În perioadă de criză , guvernul ţine (de) post.

• Politica e un pornostar •

Gândiţi-vă la politică ca la un heleşteu plin cu flegme, unde în loc de peşti înoată haotic acele creaturi fără coloană vertebrală, cunoscute în rândul alegătorului de rând sub numele de politicieni. Neîmpărtăşind regulile înotului articulat, politicianul se zbate din răsputeri să ajungă la suprafaţă, iar când a mai apucat să se cocoaţe pe câte un post baban care pluteşte în mijlocul bălţii, cu greu mai poate fi tras la fund. Doar o intemperie politică de mare amploare mai are puterea să-l facă să plonjeze înapoi în zeama spumoasă.

Nici nu a prins bine cheag şi guvernul Boc a început să-şi asigure poziţiile. O ordonanţă de urgenţă adoptată de executiv pune la adăpost pe toţi marii şefi ai agenţiilor şi ai instituţiilor publice de concedieri şi de reduceri salariale. Iar dacă se întâmplă ca un post să fie desfiinţat, celui care îl ocupa este obligatoriu să i se ofere un alt post; iar dacă postul proaspăt oferit se întâmplă să fie inferior celui ocupat iniţial, atunci postul vacant va fi ridicat la acelaşi rang ca cel proaspăt desfiinţat.
Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă. Totul se restructurează puţintel. Până la urmă o lege funcţionează, fie ea din cu totul alt spectru. Totul e să fi precaut din timp. Mai ales când frâiele puterii au două culori diferite.
După această măsură, marionetele din structuri pot dormi liniştite. Scaunul fiecăreia e călduţ şi moale. În timpuri de restrişte, “stabilitatea politică” este asigurată.
 

Vara asta Elena Udrea vrea şi deasupra

• Politica e un pornostar •

Pentru doamna Elena Udrea, nu cred că ar fi deloc un afront dacă aş afirma că e cu capul în nori. Ca ministru al Turismului, călătoreşte mult pe calea aerului. În plus, e blondă, are aspiraţii înalte şi posedă o capacitate toracică generoasă. Nu trebuie decât să tragă aer adânc în piept şi ajunge imediat la mare înălţime; ar fi destul oxigen cât să înalţe un dirijabil peste creasta oricărui cocoş.
În acest sens, adică cel al deplasării pe calea aerului, doamna Elena Udrea ne-a asigurat că din luna mai a anului în curs, compania Tarom va pune la dispoziţia călătorilor curse aeriene de la Cluj şi Bucureşti către Constanţa. Astfel, turiştii care doresc să îşi cheltuiască banii pe luxurianul litoral românesc vor putea ajunge pe ţărmul Mării Negre cât ai zice peşte, fără a avea de a face cu bara la bară la bară la bară din sufocantul trafic estival sau cu transpiraţia din tren, ba, mai mult, la întoarcere, aceştia putând ajunge acasă fără măcar ca slipul să li se fi uscat. Nimic nu se compară cu un check-in în şlapi, cu prosopul pe umăr.
Rămâne de văzut câţi turişti dornici de bălăcit vor apela la varianta aeriană propusă de doamna Udrea. Alta ar fi garanţia unei reuşite dacă, de exemplu, doamna ministru ar cere celor de la Tarom o cursă dus Băneasa-Mamaia cu salt direct în mare, dedesubtul unei paraşute, calitatea întâi, de unică folosinţă.
 

