Ţara arde şi babele îngenunchează

octombrie 27, 2010 • De-ale lu' Păcală, Promo • robert

Iată că, în prag de protest naţional al sindicatelor şi al votului pentru moţiunea de cenzură, turma de enoriaşi mioritici a pornit către băloşirea moaştelor sfinţilor crucii lu’ Dumnez… Mă iertaţi. Spuneam că înainte cu o zi de blocarea capitalei de către necredincioşii în sfinţii din Guvern , s-a făcut o repetiţie prin blocarea centrului de către credincioşii în sfinţii din biserică.

Ca în fiecare an, sărmanii, atât cu duhul, cât şi cu buzunarul, se aşează cu miile la cozi pentru a cere unei entităţi, care sălăşluieşte doar în capul lor, tot ceea ce viaţa şi propriile forţe nu le pot oferi. De la copii aduşi fără voia lor, până la bătrâne care abia pot urca două trepte, românii ajung chiar şi la îmbrânceli penibile doar să lingă un pic moaştele vreunui personaj monden decedat al lumii bisericeşti.

Evident, conform specificului local, unde e aglomeraţie, e loc de scos ceva bani. Iar la o adunare de acest gen, trebuie bătut fierul pe partea religioasă. Ca atare, în zonă s-au instalat vânzătorii de acareturi dumnezeieşti, în numele Domnului, normal. Răsfoind presa celor cu mintea odihnită, am aflat noutăţile acestui sezon de moaşte, în materie de iconiţe, icoane, cruci, cruciuliţe, piuliţe, şuruburi sfinţite etc. Aşadar, enoriaşii datori la întreţinere şi cu mâncare doar pentru jumătate de lună, au putut achiziţiona fericiţi (şi în numele Bărbosului Suprem, normal) icoane-veioză, icoane şi cruci cu leduri, cruci fosforescente, cristale gravate cu laser şi multe alte simboluri religioase tehnologizate. N-am auzit, în schimb, să fie de vânzare batmani în miniatură (să şi-i agaţe taximetriştii cu parbrizul îndoit de cruciuliţe, pe post de preoţi de pluş) sau apă sfinţită la pachet cu vin (alb demisec) sfinţit, adică un fel de baterie sfinţită.

Pe lângă asta, am aflat cum diverşi credincioşi au venit să se milogească în faţa oaselor sfinte, pentru a li se împlini diverse fantezii. După cum vedeţi în imaginea de mai jos (sursa Libertatea) tânărul student Costi, un om nefericit de altfel, a venit să se plângă de faptul că ia doar note mici iar rugămintea sa a fost să ia note mari la examene (o logică de fier, nu?). Atât de nefericit este Costi din cauza asta încât a atins moaştele cu carnetul de student (!). Specialiştii redacţiei sunt convinşi că tânărul Costi poate lua note mari dacă ar deschide un pic cursurile şi ar învăţa.

Poate n-ar fi o idee chiar aşa rea, până la urmă, ca lucrurile să funcţioneze atât de simplu. Luând exemplul tânărului care speră să-şi rezolve problema notelor mici doar atingând moaştele cu carnetul de note, să ne gândim cum şi-ar putea rezolva enoriaşii problemele cu hemoroizii, problemele cu erecţia sau problemele cu tractul intestinal, atingând osemintele cu ce cred dumnealor de cuviinţă. Cei care au probleme cu capul am văzut eu că speră să rezolve afecţiunea ating moaştele cu buzele.

Unii pleacă, alţii vin

octombrie 26, 2010 • Frustrări din cartier, Promo • OpiniaCititorului

Închisesem telefonul şi, deşi toată jumatatea aia de oră hăhăisem de numa-numa, începusem a răsufla iritat, simţind deja în gură amarul faptului că sunt român în România. Unul din prietenii din Sibiu mă anunţase că pleacă din ţară. Şi el şi soţia au prins un contract pe un an de zile în Germania. Până aici nu pare cine ştie ce. Pare chiar o idee bună. Dar gândul lor e să rămână. Se vor întoarce la anul doar cât să îşi ia şi fetiţa.

