Când e destul?

Căutând inspiraţia mult dorită, am încercat să citesc tabloidele de succes ale unui popor mediocru. M-a uimit cât de consecvent este subiectul “ţâţe”. De vedete, de viitoare vedete, de bărbaţi transformaţi în fetiţe, nu contează, ţâţe să fie. Mulaje de ţâţe ale unor vedete apărute pentru singurul talent de a fi bisexuale, scoase la licitaţie în scopuri caritabile. Nu contează, tot ţâţe…

Louis Vuitton îşi prezintă noua colecţie de bijuterii în acelaşi tabloid şi… ce să vezi…o pereche de sâni, ce-i drept frumoşi. Eu nu am observat bijuteriile decât după ce am citit titlul articolului.

Acum, din prisma unei femei cu un bust nu prea generos, mă întrebam de ce se pune atât de mult accent pe acest accesoriu; spun accesoriu deoarece nu mai reprezintă de mult o parte a unui corp. Mă rog, invidii…

De ce se investeşte atâta hârtie şi peliculă pe acest lucru? Oare avem o naţie de bărbaţi care au avut refuzate aceste imagini şi explicaţii asupra corpului omenesc de mici copii până la maturitate, oare mamele lor nu au făcut niciodată baie cu ei, să poată vedea diferenţele şi să le înţeleagă?

Nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt deloc o persoană pudică, dar deja ajungi să te saturi de aceste lucruri. Vorbesc în numele meu, că uitându-mă la colegii de birou, văd că nu se satură.

Mă gândesc, dacă deţineam şi eu o pereche de asemenea accesorii, ajungeam mai departe în viaţă? Aveam mai multe beneficii? Răspunsul a venit din partea celor de lângă mine: “Da… ţâţe… ţâţe…”

Şi de ce nu sunt tabloidele pline de penisuri, de exemplu? Nu studiile au arătat că sunt de patru ori mai multe femei decât bărbaţi ? Chiar ni s-au dat peste cap valorile, nouă femeilor ? Eu vreau să văd trupuri de bărbaţi bine făcuţi, cu bărbăţiile la vedere, schimbând o roată, gătind o ciulama sau chiar prezentând dezbrăcaţi rubrica meteo. Un băiat cu recuzita bine pusă la punct nu ar mai avea nevoie de telescop pentru a arăta gradele şi zonele ţării. Aşa da spectacol…

Fetelor… trebuie să facem revoluţie! Nu mai vrem ţâţe în ziare, vrem penisuri! Sau sunt singura cu astfel de dorinţe?

Ar trebui să mă semnez anonim la acest articol. Să nu le vină masculilor vreo idee să mă tragă la răspundere dacă devenim un popor cu altfel de valori expuse public decât cele anatomice.

Diana

Meci de-o calitate imaginară

Într-un cadru nocturn, cu termometrele îngheţate în buzunarele spectatorilor, alături de sticluţele cu Tanita şi Scandic, s-a desfăşurat aseară bătălia dintre fruntea Banatului şi fruntea bălăcărită de războinicul luminii. Un meci anost, cu titlu şi mai anost: Poli Timişoara-Steaua Bucureşti. Un reprezentant imaginar al Revistei Cioburi a participat la huiduieli, în cabinele de transmisie, deşi, paradoxal, nu avea ce transmite:

Repriza I

Min.1: Tocmai ce a început meciul. Bănel a bifat deja patru ture de teren, deşi antrenorul Stoichiţă strigă disperat că nu l-a băgat în echipa de start.

Min. 5: Demonstrând o puternică tactică ofensivă, Sabău se decide să joace cu trei atacanţi. Pe banca de rezerve. În teren este doar unul.

Min. 9:  Se observă primul dialog de sorginte spaniolă, între arbitrul spaniol şi steliştii Toha şi Moreno. Aceştia i-au spus fluieraşului că tocmai aşteaptă un pachet de la mama lor, din Columbia, şi ar fi încântaţi să-i ofere o specialitate de ciuperci, gătită în nişte ghivece, în spatele curţii.

Min.15: Bănel, nerăbdător, intră pe teren. Primul tir de centrări îl reglează scurt în tribuna oficială.

Min. 16: Sabău, cu aceeaşi mentalitate ofensivă a jocului, urlă din toţi rărunchii la jucătorii săi pentru că au trecut de jumătatea terenului. Bucur este ameninţat cu schimbarea dacă nu joacă pase cu Pantilimon, portarul echipei timişorene.

Min. 21: O acţiune de atac periculoasă a lui Surdu este oprită brusc de o rafală de vânt. Surdu are nevoie de îngrijiri medicale.

Min. 30: Dialogul dintre arbitru şi jucătorii sud-americani ai Stelei se înteţeşte.  Pe lângă ciuperci, acesta mai doreşte în pachet şi ceva ţigări. Tot din spatele curţii.

Min 35: Bănel, observând că el şi africanul Nibombe au aceeaşi nuanţă, îi oferă mingea. Stoichiţă, nervos, îi reaminteşte că nu e garda pe teren şi poate să alerge liniştit cu mingea la el.

Min. 40: Comentatorii anunţă că în ziarul ataşat postului tv sportiv care filmează meciul va apărea un amplu interviu cu Gheorghe Hagi. Hm…Interviu AMPLU şi Hagi nu prea se leagă…Pentru complexitatea răspunsurilor marelui jucător ar fi suficient un interviu în miniatură. Amplu ar putea fi doar în limbaj Braille.

