Un week-end de gratar

• Frustrări din cartier •

Gata. S-a terminat sezonul de schiat din Austria. Incepe marea vanzoleala de pe malurile grecesti sau bulgaresti. Dar pana atunci, sa o ardem un pic prin tara. Si o ardem doar sambata si duminica, ca in rest se munceste, nu gluma. Televiziunile se intrec in week-end in gasirea de locatii cat mai bune si mai pline de gratangii. Reporterii transmit de langa grilajul fumegand si incarcat cu traditionalii mici, traditionalele pulpe de pui, toate inconjurate de traditionalele si nelipsitele pet-uri de bere. Pajistile se incarca de mese si scaune de plastic, pavilioane, masini cu manele, copii zbierand, gunoaie de week-end. Se rade, se glumeste, fetele tuturor sunt incarcate de o fericire plina de carbune, relaxarea intelectuala domina peisajul. Ce muzee, ce teatru, ce “ocrotiti natura”, gratarul este parte din noi. Este drogul national. Asteptam cu infrigurare primavara numai sa putem consuma un pic de carbune. Chintesenta identitatii de roman se cladeste cu fum si mici.

…Vazusem un reportaj in care era prezentata “Sarbatoarea narciselor”, de langa satul Vad. Aceeasi mare de oameni langa movilitele de fum, aceleasi masini peste flori, aceleasi minti odihnite. Suntem intr-o rezervatie naturala, “Poiana narciselor”, unica in Europa,  iar capii de familie aveau bratele pline de narcise ! Mi-as fi dorit sa le cada mainile si sa se transforme in ingrasamant de flori. Mi-as fi dorit un potop biblic.

     In rest, totul normal. Terase pline, parada gay, 30 de grade la umbra, praf, campanie electorala. A-propos, iesim la un gratar sambata ?

a.Vid de informare

• Frustrări din cartier, Jumătatea plină •

Zilele astea trebuie sa fi implinit doua saptamani de cand m-am rupt de tot ce inseamna informare media. Mi-am tinut ochii si urechile departe de titlurile ziarelor si ale buletinelor de stiri de la radio si tv. E asa liniste…

Cum e si firesc, lucrurile se intampla prea bine si fara mine sau aportul meu. Politicienii flencanesc la cuvinte goale ce put a demagogie ieftina, cotidianele ne provoaca atentia cu aceleasi noi si vechi subiecte prezentate in ambalaje diferite, fata de la pagina 5 e la fel de despuiata si interesata de o cariera in modeling, vedetele de ceara isi ard cum stiu mai bine timpul de pomana, Realitatea se repeta de dimineata pana noaptea. Pamanul inca se invarte cu sau fara voia cuiva.

E ca si cum mi-as tine respiratia intr-un mediu toxic: in prima faza imi face bine ca nu inhalez aerul nociv, dar intr-un final e inevitabil sa inspir o gura pentru a-mi procura oxigenul indispensabil. Cat as putea sa-mi tin si respiratia?

Reancorati cargoul ideilor in realitate!

Imi multumesc pentru neatentiea acordata. N-am pierdut nimic, decat echilibrul. Inca un metru, va rog…

Cum s-a împotmolit românul la mall

• Frustrări din cartier •

“Ce faci, te plictisesti? Hai sa dam o tura prin Mall. Ne asezam la o masa, comandam o racoritoare si luam si noi pulsu’ la lumea buna.”

Daca vrei sa masori nivelul fitelor din capitala fa o oprire la mall. E un adevarat barometru. Burtosi de fete tinere gata, baieti cu bani de la tata, fete cu ochii-n doua cate doua pentru fiecare compartiment al portofelului doldora de euro. Ici-colo cate un condamnat la subzistenta ratacit, receptand din plin privirile pline de dizgratie ale majoritatii. Cam asta e aluatul care umfla cupola locatiei in figuri.

Bine, bine… dar ce ne facem cand se pun la umflat dupa aceeasi reteta si baietii care s-au plictisit sa scuipe la seminte pe trotuar in fata blocului? Primii enumerati mai sus sunt parte activa din fenomen, sunt ceva intrinsec. Viata la mall fara ei ar fi ca viata la supermarket, ca lantisorul stropit cu aur sau ca haina fara eticheta de firma.

Dar astialaltii? Astia cu buzunarele pline de verzisori de cate un leu? Astia ce s-or strofoca sa ajunga la nasul tuturor mucosilor parveniti sau la pungile cu bani – castigati cu sudoarea muncii altora – ale smecherilor din peisaj? Raspunsul vine brusc: astia au valoare, frate! Astia sunt adevarati! Nu esti din breasla lor, iei subit valoarea “false”.