E, când am aflat ce găsiseră de muncă, mi s-a făcut rău de-a binelea: lucrători într-un McDonald’s… Ei, cum p!zd@ mă-sii de treabă să ajungi să preferi să laşi casă, familie, prieteni pentru o slujbă cât se poate de modestă în altă ţară? Cu duhul blândeţii l-am întrebat lucrul ăsta.

„- Mă, Mişule, drept să-ţi spun mi se cam rupe ce fac acolo. Pot să spăl şi bude dacă atunci când ies pe stradă miros a parfum! Ideea e că nu mai suport acreala din ţara asta. Astea două săptămâni cât am alergat după hârtii m-au convins şi mai mult. Şi, Mişule, vreau ca fata mea să aibă, mă, un viitor. Aici nu vezi cum e?”

Enervat binişor, mi-am umplut un pahar de vin, am aprins o ţigară şi am început să rumeg câteva gânduri. Mi-am adus aminte de toţi ai mei care au plecat până acum. Ai mei, ăia cu care am crescut…

Vali – în Spania – şi-a legat drumurile de o băştinaşă şi au împreună o fetiţă. L-am întrebat ultima oară: „Cum e? e bine?” „- Mă, e mai bine decât la noi”.

Gabi – în Anglia – însurat şi el cu o ucrainiancă oacheşă. „- Mai vii, mă?”. „- La ce, coaie? Pentru ce să mă chinui?”.

Ana – s-a măritat în India şi apoi au plecat în America. N-are nici un gând să se întoarcă.

Sorin – când s-a întors din excursia din Austria şi mi-a spus că se apucă să înveţe germana, că el se mută acolo, am crezut că glumeşte…

Jordan – mamăăă, cum ne mai ştiau atunci munţii… Acum aleargă prin Italia, are doi băieţi şi spune că viaţa îi este plină.

E drept, am rămas destui. Suntem încă mulţi la masă când ne strângem să mai stăm la un pahar de vorbă. Dar se simt trist scaunele goale. Ne bucuram pentru cei plecaţi şi le dăm dreptate. Mi-e ciudă, însă, că asta a fost soluţia cea mai bună. Pentru unii, singura soluţie de a face dracului ceva bun cu viaţa lor. Că am tot lăsat tot soiul de jigodii să ne învârtă pe degete, lăsându-ne să lătrăm nemulţumirea la porţi întotdeauna închise. Apoi a intervenit resemnarea. „Vii la vot?”. „Pentru ce?… pentru cine?”. Chiar! Când a încetat să ne pese?

LOR oricum nu le mai pasă de mult. După mintea mea, aici nu se mai schimbă nimic până nu se vor ridica din nou spânzurători.

În idioţenia mea, reumplând paharul (pe care l-am închinat celor plecaţi şi prieteniilor noastre frânte) şi licurind altă ţigară, am fost cât pe ce să îi acuz pe ai noştri guvernanţi (toţi, de la „revoluţie” încoace, nu doar ăştia de acum) de inconştienţă crasă. Îmi venea să le urlu : „- BĂĂĂ! Rămâne ţara asta goală! nu o să mai aveţi pe spatele cui trage!! Nici măcar atâta spirit de autoconservare nu vă mai bântuie creierii??”. Dar până să termin gândul, mi-am adus aminte de o conversaţie cu un amic basarabean…

…Nu ştiu cum, dar iar venise vorba de un prieten de-al lui pe care îl convinsese să-şi depună dosarul pentru viza în România.. „…şi i-am zis: Hai, mă, că după ce o iei (viza) – o să poţi să pleci şi tu de-acolo… În România sau mai departe!”.

E, vorbele astea mi s-au lipit de creier. Amicul ăsta al meu a reuşit, în câteva cuvinte, să ilustreze cealaltă faţă a monedei capitaliste: pentru mulţi alţii, de aici începe LUMEA. Pentru mulţi alţii, de aici încep speranţele. Cred că au aici sentimentul ăla, cam cum ţi se pare că simţi marea de cum te dai jos din tren pe peronul gării. Pare ciudat, nu? Şi atunci mi-am dat seama că şi aspectul ăsta a fost luat în calcul.