Min. 45: Repriza se încheie aşa cum a început: Bănel cu patru ture de teren iar Sabău cu echipa ofensivă. Acum, şi cu Bucur accidentat.

Repriza II:

Min. 1: Steaua pare mai revigorată după pauză. Efectul berilor reci i-a ajutat să se adapteze excelent frigului de afară.

Min.2: Un atac bine organizat al Timişoarei îl pune în reală dificultate pe portarul Pantilimon. Aşa este. Timişorenii au greşit direcţia de atac. Sabău nu înţelege nimic.

Min. 7: Bănel cade secerat de un atac al lui Bourceanu. Bourceanu este scos cu targa de pe teren. Bănel îşi revine după o tură viteză.

Min. 11: Steaua atacă din ce în ce mai periculos, mai ales că Surdu s-a obişnuit cu rafalele de vânt iar Bănel şi-a reglat centrările către peluză. În curând, ne aşteptăm la un atac mai amplu. De genul interviului lui Hagi.

Min. 18: Sabău se decide: mai introduce pe teren un atacant, văzând că tactica ofensivă de până acum a dat roade şi timişoara nu a luat gol. Problema este că trebuie să scoată tot un atacant. Asta e. Nu e vina lui că Marian Iancu i-a pus la dispoziție în lot doar şapte jucători de atac.

Min. 26: Iată cum Steaua reuşeşte să domine meciul. Efortul lui Bănel a reuşit să dezgheţe gazonul, jucătorii având o priză mai bună la iarbă. Sau, la ciuperci, în cazul arbitrului spaniol.

Min. 30: Goooooooooooool, Steaua! Să te f#t, Ilie Dobre. Ce dracu’, mă, ţipi aşa…

Min. 36: Sabău este nevoit să mai introducă un aparător, acum că Timişoara este condusă. Marian Iancu se uită pe monitor la meciul de anul trecut şi nu înţelege de ce toată lumea cere demisia antrenorului. Doar Steaua nu a jucat nimic…

Min. 42: Ocazie imensă Timişoara! Portarul Stelei este magnific! Zapata a reuşit să nu trimită mingea în proprie poartă, pentru mai multă siguranţă. Bănel a fost cât pe ce să nu rateze şansa de a un gol. Stelei, normal.

Min. 45: Cu gândul la pachetul din Columbia, arbitrul spaniol fluieră finalul de meci. Sabău promite că nu mai joacă ofensiv niciodată. Spectatorii huiduie. Argăseală nu înţelege de ce, că doar şef-su nu-i acolo. Trimisul nostru special cere nota de plată. Imaginar, normal.

Horoscopul săptămânii 02-08 noiembrie 2009

Ehe dragilor, şi în special dragelor, ne apropiem de Crăcăciun, Vanghelion şi alte sărbători creştine mulate perfect pe maţul românului pofticios. Intrând cu spor în luna noiembrie, o lună prielnică frigului şi bătăilor conjugale, să vedem ce a pregătit pentru voi Jean Horoscopisdul, mare cititor în astre şi alte chestii din spaţiu:

Berbec. Sărbătoare mare pe scara blocului. A murit vecina de la etajul 3, cea mai nesuferită creatură, care v-a făcut zilele amare din momentul în care aţi strâns din cur şi v-aţi luat inima-n măsele, mutându-vă cu aleasa inimii într-o bunătate de garsonieră, disconfort III, în Ferentari. Se anunţă o petrecere prelungită până joi, marcată cu nişte supradoze de supozitoare din partea colegilor de palier şi două-trei mătărângi leşinate aruncate-n scârbă spre a dumneavoastră scumpă fumeie.

Taur. Marţi veţi fi băgat într-o sedinţă de către directorul adjunct, fiind acuzat de comportament inadecvat la birou, mai exact agasarea colegelor din alte firme  pe Hi5. Veţi fi iertat după ce veţi da pe goarnă câteva id-uri de mess ale unor puicuţe din cartier, cunoscute mai ales pentru dexteritatea limbii, limba, nu literară, mai de subsol aşa.

Gemeni. Examene, băutură, sex, împrumuturi. Cam la asta se rezumă zodia în această săptămână. Nu e necesar să vă băgaţi nasu-n toate patru, puteţi alege cum doriţi.

Rac. Sub îndemnul ” doar un rac să-ţi bag pe crac”  vineri, intrat prin geamul de la toaletă la afterparty-ul Gorrilaz, veţi forţa o penetrare, direct în mijlocul toaletei, asupra unei bune candidate la premiul ” Cel mai beat Yeti în viaţă”. Toată acţiunea va fi o reuşită, fiind şi filmat veţi face senzaţie pe site-urile hardcore.

Leu. Participaţi sâmbătă, mânată de iubit, la un meci de paintball  în pădurea Băneasa. Începeţi partida după ce în prealabil sunteţi legată de un copac pe post de ţintă. După câteva bile în ţeastă, dintre care ultima fiindu-vă aproape fatală, ricoşând dintr-o ţâţă şi intrându-vă în ochi, veţi fi violată de către prietenii iubitului. Niciodată să nu vă mai încredeţi într-un bărbat fascinat de arme.

Fecioară. În general de bine pentru această zodie exceptând zilele de joi şi duminică când vor suferi terţe accidente casnice, fracturi de bazin, tibie sau peroneu, arsuri de gradul 3, etc. Oricum nu intraţi în spital săptămâna această. Probabil de luni încolo.

