra serii. Tristule !

2)Zambaretul. Sau glumetul, depinde de la caz la caz. In esenta, tot un betiv este. Il recunoasteti dupa ranjetul ce i se instaleaza pe fata la un moment dat si nu-i mai dispare nici macar atunci cand se rasteste la papuci. Scoate ceva poante din el, fiind de obicei in mijlocul atentiei. Nu are iesiri de luptator ninja desi din cand in cand se baga in niste controverse cu amicii de tejghea, tratand probleme de fizica, istorie, matematici complexe sau mai stiu eu ce alte subiecte academice, parand chiar nervos. Zambetul rezista. L-ar da jos, cred, insa numai gandul asta il face sa rada ca prostul. Cand se trezeste pe langa un ring de dans, atunci cand nu da si el din cur si picioare, rade de toti ceilalti. Tot ca prostul, evident. Mare om, mare caracter..

3)Voinicul. Om linistit in viata de zi cu zi si ferit de cele lumesti insa dupa ce interactioneaza cu cel putin un litru de ceva pileala devine cel mai mare luptator in viata. Vorbeste foarte tare din cauza ca timpanele i se atrofiaza, speriate probabil de furia stapanului. Isi dezvaluie vastul bagaj de cunostinte (ascunse pana atunci, motivele nu se cunosc…) si ar fi bine sa aiba dreptate caci de nu…Bineinteles ca dovedeste calitati de mare dansator, cunoscator al sexului opus, tehnici yoga, etc. Il gasim spre dimineata imbratisand la sentiment fie colacul unei toalete, fie brandul vreunui bodyguard. Canta-ne ceva, maestre !

4)Maestrul. Zeul. Stapanul. Poate fi confundat la un moment dat cu tacutul dar un fin observator isi da seama de ghidusie. Intr-adevar, tace dar participa (activ) la discutii (la toate discutiile !) dand aprobator din cap sau zambind inteligent. Ma rog, cat de inteligent o parea…Nu-l intereseaza muzica de cacat (catalogata de el) care se aude in jurul sau, puzderia de pisi din bar sau discoteca (pentru ca de dansat danseaza doar prostii, fuck off), ar mai bea parca ceva tarie, life sucks, prostilor ! Da drumul la toaleta, nene..

5)Somnorila. Sincer, ar fi bun de studiu pentru universitati de prestigiu. Asta doarme, nene ! Doarme de rupe. Rade, discuta, se cearta, poate danseaza un pic iar apoi la revedere Terra ! Il gasesti in cele mai ciudate locuri, moduri, situatii. Poate fi rapit cu usurinta de extraterestrii, dus pe a zecea planeta din a x-a galaxie, disecat, impaiat, reanimat, batut, adus inapoi , batut iar de-ai lui, urlat in urechi, tinut cu capul in WC, pictat, pisat, ma rog, tot ce va trece prin creier insa credeti-ma, rezista. Mai bine mai luati-va un metru de bere.

 

In fine, or mai fi ei si altii dar (inca) nu i-am intalnit. Baiete, nota, te rog !

Haiducul lui şapte vieţi

• Idei fertile •

Cum laitmotivul saptamanii asteia a fost poza de mai jos, ma simt dator sa dau unele lamuriri visavis de cine este, si de ce este asa, protagonistul felin din imagine.

Frati motani si surori pisicute, personajul ce a nascut atatea controverse nu este o jivina cu privire hipnotica desprinsa din vreun desen animat japonez, nu este un motan de cartier ce are tatuati pitbuli pe antebrat si nicidecum nu e varul lui Rîsu’, supranumit si “violatorul de pantere”, de la gradina zoologica.

Pentru cei care nu il cunosc sau pentru cei care il stiu, dar nu l-au recunoscut gratie camuflajului impecabil, premiteti-mi sa vi-l prezint pe Mitzu, motanul meu.

Zilele trecute mi-a facut o propunere pe cat de curajoasa pe atat de tentanta. Mi-a propus sa jefuim toate petshop-urile din cartier pentru a pune laba pe toate conservele cu somon si curcan, spre a le da suratelor nevoiase din spatele blocului. Numai in felul asta isi va putea capata un renume si va putea reusi candva sa detina hegemonia peste Tărâmul Pisicilor. Un motan cu o orientare de stanga.