Până la urmă şi basarabenii, şi chinezii, şi toţi naturalizaţii plătesc impozite la fel de bine ca toţi ceilalţi…

De ceva vreme, frate-miu mă tot bate la cap că a vorbit cu un coleg de-al lui care a plecat cu familia în Australia…

Dunăre

Iubire interzisă

octombrie 26, 2010 • De-ale lu' Păcală, Promo • robert

Am urmărit cu sufletul la gură frumoasa poveste de dragoste, extrasă din culturalul Libertatea, dintre un cetăţean al localităţii Potârnichea şi iapa vecinului său. Din păcate, basmul celor doi s-a terminat trist, îndrăgostiţii căzând pradă gurilor rele din sat, invidioase pe iubirea celor doi.

Ce s-a întâmplat? Nicolae Bocioagă (un tânăr în vârstă de 46, 50 sau 61 de ani, în funcţie de sursa poveştii), după ce a fost părăsit de soţia sa, a picat într-o depresie cruntă, jurând că niciodată nu va mai avea ochi pentru o altă femeie. Un crez de care, în timp, s-a ţinut cu tărie, fiind convins că nu va mai cunoaşte niciodată gustul dulce-amar al iubirii idilice. Dar, după o lungă perioadă de tăcere, inima i s-a mai înmuiat o ţâră. Prima care i-a ieşit în cale a fost gâsca lui Florin, un cetăţean al aceleiaşi localităţi. Deşi Nicolae Bocioagă s-a străduit să dea o şansă noii sale relaţii, aceasta a eşuat. Dar tânărul nu a renunţat, dându-şi o nouă şansă cu măgăriţa altui sătean. Nici de această dată nu a mers.

Dar iată că, într-o frumoasă zi de toamnă, şansa i-a scos-o în cale pe iapa vecinului său alăturat. A văzut-o ieşind din grajd, cu cosiţele în bătaia vântului, unduindu-şi graţios picioarele cu nişte copite superbe către păşune. A ştiut că ea este aleasa. Zi după zi a urmărit-o discret, neştiind cum să-i şoptească cuvinte de amor. Îi lăsa aproape în fiecare seară câte un buchet superb de fân în iesle, uns cu dragostea sa…

A fost suficient un singur nechezat şi o privire oacheşă pentru ca Nicolae Bocioagă (tânărul de 46, 50 sau 61 de ani, în funcţie de sursă) să ştie că a venit momentul să-şi ia inima în dinţi, sfoara în buzunar şi litrul de ţuică la bord. A pândit-o pe frumoasa iapă, a legat-o cu pasiune de gard, mângâind-o cu ţesala incitant prin păr şi pe spate iar apoi… apoi au făcut dragoste ca doi nebuni.

Dar nu a fost să fie. Vecinii, invidioşi pe frumoasa poveste de dragoste a celor doi dar şi pentru că ştiau că iapa era promisă deja altcuiva (calului lui nea Gheorghe, se spune), l-au prins pe tânărul Nicolae, predându-l organelor de poliţie. Un final trist, cu un suflet iarăşi îndurerat şi cu o iapă lăsată pradă gândurilor negre şi cu ieslea privată de mirosul iubitului său…

Enervaţi de idila celor doi, sătenii au prezentat denaturat istorisirea jurnaliştilor. Ca atare, în presă totul a fost împroşcat cu noroi: „Un zoofil a violat iapa unui vecin din Potârnichea. Vecinul a vrut s-o omoare, gândindu-se la ruşinea animalului. Apoi a vrut să-l bată pe Nicolae Bocioagă, zoofilul. Vecinii l-au predat poliţiei. Vecinul n-a mai omorât iapa, spunând că animalul n-are nicio vină. I-a schimbat locul de păşunat, s-o ferească de bestie.” Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!