Peştele de la capul statului se împute

• Politica e un pornostar •

Traian Băsescu a declarat luni seară, la TVR1, că în cazul unui eşec al guvernului actual (mai multe detalii aici) ia în consideraţie posibilitatea de a nu mai candida pentru un nou mandat la Cotroceni.
Să recapitulăm: după ce, în urmă cu patru ani, electoratul i-a pus harponul în mână pentru a stârpi sistemul ticăloşit, marinarul Băsescu s-a văzut după aproape un mandat, deloc surprinzător, cu "caracatiţa PSD", căreia i se cam uscase gura de la atâta sete de putere, în plasa intereselor comune. Şi cum piratul Tăriceanu a fost lăsat la apă în opoziţie iar micul executant Boc pus la mare înălţime în fruntea guvernului, plângăciosul Băsescu a ieşit pe punte şi a afirmat că în caz de naufragiu guvernamental se scufundă odată cu tot echipajul. Toate acestea în condiţiile în care în apele politicii româneşti s-a instaurat deja o armonie opulentă. Ca să vezi cât curaj pe domnul preşedinte… Păi dacă rechinii se înţeleg între ei, orice critică aruncată asupra guvernului va avea acelaşi efect pe care îl va face o scobitoare zvârlită asupra unei balene ucigaşe.
Altfel spus, preşedintele Băsescu a luat în calcul posibilitatea de a nu mai candida pentru funcţia de preşedinte a corabiei România doar într-un scenariu greu de închipuit chiar şi de cea mai blondă sirenă. Astea sunt doar cuvinte mari pe post de muniţie electorală.
După un asemenea discurs, un iz de demagogie ieftină dă târcoale cabinei de vot. Aşa, şi?
 

Un picnic de neuitat

• Politica e un pornostar •

    Am primit pe e-mail fotografiile alăturate (mulţumesc, Lelia !). Personal, mi-e scârbă de personajul Ion Iliescu şi aş fi vrut ca în momentul apăsării combinaţiei shift+delete pentru eliminarea mesajului electronic menţionat anterior să fi dispărut, miraculos, şi nea Nelu. Mă rog, fiecare cu dorinţele sale.
   Vă invit, deci, să urmăriţi aceste imagini, gândindu-vă la evenimentele din Decembrie 1989, mineriade, guvernarea PDSR şi actuala coaliţie de la putere, PSD+PC+PD-L. Cu Iliescu dând lecţii de tot felul, inclusiv de moralitate şi democraţie. Mă duc să vomit.
 

Dorele, ne grăbim şi noi un pic?

• Politica e un pornostar •

    Aseară am nimerit, în timpul excursiei cu telecomanda, pe Realitatea TV. Am picat în mijlocul unei discuţii despre autostrăzile din România (deocamdată subiect de natură ştiinţifico-fantastică, mai mult fantastică, în opinia mea). Era prezent şi ministrul transporturilor, Radu Berceanu, care se lăuda, vezi Doamne, că va respecta angajamentul de a construi în următorii patru ani cei opt sute şi ceva de kilometri de autostradă promişi în programul de guvernare. Şi mai era un domn analist economic, Cristian Sima, care spunea că ne-a lovit norocul. Cum aşa ? Ia uite comparaţie: Hitler, după 1932 şi Roosvelt cu Eisenhower, după 1952, adică după nişte crize mai bătrâne decăt cea căreia îi dau dinţişorii acum, au construit cei mai mulţi kilometri de autostradă. Adică, norocul ne-a pălit şi pe noi, odată cu recesiunea actuală, şi acum să te ţii construit autostrăzi !
   Lăsând la o parte perioadele total diferite pomenite în comparaţia analistului, nu trebuie să uităm că, totuşi, trăim în România, o ţară blocată într-un vortex socio-temporal, o ţară în care nu se aplică nicio tendinţă apărută în ţările denumite civilizate. Nu putem compara Dorel-ul neaoş cu salahorul vestic. Şi chiar dacă, uneori, nu există diferenţe de naţionalitate între cele două personaje menţionate adineaori, rezultatele muncii lor se văd diferit. Pentru că, aşa cum se ştie româneşte, peştele se împute de la cap. Iar pe plaiurile mioritice sunt o groază de capete deja stricate.
   Făcând o altfel de comparaţie, mă uit cum în România s-au făcut 13,6 kilometri de autostradă în 2007, vreo 25 kilometri în 2008 iar ministrul transporturilor spunea aseară că în 2009 vor fi gata 54 de kilometri. În curtea proprie, diferenţa ne arată un progres. Îmi permit, totuşi, să mai plusez un pic: Ungaria, între 2004 şi 2005, a dat în folosinţă în jur de 250 kilometri de autostradă. Şi atunci nu era criză…