De ce are o punga pusa pe cap? Simplu. Cand e vorba de lucrat profesionist orice detaliu trebuie pus la punct din timp. In consecinta am convenit sa facem un exercitiu pentru a ne asigura ca totul va decurge conform planului. Asa ca si-a pus punga in cap pentru a nu-si lasa frau liber mustatilor si a actionat la depozitul cu crantzuri din debara. Operatiunea de simulare a fost un deplin succes si nu s-a soldat cu nici o victima in randul borcanelor cu muraturi. Ca mi-a cerut sa-i fac si o poza in postura asta de dur, pentru a putea impresiona mai usor mîţele vecinelor de scara, asta e treaba lui.

Asa ca daca veti vedea vreo vanzatoare de la petshop alergand panicata pe strazi, sa stiti ca sunt sanse mari ca noi sa fi trecut p-acolo. Asta in cazul in care Droopy nu a ajuns inainte.

PS: Vreau sa-i asigur pe cei de la protectia animalelor ca nu este vorba de un act abuziv. N-as vrea sa iasa vorbe cum ca “vezi Doamne, chinuie bietul animal”. Noi doi ne permitem multe glume unul cu celalalt. Si eu pot sa imi aduc aminte de fazele de rahat pe care mi le face el aproape zilnic, la ladita cu nisip.

Sindromul VHS posttraumatic

• Idei fertile •

Raman cateodata fascinat si in aceasi masura surprins de anul din calendar. Este 2008. Astazi, ieri si tot anul asta. A fost si 2007, a fost si 2006…. aceleasi sentimente m-au incercat. Am strania senzatia ca sunt in viitor. De fapt, sunt momente cand tot ce inseamna an din mileniul trei imi da senzatia ca traiesc un scenariu science fiction. O fractiune de secunda, pana sa trec informatia prin filtrul ratiunii, sunt prezent in viitor.

Am impresia ca robotul de bucatarie se uita urat la mine sau ca o simpla strangere de mana se poate lasa cu urmari grave in ceea ce ma priveste pentru ca cel cu care ma salut are o mana bionica de ultima generatie cu o forta covarsitoare, captusita cu un material clonat din propria-i piele. Ma astept ca la metrou sa dau peste tuneluri stramte care duc catre tabara unor ultimi supravietuitori ai proaspat incheiatului razboi nuclear sau ma astept ca Baraganul sa mai pastreze doar verdele lacustelor, hectare intregi inecandu-se intr-o mare arida. Diminetile fara soare ma duc cu gandul dincolo de troposfera unde stratul de ozon este substituit de un strat protector artificial al carui efect este noaptea permanenta. Cursele pana la gara cu dacia 1300 a lu’ tata imi lasa impresia ca se vor incheia atarizand pe starportul unei colonii interstelare de pe Marte.

Cauza: prea multe filme SF pe video in perioada pubertatii coroborat cu identificarea viitorului apropiat, raportat la acel timp, cu prezentul in desfasurare.

Diagnostic: sindrom VHS posttraumatic.

PS: Ca tot suntem in tema am si eu o intrebare care imi coace in minte de la aparitia primelor cosuri: cum poate prietenul si in acelasi timp camaradul de lupta al liderului rezistentei umane din Terminator 1 sa se intoarca in trecut, s-o fecundeze pe mama amicului lui, respectiv exact liderul, si femeia, neavand ce face, sa-l nasca chiar pe acelasi respectiv lider? Voiaj in timp, voiaj in timp… da’ tot nu se leaga.

Mai jos am schitat o schema a problemei. Orice solutie e binevenita.

Dati-mi o arma si o sa salvez lumea!

Frunză fragedă de tei cu licoare de hamei

• Idei fertile •

Am in casuta de mail un mesaj ale carui subintelesuri imi colcaie slobode prin minte nedandu-mi pace. Expeditorul epistolei electronice – care este de fapt o invitatie la destrabalare nocturna in compania berilor blonde cu spumele trecute pe bigudiuri – este o mai veche cunostinta care nu mai pridideste sa recidiveze in emiterea de pilde din ciclul “refelatii de weekend”.

