Iarna se numără studiile

decembrie 2, 2009 • Aberația de intelect, Promo • robert

Pe acest final de an mohorât şi cu dorinţă de sarmale şi pocnitori, inginerii de la Departamentul de Studii Fizio-nucleare al Revistei Cioburi au început să scoată la iveală rezultatele muncii de până acum, pentru a-şi justifica salariile gigantice pe care le sug din trezorerie. Surprinzător, ei au reuşit să tragă nişte concluzii coerente chiar dacă, inevitabil, erau ameţiţi de aburii succesului.

Aşadar, unul din aceste studii arată faptul că spălatul rar al vaselor este benefic pentru întărirea sistemului imunitar. Cercetătorii noştri demonstrează acest lucru destul de simplu (deşi la prima vedere pare complicat). S-a lucrat pe un eşantion de studenţi politehnişti din anul II şi III, aceştia fiind monitorizaţi săptămânal, adică după fiecare masă pe care o consumau în camera de cămin. S-a observat faptul că, înainte de a da iama în pachetul adus de mecanic de acasă, tinerii erau obligaţi să ia contact cu maldărul de farfurii şi tacâmuri din chiuvetă, lăsate acolo cu şapte zile în urmă, pentru a putea gusta în condiţii igienice normale bucatele din paporniţe. Ceea ce a aprins becul ideologic al oamenilor de ştiinţă a fost pulberea verde-albăstruie de pe vase, prezentă într-o cantitate însemnată şi care intra în contact direct cu pielea studenţilor. La o analiză atentă, această pulbere s-a dovedit a fi banalul mucegai care, se ştie, stă la baza antibioticelor. Iar de aici şi până la concluzia studiului, şi anume că spălatul rar al vaselor ridică imunitatea organismului, nu a mai fost decât un pas…

Un alt studiu, al aceloraşi cercetători (nu le putem divulga naţionalitatea), arată că un consum regulat de ardei iute poate distruge în timp corzile vocale. Iarăşi, ne-am minunat de cum se poate întâmpla acest lucru. Din nou, oamenii de ştiinţă ne-au arătat ceea ce era deja sub nasul nostru. Se ştie că o masă la care se consumă din plin ardei iute (iute la propriu) îşi ia partea leului. Ardeiul iute grăbeşte metabolismul, scade colesterolul, deci poate fi o minune a naturii. Dar aici intervine faţa de monstru a acestei legume. Metabolismul accelerat nu înseamnă doar arderea de calorii într-un ritm rapid ci înseamnă inclusiv arderea toaletei, în momentele când aparatul+sistemul digestiv au terminat tura de dimineaţă. Eh, dar ce se întâmplă? Păi, vraful de bucate pe care micii meşteri din burtică l-au primit spre analiză a avut şi compania celebrului ardei iute care, nu-i aşa, nu se împacă excelent cu luminiţa de la capătul tunelului. Drept urmare, poc, în momentul evadării către canalul colector, micul ardeiaş lasă nişte mici zgârieturi la sfincter, de-al naibii, forţând proprietarul de cur în cauză să anunţe printr-un strigăt războinic tot cartierul despre ceea ce i se întâmplă. Iar corzile vocale, drept urmare, suferă o presiune de moment care, repetată des, va duce la uzarea lor prematură. Încă un studiu interesant, trebuie să recunoaştem.

Fiţi alături de noi pentru următoarele experimente care se vor desfăşura în laboratoarele Cioburi. Şi, bineînţeles, nu exageraţi cu băutura, sarea şi grăsimile.

DUTEVINO, versiunea muzicală

decembrie 2, 2009 • Interviu, Promo • robert

Lucrurile simple pot fi geniale. Este un clişeu folosit de mulţi, înţeles de puţini. Natura, prin complexitatea ei, este clădită din fire de nisip, picături de apă, adieri de vânt. Elemente lipsite de importanţă dar făcând parte dintr-un ansamblu divin, în care ne regăsim cu toţii, fie că vedem haos, fie că adunăm lucruri mărunte. Iar muzica poate fi un alt univers cu aceleaşi caracteristici.

În 2001 apare trupa DUTEVINO, ca o reacţie la simplitatea agitaţiei din jur. Patru băieţi, uniţi de gândul de a cânta şi de a expune imagini pe portativ, au început un drum presărat până azi cu experimente, schimbări, încercări. Având în faţă proiecţia dorinţei de a deveni muzical ei înşişi, s-au folosit de simplitatea unor acorduri pentru a făuri un model unic, încărcat de experienţa anilor trecuţi peste fiecare.

Anul 2005 le oferă formula finală de lucru, cu Anca Belciu la voce, dar şi prima cântare în afara ţării, în Slovenia. A urmat Italia, au urmat şi festivaluri de profil din ţară, experimente care se vor dovedi utile la stabilirea prototipului unui compus de excepţie. Adunaţi cu meticulozitate, patru ani de compoziţie au dus, în cele din urmă, la apariţia modelului amintit mai devreme. Albumul de debut, 0.1 Prototype, sună aparte şi înmagazinează culori, emoţii, şoapte, părţi egoiste sau generoase din mintea fiecărui membru al trupei. Este un album pretenţios, elegant şi se adresează ascultătorilor cu gusturi peste medie.

