Clipă suspendată cu magicianul Petrucci

august 30, 2009 • Promo, Recenzie de-o şchioapă • Bilă

Sunt genul de devorator de muzică care atunci când intră în rezonanţă cu o melodie, o stoarce de sunete, sistematic, până la epuizare. Sunt zile întregi când playlist-ul meu se etanşează ursuz, ţinându-şi de urât cu o singură piesă. Un şirag de sunete, de multe ori trist colorate, private de odihnă, puse să defileze în acelaşi cerc până ce monstrul din minte se va desfăta cu ultima fărâmă de poezie din ele, rahitizându-le liric. Odată atins acel punct, piesa este eliberată şi lăsată să se regenereze, nutrindu-se din propria-i compoziţie, pentru ca mai târziu să îi redescopăr aceeaşi savoare.

Una din puţinele bucăţi sonore care fac rabat de la această regulă şi care se dovedeşte de fiecare dată izvor nesecat de lirism, este şi piesa In the moment. Născută în urma colaborării dreamtheater-ilor John Petrucci(chitară) şi Jordan Rudess(clape), piesa reuşeşte să concentreze jurul ei un album chitară şi clapă (An Evening with John Petrucci and Jordan Rudess, 2000) de o mare încărcătură lirică.

Melodia începe grav, ca şi cum misterele întregului univers ar fi fost aflate, şi te poartă pe tot parcursul ei printr-o coloratură vie de stări, de la disperare la speranţă, de la luptă la capitulare, pentru ca în final, acordurile să se lase contopite parcă în implacabilitate.

Cele şase minute şi jumătate în care chitara dirijează sub acompaniamentul pianului întreg micro-universul creat în jurul punctului în care mintea şi sufletul întâlnesc sunetele descătuşate pentru a se pierde în imaterial, se lasă percepute de fiecare dată, având acelaşi efect terapeutic. Acordurile chitarei parcă descriu un filtru magic care are capacitatea de a calibra după propria-i formulă orice stare de la cea mai depresivă la cea mai euforică. Fie că eşti profund deprimat sau radiezi beatitudine, după ce îţi laşi emoţiile să treacă prin acest filtru auditiv, invariabil, eşti absorbit de acelaşi sentiment de plenitudine.

Recomand In the moment pentru oricine muritor ce tânjeşte după o clipă de suspendare:

Asul din mânecă şi rahatul din pantaloni

august 30, 2009 • Politica e un pornostar, Promo • Bilă

După cum se ştie şi se pregăteşte deja, la sfârşitul anului, poporul va fi chemat la vot pentru a-şi alege conducătorul. Dacă în urmă cu aproape cinci ani, la ultimele alegeri prezidenţiale, electoratul era în fierbere, arzând de nerăbdare să penalizeze prin vot o dinastie PDS, sub Adrian Năstase, ce ar fi urmat să se instaleze şi mai confortabil sub următorul mandat, anul acesta marea parte a electoratului s-a lămurit cum e cu schimbarea.

Acum cinci ani, se spunea că nimeni nu i-ar fi putut ţine piept lui Traian Băsescu, cu atât mai puţin într-o confruntare directă. Nici un alt lider politic nu întrunea trăsăturile liderului D.A. de atunci: carismatic, ferm, capabil de lacrimi, om de viaţă care le-a încercat pe toate cele lumeşti, Băsescu părea mâna de fier de care România ar fi avut nevoie în acel moment.

Între timp, cum e şi normal după atingerea punctului maxim, popularitatea primului marinar al ţării a început să scadă. După ziarişti răpiţi şi recuperaţi din Irak, ghionturi susţinute cu prim-ministru, aroganţe diplomatice, jocuri de-a demisia, ţigănci împuţite, şi colac peste pupăză, chiar validarea coaliţiei cu exponenţii sistemului ticăloşit mult blamat, putem spune că preşedintele jucător şi-a cam tras de unul singur preşul de sub scaunul prezidenţial.

În urmă cu cinci ani, pe vremea când încă mai urmăream cu real interes activitatea politică aflată la restrişte (cum mulţi ne-a încumetat să credem), mi-am spus, ca simplu fapt divers căria nu i-am putut da curs în euforia marii dar false victorii, că dacă există un politician capabil să îi ţină piept lui Băsescu, acesta nu poate fi decât veche cunoştinţă a preşedintelui din cursa pentru primăria capitalei, Sorin Oprescu. La momentul respectiv, doar aroganţa doctorului mi se părea impasibilă în faţa tirului cu gloanţe oarbe susţinut de robinhudul Băsescu, împotriva aşa-zisului sistem ticăloşit. Căci, după părerea mea, deşi cei doi sunt două personalităţi distincte pe scena politică românească, sunt construiţi parcă din acelaşi aluat.