Am sa expun public, cu consimtamantul autorului – care nu este, dar sper sa apara (consimtamantul, nu autorul), doar chintesenta mesajului si anume urmatoarea fraza:

“Sa ne ajute Dumnezeu sa mancam frunze din teiul ala din fata carciumii.”

Deci… Invocand divinitatea, autorul viseaza la reintoarcea noastra la conditia de larve. Suntem mult prea mici pentru a ne impotrivi trecerii inexorabile a timpului, motiv pentru care metamorfozarea, sau mai degraba transcenderea, la stadiul de insecte ne va face sa avem o alta perceptie asupra timpului. “Mustile de-o zi” ale lui Eminescu si “larvele din insectar ce duhnesc a alcool” ale lu’ autorul nostru.

Motivul teiului denota linistea, impacarea cu sinele, asumarea destinului. De remarcat si imixtiunea termenilor de natura profana, precum “carciuma”, care eludeaza vadit sensul pios al mesajului. La fel putem evidentia si cu cata usurinta poate da nastere unei afirmatii laice prin definitie, facand uz de termeni cu caracter bisericesc.

Care este de fapt acceptiunea acestor spuse? Sunt oare doar o simpla nascocire sau pe aici se ingramadesc se iasa la iveala raspunsurile marilor intrebari ale omenirii? Mie imi pare o incantatie care, o data spusa, va provoca un lant de fisuri in cutia Pandorei.

Toate raspunsurile ni le poate oferi chiar el, chiar Mos Craciun. Daca nu mosul, macar betivul din el. Ii multumim in avans.

Caseta audio cu linişte

• Idei fertile •

Acum ceva vreme, un englez – daca nu ma insel – a avut trasnita idee sa publice intr-un tiraj limitat un ziar cu toate paginile albe. Se pare ca demersul sau a prins destul de bine si s-au gasit indeajuns de multi amatori care sa-si procure cate un exemplar din singurul ziar ale carui stiri nu pot fi puse la indoiala de absolut nimeni. Ce e stupid pentru unii este inedit pentru altii, suficient cat sa fie profitabil pentru cel cu ideea.

De atunci si pana in momentul de fata, ma gandesc la ce impact ar putea aduce “caseta audio cu liniste”. Acuma, nu e musai sa fie o caseta audio. Poate sa fie si un CD sau un DVD. Modul de stocare e mai putin important, esential este ca inregistrarea sa fie facuta in conditii de studio exemplare, intr-o liniste desavarsita. Adica sa-ti inghete corzile vocale de frica cand o asculti.

Cand te pui si tu seara in pat ca omul la o ora rezonabila si incep sa dudie boxele vecinunui de scara, fara se te enervezi, pornesti sistemul audio, reglezi volumul la maximum si dai drumul la primul track cu liniste. In functie de gradul de iritare pe care ti l-a indus poluarea fonica ai posibilitatea de a selecta de la un stil de liniste mai soft la un stil de liniste mai hardcore. Sa cheme politia de proximitate, sa cheme pompierii, sa cheme televiziunea… oricum n-or sa se inteleaga pentru ca va fi mult prea liniste.

Fara reclamatii, fara injurii, fara nervi, fara dopuri de urechi, ci doar ascultand la blana inregistrarile cu liniste absoluta. N-as avea nimic impotriva daca albumul ar sta la baza vreunui soundtrack intr-un film mut ori sa fie difuzat la maxim in FM.

Acu’ va las ca tre’ sa ma interesez cat e ora de studio la Electrecord si sa dau drumul la treaba.

Ghid de acostare – Partea I

• Idei fertile •

M-am scremut din idei la cum ar putea recurge la impresionarea reprezentantelor sexului frumos diversi indivizi cu diferite tipologii:

Tipul cu finisajele: “Pielea ţi-e atât de fină de până şi şmirghelul s-ar căi”

Badaranul: “Mă scuzi, n-am practicat hipism, dar îmi place să sar calul”

Laborantul: “Mă faci să mă simt de parca toţi electronii gravitează de fericire”

Tipul cu hiper-glicemie: “O cafea fără zahăr, te rog, că apoi încep să-ţi fac ochi dulci”