DUTEVINO oferă publicului ascultător o îmbinare de jazz cu pop, cu ceva influenţe funk dar păstrând o linie melodică suavă, caldă şi cristalină, îmbinată perfect cu vocea solistei. Piesele pot fi ascultate direct pe site-ul trupei, www.dutevino.ro, iar albumul de debut nu ar trebui să lipsească din colecţia oricărui amator de muzică bună.

DUTEVINO înseamnă Anca Belciu-voce, Bogdan Diaconeasa-bass, Mihai Marcu-chitară, Radu Neagu-tobe. Cei patru artişti ne-au primit la o discuţie, chiar în locul unde se întâmplă muzica :

RevistaCioburi: De unde a pornit proiectul vostru şi în ce stadiu se află acum? De unde până unde DUTEVINO?

Mihai: Formaţia a început să existe în anul 2000-2001 iar numele de DUTEVINO l-a dat Bogdan.

R.C.: Cum aţi caracteriza voi stilul pe care l-aţi adoptat, atât muzical cât şi din punct de vedere al mesajului?

Mihai: A durat un an şi jumătate până am găsit cum să formulăm stilul. Într-un final am ajuns la concluzia că noi cântăm jazzy-pop deşi există unele guri avizate care ne spun că din punct de vedere al conceptului noi cântăm un acustic-electro, deşi noi nu folosim procesoare, pedăluţe la bass şi la chitară, în mod deosebit. Ca şi mesaj…e foarte greu să formulăm tot timpul un răspuns la întrebarea asta. Mesajul ar fi o viaţă de om. E şi furie, e şi bucuria de a trăi.

Bogdan: E un fel de nebunie în muzică, cred. E o chestie colorată.

Anca: Este o nebunie organizată.

R.C.: Dincolo de stilul menţionat mai devreme, muzica voastră ar putea fi definită şi ca muzică de teatru. V-aţi gândit să daţi curs unui proiect de acest gen?

Mihai: Cu cea mai mare plăcere. Noi, oricum, am compus şi muzică pentru piese de teatru.

Anca: Am făcut acest lucru dar separat. Împreună, ca trupă DUTEVINO, nu am compus muzică de teatru.

R.C.: De ce titlul albumului se numeşte 0.1 Prototype? Se referă în mod special la faptul că după atâţia ani de experimente muzicale aţi ajuns la un model, un prototip, cu prima sa versiune?

Mihai: În esenţă asta ar fi motivaţia dar nu noi am ales numele albumului. L-a ales omul care a făcut coperta, cel care a realizat întreg conceptul.

Anca: E cineva din afară, practic, dar care ne ştia muzica şi a înţeles-o. Persoana se numeşte Radu Boeru.

R.C.: Există sau nu trupe care v-au influenţat în mod deosebit, atât din punct de vedere muzical dar şi conceptual sau, iarăşi, prin prisma mesajului?

Bogdan: Da, cred că fiecare este influenţat de către o trupă sau de către un artist dar am încercat de la bun început să evităm clişee de genul „hai să cântăm heavy-metal-ul ăla ca al lui Iron Maiden” sau orice alte chestii de acest gen. Noi am încercat să fim deosebiţi şi sper că am reuşit.

Mihai: Pe mine m-a influenţat absolut toată muzica pe care am ascultat-o. Nu cred că există vreo piesă care să nu fi lăsat vreo urmă în ceea ce am compus.

R.C.: Există trupe de jazz sau chiar şi alt stil din peisajul românesc care v-au impresionat în mod deosebit?

Bogdan: Păi, cred că Blazzaj ar fi prima dintre ele.

Mihai: Ca şi trupă preferată din România i-aş aminti pe Psycho Symphony.

Anca: Eu am un deosebit respect pentru Aura Urziceanu, deşi nu mai îmi place la fel de mult ce face acum la bătrâneţe, însă este de apreciat faptul că poate să mai cânte la vârsta pe care o are. Pe mine m-a influenţat foarte mult în anii adolescenţei şi pot spune că şi-a pus destul de mult amprenta asupra mea.

R.C.: Revenind iar la stilul vostru, cum vedeţi aderenţa acestui gen de muzică la ascultătorul român?

Bogdan: Cred că o să mai treacă un an însă eu cred ca va fi o explozie pe partea asta.

Radu: Unii îi spun stilului goa, deci s-ar putea să fim deja la modă.

Anca: Eu cred că este un stil un pic sofisticat sau încărcat pentru trend-ul actual.

R.C.: Vis-a-vis de concerte, spuneaţi la un moment dat că sunt mai rare concertele voastre prin cluburi. Care este cauza?

Mihai: Eu cred că, pur şi simplu, aşa s-a întâmplat. Nu suntem fiţoşi, nu suntem exclusivişti dar, pe de altă parte, este adevărat şi faptul că e de preferat să cânţi în condiţii decente. Imaginaţi-vă cum ar fi să-i pui în faţă unui mare grafician hârtie igienică, să se exprime. Cam asta se întâmplă în majoritatea localurilor de la noi.

R.C.: Cum vă descurcaţi financiar, muzica este o pasiune care vă şi hrăneşte?

Mihai: Este o vrăjeală să spui că în România nu se trăieşte din muzică. În fapt, trăieşti din ce vrei tu, câtă vreme o faci bine şi câtă vreme îţi găseşti corespondenţi. Muzica este cea mai proastă „afacere” pentru că într-o primă fază ea înghite tot, timp, bani, peri albi. Dar, într-un final, depinde de abilităţile fiecăruia dacă va ajunge să trăiască din asta.

