Guvernul Boc loveşte în copulaţie!

octombrie 21, 2010 • De-ale lu' Păcală, Promo • robert

Inspirat, probabil, de modelul guvernului Boc, şi anume că orice pare sau este mare trebuie musai tăiat, un bătrân de prin Cluj şi-a făcut o fină analiză a scrotului şi a remarcat o inegalitate între cele două testicule. Şi cum diferenţele nu sunt acceptate între două sisteme care, practic, au aceleaşi performanţe, domnul respectiv şi-a aplicat o ordonanţă de urgenţă pentru reducerea cheltuielilor cu spaţiul din scrot. Astfel, folosind lama bine ascuţită a unui cuţit, s-a apucat să-şi taie din coiul mai mare, pentru a egala în dimensiuni cei doi locuitori ai planetei Scrotland. Ceea ce nu vă dorim şi dumneavoastră.

Lăsând la o parte lipsa clară de creier a omului (oricât de puţini neuroni ai avea, nu-ţi pui niciodată problema să-ţi tai dintr-un coi, la dracu’!), nu am putut să nu remarc faptul că evenimentul este încadrat (pe site-ul unde l-am găsit) de câteva ştiri cu tentă politică (foto mai jos). Ceea ce mi se pare normal. După ce cititorul se plictiseşte de aceleaşi contre între partide, aceleaşi măsuri nepopulare şi ineficiente ale guvernanţilor, hop, se trezeşte din letargie aflând cum cineva, undeva (în România), s-a automutilat din varii motive. Apoi, mai băleşte la nişte poze exotice, mai vede o sculă nouă apărută pe piaţă, mai aruncă privirea la o pereche de ţâţe şi gata, s-a terminat ziarul. Şi programul de muncă, evident.

Nu vreau să concluzionez în niciun fel. Vroiam doar să spun că un nene şi-a tăiat un coi. România, cu presa şi mogulii ei cu tot, e tot în Europa.

Planşeta maimuţelor

octombrie 20, 2010 • Frustrări din cartier, Promo • robert

Am urmărit aseară spectaculosul recital de autogoluri al celor de la CFR Cluj, în meciul cu Bayern Munchen. Abia azi am aflat că scorul final a fost 3 la 2 pentru nemţi, şi nu 2 la 1, aşa cum am remarcat eu. Ai dracu’ nemţii ăştia, muncesc şi-n somn…

Nu vreau să comentez în niciun fel conţinutul tehnic al confruntării pentru că nu mă pricep. Las asta în seama colegilor mei, academicienii, respectiv a domnului Bilă, şef la Departamentul Sportiv Semi-Forza Steaua al Revistei Cioburi. Ce mi-a sărit în ochi, în schimb, nu a fost o petardă sau vreo brichetă din tribune, ci tocmai atmosfera făcută de spectatori precum şi diferenţa de mentalitate dintre ai lor şi ai noştri. Şi, inevitabil, mi-aduc aminte de recentul „derby” dintre Dinamo şi Steaua. Mi-aduc aminte nu de meciul în sine, destul de anost, ci de confruntarea susţinută cu multă abnegaţie de suporterii celor două echipe. Mai exact, tradiţionalele lupte de maimuţe.

Nu am să înţeleg niciodată (şi nu cred că este ceva de înţeles) ce scurt-circuite se produc între sinapsele celor doi sau trei neuroni aflaţi sub scalpul ultraşilor. Pe lângă faptul că partea sportivă a unui meci, adică partea interesantă şi importantă, nu excită prea mult receptorii atrofiaţi ai gibonilor amintiţi mai sus, nici măcar ideea că ar putea să-şi umple mecla cu sânge nu-i ţine departe de stadion. De fapt, tocmai asta cred că este şi ideea, să împartă nişte picioare şi pumni, asezonaţi puternic cu „muie” şi „sugi p#la”. Imaginile de la tv vorbesc de la sine.