Timpul a trecut şi iată cum, acum, în prejma alegerilor, actualul primar al capitalei, Sorin Oprescu, declară că ia în calcul foarte serios candidatura sa la Cotroceni şi o spune ca şi cum ar fi fost nevoit să-şi accepte sorocul. După ce a stat (sau mai bine zis a fost ţinut) cuminte în umbra catargelor ignoranţei ale unor lideri desedişti precum Vanghelie, a venit şi rândul doctorului să încalece şi mai bine pe val. Ca prim candidat „independent” din partea PSD ajuns la cârma Primăriei Bucureştiului, noul distrugător de mituri Sorin Oprescu pare exact asul din mânecă de care rechinii pesedişti au nevoie pentru a-l arunca în cursa electorală împotriva încă aparent indecisului Băsescu.

Nu ştiu dacă l-a întrebat cineva pe Mircea Geoană, actualul candidat din partea PDS la preşedenţie, de această posibilă mutare. Eu personal înclin să cred că dacă va exista un candidat din partea PDS la preşedenţie, acesta va fi Sorin Oprescu. Astfel, ce n-a făcut pentru capitală timp de un an, va avea posibilitatea să nu facă pentru întreaga ţară, următorii cinci ani.

Amestec de nimic

august 29, 2009 • Promo, Rătăciri lirice • robert

Un firicel de apă a ieşit firav dintre clapele unui pian, sărind din Mi în Fa până în capătul portativului. A luat Cheia Sol pentru a deschide poarta sufletului aflat în faţa sa, prăvălindu-şi stropii peste ochii aşezaţi în dreptul luminiţei de la capătul tunelului. Din beznă, o chitară tânguie balada unui apus pitit în spatele mării de smarald, legată cu un fir de aţă de nisipul aflat pe fundul unui acvaterariu, locuit de broasca ţestoasă a uşii din picior de lemn. Două picături de ochi rămase în urmă se joacă de-a echilibrul pe coardele pianului, ţinându-se puternic cu mâna de ajutor una de alta, speriate de negrul de abanos de sub ele. Un somn de iepure apare mirat dintr-o cutie a Pandorei uitată de timpul scurs în clepsidră, citind subţire dihotomia muzicii astrelor, descoperită de sora sa, buza de iepure. Firul de apă se opreşte atent, şoptindu-i chitării din tunel să modifice ritmul trohaic într-unul iambic şi apoi priveşte cu ochiul de sticlă somnul de iepure, aflat în transă poetică şi muzicală. Pianul, plictisit, cască, închizându-şi gura peste cele două picături de ochi care, văzute prin ochiul de sticlă, seamănă ca două picături de apă. Nimic interesant, în schimb.

Enervant este piciorul pe care vreau să-l mut pe scaun, pe sub masă, dar nu pot pentru că ordinea impusă de unul din prichindei a așezat scaunul într-un anume fel. Iar vecinul său, frate cu firicelul de apă, are cursul său.

Tic-tac, tic-tac,tic-toc,tic-toc,

Firicelul spune cioc,

Peste toate cântă foc,

Ușa se deschide ioc.

Marea ascunde apusul,

Clepsidra întoarce surâsul,

Peste clape râde cursul

Firicelului, să-i rupă fusul.

Sunete șoptesc integru

Chitării să tânguie negru,

Broasca închide lumina

Cheii Sol, a cui e vina?

Amestec, picior, prichindel,

Enervant pe scăunel

Este al meu firicel.

Iubirea este un țel?

Sexul care se vinde

august 28, 2009 • Brusturi media, Promo • Bilă

Sexului îi stă cel mai bine să fie făcut. Dacă nu se face, atunci se cumpără. Ori că e procurat de la persoane autorizate sau că e luat de la tarabă pentru a-l despacheta în intimitate, sexul costă. De acest ultim lucru sunt conştienţi şi cei care contribuie zi de zi la întreţinerea zidului prostiei naţionale, anume zidarii cu bidinelele din spatele tabloidelor. Nimic nu se vinde mai bine ca sexul; poate doar povestea dramatică a unei călugăriţe care a fost surprinsă făcând sex. Este o axiomă care este respectată cu sfinţenie de orice tabloid ce-şi doreşte progresiv cât mai multe numere. Curiozitatea de a ajunge de partea cealaltă a hainelor, impulsul de a penetra intimitatea personajelor dar şi dorinţa perversă de a afla cât mai multe poveşti cu iz porno, dau semnale permanente neocortexului: Ia–l! Ia-l! Cumără-l!.Citeşte-l!