R.C.: Cât de mare este diferenţa între industria muzicală din România, presupunând că există, şi cea din vest?

Bogdan: Industria muzicală în România există. Dar te întreb eu ceva: care este diferenţa între Logan şi Volvo? Cam despre asta e vorba…Unde ne loveşte pe noi cel mai tare este nivelul la care se află casele de discuri.

Mihai: Diferenţa este colosală. Noi, de exemplu, din punct de vedere comercial, cântăm un produs care în România nu se vinde. Întrebarea eu aş pune-o în felul următor: se doreşte ca în România să se vândă acest tip de muzică sau nu? Răspunsul este simplu: nu se doreşte. Ideea de bază este că fără bani, nu poţi construi o civilizaţie. Muzica este o civilizaţie şi-ţi dai seama, la un moment dat, că fără buget rămâi într-un singur loc.

Anca: Un alt aspect ar fi şi faptul că în România muzica underground, în general, nu este promovată. Am observat, însă, o dezmorţire la casele de discuri, în sensul că nu mai sunt acceptaţi oameni fără talent dar cu o imagine vandabilă. Eu cred că, în timp, lucrurile se vor schimba în bine şi la noi.

R.C.: Care este ultimul produs muzical de calitate care vă vine în minte, în afară de albumul vostru?

Mihai: Eu cu Radu, având şi studioul de înregistrări, avem contact cu diverse produse muzicale româneşti. Un act muzical care sună bine este, de exemplu, ultimul album Rain District. Aş menţiona Paraziţii, chiar 3sud-est care au câteva piese bune, la Moga sunt chestii mişto. Ştefan Bănică, iarăşi, care face show-uri excepţionale, cu multă muncă şi bugete fantastice.

R.C.: Spuneţi-ne, vă rugăm, trei motive care ar convinge un necunoscător DUTEVINO să asculte albumul vostru.

Mihai: E sincer, e foarte bun şi mă reprezintă pe mine. Eu sunt acolo şi cred că e cel mai bun lucru pe care l-am făcut.

Bogdan: Cred că e colorat, cred că poţi să te regăseşti în el şi cred că are meticulozitatea pe care am dus-o noi, poate, chiar la extrem.

Anca: În primul rând, se pot găsi acolo nişte sentimente foarte interesante. Apoi, albumul are foarte multă diversitate şi trei, albumul are multă sensibilitate şi multă nebunie.

Radu: Eu vreau să zic un singur motiv şi anume că albumul nu este făcut în jurul unei piese, a două sau a trei piese. Fiecare dintre acestea putea fi scoasă cu altele nouă.

R.C.: Întrebare în afara discuţiei de până acum: astăzi este 1 Decembrie, vă încearcă vreun sentiment de patriotism?

Mihai: Eu trebuia să devin avocat, la un moment dat, iar acest lucru înseamnă că am băgat destulă istorie a poporului român pe gât. Ce pot să spun că avem o calitate „mare”: repetăm greşelile. Şi mai cred că dacă nu venea un străin să ne conducă, primul rege în speţă, ne rupeam în două. Mie nu îmi este ruşine că sunt român iar cu muzica pe care o facem , am remarcat că în afara graniţelor putem fi buni ambasadori.

R.C.: Un mesaj de final…

Bogdan: Păi, nu uitaţi că vineri, 4 Decembrie, în club Control din Bucureşti, începând cu ora 21.30 va avea loc lansarea albumului 0.1 Prototype al trupei DUTEVINO, vom avea CD-uri gratuite, cadouri. Vă aşteptăm şi vă mulţumim!

Le mulţumim şi noi pentru excelenta discuţie pe care am purtat-o. Mai jos găsiți înregistrarea integrală a interviului, unde veţi putea auzi multe alte lucruri interesante din partea celor de la DUTEVINO.

[flashvideo file=”https://revistacioburi.ro/revistacioburi/wp-content/uploads/2009/12/interviuRevistaCioburiDUTEVINO.flv” /]

Horoscopul săptămânii 30 noiembrie- 06 decembrie 2009

decembrie 1, 2009 • Câte-n lună și stele verzi, Promo • ghidushie

Ploaia din păcate nu ne spală păcatele trecutului când sorbim din ochi politicul expectorând ce avem mai scump pe lume, după o noapte de gândire latentă asupra viitorului. De aceea nici zodiile nu ne mai ajută când putem ştampila fără să învăţăm din experienţele anilor 90. Cui să-i pese de cei mulţi şi săraci când pe de altă parte se gândeşte la datoriile către cei puţini şi bogaţi? Poveţele lui Jean Horoscopizdul sunt gratis, din inimă, căci nu au preţ. Să ne îndreptăm privirile înspre ciorba astrală din această săptămână, căci miroase bine, fiind codimentată cu de toate pentru toţi, sau viceversa.

Berbec. Fraţii noştri cu ţeasta tare şi coarne-n rect vor avea parte de o atenţie sporită din partea organului de poliţie în momentul în care, din lipsă de activitate ori pur şi simplu pentru a impresiona vreo fufă cu intelectul ascuns în tanga, vor încerca să protesteze împotriva sistemului la parada de 1 decembrie. Atenţia va consta, în general, în bulane pe cârcă exprimate suav pe muzica fanfarei.