Soluţia de curăţare a suporterilor-paraziţilor oferită de Jandarmerie nu este una tocmai eficientă. Adică dă rezultate pe moment dar nu de lungă durată. O soluţie optimă şi eficientă ar fi cazarea maimuţelor în taberele militare din Afganistan. Acolo, îmbrăcaţi, hrăniţi şi înarmaţi corespunzător (mai ceva ca la mă-sa natură acasă), băieţii responsabili cu scandalul în şi pe lângă stadioane vor putea să pună în aplicare toate metodele de scuipat, înjurat, fut#t bocanci în gură şi pumni în nas, plus că vor avea bonus şi arma cu gloanţe adevărate.

Îmi doresc să stau aşezat confortabil pe un scaun de pânză, privind liniştit cum la 15 metri în faţa unui vehicul de recunoaştere se deplasează un grup de ultraşi, îmbrăcaţi militar şi transpirând abundent. Apoi, când vor călca pe mina amplasată de talibani, să-mi iau acuarela şi să încerc să nimeresc cât mai bine roşul acela care va ţâşni în toate părţile. Toate astea, cu Ilie Dobre în căşti, la emisiunea Fotbal minut cu minut.

Joi, 28 octombrie, în Club CONTROL, concert KUMM

octombrie 20, 2010 • Eveniment subteran, Promo • robert

Deşi sigur nu este cazul să vă mai amintim, Kumm este o trupă de rock alternativ originară din Cluj , înfiinţată în 1997. Aflată într-un turneu de promovare ce vizează România, Republica Moldova şi Bulgaria, trupa se va opri în Bucureşti, pe 28 octombrie, în Club CONTROL, înainte de a performa pe scenele unor cluburi din Sofia şi Plovdiv (Bulgaria).

Kumm a lansat, până în prezent, cinci albume de studio (Moonsweat March, Confuzz, Angels & Clowns, Different Parties, Far From Telescopes). Având un public românesc pe care l-au cucerit definitiv, ei s-au făcut cunoscuţi de-a lungul anilor şi în partea vestică a Europei , prin numeroase turnee prin Italia şi Germania sau concertând în oraşe ca Budapesta, Berlin şi Freiburg, alături de trupe precum Kasabian sau Asian Dub Foundation.

Compoziţia trupei s-a schimbat în nenumărate rânduri iar după ce Sorin Erhan a părăsit trupa la începutul lui 2010, KUMM va urca pe scenă în formula :

Cătălin Mocan- voce, chitară

Mihai Iordache – saxofon

Eugen „Oigan” Nuţescu – chitară, voce, muzicuţă

Kovacs Andras- sintetizatoare

Alexandru Miu- bass

John Ciurea- tobe.

Biletul de intrare la concert costă 15 lei.

Control club se află pe Str. Academiei, nr. 19, în Pasajul Victoria, intrarea dinspre facultatea de Arhitectură.

Bayern Munchen – CFR Cluj 1- 4. O victorie cât o înfrângere

octombrie 20, 2010 • Educaţie fizică, Promo • Bilă

Dacă cineva mi-ar fi spus ca o echipă românească va reuşi să marcheze mai mult de trei goluri în deplasare, în confruntarea cu o echipă germană, n-aş fi putut să mă gândesc decât la o reeditare a amicalului din Giuleşti, România – Germania (5-1), cu un Mihăiţă Pleşan într-o formă maximă şi o Românie sub ocupaţie germană.

Dar iată că ieri seară, la ora la care Borcea s-a obişnuit deja să-şi ia la purtare papucii şi halatul de casă pentru a se instala în fotoliu, CFR Cluj a demonstrat că se poate şi a făcut-o chiar în ograda celor de la Bayern Munchen.

Şi cu toate acestea, dubla de 1-1 a lui Cadu, reuşita lui Culio şi nereuşita lui Panin nu au adus echipei clujene nici măcar un punct în clasament. Şi nu pentru că nemţii ar fi luat mai bine la ţintă poarta CFR-ului. Nicidecum! Ci pentru că doi dintre marcatorii clujeni au schimbat într-un mod fortuit poarta înainte de pauză. Că nemţii şi-au dorit mai mult victoria sau că ceferiştii şi-au construit mai sârguincios înfrângerea, nu ştiu. Cert este că meciul s-a încheiat cu un 3-2 în favoarea echipei care a marcat mai puţine autogoluri.