Când e vorba de sex, presa autohtonă de specialitate ne oferă de toate. Spre exemplu astăzi. Numărăm aşa: un sex cu doctorul, practicat de o pacientă cu arsuri la nivelul chilotului în timp ce soţul o aştepta pe hol (Libertatea), o regină porno proaspăt încoronată care a renunţat la sceptru pentru a-şi exercita calităţile materne(Click), o femeie concediată că a făcut sex neatent în sala de tribunal (Libertatea), spargeri care s-au lăsat cu furturi de casete compromiţătoare în care victima făcea sex (Click) sau un bărbat, cu probleme la capul penisului, care nu mai vrea să facă sex dacă o femeie nu iese preşedinte (Libertatea).

Dacă mai socotim şi sfaturile date cuplurilor în cazul în care unul din parteneri vrea să se uite la celălalt cum se masturbează (Libertatea) sau acceptăm să demontăm toate prejudecăţile legate de sex, cu toţii, în grup(Cancan), putem considera că toate problemele legate de actul sexual al naţiunii sunt ca şi rezolvate. Până mâine, desigur. Atunci noi şi noi astfel de chestiuni arzătoare vor necesita rezolvare.

Jurnal cu şi despre fotbal

august 28, 2009 • Educaţie fizică, Promo • ghidushie

Miercuri, 27.08.2009, o zi fastă, să sperăm că nu şi unică, pentru fotbalul românesc, umbrită puţin doar de un Vaslui înecat în propriile emoţii. Dacă am fi fost la loterie am fi sărit în sus de bucurie la gândul că am luat cinci din şase, Unirea fiind calificată în urna fratelui mai mare al Europe League.

CFR Cluj – FK Sarajevo : 2-1.

Având parte şi de suportul suflării clujene, CFR s-a impus pe teren propriu, calificându-se mai departe în grupe, în dauna unei echipe bosniace bătăuşe, care a impresionat prin organizare şi determinare. Din fericire pentru noi clujenii au dominat partida deschizând scorul, totuşi destul de târziu, în minutul 40 prin Yssouf Kone, probabil cel mai complet atacant din campionat. În repriza a doua pe fondul unei dominări teritoriale, CFR a reuşit să majoreze scorul prin Gabi Mureşan. Pe final Sarajevo a reuşit să reducă din handicap, Advici reuşind „să o bage în aţe” cu ajutorul mâinii, luând lecţii de la Maradona. De remarcat posesia şi calmul clujeniilor plus asul din mânecă, rezerva Mara, o bună soluţie pentru echipa naţională.

St. Patricks – Steaua Bucureşti: 1-2.

O partidă slabă făcută de trupa din Ghencea, doar ultimele douăzeci de minute fiind mai active ofensiv. De cealaltă parte, echipa gazdă s-a zbătut în propriile emoţii, nereuşind să impresioneze decât prin jocul agresiv dus la limita cartonaşului de la pieptul arbitrului. Irlandezii au deschis scorul în repriza a doua după o gafă de maidan a lui Tudose. Graţie unor schimbări excelente ale antrenorului Bergodi, Steaua a egalat prin Nicoliţă, iar pe final Ochiroşi a adus o victorie per total meritată. De remarcat un Nicoliţă pe val, care să sperăm că începe să devină şi fotbalist nu doar un tractor în lanul cu trifoi. De asemenea echipa stelistă a reuşit să revină din nou după ce a fost condusă, un lucru prea rar în ultimii ani.

AEK Atena – F.C. Vaslui: 0-3.

Plecaţi în Grecia cu speranţa unei calificări istorice, mai ales după victoria obţinută acasă, vasluienii s-au dovedit net inferiori elenilor, fiind pur şi simplu o echipă de antrenament pentru AEK. Grecii au dominat partida cap-coadă, reuşind, pe lângă cele trei goluri marcate, să rateze cu seninătate o sumedenie de ocazii la poarta românilor. Vasluiul, fără experienţă fotbalistică în Europa, nu a impresionat deloc, singurul remarcat fiind portarul, Kuciak, care a păstrat proporţiile scorului final.