Taur. Taurii doritori de senzaţii tari, întrecuţi de această dată de rudele de mai sus, nu vor mai avea de ales decât ieşirea duminică din cabina de votare, aceeaşi din care a ieşit şi Adrian Porcul Sodomizat N., în faţa camerelor de luat opinii, vederi şi impresii. Pentru a-şi atinge punctul de adrenalină vor ieşi dezbrăcaţi, cu tuş pe mădular, plus o foaie de vot mai albastră decât gura unui copil răcit. Evident vor fi bătuţi acasă de mamele ruşinate în faţa tuturor vecinilor de palier.

Gemeni. Aceşti monştri sacri ai geniului neexploatat, cu replica pe buza inferioară şi lenea în palma dreaptă vor avea parte joia aceasta de o mare realizare. Bine de fapt vor realiza că este ocean. Un ocean de virgine la dispoziţia zodiei în cauză. Nu mă refer aici la cele 40 de fumei musulmane acoperite cu pături pe meclă, e vorba de fătuci autentice, viitoare piţi autohtone. Spor la muncă dragi gemeni şi să dea Domnul să vă ţină inima şi celălalt muşchi.

Rac. E de rău pentru voi, mă refer la fete. Nu, nu este vorba de chestia respectivă, deşi ştiu, nu mă interesează situaţia dumneavoastră menstruală, nu am legături cu hormonul reproductiv. Este vorba despre reducerile la magazinul on-line Secretele Victoriţei. 90% reducere. Promoţia se termină miercuri. Comenzile se pot da până marţi. Aaahhh, prea târziu.

Leu. Sau pepeleu cum zice acelaşi prieten bâlbâit, când are placa în gură. Leii sunt în dubii. Adică ar vrea să iasă sâmbătă în oraş să se mucifice stomacal, dar de asemenea, ar vrea să meargă şi duminică la vot. Acum ştim cu toţii că leii sunt muci la băutură, adică fac urât şi nu-şi revin decât a treia zi. Aşa că dacă se îmbată, duminică nu mai ies din casă. Dilemă mare, propun să bea de sâmbătă până a doua zi direct în secţia de votare alături ce trei poliţai meniţi să „păzească” locul.

Fecioară. Majoritatea o va freca la rece cu gândul la vinul şi cârnaţii îngurgitaţi de Crăciun. Pentru ei va trece repede săptămâna. Aşa de repede că nici nu-şi vor da seama că au fost înşelaţi de iubite/neveste/amante zilnic.

Balanţă. Oamenii echilibraţi, cinstiţi, cu talerul drepţii în mâna, în loc de ţâţa iubitei, vor urmări dezbaterile televizate, interviurile, analizele politice pentru a se decide în pătratul cui să pună ştampila. Se vor gândi doar la viitorul României, la binele ţării, adevăraţi altruişti. În drum spre secţia de votare, duminică, vor fi accidentaţi pe trecerea de pietoni de către microbuzele, pline cu ţigani şi ţărani, venite pentru a-şi da cu părerea de mai multe ori în sectoarele capitalei.

Scorpion. Ei, ei, ei. Scorpihoiţii, cei mai urâţi (nu fizic) dintre pământeni, un fel de alcool pentru ciroze. Bunii noştri prieteni, de la depărtare, de preferat de la mare depărtare, vor avea noroc în dragoste. Adică toată săptămâna se vor iubi între ei. Fetele cu mine, băieţii cu băieţi. Vor crea prietenii anale de neînchipuit, poduri de flori şi alte bucurii carnale. Felicitări.

Săgetător. O zi de marţi propice arcaşilor. Mulţi vor avea liber, cu excepţia sclavilor de birou, care şi-au făcut culcuşul în corporaţie şi care nu mai ştiu noţiunea de lumină naturală. Astfel îşi vor putea surprinde iubitele frigide de prea mult timp cu un masaj senzual şi un dialog clitorisian. Mai greu pentru matematicieni, mai uşor pentru poligloţi.

Capricorn. Voi veţi fi cu capul în nori, ca de obicei. Veţi visa la nu ştiu ce mărire, la nu ştiu ce petrecere, concert ori cumpărături. Treziţi-vă la realitate, sunteţi crema societăţii, adică frecaţi de toată lumea. Puneţi mâna pe statistici şi înapoi la muncă, nu avem nevoie de trântori, că asta ar însemna ca toate celelalte zodii să muncească pe brânci. Şi când mă gândesc că sunteţi colegi zodiacali cu Eminescu …

Vărsător. Luni şi marţi liber. Miercuri şi joi concediu. Vineri concediaţi. Sâmbătă acid sulfuric. Duminică bani pe irişi.

Peşti. Da aţi ghicit la voi s-a cam terminat ciorba, au rămas doar grăsimea şi doi morcovi molfăiţi. Am citit totuşi în oala goală că vă va plăcea săptămâna aceasta modul în care ceilalţi se vor comporta cu dumneavoastră. Aici m-aţi cam speriat că din bătăi şi violuri nu veţi ieşi. Masochiştilor.

Un gest, două mânuţe, 3 Dorinţe

noiembrie 30, 2009 • Jumătatea plină, Promo • Bilă

„Ce poate fi mai înduioşător decât zâmbetul sau plânsul unui copil? Ce te face să te simţi mai bine? Să priveşti un copil zâmbind sau să ignori plânsul şi suferinţa lui? Noi ne dorim să vedem cât mai multe chipuri zâmbind. Şi pentru că dorinţa nu este suficientă, haideţi să luptăm pentru micuţii mai puţin fericiţi şi mai puţin feriţi de necazuri.
Plânsul unui copil nu poate trece neobservat, el atrăgând atenţia chiar şi celor mai ignorante persoane, iar zâmbetul celor mici luminează şi cele mai întunecate suflete!”