După golul de 1-0 al clujenilor înscris destul de devreme, am crezut că vom asista la o nouă ilustrare a regulei probate de atâtea ori de echipele româneşti: nu le da gol echipelor mari în debutul partidei că mai tare îi întărâţi. Dar m-am înşelat. Panzerul munchenez, ce-i drept privat de piese importante precum Rubben sau Ribéry, a avut destule momente când a bătut în retragere cu ţeava pleoştită în faţa intercity-ului clujean.

Rezultatul final însă este cu atât mai frustrat cu cât CFR-ul a demonstrat, cel puţin după primele trei meciuri, că poate călători cu drepturi depline la clasa I, alături de marile echipe ale Europei, în cursa către ieşirea din grupele UEFA Champions League sau, de ce nu, către eliminarea din optimi.

Dar, cum’s’zic, cum ar spune mondenul Angel Popescu imitându-l pe Hagi parafrazându-l pe Newton: mingea e rotundă şi ricoşează din corpuri chiar dacă corpurile e ale coechipierilor, nu ale adversarilor. Şi vorba aia, înainte de toate fotbalul se joacă atât pe goluri cât şi pe autogoluri.

Închei într-o notă tristă, meditativă, concluzionând plin de amarul unei beri stătute: există un Bănel Nicoliţă în fiecare din noi.

Obits şi Robin & The Backstabbers, live în Club Control pe 22 octombrie

octombrie 13, 2010 • Eveniment subteran, Promo • robert

Vineri, 22 octombrie, Clubul Control şi Bring The Noise continuă seria concertelor cu trupe din SUA, începută în sezonul anterior, cu new-york-ezii de la Obits.

Deşi Obits s-a înfiinţat de abia în 2006 în Brooklyn, New York, toţi componenţii săi sunt veterani ai scenei indie-rock americane. Liderul trupei, vocalistul şi chitaristul Rick Froberg a cântat în formaţii legendare ale scenei post-punk americane precum Pitchfork, Drive Like Jehu şi Hotsnakes, chitaristul Sohrab Habibion a fost membru Edsel iar bateristul Scott Gursky a cântat în Shortstack. Celor trei li se adaugă basistul Greg Simpson.

În 2008, un bootleg cu două piese înregistrate la primul concert al trupei a făcut repede înconjurul blogurilor muzicale, ajungând până la urechile şefilor de la Sub Pop Records, care, impresionaţi, au invitat trupa să cânte la festivalul din Seattle, de aniversare a 20 de ani de existenţă a casei de discuri. Evident, nu a trecut mult timp până când Obits au semnat cu Sub Pop Records pentru lansarea primului album.

Apărut în 2009 , albumul I Blame You , un mix spectaculos de indie, surf-rock şi garage-punk, a stârnit reacţii mai mult decât pozitive în revistele de specialitate, atât din SUA cât şi din Europa:

Concertul de la Bucureşti face parte din turneul de promovare a albumului I Blame You, turneu care se va încheia cu două show-uri în zile consecutive, la celebra Kinitting Factory din Brooklyn , New York.

http://www.myspace.com/obitsband

Deschiderea concertului le va aparţine celor de la Robin & The Backstabbers, revelaţia anului pentru scena indie-rock autohtonă.

« Robin and the Backstabbers este o sursă instabilă, imprecisă şi imprevizibilă de zgomot, a cărei eficienţă şi randament variază în funcţie de factori necunoscuţi, care pot sau nu să includă preţul corzilor de chitară, al beţelor de tobe şi cel al promisiunilor nerespectate. Aproximăm sunetul mic burgheziei în flăcări în timpul unui mic război civil la grădina zoologică, cu casa de bilete încă deschisă. „Mai mărunt n-aveţi?” »

http://www.myspace.com/robinandthebackstabbers

Concertul va începe de la ora 21. Biletele costă 20 de lei şi vor fi puse în vânzare la club, în seara evenimentului..