Oprescu, fraierii și sistemul

• Politica e un pornostar •

    Un articol de primă pagină din ziarul vârf de lance al motanului Felix îl declară pe Sorin Oprescu omul anului 2008. Sunt prezentate și motivele pentru care, în opinia dumnealor, primarul capitalei merită acest titlu. Printre altele, îi este preaslăvit „…curajul să plece dintr-un partid puternic, PSD, pentru a candida ca independent la Primăria Capitalei ”. Și, de asemenea, că nu s-a lăsat intimidat atunci când candidatura sa a trecut prin clipe de emoție, fiind inițial contestată și respinsă. Și că a câștigat primăria ca independent deși s-a aflat în luptă cu niște candidați notorii și partidele din spatele lor (mai ales candidatul PSD, Cristian Diaconescu, era un adversar de temut   ). Uau ! Bunicuța a știut ce face, deci. Și lista continuă. Că nu i-a abandonat pe bucureșteni după ce a fost ales primar, dorindu-și funcții mai înalte în stat (hopa, facem aluzie la cineva…?). Dimpotrivă, își mai dorește câteva mandate „ …pentru a realiza tot ce şi-a propus şi a promis. ”. Și că s-a apucat de treabă imediat, respectiv a început demolările de terase din Herăstrău, demiterile directorilor „grei” și rezilierea contractului cu Dalli. Și că a scos la iveală neregulile din vechile mandate (doar ultimele două, adică, respectiv Băsescu-Videanu). Și că a „decis” să-i bucure pe toți cetățenii capitalei (dar nu se spune prin ce sau cu ce; eu, unul, încă aștept să mă bucur). Și că a băgat Bucureștiul în Cartea Recordurilor, și că a rămas OM, că nu a uitat de unde a plecat. În fine, din text rezultă că Oprescu a făcut în șase luni cât ceilalți în toate mandatele și că este un simbol al democrației, corectitudinii și al independenței. Sper să apuc în această viață autostrada suspendată și celelalte megalomanii promise în campanie. Dar astea nu vor mai conta. Până la urmă, ajunge ce-a făcut omul acesta până acum. S-a luptat cu sistemul, a adus notorietate orașului, a pupat bătrâneii prin piețele volante, gata. Lumea este deja mulțumită, trăiască primarul, să fie sănătos și să înjure în continuare sistemul corupt prin ziare, să aibă turma ce citi la metrou și comenta în cârciumă. Domnule Tucă, nu vă ustură limba de la atâta rahat de chirurg ? Mă duc să vomit.
    Citind oda menționată mai sus, mi-am adus aminte de încă un punct pus pe „i”, într-un alt ziar, al aceluiași Felix. Evident, tot cu profesor doctor Oprescu. Articolul este postat în data de 30 octombrie 2008 într-un ziar de sport (!). Pentru a face legătura cu tematica fițuicii naționale, primele întrebări sunt despre bazele sportive ale orașului, neregulile imobiliare de la ștrandul Tineretului (făcute de vechiul sistem putred, normal), măsurile pe care intenționează edilul să le aplice și pentru care garantează. Și apoi dă-i un pic cu proiectul stadionului Lia Manoliu, alături de viziunea lui Oprescu de a face el pistă de atletism, pentru care iarăși garantează cu siguranța unui chirurg. Iar apoi, ușor, ușor se trece la OMUL Sorin Oprescu. Întrebări despre el, pur și simplu. Un articol despre nimic concret sau cu finalitate în plan sportiv dar cu un titlu sugestiv: „GSP faţă-n faţă cu Sorin Oprescu / Hocheist, doctor, primar! ”. Exact. Oare nu-l ustură curul ?
    Independentul Oprescu a pus un pic umărul, ca mulțumire ( și ca loialitate, până la urmă, nu ?), în campania electorală din această toamnă. Am văzut fluturași în care candidatul PSD+PC la Senat, Nicolae Șerban, apare alături de Sorin Oprescu în poză, promițând niște proiecte care nu erau ale sale și care, oricum, erau în derulare. Dar cei doi erau împreună, sub sigla PSD iar independentul își arăta colții la fraieri. (fotografii cu cei doi îmbrățișându-se cu ocazia lansării campaniei electorale din noiembrie mai există și pe site-ul personal al PSD-istului, www.serbannicolae.ro/galerie foto/ ) .
    Strategia candidaturii „independente” a doctorului la Primăria capitalei a fost, până la urmă, una de succes. Turma a pus botul, scârbită până la urmă de mizeriile anterioare. Iar el, cavalerul venit pe un cal alb și gata să înfrunte balaurul mafiot, a reușit să atragă poporul. Și chiar dacă ar fi venit mai mulți la votare, tot ar fi căștigat. Noul tip de populism practicat de acesta, o combinație între cel băsescian și cel becalian, îi va asigura o victorie și la prezidențiale. Cum când ? În 2009, zic eu. Ca un candidat independent ce va fi, cu PSD+PC pe la spate.