Empatia este primul semn că vrei să devii mai bun. Din fericire, există şi oameni care pot oferi din inimă fără a pretinde nimic în schimb. Iar când mai mulţi asemenea oameni se întâlnesc, se pot naşte lucruri frumoase.

În acest fel s-a născut şi proiectul 3 Dorinţe, un proiect tânăr, care a început anul trecut în decembrie, între prieteni, din dorinţa de a-i ajuta pe copiii fără posibilităţi materiale internaţi la spitalul Fundeni. Hăinuţele, jucăriile, fructele şi dulciurile strânse atunci, punând mână de la mână, au reuşit să aline pentru o seară suferinţele unor copii neajutoraţi, reînviind spiritul Crăciunului de care niciun copil nu ar trebui privat, într-un spaţiu deopotrivă al suferinţei şi al speranţei, spitalul.

Şi pentru că un lucru frumos nu ar trebui să se termine niciodată, anul acesta, aceeaşi oameni şi-au îndreptat atenţia şi către copiii internaţi la spitalul Victor Gomoiu, făcând un apel la orice voluntar doritor să se alăture acestei cauze, contribuind cu medicamente, haine, electrocasnice, jucării şi nu în ultimul rând, cu speranţă. Nici copiii internaţi la spitalul Fundeni nu vor fi uitaţi. Şi lor li se va oferi iarăşi o mână se ajutor, vizând în special problema lipsei medicamentelor.

Cu cât se vor aduna mai multe donaţii, cu atât mai mulţi copii nevoiaşi se vor bucura de ele. În cazul în care se vor strânge mai multe jucării şi hăinuţe atunci pachetele vor fi oferite copiilor din spitalul Fundeni.

După cum ei înşişi susţin, coordonatorii proiectului au gânduri mari. Tot ce trebuie să facem noi, ceilalţi, este să oferim o mână de ajutor.

Cei care vor să afle mai multe despre proiect pot accesa adresa virtuală a acestuia aici. Lista medicamentelor de care copiii au nevoie o puteţi găsi pe site-ul campaniei dând click aici iar pentru modalităţi de strângere a donaţiilor puteţi afla mai multe detalii aici.

Studii care pot salva omenirea

noiembrie 30, 2009 • Brusturi media, Promo • robert

Am răsfoit astăzi atlasul ştiinţifico-tehnic Libertatea de unde am extras o lucrare de doctorat a celebrilor, de acum, cercetători britanici. Aceştia s-au străduit să facă un clasament al celor mai importante lucruri pe care, chipurile, bărbaţii le caută la doamne şi domnişoare. Un studiu de lungă durată şi costisitor, mai ales că domnii, se ştie, au personalităţi complexe şi aprofundează intens orice relaţie cu o femeie, explorând cu sete fiecare colţişor al sufletului şi trupului acestora. Pe scurt, ţâţe, cur, păsărică.

În acelaşi timp, am cerut opinia Departamentului de Cercetare, Dezvoltare şi Studiu Fizio-nuclear, Uman şi Celest al Revistei Cioburi, adevărata entitate ştiinţifică de pe mapamond care are răspunsuri şi studii 100% reale, pentru a verifica rezultatele obţinute de cercetătorii britanici. Cititorii pot trage singuri concluzii comparând rezultatele (am trecut între ghilimele pe cele ale britanicilor):

“Independentă. Din ce în ce mai mulţi bărbaţi îşi doresc o parteneră capabilă să se descurce singură, chiar şi atunci când apare o problemă tehnică.”

Specialiştii noştri spun că bărbaţii preferă, de fapt, o femeie liberă. Liberă de prejudecăţi atunci când vine vorba de schimbat o priză, un bec, faianţa din bucătărie, ţevile de la baie sau lenjeria de pat pătată cu borala de la ora 4 dimineaţa, după o ieşire cu băieţii. Independenţa se manifestă, de obicei, în urma unor discuţii în contradictoriu vis-a-vis de viitorul vieţii de cuplu. Uneori, independenţa este recomandată.

“Răbdătoare. Bărbaţilor nu le surâde ideea ca femeia să facă prima mişcare în sensul unei relaţii, de aceea este mai înţelept să îi oferiţi semnale de atracţie, dar să aşteptaţi să treacă ei la acţiune.”

Dimpotrivă, cercetătorii noştri ne spun că femeile care fac prima mişcare sunt cele mai apreciate. Mişcarea poate să fie şi bruscă atât timp cât are o acţiune directă asupra fustei, sutienului şi chiloţilor. Apoi poate fi transferată către pantalonii domnilor. O, da!

“Atractivă dar nu vulgară. Orice bărbat se mândreşte cu o parteneră care arată bine, se îmbracă elegant, miroase plăcut, şi atrage privirile. Atenţie însă la excesul de fard, parfum şi haine prea mulate sau decoltate, acestea vor avea un efect de respingere.”