Clubul Control se află în Bucureşti, pe Strada Academiei nr.19 ( intrarea prin Pasajul Victoriei)

Horoscopul săptămânii 11-17 octombrie

octombrie 12, 2010 • Câte-n lună și stele verzi, Promo • OpiniaCititorului

Un început de luna fulminant, fantastic, cu răsturnări de situații, cu o gravitare a planetei în jurul soarelui, a guvernului în jurul banilor, a voastră în jurul / pe sub / deasupra mesei. Sa vedem în continuare ce ne oferă în a doua jumatate a lunii, astrele. La ghidon, al vostru cititor în cioburi și tălmaci în gămălia acului, horoscopistul de serviciu:

Vărsător. Petrecăreți și precupeți. Înghițitori ale bullshit-urilor celor din jur până la saturație, ceea ce va provoca o abordare prietenească a vasului de wc. Prietenul vostru, Constelația Ghinion, vă îmbrățișează la pieptul ei datorită unghiului retrograd prin care vă uitați strâmb la lume. Dacă aveți impresia de reușită, nu insistați, e doar o impresie.

Pești. Mutălăi precum un maț constipat, lăsați oportunitățile să treacă pe lângă voi. Planeta Erotica în casa voastră nu e decât o altă revistă din baie pentru labagii triști și nu o constelație menită să vă aducă binele. Casa muncii e stimulată de planeta Vezuvium dar nu are nicio legatură cu voi. Doar așa, ca fapt divers.

Berbec. Încăpățânați precum o pană-n vânt, sunteți de toată jena. Și o varză stricată pute mai bine decât voi. Vă putem sfătui, ca simpli oameni, să folosiți cu încredere aceste minuni ale lumii contemporane – săpunul și apa caldă. Așadar, cu sănătatea mai slăbuţ, boli de piele, mâncărimi. Atenţie unde vă scărpinați și mai ales cu ce!

Taur. Fără co#ie și fără sânge-n puță, o ardeți blegit pe la colț de stradă cu sămânța-n în dantură. Partea feminină a acestei zodii e cu coada pe sus, are și de ce, sunt pline de entuziasm, emoționate până la lacrimi, pline de pasiune și ardoare când vor afla o mare veste. Ciobul nostru fermecat ne arată totuși că nu ar trebui să aflați ci doar să simțiti pe pielea voastră ceva mare. Și nu mă refer la veste.

Gemeni. Duali degeaba, că nu se prinde nimic de voi, nici pe față, nici pe dos. Planetele se învârt în jurul vostru, la fel și camera, vedeți numai perechi de sticle. Și sigur nu e din cauza constelațiilor. Trebuie să vă regasiți echilibrul. Portofelul e plin de pânze de paianjen cu iz de mucegai. Mercurius, stapânul dragostei se lovește frontal cu un/o locuitor/locuitoare al/a planetei Karakuguuruku, subtil dar profund.

Rac. Din lac în puț cu bâta-n baltă. Superb! Cerculețe pe apă și goluri de aer în creier. Entuziasmul și puterea de muncă sunt doar în golurile de aer, pentru că orice ai încerca să înfăptuieși se lovește de neuronul reticent la orice efort. Vestea bună: apar idei pentru a face rost de bani. Vestea proastă: ce nu pricepeți? Toate sunt în golurile de aer din capul vostru!

Leu. Viteazul fără sabie, regele fără regat. Mai adie așa o urmă de idilă rătăcită, dar cum ați rămas singur în regat, ciobul magic vă sugerează să o lăsați baltă. Mai bine vă concentrați pe cariera de șomer, respectiv de rege fără regat sau pe ambițiile fantasmagorice de reușită financiară, prin deshiderea unui second-hand de muci la kilogram. Poate fi mai profitabil decât ceea ce faceți acum.