Joi 4 noiembrie, în Club CONTROL – Gallon Drunk & Uma Swan

octombrie 25, 2010 • Eveniment subteran, Promo • robert

Seria „Legends in Control”, în care aţi putut vedea în ultimii doi ani în clubul Control nume esenţiale ale underground-ului ultimelor decenii, precum Lydia Lunch, Blurt, The Legendary Pink Dots, Secret Chiefs 3, Joe Lally, Grant Hart sau Clan of Xymox, continuă pe 4 noiembrie cu Gallon Drunk.

Înfiinţată în 1988 la Londra, Gallon Drunk a devenit foarte repede una dintre cele mai bune trupe de „live” din UK. Trio-ul de albume inovatoare YOU, THE NIGHT…AND THE MUSIC (1992), TONITE, THE SINGLES BAR (1992) şi FROM THE HEART OF TOWN (1993), ultimul nominalizat la Mercury Awards, le-a consolidat poziţia pe scena britanică, fiecare single al trupei din întreaga carieră fiind declarat „Single of the Week” în NME sau Melody Maker. Popularitatea în creştere a trupei nu a trecut neobservată de casele mari de discuri, cei de la Warner Bros. semnând cu trupa pentru albumul From the Heart of Town, apărut în 1993. În 1996 a apărut albumul In The Long Still Night, de data asta la casa de discuri City Slang, album considerat cel mai bun al trupei de către presa muzicală. Au urmat albumele Fire Music (2002) şi The Rotten Mile(2007).

Pe doi dintre componenţii Gallon Drunk, James Johnston şi Terry Edwards déjà i-aţi putut vedea la lucru, tot în Club Control, alături de Lydia Lunch, în cadrul proiectului Big Sexy Noise. Îi veţi vedea acum din nou pe scena din Club Control împreună cu bateristul Ian White.

James Johnston, în perioadele de pauză ale trupei, a colaborat încă din 1994 cu Nick Cave, fiind membru „plin” al Nick Cave and The Bad Seeds între 2003 şi 2008. James Johnston a putut fi văzut des vazut pe scenă şi alături de legendara trupă experimentală Faust şi este membru al proiectului solo al lui Mick Harvey (ex-Nick Cave and The Bad Seeds). De asemenea, James Johnston activează în cadrul grupului experimental …bender, alături de soţia sa, Geraldine Swaine (pictor şi producător de film şi mebru Faust) şi Steve Gullick. James a scris coloana sonoră pentru filme şi programe TV, jucând de asemenea în filme independente, culminând cu apariţia în Clea (2004) al lui Olivier Assayas.

În deschiderea concertului va cânta revelaţia underground-ului românesc a anului, trupa Uma Swan (noise pop/alternative/shoegaze/post-punk), care şi-a lansat recent primul EP la Zorch Factory Records.

http://www.myspace.com/umaswan

Înfiinţată în primavara anului 2010, Uma Swan este copilul precoce eroto-maniac al unor figuri „cult” din undergroundul muzical românesc de

nişă, şi anume:

Alexandru Das – chitară, bass (The Bad Days Will End, Romantic Jurgen, The Self Corporation, Vals Hedone)

Peter Stoica- voce, bass, synth, chitară (VADUVABOB, James Deamons)

Mircea Smarandache – tobe (Howling Saints)

Trupa începea în august, cu mare avânt, o serie de live-uri: Ars Tenebris Fest (Râşnov), Underworld Club Bucureşti (Ep release), Manufactura Café (Timişoara), Impossible Fest Sofia (Bulgaria), urmând ca după concertul din Club CONTROL să îşi continue turneul prin ţară (Craiova, Sibiu etc.)

Concertul va începe de la ora 21. Biletele costă 35 de lei şi vor fi disponibile la intrarea în club, în ziua concertului.