Slovan Liberec – Dinamo Bucureşti: 0-3 ( 7-8 după loviturile de departajare)

Un meci fabulos, de arătat puştilor care se apucă de fotbal. Un rezultat fenomenal ţinând cont şi de faptul că nimeni nu le dădea nicio şansă. Însă dinamoviştii au crezut. Desigur nu se scuză nici prestaţia total dubioasă şi jalnică a echipei gazde, un joc plin de frică, greşeli şi moliciune. Andrei Cristea a deschis scorul, dinamoviştii intrând la pauză în avantaj. În repriza a doua nu a existat decât echipa românescă, cehii fiind doar simple prezenţe pe gazon. Intrat la pauză Marius Niculae a ridicat pulsul suflării fotbalistice ducând meciul în prelungiri graţie unei duble. În cele două reprize suplimentare cehii s-au trezit profitând şi de oboseala jucătorilor dinamovişti, însă s-au lovit de un portar în zi de graţie, Matache, după a mea părere imparţială cel mai bun jucător de pe teren. A urmat loteria loviturilor de departajare unde Dinamo a avut câştig de cauză, reuşind incredibil să întoarcă rezultatul din tur. De aplaudat prestaţia cu totul surprinzătoare şi plină de încredere a echipei dinamoviste, fiecare jucător punând umărul pentru obţinerea unei victorii, cu riscul să mă repet, incredibilă.

Astăzi fiind extragerea pentru grupele Europe League, puteţi arunca şi un ochi să vedeţi cu cine a căzut fiecare echipă românească.

Grupa A : Ajax, Anderlecht, Dinamo Zagreb, Timişoara.

Grupa F : Panathinaikos, Galatasaray, Dinamo Bucureşti, Sturm Graz.

Grupa H : Steaua Bucureşti, Fenerbahce, Twente, Sheriff.

Grupa K : PSV, Kobenhavn, Sparta Praga, CFR Cluj.

Bună dimineaţa, soartă!

august 28, 2009 • Frustrări din cartier, Promo • robert

Sunt convins că fiecare dimineaţă reprezintă pentru clasa muncitoare, indiferent de plantaţia unde fiecare îşi lasă firele de păr sau neuronii, un moment plin de voioşie, optimism şi abnegaţie faţă de sistemul care ne plăteşte pâinea de zi cu zi. Toţi participanţii la traficul matinal cotidian schimbă între ei priviri şi zâmbete de genul „dar vă rog, poftiţi dvs. primul pe zebră, ştiu că vă grăbiţi”, „haideţi, intraţi dvs. primul în autobuz”, „lăsaţi, iau eu următorul metrou”, gândindu-se în mod plăcut la faptul că pot munci, plăti taxe la stat şi întreţine o masă de alţi concetăţeni care au neşansa de a sta acasă şi a beneficia de ajutor de şomaj, chiar dacă ei, săracii, şi-ar dori cu tot dinadinsul să muncească din greu. Da, sunt convins că acest lucru nu se întâmplă niciodată.

Nu acelaşi crez îl manifestă, probabil, un grup de tineri pe care îi întâlnesc în fiecare dimineaţă, în drumul meu spre muncă, atunci când am ochii mijiţi de somn, şliţul descheiat uneori (mă grăbesc, dom’le), cămaşa semi-călcată luată orbeşte din dulap şi cu un somn în oase să-mi ajungă pentru o lună. Sunt tineri în toată forţa, capabili să pună umărul la orice muncă fizică (poate şi intelectuală), mustind a dorinţă de a face ceva în viaţă (sanchi!). Deocamdată ei trăiesc pe spatele altora ca mine şi cred că le convine de minune acest lucru. De fapt, cui nu i-ar conveni? De ce să-i condamnăm? Mai ales că ceea ce fac ei acum are legătură cu frumosul şi sensibilitatea: freacă menta la o florărie. Trei tineri frumoşi stau zi de zi la colţul străzii, împachetând din când în când un buchet de flori. Iar lumea se duce la muncă veselă, voioasă, optimistă. Pe dracu’.

Dacă aţi sti că ajutoarele sociale de la stat s-ar duce la aceşti tineri, ce aţi face? Şase-şase, poartă-n casă.