Fecioară. Întrevăd un zâmbet pe la colțul gurii. Și mai văd un drum de seară unde veți cunoaște un juve/damă de roșu. E de bine. E de bine. Planeta sexualității vă va însoți în drumurile voastre dar nu uitați să lăsați firmituri pentru a recunoaște drumul de întoarcere.

Balanță. Mai mult decât o cretă care scârțâie pe tablă, nu aveți cum să reușiți în perioada următoare. Puteți lăsa ceva urme, ceva praf de cretă, dar vor fi oricum spulberate de vijelia cu care intră soacra în casa voastră. Ne pare rău dar nicio planetă, nicio constelație nu vă poate ajuta.

Scorpion. Venin de miere cu gust de vomă. Nu mai înghite nimeni aiurelile voastre. Toamna iernatică va îmbie la stat în casă, leneveală, plimbări prin mall-uri, cheltuit bani fără folos, astfel încât degeaba încercați sa păreți unși cu toate alifiile, vă scăldați tot în propriul rahat.

Săgetător. Ne pare rău, nu ați urmat sfaturile horoscopului trecut, nu mai avem pentru cine scrie de data asta.

Capricorn. Cu clemuțe-n frunte și botoșei în picioare. Plini de entuziasm, optimism, vă așezați cuminței în așteptarea lui Moș Crăciun. Luna și Soarele sunt la sextil și pâna și Venus R, în Scorpion la 13°05′, și-o trage cu Pluton în Capricorn, la 2°58′. Nu-i nimic, voi așteptați-l pe Moș Crăciun.

Pinguinulfurios

Ţinta lor este durerea

octombrie 11, 2010 • Aberația de intelect, Promo • robert

Iată că a sosit sezonul rece, adică al gripelor aviară, porcină, canină sau cea pur românească, rezultată de la curentul rural al cârciumilor rămase fără lemne de foc. Ca atare, toată industria publicitară, automat, a scos din tolbă calupul de reclame la doftoriile menite să alunge avalanşa de muci şi meduze matinale ale poporului, luându-şi adio, pentru o perioadă, de la perechile de ţâţe unse cu creme antisolare.

Şi iată că zilele trecute mi-a fost atrasă atenţia de spotul publicitar al unui astfel de medicament. Deşi, în esenţă, toate pastilele pentru dureri de cap sau de gât se compun chimic din aceleaşi mizerii, numele face diferenţa. Adică nu ne mai place Paracetamol, preferăm Nurofen (care conţine, logic, Paracetamol). Ş.a.m.d. În schimb, parcă rămâi un pic pe gânduri când domnii sau doamnele în halat alb îţi recomandă MIG-400. Exact, un medicament pentru dureri de cap, a cărui reclamă TV am zărit-o de curând. Stau şi mă întreb cum au botezat inginerii chimişti produsul (că am tot încercat să combin iniţialele compuşilor dar nu iese ceva similar). Ori e vorba de de vreun creier luminat de la marketing, care, în general, fie e fan al aeronauticii ruseşti (poate chiar e de origine rusă), fie pur şi simplu scoate avioane după şedinţele de brain-storming.

Recomandăm, ca atare, companiilor farmaceutice să ţină cont de aceste asocieri de nume cu produsele medicamentoase. Dacă o simplă durere de cap este răpusă de un MIG (practic, durerea zboară), gândiţi-vă ce minuni poate face un KALAŞNIKOV în cazul durerilor de ficat (mai ales în cazul ficatului împuşcat de alcool) sau, mai bine, cum puteţi scăpa de diaree cu un HERCULES agăţat la timp (când, inevitabil, vă căcaţi în cantităţi industriale). Cu siguranţă, însă, şi asta ne-o poate confirma însuşi primul doctor al ţării, mahmureala trece numai şi numai cu o doză de BIRUINŢA.