Balanţă. Dragostea faţă de soţie vă face să refuzaţi stolul de şase suedeze nimfomane bete. Foarte bine. Personal îi voi transmite soţiei că nu aveţi ochi pentru altă fată. Totuşi de ce aţi acceptat propunerile celor trei chelioşi cu motoare?

Scorpion. O răceală puternică şi o iubită paranoică vă internează în spital. Pentru a vă face o farsă doi prieteni mituiesc o asistentă să vă spună că aveţi gripă porcină şi că nu mai au tratament. Sfârşiţi la reanimare înconjurat de cei dragi după o tentativă suicidală proastă  … venele nu se taie niciodată de-a lungul.

Săgetător. Gerul de afară vă provoacă o oarecare stare depresivă. Nici calofirele nu vă ajută după ce  blocului i-a fost oprită căldura datorită unor restanţe. Gaze nu mai aveţi demult, doar după o iahnie de fasole. Propunem multă ţuică şi căldură corporală alături de vecinul de vis-a-vis.

Capricorn. Da, în continuare sunteţi urmaţi de ghinion, cu toate că sunteţi şi urâţi. Poate cele două lucruri au o legătură între ele. Nu veţi părăsi locuinţa de ruşine nici în această săptămână. Veţi înfuleca chipsuri printre lacrimi în timp ce beliţi ochii pe Euforia TV.

Vărsător. Începeţi să aveţi din ce în ce mai multe probleme cu băutura. Joi şi duminică veţi beneficia de nişte spălături stomacale direct pe fotoliul din sufragerie. Aveţi noroc că iubita, pe lângă diploma de asistentă medicală obţinută în cadrul Universităţii Spiru Haret, este şi inventivă ajutându-se de furtunul de la maşina de spălat şi un motoraş de la cd-rom. Totuşi balsamul de rufe nu avea ce să caute în apă.

Peşti. În această săptămână toţi prieteni gravitează în jurul dumneavoastră. Vă place acest lucru. Însă v-am sugera să nu le mai împrumutaţi bani pe care nu o să-i mai vedeţi înapoi, mai ales că vineri veţi fi concediat/ă.

Presa medie – Săptămâna 26 octombrie – 1 noiembrie

media

  • Libertatea de luni trezeşte interesul cititorului cu corespondenţa unui tânăr român, stabilit în Insulele Curaçao, care comercializează cu un real succes piatra care te face potent. Petru a obţine efectul scontat, masculul trebuie doar să îşi lingă piatra şi să îşi frece penisul de ea un minut. Mai are rost să ne întrebăm dacă piatra este de unică folosinţă sau suportă şi utilizări multiple?
  • Libertatea de marţi ne pune în temă cu o posibilă descoperire ce va schimba complet viaţa omului modern. Un grup de cercetători americani e pe cale să creeze pastila care înlocuieşte somnul. Ştirea vine când nimeni nu mai credea că există vreo pastilă care să ţină sculată conştiinţa românului mai tare decât fata de la pagina 5.
  • Click!-ul de miercuri ne prezintă în exclusivitate cum amanta româncă a lui Berlusconi e dată de gol de un maieu. O poză neclară a politicianului italian în compania unei pipiţe cu un maieu roz, o altă poză cu o româncă într-un maieu de aceeaşi culoare şi gata conexiunea cu ştirea de senzaţie cu tot. După un asemenea principiu al identităţii, am putea confunda lejer un reporter de scandal cu un măgar, din simplu motiv ca ambii poartă un cap între urechi.
  • Cancanul de joi conchide că 82% dintre cititorii publicaţiei, nu vor ca generalul Vulturesco, personajul interpretat de Gheorghe Dinică din telenovela Aniela, să moară. De cât cinism e nevoie să dai dovadă pentru a iniţia o dezbatere publică cu privire la soarta unui personaj jucat de un actor ce se zbate între viaţă şi moarte?
  • Vineri, Libertatea încheie săptămâna cu un titlu terifiant, premergător Halloween-ului: “Gripa porcină va ucide 525.000 de români”. Concluzia reiese din declaraţia Prof. Adrian Streinu Cercel, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii care nu a făcut decât să înainteze un posibil scenariu. Sunt curios care ar fi efectele în rândul redacţiei Libertatea dacă virusul gripei porcine nu ar fi nevoit să se lupte cu globulele albe ci cu neuronii.
  • În Cancanul de sâmbătă avem parte de o fabuloasă lecţie de deducţie. Se ştie că Bendeac a fost expus în nişte poze în timp ce aplica nişte limbi străine unei veveriţe, la fel cum cică se mai ştie că Bendeac ar fi bun prieten cu Gabriel Cotabiţă. Iată ce a ieşit după o ieşire a celor doi, unul c-o blondă, altul cu alta, la un film: după faza cu sexul oral, Bendeac nu mai are succes la femei; Cotabiţă este „socrul” lui Bendeac. Bendeac a preferat filmul pentru că e mai ieftin. Bendeac l-a scos la film pe şlăgărist, pentru a încerca la fiica sa. Adică dacă Bendeac îl imită pe Băsescu, Băsescu o atinge în particular pe Udrea, iar Udrea trage acasă la Cocoş, însemnă că de fapt puii lui Bendeac nu sunt ai lui Solcanu, ci ai lui Cocoş, nu?

De la 50 Cent la juma’ de dolar

Criza nu are preferinţe atunci când vine vorba de sex, naţionalitate, statut social, gusturi în gură sau gusturi în general. Sau cel puţin aşa ar trebui să acţioneze o criză care se respectă. Aşa cum este şi cazul crizei mondiale actuale.