Pârnaie de prost gust

august 28, 2009 • Promo, Se întâmplă la ei • motzoc

image_125145071248164600_1 Daranee Charncherngsilapakul, membră a “Cămăşilor Roşii”, a fost condamnată la 18 ani închisoare pentru că a insultat familia regală a Thailandei în trei rânduri în timpul unor manifestaţii anti-guvernamentale. Se pare că în Thailanda crima de lezmajestate este luată foarte în serios, imaginea familiei regale fiind protejată de o legislaţie extrem de severă.

Din păcate, autoritarismul şi obtuzitatea politică nu fac parte numai din viaţa politică a României. Se pare că prostia şi politica pumnului în gură se aplică şi în alte state remarcate prin mizerie şi lipsă de educaţie. În cazul acesta nu pot spune decât că un ochi îmi râde şi unul plânge. Deşi mă bucur că astfel de politici nu se mai aplică în România, mi-e ruşine să observ că, neoficial, această tehnică se aplică zi de zi în viaţa tuturor. Puterea şi autoritatea, în lipsa educaţiei, nu pot naşte decât monştri care ne sugrumă vieţile şi libertatea de exprimare. Chiar dacă în România, nu se mai poate vorbi despre închisoare pentru astfel de manifestări, bălăcăreala, hăhăiala şi prostul gust încă ameninţă libertatea de exprimare.

Deciziile iresponsabile de genul celei luate de justiţia Thailandeză nu pot fi luate decât în cazul unui stat autoritar nedemocratic sau în cazul unui exces de zel prost înţeles şi aplicat de executanţi fără creier. Paralela între ei şi noi este clară cu atât mai mult cu cât lipsa de discernământ moral este evidentă şi în cazul de mai sus dar şi în can-can-urile zilnice din politica românească.

Se pare că singurul lucru care face diferenţa între absurdul din Thailanda şi prostul gust din România este nivelul educaţiei populaţiei şi a toleranţei acesteia la nesimţire. Dacă lucrurile stau într-adevăr astfel, oare câte decenii ne trebuie pentru a deveni, precum concetăţenii noştri europeni, mai puţin toleranţi la nesimţire şi tupeu de neam-prost?

Concertul Madonna. Relatare din fundul curţii

august 27, 2009 • Martor şi tartor, Promo • Bilă

26 August 2009, orele 19:00, Piaţa Unirii. Oraşul pare uşor mai agitat decât de obicei. Pârâiaşe de oameni curg pe splaiul pietonal către punctul zero al momentului, Parcul Izvor. Tineri, vârstnici, români, străini, fani înfocaţi sau simpli curioşi, cu toţii convergem către locul unde are să se întâmple cel mai mediatizat eveniment al verii, concertul Madonna.

Din depărtare, un nor de fum pluteşte deasupra parcului în jurul căruia mulţimea de oameni dă rotocoale în căutarea căilor de acces. Trebuie să ne grăbim să intrăm, că o să fie prăpăd. Ne înscriem regulamentar la coadă, cu biletele la vedere, pentru a trece de filtrele de securitate de la intrare. Lumea aruncă sticlele cu apă, peturile de bere, sticluţele cu otravă, arbaletele, colecţia pirotehnică, totul. Intru pregătit pentru percheziţia corporală, scanarea cu raze X, ecografie, testul poligraf. Când colo, agentul de pază nici măcar nu s-a sinchisit să îmi observe prezenţa. Iar cazul meu nu a fost deloc unul singular. Aceeaşi trataţie a avut-o majoritatea. Aşadar, praful în aer, securitatea la pământ.

Pătruns în zona gazon B, prima senzaţie care m-a încercat a fost că sunt pe hipodrom. Atunci am realizat că norişorul de fum nu era de la mici. Forfota mulţimii deranjase praful celui mai chel parc din capitală. Lumea în schimb, destul de curăţică. Mulţi străini. Reprezentantele sexului frumos domină. Destul de multe cupluri. Ele extrem de nerăbdătoare, ei deja resemnaţi.