22 Decembrie 2008, cu Iliescu (încă) în prim-plan. Se va termina blestemul ?

• Politica e un pornostar •

    Suntem în Decembrie 2008. Mai exact, 22 Decembrie 2008. Acum nouăsprezece ani se dărâma un regim jignitor pentru orice naţiune. Spontan sau nu, protestul popular a reuşit scrierea unui alt capitol din istoria României, sângele întins peste străzile martore acestui eveniment fiind pecetea rămasă pentru urmaşi. Indiferent care a fost scenariul de bază al mutării politice din Decembrie 1989, cert este că orizontul poporului a căpătat altă culoare. Durerea a devenit speranţă. Cei care şi-au jelit morţii, fie atunci, fie în perioada neagră a regimului comunist, au renăscut privind către şansa copiilor încă neatinşi de plaga dictaturii.
   Suntem în 22 Decembrie 2008. Ion Iliescu, primul preşedinte al României „libere” a participat, alături de alţi români, la comemorarea eroilor căzuţi pentru libertate acum nouăsprezece ani. A fost huiduit şi lovit cu ouă de un bătrân, după ce ieri a primit o rafală de monede. Gestul, condamnabil în opinia unora, a stârnit, probabil, o umbră de satisfacţie în sufletul altora. Nu sunt în măsură să judec incidentul. Este definitoriu pentru PSD-ist, în schimb, răspunsul dat de fostul preşedinte: „…este opera unor dezaxaţi care trebuie ignoraţi. Este ura tâmpită a unor oameni lipsiţi de cultură, lipsiţi de moralitate elementară şi de respect”. Stimate domn, să ne gândim un moment cum a tratat aceşti „dezaxaţi” regimul care v-a crescut pe dumneavoastră. Regimul în care v-aţi format convingerile şi în timpul căruia aţi pus semnătura pe documentele ce declanşau distrugerea de vieţi. Să ne gândim la „ura tâmpită” faţă de valorile anticomuniste, faţă de cultură, faţă de opinii individuale. Să privim moralitatea torţionarilor, a poliţiei politice, a întregii nomenclaturi. Să ne amintim de lipsa de cultură, fapt care a dus la cretinizarea unei naţiuni întregi. Şi, nu în ultimul rând, haideţi să ne gândim la ignoranţa faţă de morţii din Decembrie ’89, aşa cum aţi construit-o dumneavoastră. De ce nu aveţi onoarea să nu mai întinaţi idealurile tinerilor de atunci ? Când veţi sfârşi, domnule Iliescu ?
   Suntem în 22 Decembrie 2008. În urmă cu aproape o lună au avut loc alegeri. Alegeri libere, aşa cum se întâmplă de nouăsprezece ani în România. Aşa cum şi-au dorit oamenii ieşiţi în stradă în Decembrie 1989. România de azi nu seamănă cu cea de acum aproape două decenii, asta-i clar. În schimb, tumoarea a rămas aceeaşi, manifestându-se sub forme din ce în ce mai odioase. Iar leacul împotriva sa va fi cea mai bună ofrandă adusă eroilor comemoraţi zilele acestea.