Iată un exemplu elocvent: pe fondul recesiunii, rapper-ul american 50 Cent a fost nevoit să mai strângă din cureaua cu diamante şi să renunţe la luxul cu care era obişnuit. Dacă până nu demult artistul american cumpăra câte un diamant zilnic, odată cu criza omul e nevoit să vândă din cele vechi pentru a-şi satisface nevoia de a cumpăra lucruri noi. Exact ce aminteam şi mai sus. O criză care se respectă nu se lasă intimidată nici măcar de legiunile de bijuterii sau diamante practicante de 24 de karate din colecţiile vedetelor înstărite. Aşa cum spunea şi sărmanul rapper, astea sunt vremurile în care înveţi despre adevărata valoare a banilor. Abia acuma se vede ce înseamnă să cheltuieşti în loc de o mie de mii de dolari pe lună doar cinci sute de mii de dolari.

Cu riscul de a fi răutăcios, poate că era şi normal să se întâmple aşa. Câtă aroganţă îţi trebuie să te afişezi cu un nume de 50 de Cenţi şi să învârţi milioane de dolari?…

Care este legătura între mall-ul Cotroceni şi hernia de disc?

Astăzi a mai fost deschis, în mijlocul oraşului, un centru comercial din categoria „cel mai”, plin de sclipici, beton, copaci de plastic şi având un consum de energie cât o comună mai înstărită. Trecând prin zonă, am dat o tură prin galeria comercială fancy-trandy-cool şi, iată cum, nebuloasa care plana deasupra câmpurilor cenuşii pe care le port sub calota craniană a fost brusc evaporată.

De ce vor pensionarii bani? Pentru că astăzi s-a deschis magazinul Real de pe bulevardul Timişoara, Bucureşti, România, Europa, etc. Nu pentru medicamente, aşa cum credeţi voi. Cea mai mare turmă formată din primate de vârsta a treia se călca pe bătături şi pe încheieturile sclerozate în hypermarketul nemţesc menţionat mai devreme. Săracii de ei, au aşteptat să treacă degeaba o viaţă întreagă ca să-şi poată cumpăra o pilotă, un detergent de vase, apă minerală şi o oală de email. Aşadar, bine că au venit banii de la F.M.I., să crească pensiile alea odată!

De ce în zilele următoare pe o parte din conturile de hi5 vor apărea poze noi? Pentru că progeniturile băştinaşilor din cartier şi-au scos de sub mileuri aparatele de fotografiat sau din buzunarele pline de chipsuri telefoanele şi au început să-şi tragă diverse cadre printre balustradele din mall, în loc să frece băncile prin şcoală. Sub diverse înfăţişări şi forme, de la balenuţa purtătoare de colanţi şi până la cocoşelul şuviţat şi acoperit de coşuri, singuri sau în perechi, tinerele vieţuitoare nu au pierdut niciun moment pentru a imprima fotografic imaginile în care mutrişoarele lor se aflau la loc de cinste.

Ce făceau azi angajatele model, plătitoare fidele de taxe la stat? Se plimbau prin centrul comercial, ţinându-se de mânuţă fie cu mamele lor, fie cu plătitorii de taxe concubini, cu ten mai închis (sau nu) şi lanţ finuţ de metal preţios. Încărcate cu strat gros de tencuială şi lăsând în spate râuri de parfum, colindau gingaş fiecare magazinaş cu hăinuţe, nu-i aşa, căci ofertele erau îmbietoare şi iarna bate la uşă. Of, şi cu mutrişoarele lor triste, se gândeau că li se termină pauza de masă şi trebuie apoi să se întoarcă la serviciu, să meargă cartea de muncă.

De ce astăzi am făcut brusc a cincea hernie de disc deşi la RMN-ul de acum două săptămâni aveam doar patru? Pentru că privind mulţimea care se bulucea în noul centru comercial, într-o perioadă în care criza este laitmotivul social, văzând pensionarii care se certau ca la uşa cortului pe mâncare, haine, tigăi şi alte mizerii, urmărind liceenii care în loc să-şi vadă de lucruri cu adevărat importante pentru perioada lor de creştere intelectuală şi spirituală, frecau podelele, cabinele de probă, cafenelele sau, pur şi simplu, bulanele, ţâţele şi pulile colegilor, văzând toate acestea, m-a apăsat aşa de tare o lehamite şi o scârbă faţă de societatea românească prezentă încât, iată cum, un alt disc intervertebral a cedat. Gimnastica medicală ar fi o soluţie. Dar să se facă la creier.

O clipă de România

   Zăbovind mai mult decât de obicei în lupta cu somnul matinal, am fost nevoit, într-una din zilele trecute, să apelez la un taxi pentru a acoperi traseul către locul de muncă. Ora nu era tocmai una potrivită pentru a realiza un record de rapiditate, mai ales într-un oraş extrem de aglomerat cum este Bucureştiul. Dar, cu această ocazie, am parcurs încă o filă din pestriţa lume a taximetriştilor, luând cunoştinţă cu filozofia acestora destul de colorată.

   Dialogul este preluat din înregistrarea audio pe care, întâmplător, am găsit-o în aceeaşi zi pe reportofonul din rucsac. Evident, am extras doar câteva părţi ale dialogului, fără a deteriora contextul.

 

„[…]

-E ceva aglomeraţie azi… (zic eu, doar să zic ceva)

-Deci eu mă strecor ca fumul pe sub uşă…Nu spuneţi ce fac eu, nu faceţi niciodată ce fac eu.