Traian Băsescu şi ziaristul neastâmpărat. Disecție video.

octombrie 25, 2010 • Aberația de intelect, Promo • Bilă

Vinerea trecută, în cursul vizitei de lucru din localitatea nemţeană Doljeşti ce a avut ca scop inspectarea digului de pe Siret, domnul preşedinte a fost victima unui alt tip de atac de presă. În timp ce grupul prezidenţial executa un salt peste un şanţ, un ziarist de provincie cu o traiectorie incertă l-a lovit pe şeful statului cu microfonul din dotare.

Dacă gestul jurnalistului a fost sau nu premeditat, dacă microfonul a fost sau nu armat – gata de înregistrare – sau dacă ziaristul a fost provocat înainte de a găsi breşa din cordonul sepepiştilor pentru a se apropia ameninţător de şeful satului, vom afla chiar din expertiza specialiştilor în prelucrarea şi analiza imaginilor video, proaspăt laureaţi ai premiului Pixelul mic răstoară carul mare de televiziune, specialişti la care Revista Cioburi a mai apelat în repetate rânduri, contribuind decisiv în elucidarea unor controversate materiale video cum ar fi filmul în care Traian Băsescu ar fi lovit un copil sau cel în care Mircea Geoană ar fi luat mită.

Orice asemănare cu Realitatea sau Antena3 e pur întâmplătoare.

Ptiu, drace!

octombrie 25, 2010 • Promo, Se întâmplă la ei • robert

În ţara în care Szarkozy aplică tehnicile de magie albă „white power” în confruntarea cu personajele din State de Rromania, câţiva conaţionali de-ai săi păstrează tradiţiile moştenite în familie, respectiv ritualurile woodoo. Diferenţa între francezii respectivi şi nomazii noştri este că cei din urmă au ajuns în lumea de dincolo de Nădlac, cum mergi spre Rusia, în timp ce primii erau cât pe ce să ajungă în lumea de dincolo de Styx.

Conform presei din Franţa, 12 cetăţeni dintr-o localitate apropiată Parisului şi-au luat inima în dinţi (după ce în prealabil inima le sărise în gât), picioarele în braţe şi au sărit pe geam, de la etajul doi. Motivul acestui gest ar fi, cică, apariţia diavolului în toiul nopţii în apartamentul unde aceştia tocmai socializau la o partidă de woodoo. „Diavolul” ar fi fost de fapt, spune lumea, un colacatar care s-ar fi trezit la orele alea şi ar fi nimerit în mijlocul jocului de-a magia neagră. Oamenii l-or fi văzut pe ăla negru, apărut brusc, şi-or fi crezut că gata, a venit Scaraoţchi peste ei.

N-ar fi de mirare să auzim cazuri de acest gen petrecându-se şi pe meleagurile autohtone, chiar dacă practica woodoo nu este implicată în niciun fel. Să aflăm, de exemplu, cum un grup de pensionari, practicanţi înverşunaţi ai ritualului de buzunar vântoo, s-au aruncat de la balcon la apariţia poştaşului cu pensia sau a administratorului cu întreţinerea, confundându-i pe aceştia cu dracu’ în persoană. Sau, un grup de enoriaşi adunaţi acasă la un meci de fotbal al naţionalei, aruncându-se de la etaj, după ce în prealabil au susţinut o şedinţă de şpriţism, la apariţiei doamnei cu mătura, confundată cu doamna cu coasa.

Vă rugăm să nu încercaţi asta acasă.

Analiza Doctorului Pildă #7

octombrie 22, 2010 • Aberația de intelect, Promo • robert

Românii sunt un popor încărcat de probleme din cele mai felurite, de la pensii mici până la penisuri late. Unele din ele nu le rezolvă nimeni, indeferent câte ture de stadion ar face Bănel Nicoliţă, altele, însă, sunt lămurite de diverşi specialişti în psihologie, sexologie, astrologie, terapie de orice fel, ufologie etc., colaboratori ai diverselor publicaţii cu priză mare la creierul neted al cititorilor.