Urna scapă turma

• Jumătatea plină, Politica e un pornostar •

Gigi Becali este foarte supărat. Nici de data aceasta nu l-au ajutat urnele. Nici la fotbal şi nici la politică. Şi nici blocajul imobiliar nu-i prieşte la buzunar. Omul însă continuă să creadă în oaia lui norocoasă.

După ce şi-a cerut iertare celor cărora le-a bătut ambi obraji – şi cel întors şi cel neîntors, a decis să iasă din viaţa publică. Latifundiarul a mai declarat că va ieşi probabil la o emisiune televizată o dată la 3-4 luni. Că or fi 3-4 luni sau or fi 3-4 sâmbete, om vedea.

Planurile lui pentru viitor sunt foarte clare: îşi va face o bancă (deci va deveni bancher), îşi va face o televiziune (deci va fi şi patron de presă), se va ocupa de Steaua (deci va fi în continuare patron de fotbal) şi va rămâne la hobby-ul lui oieritul (deci va ramâne Gigi Becali).

Ştiute fiind ambiţiile lui Gigi Becali, n-ar fi deloc surprinzător să aflăm că Războinicul Luminii intenţionează de fapt să pună bazele primei vieţi publice cu circuit închis.

Scurtcircuitul în schema de guvernare

• Politica e un pornostar •

O nouă lovitură de teatru al absurdului pe scena politicii româneşti. La numai o zi după semnarea acordului de renaştere al FSN, cât pe ce investitul în funcţia de premier, Theodor Stolojan a anunţat că se retrage invocând asumări de răspunderi directe ale liderilor care au semnat acordul de guvernare dintre cele două părţi aflate aparent la antipozi dar şi motive care cică ţin de o favorizare a întineririi clasei politice. Vorba aia, motive se găsesc căcălău.

Sanchi, domnule Stolojan… e clar că e de la suprasarcină. Istoria se repetă. Şi precursorul d-voatră, ofiţerul Murphy, a păţit la fel. Cum s-a supraîncărcat puţin, cum nu a mai răspuns la comenzi.

Rămas descoperit, Traian Băsescu l-a desemnat imediat pe yesman-ul Boc, un roboţel dintr-o serie mai veche căruia îi trebuie învârtită mult mai des cheiţa. E de aşteptat ca PSD-ul să replice la propunerea lui Emil Boc în fruntea guvernului cu un model mai avansat de inteligenţă artificială, montat în persoana domnului Mircea Geoană.

În prag de despărţire, Traian a mai vărsat o lacrimă. Lacrima lui Ovidiu.

 

Bush şi atacul celor 2 x 42

• Politica e un pornostar, Se întâmplă la ei, Video •

George W. Bush a fost la un pas de a lua doi panofi în freză. Incidentul s-a petrecut în timpul unei conferinţe de presă pe care preşedintele american o susţinea alături de premierul irakian în biroul acestuia din Bagdad.

Lansatorul de pantofi, made in Irak, a fost un jurnalist al locului care l-a acuzat pe liderul american de moartea a mii de irakieni. George W. Bush a asigurat că gestul nu l-a deranjat şi a informat, cu umoru-i plin de seni(nă/li)tate, că pantofii aveau mărimea 42.

Ce este de apreciat este că atacatorul a fost imobilizat imediat după ce şi-a ratat ţinta şi pentru a doua oară. Altfel, cu siguranţă ar fi apelat la muniţia de rezervă şi nu ar fi ezitat nicio clipă să arunce spre preşedintele american şi cu şosetele. Atunci s-ar fi împuţit într-adevăr treaba…