-Nu spun nimănui!

-Îmmmm, nu-mi place cum arată situaţia aici, şi cu ăştia lângă mine, uof! (eram pe linia de tramvai, în depăşire de coloană) Mie îmi place să mă strecor ca fumul pe sub uşă, să aprecieze clientul, la final să fiu şi eu mulţumit cu un bonus, pentru viitor…

-Pentru zile negre, nu?

-Acuma, lăsând gluma la o parte, mie traficul îmi afectează nivelul de trai. Eu, din cauza la nenorocitul ăsta de trafic pierd curse. Benzina iar s-a scumpit. Astăzi, ne-au chemat la firmă să ne întrebe dacă suntem de acord să scadă preţul.

-Aha… (se tot aud comenzi prin staţie, nu răspunde nimeni)

-Eu am zis: dom’le, scazi cu un leu preţul, diferenţa de benzină nu mi-o acoperi, planul nu mi-l reduci, asta înseamnă ca eu să nu mai muncesc doişpe ore, să muncesc paişpe ore pe zi, să mă iau cu schimbul la bătaie, care stă mai mult pe maşină, nu?

-Aşa o fi.

-Astăzi mă duc la ora doişpe, că sunt programat la director. Îmi iau cheia, că am o cheie franceză mică şi dacă văd că comentează îi dau cu ea peste mâini!

-Hm…

-Măicuţa mea, păi el îşi bate joc de familia mea? Prin mine îşi bate joc de familia mea! Îmmm, cum miroase înainte? Ia, dacă mă bag pe acolo nu mai am nicio şansă de ocolire…(tocmai trecem de o intersecţie mare) Înţelegeţi? Eu depind de nenorocitul ăsta de trafic.

-Mda.

[…]

-Deci, io trebuie să-i fac lui 45 de milioane pe lună în condiţiile în care el îmi dă mie cinci milioane jumate pe lună.

-Nasol…

-De ce credeţi că nu mai sunt maşini? Păi io dacă vă duc acum la garaj şi vreţi o maşină, în douăzeci de minute aveţi maşină. Bine, nu douăzeci de minute da’ într-o oră tot aveţi maşină…Ah, s-a băgat tramvaiul ăla nenorocit…De ce s-a băgat tramvaiul ăla, îmmm? Mi-a luat elanul…Mamă, sunt două…

(trece omul la planul B, ocolire pe străduţe, etc.)

[…]

-Până acuma m-am strecurat bine…Chit că mi-au umplut vreo doi frigiderul cu carne dar asta e. Încape, poate să congeleze la greu! (râde tâmp. Între timp, prin staţie se aud nenumărate comenzi, nu le ia nimeni) Mi-au interzis să iau şi copiii de la şcoală. Mi-au spus că dacă vreau să iau copiii de la şcoală trebuie să dau caseta jos. Adică, dacă mă vede un coleg, că sunt o groază din ăia limbişti, că le mai dă zece lei, cinşpe lei, că umblu fără aparat…Spuneau că Ceauşescu face exploatarea omului…

-Şi acum ce-o fi?

-Dom’le, vă spun eu. Acum îi mai rău! Deci acum îi mai rău şi te şi umileşte! Ascultaţi la mine, acum e mai rău! Mai rău!

-Mda…

-Am o cheiţă mică şi tot aşa, când am fost la o altă firmă, nu-i dau numele, tot aşa, m-a chemat şeful şi am aruncat-o când el închidea uşa…Şi am aruncat-o în geamul ăla al lui de la uşă, că se lăuda el că-i de cristal! Şi vroia să i-l plătesc! Nu-mi dădea cartea de muncă, că să-i plătesc eu geamul! Măi, ce vorbeşti? S-a spart singur! Tu vrei să mi-l impuţi mie? Când ai trântit uşa nervos, prea tare, s-a spart, nu?

(mi-e lene să schiţez vreun gest)

[…]

-A început campania electorală. (o iau pe altă pistă)

-Vă uitaţi??

-Păi, am văzut acum afişele pe stradă…

-Vă uitaţi? Eu nu mă uit. Nu merită. Sunt nişte porci! Toţi! Unul peste altul! Şi ăla al lui soacră-mea, din coteţ, e mai educat.

-Deci să înţeleg că nu votaţi.

-Eu? Păi, de exemplu când a rămas Iliescu cu Vadim, eu l-am votat pe Vadim. Deci, eu pun ştampila pe unul care ştiu că nu are nicio şansă. Uite, ca acuma, dacă e să rămână doi care nu vreau eu, deci eu pun pe unul care ştiu că n-are nicio şansă. Aţi înţeles? Ca votul să nu-l ia….Adică dacă unul care a câştigat alegerile, are douăşapte la sută…Şi atunci ia şi voturile celelalte, ale celorlaţi, aţi înţeles? E, acum m-am învăţat minte. Mă duc şi ori tai buletinul ăla sau pun vreo patru, cinci ştampile aşa, să vadă că protestează lumea, nu? Sau, să spunem că rămâne acuma unul, de exemplu, în turul doi, unul oarecare…Pun pe amândoi, ca să nu se supere niciunul, înţelegeţi?