După o încercare eşuată de a ne încadra în mulţimea compactată perpendicular pe scenă, am ales într-un final un loc mai aerisit, mai respirabil, în spatele parcului, după puţinii dar, aşa cum aveau să se dovedească mai târziu, incomozii pomi. Aşadar, relatările cu privire la desfăşurarea scenică echivalează cu cele ale unui ins care a urmărit concertul de pe malul Dâmboviţei. Diferenţa ar fi că el nu a plătit 120 de lei şi nu s-a înghesuit pentru un pahar cu bere. Apropo de bere. Cele patru puncte (atâtea câte am numărat eu), în care s-au pus în vânzare berea şi toate celelalte, s-au dovedit a fi suficiente la număr şi bine aprovizionate. Asta cu toată că, înainte cu două ore de începerea concertului, după ce am văzut mulţimile de însetaţi dispuse claie peste grămadă în jurul surselor de băutură, m-a încercat acelaşi sentiment de sete acută de la Rolling Stones.

După a treia bere apar şi primele semne ce anunţau începerea concertului. Locul, strategic ales pentru a putea vedea ce se întâmplă pe scenă, se dovedeşte inutil. La primele acorduri, mulţimea a crescut brusc în înălţime, întinzându-şi gâturile precum mangustele pentru a surprinde momentul apariţiei divei pe scenă. Şi iat-o! Marea divă e doar o mogâldeaţă ce se agită precum o furnică pe marginea servantei. Dar nu-i nimic, sunt ecrane special amplasate pentru cei din spate. Însă ecranele, trei la număr – excluzându-l pe cel din spatele scenei, sunt mult prea mici şi foarte prost dispuse; parcă ar fi fost montate exclusiv pentru cei din faţă.

Dar să lăsăm vizualul şi să ne concentrăm pe partea sonoră. După aproape două ore petrecute în faţa mulţimii nedezlănţuite, pe lângă show-ul pe care cică l-ar fi făcut pe scenă, Madonna şi-a demonstrat ei şi ne-a demonstrat şi nouă un lucru incontestabil. Nu are voce! Nu are voce de live, nu are voce în general. Tonalitatea fluctuantă a vocii, dar şi ţipetele stridente şi distorsionate iscate din pieptul lucrat al divei, le concurau lejer pe cele ale unei gospodine cântând să-şi ţină de urât în timpul curăţeniei.

Singurele momente notabile în care publicul şi-a făcut auzită prezenţa au fost două la număr. Primul a fost momentul in memoriam Michael Jackson, care a atras după sine urale de simpatie, iar al doilea a venit în timp ce artista, acompaniată de o orchestră de romi, a susţinut un discurs în care a atras atenţia asupra problemelor rasiale ce vizau ţiganii din sud-estul Europei. Atunci, publicul a luat foc ca şi cum pigmentul său alb a fost ars cu ţigara.

După două ore de lălăială (sau încă două beri) s-a terminat şi mult prea aşteptatul concert. Fără urale, fără bis, fără regrete. Finalul m-a surprins pilit şi dezamăgit. Prea multă tevatură pentru un concert al unei regine la care cele mai percutante momente s-au consumat doar la amintirea regelui.

Câteva evenimente din Septembrie 2009

august 27, 2009 • Eveniment subteran, Promo • robert

A noua lună a anului aduce pentru publicul din România o serie de concerte și manifestări culturale care merită văzute, în funcție de preferințele fiecăruia. Am încercat să facem o selecție a acestora, în funcție de mediatizarea lor dar și a notorietății participanților pe scenă.

Așadar, începem cu Stufstock. A şaptea ediţie a festivalului GOLDEN STUFSTOCK, al carui sponsor principal este Golden Brau, va avea loc în 3, 4 şi 5 Septembrie, pe plaja din Vama Veche. Organizatorii au decis ca scena principală să fie din nou pe plajă. Împreună cu Baniciu & Kappl, pe această scenă vor urca: Zdob şi Zdub, Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Fanfara 10 Prăjini, Celelalte Cuvinte, Timpuri Noi, Mike Godoroja & Blue Spirit, Z.O.B, E.M.I.L., Luna Amară, Kumm, Urma, The Others, Rain District, Trooper, Snails, Deka Dens, Phenomenon, Les Elephants Bizares, The Amsterdams şi Vasilică (localnic). Iar pe scena secundară, de la Goblin ’n Gulag, vor cânta: Blood Print, EVO, Highlight Kenosis, Alternativ Quartet, Tep Zepi, Godmode, Propaganda, Hush, Nuage, Relative, The Mushroom Story, L’orchestre Roche. Intrarea va fi liberă, organizatorii sperând la o afluență mare de public.