Da, clar. Bărbaţii preferă o femeie acoperită din cap până în picioare cu o stofă cât mai groasă, nelăsând ochilor nicio şansă de a explora vreun colţişor de piele. Hainele prea mulate sau decoltate vor avea cu siguranţă un efect de respingere, mai ales dacă pot pune în evidenţă o pereche de sâni dezgustător de voluptoşi şi un fund enervant de sexy. Majoritatea bărbaţilor vomită la vederea acestui tablou. Bleah…

“Sedusă de personalitatea lor. Bărbaţii vor să fie în centrul atenţiei unei femei, să fie lăudaţi, să se simtă importanţi, de aceea este de preferat să râdeţi la glumele lor, şi să le faceţi complimente.”

Aici sunt câteva completări. Femeile trebuie să râdă în hohote, mai ales la glumele scoase la un pahar de vorbă cu amicii, când femeia se află în centrul atenţiei, şi nu bărbatul. De asemenea, o palmă peste ceafă sau un ciupit nevinovat de cur ar trebui să trezească sentimente calde în inima oricărei femei, care poate profita de aceste gesturi tandre pentru a demonstra partenerului dragostea lor nemărginită. Iar complimentele se referă, cu siguranţă, la sexul oral.

“Înţeleaptă. Lucrul pe care îl urăsc bărbaţii cel mai tare este ca partenera să pună presiune pe ei. Aşa că nu insistaţi, mai ales dacă el este nehotărât când este vorba de planificarea concediului sau de căsătorie.”

De asemenea, nu trebuie insistat nici când vine vorba de orele de sosit acasă, flori, mâncare pentru căţel, problemele tehnice din casă, făcut curat, dus copiii la grădiniţă, sex, vizita la părinţii ei, ziua de naştere, cercul de prieteni, programele tv. Doamnelor, fiţi un pic independente, ce naiba…
“Care se respectă. Bărbaţii nu vor o femeie extrem de permisivă, care acceptă orice din partea unui bărbat, de aceea prea multe compromisuri tind să ducă relaţia într-o direcţie nedorită de femei.”

Într-adevăr, bărbaţii îşi doresc femei care refuză cât mai multe lucruri. Cu cât aud mai multe NU-uri, cu atât mai bine. Numai aşa se poate ţine vie flacăra din cadrul cuplului şi se poate elimina monotonia. Ţinând cont de acest sfat, relaţia poate ajunge pe culmile fericirii într-un timp cât mai scurt. Fiecare partener cu relaţia lui, evident.

Mulţumim cercetătorilor pentru faptul că îşi sacrifică momente bune din viaţă pentru aceste studii, precum şi celor de la Libertatea pentru că ne ţin informaţi. Unde ar ajunge viaţa de cuplu fără ei?

Băsescu, copilul şi dosul de palmă în 'A fost sau n-a fost trucaj?'

noiembrie 29, 2009 • Aberația de intelect, Promo • Bilă

O coproducţie PNL-PSD-PDL

De trei zile încoace, întrebarea cine va fi preşedinte? a dispărut de pe buzele românilor. După ce imaginile video din care ar reieşi că Traian Băsescu ar fi lovit în timpul unui miting electoral din 2004 cu dosul palmei un minor, imagini care au făcut turul televiziunilor şi au înţesat tot .ro-ul, noua întrebare care domină peisajul electoral mioritic este a fost sau nu a fost trucaj?

După ce o serie de numeroşi experţi acreditaţi, discreditaţi şi în special creditaţi, şi-au dat cu părerea în privinţa autenticităţii imaginilor animate, Revista Cioburi a apelat la rându-i la o echipă de profesionişti în domeniul analizei şi prelucrării imaginilor video, echipă ce a dorit să-şi păstreze anonimatul din motive lesne de înţeles, pentru a realiza propria expertiză.

Urmăriţi în continuare cinci frameuri definitorii, care scot la iveală noi elemente ce elucidează indiscutabil autenticitatea acestui film atât de controversat.

Mulţumim Microsoft pentru punerea la dispoziţie a platformei de prelucrare a imaginilor Paint şi nu în ultimul rând imaginaţiei care a făcut posibilă realizarea acestei demonstraţii.

Pânda PSD

noiembrie 28, 2009 • Politica e un pornostar, Promo • Bilă

A rămas mai puţin de o săptămână până ce se va încheia oficial şi campania electorală pentru turul doi al prezidenţialelor 2009 iar Mircea Geoană, singurul contracandidat al lui Traian Băsescu rămas în cursa electorală, este ca şi inexistent. Apariţiile sale televizate în decursul întregii campanii electorale au fost prompte, având loc doar pentru că se impuneau din punct de vedere tehnic în economia campaniei electorale, apariţii ce ne-au relevat un candidatul pesedist ce şi-a susţinut maşinal discursul, fără a se hazarda prea mult în declaraţii compromiţătoare.

Grangurii din spatele PDS-ului sunt conştienţi că apele sunt mult prea învolburate pentru ca peştişorul lor să fie lăsat să înoate în aceeaşi mare în care marinarul Băsescu, hăituit din toate punctele cardinale de tot felul de moguli şi rechini de presă, se luptă de unul singur pentru a nu se duce la fund.

Pe toată durata campaniei electorale, candidatul pesedist s-a comportat ca un elev sârguincios participant la o olimpiadă alături de numeroşi contracandidaţi, fiind conştient însă că dacă va asculta învăţămintele profesorilor nu are cum să cum să rateze calificarea în faza finală pe ţară, respectiv turul doi al alegerilor. Acum, înainte de începerea probei finale, elevul Geoană aşteaptă cuminte sperând că o parte a electoratului rămas fără candidat îi va sancţiona disciplinar unicul adversar rămas în cursă, lăsându-l astfel pe el învingător, din postura singurului elev disciplinat rămas la examen.