-Hm…

-Dom’le, păi n-aţi observat că au lovit în toate punctele cheie? Au lovit în benzină, m-au lovit în buzunar…Mie ce-mi dau în plus? Ce-mi dă? Adică nu să-mi dea, să-mi facă o facilitate de a mă descurca mai bine… Nu, el să-mi ia! Mi-a dat în benzină, mi-a dat în pâine, mi-a dat în mâncarea copiilor, mă subjugă… Atunci, cum să-l votez, domnule? A, vrei dumneata să te votez? Două mii de euro! Dă-mi banii ăştia şi eu îţi pun ştampila! În America aşa e! Cât vrei? Vrei să te votez? N-aţi văzut că-s supăraţi acuma? Acum aşa e! Faci poză cu telefonul la buletin, marcă banu’. Dă lu’ băiatu două mii de euro, că tu faci mult mai mulţi bani acolo, dă lu’ baiatu banii ăştia că se mulţumeşte cu ei şi îţi pun ştampila. Şi nu mi-e ruşine s-o spun. Că am mai luat un senator, un deputat şi le-am zis: dă lu’ tata aici două mii de euro că te votez. Dă lu amărâtul de colea, lu’ sluga! Sluga necredincioasă sau sluga credincioasă! Dă-i două mii de euro că tu faci sute de mii de euro acolo!

-Mda…(mi-e scârbă, nu ştiu de ce)

-Spuneţi-mi mie unul care nu fură…Adică, singurul de care mi-e mai milă aşa, că e mai din topor, e Becali.

-Adică?

-Adică e mai neşlefuit aşa…Adică, nu că e neşlefuit da’ e mai aşa, prea vulgar sau nu ştiu cum să mă exprim.

-Mie mi se pare un cretin. (mi-a sărit somnul)

-Pare singurul om…Fiecare cu părerea lui, ştiţi cum e. E singurul care l-aş vota acuma, cu toate că n-are nicio şansă. Aţi văzut cu sportivii acuma? E singurul care a dat zece mii de euro!

-Asta-i de imagine.

-Dom’le, pentru imagine, da’ plăteşte!

-Păi, şi banii ăia de unde i-o avea?

-Dom’le nu e treaba mea! Nu ştiu de unde a furat el da’ dă şi la milogul ăsta!

-Păi, şi asta-i soluţia, să-i furi şi să mai dai pomeni la sărmani?

-Domnule, toţi fură în România! Arătaţi-mi unul care nu fură şi care e corect! Deci eu vreau să vă spun că sunt un om foarte credincios şi cu un respect deosebit faţă de Dumnezeu! Dar eu vreau să vă spun o chestie: e singurul care, dom’le care cheamă televiziunea, e de imagine, că e deştept şi care împarte în jurul lui zece mii de euro, nu ştiu cât, nu mă interesează, dă bani la biserici şi îşi face popularitate. Pe când ăştialalţi ce fac, dom’le? Ne dă numai la cap! O dată, de două ori, de trei ori, dar de câte ori credeţi că mai rezistăm? Păi nu se mai poate!

-Şi de ce nu iese lumea în stradă?

-Păi, ce să mai ieşi în stradă?

-Să-i alergi, să se sperie de furia maselor…

-Păi ce să se sperie? Că eu mă duc şi ţip la guvern şi el pune jandarmul lângă mine să mă bată! Schemele astea nu merg, dom’le!

-Mă rog…Haideţi că am ajuns.

(plata, discuţii fără sens de final)

 

 

Deci, pe şefi îi rezolvi cu cheiţa franceză dar nu ieşi în stradă de frica jandarmilor, trăieşti din mila clientului şi votul poate costa două mii de euro. Şi, peste toate, suntem săraci. Nu-i aşa că trăim într-o lume fascinantă?

Panikon, albumul de debut Grimus

Finalul de Octombrie al lui 2008 aducea ascultătorului român de rock un album nou, parfumat cu idei şi perspective pline de speranţă. Panikon, aflat sub semnătura trupei clujene Grimus, a fost declarat imediat cea mai bună apariţie discografică a anului, îndemnând criticii să-i acorde note bune şi foarte bune. Parcursul formaţiei de atunci şi până în prezent a confirmat faptul că viitorul poate suna cel puţin la fel de bine.

Prima dată când am ascultat Panikon am fost atât de confuz încât a trebuit să reascult piesele încă o dată, şi încă o dată, şi încă o dată…Era clar că pătrunsesem pe un tărâm diferit de cel cu care am fost obişnuit până atunci şi fiecare scenetă de pe portativ redesena decorul, amestecând sentimente şi priviri. Privit în ansamblu, albumul reprezintă drumul sinuos, încărcat cu trăiri gri şi albastre, de la starea confuză a primei întâlniri şi până la fericitul epilog, plin de emoţii. Confused duce, în acest caz, către Time To Be Good Friends, un final în care fiecare ascultător îşi poate oglindi starea de spirit rezultată. Panikon poate fi ascultat într-o zi ploioasă de toamnă, într-o seară de vară liniştită şi înmiresmată, la început de primăvară sau în mijlocul unui câmp alb, acoperit de haina rece a iernii. Panikon poate fi ascultat oricând, oriunde şi în orice împrejurare pentru că poate schimba privirea şi starea de moment.

Explorând influenţe multiple, începând cu acorduri simple de chitară şi culminând cu sound-uri electrice reci, Panikon are forma unui produs omogen, aliniat noilor tendinţe muzicale, meşterit curajos cu fiecare instrument participant la creaţie şi cu versuri exclusiv în engleză. Personal, nu condamn neabordarea limbii neaoşe, mai ales dacă ne gândim că planurile de viitor ale băieţilor includ inevitabil şi un parcurs internaţional. Şi dacă adăugăm compusului un vocal de excepţie, atât semnatic cât şi muzical, cu atât mai bine.