Prima TV, Inamicul Statului degeaba

octombrie 8, 2010 • Brusturi media, Promo • Bilă

Ce poate fi mai frumos decât să-ţi petreci sâmbăta seara lâncezind în pat cu ochii beliţi la televizor în timp ce un grup de petrecăreţi nocturni sfidează frigul şi nervii locatarilor cu răcnetele duhnind a băutură şi a mici, acompaniaţi fiind de o aceeaşi manea play-ată obsesiv la maximum? Răspunsul ar putea veni simplu şi natural şi ar cuprinde o paletă largă de posibilităţi. Ai putea, de exemplu, să alegi să mergi într-o excursie de-o noapte în jurul lunii, să flirtezi cu Angelina Jolie sub privirile pline de gelozie ale lui Brad Pitt sau, mai economic, ai putea să petreci o seară de neuitat dormind ca un porc.

Dar cum sâmbăta trecută am suferit de o acută lipsă de inspiraţie, m-am încăpăţânat să dau curs primei variante de petrecere a timpului liber, alegând aşadar film la TV cu garnitură de manea de casetofon de maşină. Un film vechiuţ – nici prea-prea, nici foarte-foarte – cu un Will Smith în unul din rolurile lui bune şi un acelaşi Gene Hackman pe care îl ştim încă dinainte să-i pună beţe în aripi lui Superman. Numele său Enemy of the State sau cum ar spune românul Inamicul Statului. Postul emitent Prima TV. Îi ştiţi… Ăia cu We love to entertain you.

Nu o singură dată mi-am propus să nu-mi mai pierd timpul cu tot soiul de secvenţe de film ce fragmentează calupurile de publicitate. Tolerant din fire atunci când lenea mă pune la grea încercare, am cedat şi în cazul ăsta.

Pe durata celor trei ore de difuzare a filmului, film care durează efectiv vreo două ore şi-un pic, cred că Huidu a apărut pe mai multe ori decât orice personaj secundar al producţiei americane. Cum se mai înteţea puţin acţiunea, hop şi Huidu cu bebeluşele în promo-ul care preceda calupul de publicitate. Cum erai pe cale să mai descoperi ceva ce intuiseşi de la bun început în baza clişeelor hollywoodiene, acelaşi Huidu & CO avea grijă să intervină şi să îţi reamintească faptul că rolul echipei Prima TV este să te entertain-uiască.

Iar pauzele de publicitate, scurte nene! Aveai timp berechet să te duci la bucătărie să-ţi încălzeşti un ardei umplut, să aştepţi să se şi răcească, să îl devorezi în linişte, să fumezi o ţigară, să dai eventual şi o tură pe la budă, pentru ca atunci când te întorceai la TV să mai ai lejer câteva minute la dispoziţie pentru a mai da o raită cu telecomanda printre canale. Şi când în sfârşit filmul era reluat din punctul în care fusese întrerupt, parcă şi lui Will Smith îi mai crescuse puţin barba de la atâta aşteptare.

Da, ştiu. Exagerez. Nu-i crescuse chiar barba doar că parcă îşi mai pierdea puţin din tonus. În fond, cine m-a pus să mă uit la un film pe o televiziune comercială? În situaţii ca aceasta cred că cei de la ProTV mor de invidie. Numai pe la ei pauzele de publicitate îl făceau parcă până şi pe Frodo să uite care ochiu’ lu’ Sauron îi mai e misiunea.

Ce mă intrigă pe mine nu sunt reclamele vârâte în toiul filmului în momentele pline de suspans. Că doar din publicitatea la ore de vârf le sare şi lor banu’ gros. Ci faptul că atunci când apuci şi tu să pătrunzi oarecum acţiunea filmului, îţi apare unul şi-ţi spune: Îţi place? Foarte bine că îţi place. Asta era şi ideea, pe principiul Vasile, trezeşte-te să-ţi iei somniferu’.

În fine, hai că deja m-am enervat. Cred c-o să iau o pauză să mă uit la Prima TV. Am înţeles că ăia se lăudau că ştiu să te distreze.