PSD-ul nu este un animal politic de pradă autentic. PSD-ul nu se aruncă într-o luptă directă. Trupul său este mult prea greoi după ce s-a înfruptat cu nesaţ atâta vreme din hrana altora. PSD-ul nu se lansează într-un atac agil către o pradă. PSD-ul stă în expectativă până ce un alt prădător rămâne sleit de puteri în încercarea sa de a răpune acea pradă, pentru ca apoi să îi sfâşie deopotrivă pe amândoi.

Acum, la finele lui 2009, PSD-ul pândeşte funcţia supremă în stat, ce ar trebui să-i asigure confortul guvernării (cu sau fără PNL) pe un termen de cel puţin trei ani, până la următoarele alegeri parlamentare, încercând să triumfe din nou după o bătălie care nu este a sa.

În ’90, FSN-ul, în frunte cu domnul Ion Iliescu, s-a impus fără drept de apel profitând de febra ieşirii de sub dictatura comunistă, după ce a confiscat o revoluţie în care adevărata luptă a fost dată în stradă de către oameni din care mulţi şi-au pierdut şi viaţa.

În 2000, PDSR-ul (PSD-ul de atunci) a câştigat Preşedinţia (cei drept după obţinerea unui procent mai mult decât confortabil la alegerile legislative) după ce a profitat din plin de votul negativ acordat de un electorat alarmat de perspectiva unei victorii a liderului extremist, Corneliu Vadim Tudor.

Anul acesta, regăseşte PSD-ul mizând pe aceeaşi tactică de non-commbat pentru a-şi adjudeca iarăşi Preşedinţia, pe fondul valului de nemulţumire creat în jurul candidatului formaţiunii politice rivale, Traian Băsescu. Dacă va reuşi sau nu, vom afla la finele săptămânii viitoare. Dar despre asta, în emisiunile următoare.

Compania

noiembrie 28, 2009 • Frustrări din cartier, Promo • OpiniaCititorului

Motto: Copiii şefilor noştri vor fi şefii copiilor noştri

Prima întrebare care iţi vine în cap este legată de titlu. Compania? De ce Compania?

Ce este o companie? O companie este o firma mai mare. Adică ceva imens. Dacă este să extrapolam, ceva la dimensiunile unei ţări.

Şi ce face o companie? Păi cam ce face o firmă. Produce bani.

Dar din ce produce bani? Păi din exploatarea resurselor.

Pai şi care ar fi resursele? Păi vreo 20 de milioane de fraieri.

Şi cum funcţionează o companie? Păi simplu: o companie are management şi executanţi. Managementul spune ce trebuie făcut şi executanţii fac.

Bine, dar modelul este clasic. Adică s-a întâmplat aşa şi pe vremea comunismului şi pe vremea capitaliştilor, se întâmplă şi în America.

Ce ne face diferiţi?

Păi diferiţi ne face o data lipsa de direcţie. Un management trebuie să ştie unde se îndreaptă lucrurile. Ori nu se pune problema. Direcţia este învârtitul împrejurul cozii.

Asemănarea este că aceeaşi oameni din timpul comunismului ne conduc şi acum. Cu alte cuvinte, în capitalism, dacă ceva funcţionează prost, schimbi, ori nu aşa se pune problema la noi.

Şi ar mai fi o mică diferenţă. După 2000 de ani de civilizaţie omenirea a descoperit cuvântul LIBERTATE. Cuvânt pe care românii l-au gustat şase luni, între ianuarie 1990 şi iunie 1990. Atunci a început să funcţioneze Compania şi sfârşitul unui vis frumos numit STAT DE DREPT.

Care este diferenţa între o companie şi un STAT DE DREPT?

Un mic salt ar fi istoria Europei de vest şi a Americii de Nord.

Un alt exemplu ar fi sentimentul de libertate. Le doresc românilor din toată inima să aibă acest sentiment, dar nu se pune problema. Să simţi că poţi să faci ce vrei, că eşti respectat, că eşti protejat.

Să revenim la normalitate. Într-o companie, primul lucru făcut atunci când te angajezi este să ţi se citească obligaţiile. Sunt foarte curios. Citiţi Constituţia României şi verificaţi când apare prima data cuvântul obligaţie.

Este o diferenţa enormă între visurile de acuma douăzeci de ani şi realitatea existentă.

România funcţionează ca o companie. Trebuie să producă profit.

Sunt nişte şmecheri care deţin 90% din resurse şi restul 10% din resurse. Acesta ar fi un sistem economic apropriat de clasic (clasic este 80/20).

Diferenţa o fac drepturile.

Dreptul la libera exprimare a fost impus ca o măsură de forţă majoră în relaţiile internaţionale dintre România şi Europa de Vest şi USA. Altfel nu am fi avut acest drept. A fost o condiţie obligatorie pe care Compania acceptat-o pentru existenta ei.

Dar să mai vorbim despre drepturi. Vă simţiţi în siguranţă pe străzi? Vă simţiţi trataţi cu respect?

Că am vorbit de respect. Este cel mai luat în batjocură cuvânt în România şi cel mai considerat în societăţile occidentale.

Un om care are respect este pe jumate liber. Ori Compania nu face aceasta greşeală. Ea are nevoie de executanţi, nu de oameni liberi.