Făcând o trecere în revistă a versurilor, am remarcat, în principal, tema socială abordată, cu monştrii şi zânele ei, dezvoltată pe larg în fiecare melodie dar construind de fiecare dată un alt scenariu mizerabil sau trist. Fascinant mi se pare faptul că, lăsând la o parte liricul, ascultătorul îşi poate imagina la fiecare piesă o lume a sa neagră, cu stări depresive şi gânduri mizere sau, paradoxal, cu orizonturi clare şi dezvelite de nori. Dacă asculţi Panikon îţi poţi aşterne pe hârtie gândurile ascunse în suflet, fără să ai un moment de pauză. Cel puţin asta mi s-a întâmplat mie.

Discul conţine 12 piese, prelucrate excelent, începând de la partea lirică şi compoziţională şi terminând cu aspectul tehnic. O trecere în revistă a acestora se poate face pe site-ul oficial al trupei, www.grimus.ro . Se vede imediat faptul că investiţia în studio a fost una mai rar întâlnită pe la noi dar având şi suport creativ pe măsură. Cei de la Grimus au avut, se pare, un debut de succes, rock-ul alternativ al acestora făcând o bună impresie, inclusiv în concerte. Lucru care îi obligă la un următor album în care să se vadă clar evoluţia reală a trupei. Cel puţin aşa îşi doreşte unul din fanii lor, respectiv subsemnatul.

Presa medie – Săptămâna 19 – 25 octombrie

ziare

  • Libertatea de luni începe în forţă săptămâna arătându-ne chiloţii Monicăi Columbeanu. Reporterii de teren ai Libertăţii au pândit momentul când soţia Prichindel Columbeanului a coborât din maşină, pentru a oferi cititorilor o mostră de roz pubian. Ce ţi-e şi cu paparazzi aştia… Mâine, poimâine vor prezenta un pictorial întreg doar cu un pârţ al duduii.
  • Ştire de aprozar cu ţâţe de export în Libertatea de marţi: Sâni mari şi sănătoşi, în direct la Big Brother Germania. O serie de imagini ne relevă o concurentă cu sânii cât lubeniţele îmbrăcându-se după o baie fierbinte şi relaxantă. După sânii ăştia mari şi sănătoşi, ne aşteptăm ca săptămânile următoare să aducă pe tarabă şi nişte pulpe proaspete de puicuţă, fese neaţoase de femeie matură şi, cine ştie, nişte fudulii stătute de star porno.
  • Tot în Libertatea de marţi luăm cunoştinţă cu clasamentul conductorilor de tren ai Metrorex la sinucigaşi. Aflăm astfel că nefericitul câştigător are un record absolut de 30 de sinucigaşi realizat în decursul a doar 20 de ani. Pentru a întregi macabrul clasament, îi sfătuim pe reporterii Libertăţii să intervieveze şi administratorii blocurilor turn şi mecanicii CFR.
  • Click-ul de marţi ne curmă nemiloasa aşteptare, aducându-ne la cunoştinţă că cei mai mari sâni din Italia, sunt în sfârşit la vedere. Posesoarea, concurentă şi ea la ultima ediţie a Big Brother-ului macaronar, a acceptat să pozeze într-un calendar pentru anul 2010. Iată cum s-a elucidat unul din marile mistere ale umanităţii.
  • Cancan-ul de marţi de prezintă un personaj care pretinde că a fost snopit în bătaie de fiul doctorului Ciomu şi de gaşca sa. Îl sfătuim pe cel abuzat fizic să îşi păstreze calmul şi să nu-şi bage, nici măcar la nivel declarativ, organul. La cât de tăios e neamu’ lu’ Ciomu, ar putea rămâne fără el.
  • Libertatea de miercuri ne prezintă o ştire care ar face invidioasă orice primată deprimată. Pentru a economisi bani, un britanic s-a hrănit cu banane o săptămână. Deşi a cheltuit doar şase euro, britanicul nu s-a arătat încântat de rezultatul experimentului. Acuma, dacă tot a încercat schema nutriţională cu banane, poate ar fi indicat să urmeze şi schema nutriţională cu vişine şi banane. Cum care schemă? Vişine cureţi banana. NaNaNa Na Na Na!!!
  • În Cancanul de miercuri aflăm că pentru a rămâne însărcinată Simona Senzual a renunţat la orice tratament de fertilitate şi a apelat la metoda clasică a sex-ului de trei ori pe zi. Să îi spună totuşi cineva să nu mai folosească prezervativul…
  • Click-ul de joi ne informează că penisul de balenă a fost folosit în fabricarea unei maşini. Fabricanţii luxuriantului automobil au belit-o pentru a-i folosi pielea pe post de tapiţerie. Nu mai e mult şi vom avea şi primul penis gigant folosit în fabricarea unui avion. Avion cu erecţie, desigur.
  • Libertatea de vineri ne dezvăluie concluziile unui studiu realizat de nişte cercetători americani, cum că femeile bisericoase fac mai mult sex. Unde şi cu cine, numai Dumnezeu ştie.
  • Tot Libertatea, dar cea de sâmbătă, scoate din buzunarul de la pantalon o tăbliţă cu patru bucăţi de cauciuc ce reprezintă cele patru grade de fermitate a erecţiei. Aflăm astfel, de la experta în pipăit mădularele vedetelor, Sexy Brăileanca, că Bănel Nicoliţă e un armăsar şi că are un penis foarte tare. Era şi firesc să se ajungă la o asemenea concluzie. Toată lumea ştie cât de mult aleargă şi cât de tare pune osul la bătaie fotbalistul steilist.