Unde se imbina snobismul cu prostia te trece… o situatie de cacat. Iar toate personajele intregesc un tablou al grotescului, al lipsei simtului de ridicol.

Am crezut ca cel mai neinspirat mod de a-ti omori timpul este sa faci ture prin oras cu autobuzul 336, cum faceam in studentie dupa ce ne storceam ultimele resursele pe cate-o carte rece la biblioteca din campus. Corect gresit! Parca nici atarnatorii nu mai sunt ce-au fost odata…

Cine nu are bani, sa-si cumpere!

• Frustrări din cartier •

Anul asta m-am hotarat. Vreau sa devin milionar in dolari. Un milionar in dolari cu bani, cu multi bani… Fara grija zilei de maine, dar cu grija zilei de ieri (adica sa ma intreb in fiecare dimineata ce am facut ieri rupt de beat toata ziua). Sunt dispus sa urmez cursuri sa obtin calificarea de milionar in dolari.

Independent de decizia asta a mea, intamplarea a facut sa pun mana pe o hartie care aducea foarte mult cu o bancnota euro. Mi-a sarit in ochi, ce-i drept, pentru ca eu nu obisnuiesc sa las valuta la vedere. Mult mai sigur e sa o depui in banci sub forma de rata lunara.

Dupa ce am numarat zerourile, care erau sase le numar, m-am gandit ca daca s-ar introduce o astfel de bancnota in circuitul monetar din Romania, prima  ar fi surprinsa la un chiosc de ziare din mall cand Adi Minune, ramas fara marunt, ar vrea sa-si cumpere ziarul.

Am intors hartia pe cealalta parte si… ce sa vezi?! O intrebare de un milion de euro: “Vei merge tu in cer?”. Poftim!? Ce inseamna asta? Oferta promotionala la Blue Air? Se cauta Jack pentru escaladarea vrejului de fasole? Nu mai inteleg nimic… acum avem si excursii in rai la super-oferta? Dumnezeule, cum dracului vine treaba!?

Apoi urmeaza un test rapid pe care eu personal l-am picat cu brio. Punctajul acumulat ma incadreaza in profilul vinovatului mincinos, hot si hulitor. Prea curvar asa… nu sunt.

O propaganda religioasa pangarita in toate gaurile zerourilor din milionul de euro. Dar trebuie sa recunosc ca ideea cu euroii e bine aleasa. La mine a functionat si mi-a atras atentia. Totusi, oamenii care au nascocit fituica asta la ce Doamne Doamne s-or inchina? E cumva o noua optica in promovarea pioseniei, una vazuta prin ochiul dracului?

Bine ca nu au vrut sa atraga atentia  punand textul pe dosul unui aparent calendar cu o femeie despuiata sau, mai simplu, printr-o scena in care Papa isi face ultima rugaciune pe esafod inainte sa fie ghilotinat dupa ce a intretinut relatii intime cu o virgina mulatra lesbiana. Sincer, nu mare mi-ar fi fost mirarea daca textul s-ar fi incheiat cu o concluzie in genul: “Hai bai oameni buni, cum dracu’ sa nu credeti in Dumnezeu?!”.

 

Statie, va rog!

• Frustrări din cartier •

Am capatat o ura vecina cu nestapanirea de sine fata de soferii de maxi-taxiuri din Bucuresti.

Cred ca opresc aproape oriunde la vazul semnului de “ia-ma nene” sau la auzul cuvantului “statie” ce razbate din spate. Am vazut soferi oprind in intersectie in plin trafic sau pe trecerile de pietoni printre pietoni, in statiile RATB incurcand concurenta sa-si lepede/preia calatorii sau in timp ce erau in coloana tinand pe loc mai bine de jumatate de minut pe cei aflati in spate. Ce pista ma-sii… cateva claxoane in plus nu schimba prea mult nivelul decibelilor din imprejur.

Stiu… la ce haos e in orele de varf in capitala si la ce “meseriasi” participa la trafic, astia sunt mici copii. Dar mie mi-a picat pe maxi-taximetristi pentru ca i-am surprins sistematic in astfel de posturi.

Eu oricum nu apelez la serviciile lor pentru ca nu pot folosi biletul de o luna de care nu fac uz pe RATB si in plus mi-ar mananca si tot maruntul destinat automatului de cafea ( asta nu e chiar o cauza, dar am simtit nevoia sa o spun). Nu mai pun la socoteala ca aici nu poti lua sau negocia o amenda.