Libertatea, de exemplu, oferă zilnic celor năpăstuiţi o rubrică unde aceştia îşi pot expune problemele sexuale specialistului de serviciu. De obicei, specialistul este reprezentat fie de vreo târfă locală (neapărat actriţă porno, de parcă dacă a supt nu ştiu câte p#li în faţa camerei sau şi-a tencuit mecla cu litri de spermă de-a lungul carierei înseamnă că ştie toate chestiunile legate de sex), fie vreun doctor cu treizeci de specializări la activ. Revenind la gigeii cu probleme sexuale, astăzi, un anume B.G. din Bucureşti (cu siguranţă nu există în realitate, cât de idiot să fii să scrii la ziar despre disfuncţiile sexuale?) are o problemă cu aţa de la puţulică. Doamna Monica Călugăru (specialistul de serviciu, cum spuneam) îi dă repede cu sfatul peste nas, precizând la final, ca orice doctor care se respectă, să facă neapărat sex protejat, indiferent de situaţie (asta mi-aduce aminte de o situaţie reală, la un doctor adevărat, unde pacientul a venit plângându-se de amorţeala mâinii stângi iar finalul consultului l-a surprins pe doctor cu testicolele pacientului în palmă; voi dezvolta subiectul cu altă ocazie).

Specialistul de serviciu al Revistei Cioburi, celebrul Doctor Pildă, a ţinut neapărat să lămurească un alt cititor al rubricii din Libertatea, rămas cu problema în eter. După cum puteţi observa din poza de mai jos (sau chiar pe articolul original), un tânăr xxx se află în aceeaşi situaţie, cu funia deasupra capului, respectiv cu aţa neruptă. Pentru că explicaţia psiho-sexologului Monica Călugăru nu a fost îndeajuns de clară, Doctorul Pildă a considerat necesar să-şi ajute colegul de breaslă şi să salveze un suflet „timid dar activ sexual”. Aşadar, îi dăm cuvântul domnului doctor:

„Stimate cititor cu aţa neruptă, am rămas profund mişcat de problema dumitale şi, ca un susţinător al jurământului lui Hipocrate dar şi al principiilor lui Bachus, am considerat că trebuie să primeşti o explicaţie pertinentă. Am înţeles că laba a devenit dureroasă pentru tine iar în momentele de alint cu propria-ţi p#lă te simţi, practic, cu mâinile legate. Oricum ai interpreta, tot aţa e de vină. Am remarcat că eşti activ sexual, ceea ce e bine, însă recomand cu tărie ca aceasta activitate să fie practicată cu o persoană lângă tine (femeie, în mod normal) dar, chiar şi aşa, nu mâna ta trebuie să fie în jurul p#lii ci pupăza partenerei. Poţi încerca simpaticul joc „Şi pupăza zvrrrrr în p#zda jupânesei!” însă doar dacă prietena ta vine cu o prietenă de-a ei. Nu am înţeles o chestiune: „mă masturbez des numai frecând penisul şi atât…”. Păi, recomand cu tărie să te masturbezi doar frecând penisul şi atât. Când eram şi eu tânăr, am încercat diverse metode de a mă masturba, plictisit de a freca menta în acelaşi mod, ca să zic aşa. Crede-mă, e bine să rămâi un clasic. Eu am încercat şi „bălăcitul spaghetei în apă pe aragaz”, „trasul clopotelor la sfoara cu smotocei de crăpau mâţele jucându-se cu ea”, „să facem salată a la russe fără mixer dar cu degetele în priză” (asta îmi trezeşte amintiri plăcute), „vânturatul murăturilor în afara butoiului” sau „consumaţi crema de faţă a mamei folosind un prosop şi o erecţie” dar tot frecatul în dulcele stil clasic rămâne prima opţiune.

Aşadar, ca să nu deviem de la problema ta, cel mai bine este să-ţi cumperi o lamă, să-ţi tai prepuţul, să freci apoi cocoşelul până se încheagă sângele şi se cauterizează rana iar apoi vei vedea că o să scapi de ambele probleme: şi de meteahna masturbării, şi de aţa care nu lasă taurul să iasă în arenă.”.