Horoscopul săptămânii 26 octombrie – 01 noiembrie 2009

Din nou, e nou horoscopul, mai fresh pentru fetele pline de marafet, fără marafeţi pentru bărbaţii clienţi ai argoului fin. Jean Horoscopisdul revine pe micul ecran corporatist în prima zi de luni de serviciu, sau ultima zi de luni din octombrie. Astrele au ieşit weekend-ul trecut la un şpriţ în club, împerechecându-se pe unde şi cu cine au apucat, fapt ce va avea grave influenţe asupra muritorilor de rând subjugaţi de vreun terţă zodie mahmură. Doamne ajută şi să începem :

Berbec. O durere de măsea vă va deranja până miercuri seara, când profitând de cele câteva ţuici frecate de gingii, vă agasaţi într-un mod hentai nevasta, care la rândul ei, profitând de lecţiile de viaţă din Berceni, vă ajută cu un croşeu direct în maxilar. Măseaua nenorocită sare pe covor, în timp ce dumneavoastră cu ochii mijind de fericire o rugaţi totuşi să nu vă mai lovească şi în boaşe, că nu sunt inflamate.

Taur. Profitaţi la sfârşitul săptămânii de teambuilding-ul din Făurei, organizat de către firma în care vă mâncaţi anii,  pentru a vă etala muşchii umflaţi cu lapte şi kreatină în speranţa că reuşiţi să vă băgaţi şoricelul în ghearele pisicuţei blonde de la resurse umane. Din păcate animăluţul dumneavoastră strănută mult prea devreme, în timpul grătarului. Ajungeţi de râsul tuturor, cu mari gânduri suicidale.

Gemeni. Am câteva cuvinte pentru dumneavoastră care, legate, vor exprima toată activitatea din această săptămână : o şuncă, un cat, o lampă , un pat. Poftă bună.

Rac. De data aceasta astrele  vă coafează. Adică veţi fi plăcută de toată populaţia. Adică veţi fi frumoasă. Profitaţi, este prima şi singura dată când aşa ceva se va întâmpla. Încercaţi să interacţionaţi cât mai mult cu bărbaţii. De preferinţă anal.

Leu. Sănătatea vi se duce pe copcă. Adică începeţi să vă împuţiţi de la cap ca un peşte. Propunem frecări excesive în baie cu săpun de casă şi perie de sârmă. Pentru guiţat recomandăm o supradoză de fasole boabe … intravenos.

Fecioară. „Cine plânge e cel mai lache” era o vorbă a unui vechi bătrân hindus mut. Aşadar încercaţi să vă abţineţi din boceală în momentul în care veţi fi violată. Savuraţi momentul, ungeţi-vă rulmentul. De asemenea propun o porţie de râs dublă atunci când veţi realiza joi că aţi rămas pe drumuri.

Balanţă. Talerul sănătăţii a cam ruginit. De fapt aţi cam putrezit. V-aţi copt prea mult. Aţi dat în pârg în exces. Sunteţi prea dospit/ă. Mirosiţi a putrefacţie. Totuşi nu muriţi. Vă sugerăm să nu mai fiţi trişti/triste şi să ieşiţi din vizuinele gri pentru a vă bucura de viaţă. Două lucruri vă sunt esenţiale în promenadele viitoare : alcoolul şi spray-ul de cadavre.

Scorpion. Şansa dumneavoastră de a ieşi din anonimat se va ivi miercuri când vă veţi scoate mama la Orange film, pe banii ei bineînţeles. Aici o dorinţă nebună de vă freca vulgar de ecran vă sufocă. Nu rezistaţi nebuniei de moment şi veţi executa poftele bibilicii. Veţi ieşi din anonimat, dar veţi intra în spital, gestul de mai sus nemulţumind grupul de rugbişti veniţi să-şi frece femeile pe scaune de pluş. Măcar veţi mânca bătaia pe muzica lui Edith Piaf.

Săgetător. Veţi fi surprins vineri de către femeia de serviciu în timp ce parcurgeţi ad litteram Hustlerul de luna trecută. Pentru a nu răspândi vorba prin birou, vă călcaţi pe inimă şi îi coborâţi doamnei supervisor de wc-uri puţin sub fustă. Cu limba bineînţeles. Data viitoare propun să citiţi acasă, singur, căci dacă vă prinde nevasta favente linguis!.

Capricorn. Săptămână propice capricornilor de a-şi juca averea la loto. Nu vor avea de câştigat, însă vor mai câştiga puţin din simpatia celorlalţi, ţinând cont de faptul că încă sunt urâţi de celelalte persoane pentru faptul că s-au născut în aceeaşi zodie cu Eminescu. Vorba zicalei : „decât un gospodar nenorocit, mai bine un boschetar fericit”.

Vărsător. La voi e rău de tot dragilor şi mai ales dragelor. Se încheie sezonul de reduceri şi tot nu v-aţi cumpărat nimic. Vă bate un gând în ceafă să furaţi şi voi un atm cu aţi văzut pe la televizor, dar este un plan foarte complicat pentru vărsători, ţinând cont că v-a luat un an să memoraţi parola de mess. Asta e, unde Dumnezeu nu dă …

Peşti. Luni- muncă, marţi-muncă, miercuri-muncă, joi-muncă, vineri-muncă, sâmbătă-sex ( iubita/soţia că voi tot la muncă sunteţi), duminică-bere, meci şi oral (da, tot dumneavoastră prestaţi).