Dacă vinzi la un chioşc, dacă lucrezi la început ca şi absolvent al unei facultăţi, dacă conduci un proiect. OK. Sunt trei tipuri de oameni din trei straturi sociale diferite. Întrebarea mea este: ai sentimentul că eşti respectat pentru ceea ce faci? Ai sentimentul de colaborare? Mă refer la ceva de genul care se întâmplă zilnic, nu când faci o chestie extraordinară.

Oricât ar suna de abstract, acestea sunt bazele unei societăţi occidentale funcţionale. Indiferent câţi bani ai sau nu ai, eşti respectat, eşti încurajat, eşti protejat. Aceste lucruri se întâmplă într-un STAT DE DREPT şi nu într-o companie.

Din punctul meu de vedere, la nivel de organizare socială, România a făcut un salt spre Evul Mediu. Aveţi dreptate, avem maşini, calculatoare şi conţopişti în guvern. Dar vă întreb… Dar despre relaţiile umane?

În Evul Mediu erau relaţii de vasalitate. Adică domnul mi-a făcut ceva, eu îi sunt obligat. Clasele sociale erau împărţite în două. Nobili şi ţărănimea.

Să luăm relaţiile sociale din România. Păi avem două clase sociale. Şmecheri şi fraieri, iar relaţiile între oameni sunt … o mână spală pe alta? Adică nobleţea obligă? Care e diferenţa?

La comunism am renunţat de bună voie. Capitalism nu prea am vrut.

Şi ce a mai rămas? Feudalism.

În final, toţi ştim din istoria care ne-a fost băgată pe gât la şcoală că sunt nişte oameni (în cărţile de istorie se numesc eroi) care au luptat pentru un singur lucru LIBERTATE (Compania încearcă să îi înece în patriotism).

Gândiţi-vă la un singur lucru. Vreţi să fiţi oameni liberi sau angajaţi la o firmă?

Horea

A vota sau a nu vota

noiembrie 25, 2009 • Politica e un pornostar, Promo • robert

A fost primul tur al alegerilor pentru preşedintele României, din 2009. Nu am votat. Iar de data aceasta chiar aş fi vrut s-o fac. Dar, mulţumită PSD-ului, din 2004 nu mai există listele suplimentare ci există secţii speciale, unde lumea se înghesuie ore în şir pentru a da o ştampilă „răului cel mai mic”, oricare ar fi el. Eu aş denumi-o îngrădire a dreptului de a vota. Sunt cetăţean român, am dreptul de a vota şi ar trebui s-o pot face oriunde pe teritoriul ţării. Dar aceasta este altă poveste.

În curând va urma al doilea tur, cu măgăriile de rigoare din campania ce îi precede. Am tot urmărit presa, emisiunile tv, declaraţii, paradeclaraţii ale celor implicaţi iar sentimentul care mă încearcă este şi va rămâne acelaşi: scârbă. Pentru că PNL, partid eminamente de orientare liberală (de dreapta) se aliază cu PSD, partid socialist, deci de stânga. În condiţiile în care Antonescu îi scuipa pe alde Geoană şi compania până acum puţină vreme. De fapt, se scuipau reciproc. Alianţa PD-L-ului cu PSD, pentru a forma guvernul, imediat după alegerile parlamentare de anul trecut, nu mi s-a părut extraordinar de ieşită din schemă, mai ales că cele două formaţiuni au origini comune iar migrarea membrilor de partid dintr-o barcă în alta era la ordinea zilei. Cât despre aşa-zisa orientare de dreapta a guvizilor păstoriţi din umbră de nea Băse, aceasta este mai mult o figură de stil. Partidele din România nu au doctrine iar majoritatea electoratului oricum nu cunoaşte teoria. Din punctul meu de vedere, se pot alia toţi, tot o apă şi-un pământ se cheamă. Cum spuneam, mi-e scârbă.

Şi pentru că tot am adus vorba de schimbarea strategiilor de campanie, mai ales că se ştiu finaliştii din turul doi, mai remarc un singur lucru, dincolo de asocierea între PNL şi PSD: folosirea imaginii lui Johannis de care se foloseşte Geoană, o imagine formată de succesul primarului sibian, de vreo trei mandate încoace. Din punctul meu de vedere primarul Sibiului nu este un mare „gospodar”, ci este acelaşi tip de funcţionar public care are tot timpul prioritar buzunarul său. Păi, să ne gândim câţi bani a primit Sibiul pentru a deveni cu adevărat o capitală culturală europeană. Foarte mulţi. Câţi din ei se văd, într-adevăr, în rezultate? Foarte puţini. Şi o spun ca un om care a vizitat Sibiul aproape an de an, de când a început „renaşterea” acestui oraş. Dar omul are o imagine bună, ţara îl vede un meseriaş iar băieţii lui Geoană profită. Practic, în turul doi se întâlnesc Traian Băsescu, candidat la postul de preşedinte, şi Klaus Johannis, candidat la funcţia de premier. Noi cu cine votăm?

Este necesar să scăpăm de Băsescu, aşa cum este acum trend-ul? Geoană este soluţia (sau oricare altul), doar de dragul de a avea un alt preşedinte? Sunt întrebări care nu-şi pot găsi un răspuns coerent, indiferent de analizele care se fac. Tot ce pot să spun este că nu voi vota. Nu merită să bat 300 de kilometri până acasă, plus cheltuiala cu biletul de tren, pentru a pune o ştampilă pe un buletin de vot murdărit cu demagogie.