Oarecum în paralel, chiar dacă are loc la București, în Parc Izvor, pe 4, 5 și 6 Septembrie se va desfășura Tuborg Green Fest 2009, avand cap de afiș, din punctul nostru de vedere, pe germanii de la Guano Apes. Va fi, deci, o competiție între sponsorul acestui eveniment și cel al festivalului din Vama Veche, mai ales că datele de desfășurare sunt cam aceleași iar intrarea este liberă la ambele. Programul de la Tuborg Green Fest 2009 este următorul:

Vineri 4 Septembrie, de la ora 16:00 (seara electro):
Sensor
Șuie Paparude
The Crystal Method
Chicane

Sâmbătă 5 Septembrie, (seara rock):
AB4
Zdob și Zdub
The Herbaliser
Guano Apes

Duminică 6 Septembrie (seara pop-rockului românesc):
Vița de Vie
Mandinga
Publika
Ștefan Bănică Jr. & Friends

Va exista și o zonă de Silent Disco, în serile de 4 și 5 Septembrie, primul DJ confirmat fiind Gojira.

Rămânem tot în București unde, pe data de 4 Septembrie 2009, Leonard Cohen revine cu un concert pe Stadionul Tineretului. Pretul biletelor este destul de piperat, respectiv 124 lei, 248 lei sau 399 lei, în funcție de zonă. Acest concert face parte din turneul World Tour 2009 și promovează albumul Live in London, lansat în luna martie a acestui an.

În zona underground vom putea urmări tot vineri, 4 Septembrie, de la ora 19:00, trupele L.O.S.T., Deadeye Dick, Redox & Kistvaen, formații care vor concerta pentru public în clubul Suburbia din capitală. Biletele vor putea fi achiziționate la intrarea clubului, prețul unui bilet fiind de numai 10 lei. Două beri, adică.

Tot în capitală, pe data de 12 Septembrie 2009, de la ora 21:00, trupa Aabsynthum va concerta la Apasu Bar din zona Regie. Biletele le puteți găsi la intrare, la un preț modic: 10 lei.

Pe 15 Septembrie 2009, ora 21:00, trupa Farfarello va cânta în The Silver Church din București. Trupa Farfarello a fost fondată în 1982 de către Mani Neumann, fostul violinist al formației Phoenix, alături de Ulli Brand. Prețul unui bilet de intrare costă 30 de lei, tichetele găsindu-se la intrarea în club.

Tot pe 15 septembrie 2009 dar într-un alt club din București, respectiv Club Control vor concerta cei de la Skinny Patrini, o trupă poloneză ce abordează un new wave/alternative/electro.

Vineri, 18 Septembrie 2009, clujenii de la Luna Amară vor concerta în Fire Club din București iar pe 20 Septembrie 2009, în Green Hours, timișorenii Nu&Apa Neagră vor da o reprezentație publicului bucureștean. Formația Nu&Apa Neagră a apărut în 2001, fiind un proiect pornit de către Sasha-Liviu Stoianovici și Alexandru Hegyesi. Proiectul este bazat mai ales pe improvizație și adună interesant următoarele instrumente: baglama-saz, cobza, fluiere, precum și sintetizatoare.

Duminică, pe 20 Septembrie, începând cu ora 20:00, trupa Evergrey va concerta la București în The Silver Church (urmând ca pe 24 Septembrie să fie prezenți și în Cluj-Napoca, la Irish Music Pub). În deschiderea concertului de la București vor cânta cei de la Thunderstorm iar la Cluj-Napoca va concerta trupa Chaos Wave.

Miercuri, 30 Septembrie 2009, la Sala Palatului din capitală debutează festivalul Folk Maraton, în acest an fiind, deci, prima ediție. Printre participanți sunt deja confirmate nume sonore ale genului: Zoia Alecu, Nicu Alifantis, Alexandru Andrieș, Mircea Baniciu, Marius Batu, Ducu Bertzi, Florin Chilian, Maria Ghiorghiu, Vasile Șeicaru, Emeric Set, Tatiana Stepa, Pavel Stratan, Mircea Vintilă sau Țapinarii. Gazda acestui spectacolul va fi actorul Dorel Vișan. Biletele costă între 60 și 120 de lei, în funcție de categorie.

Părăsim capitala și ne îndreptăm către centrul țării unde, la Brașov, se va desfășura a XVII-a ediție a Festivalului International de Muzică Cerbul de Aur 2009, între 2-7 Septembrie 2009. Cerbul de Aur, spun organizatorii, este al doilea festival ca importanță și mărime din Europa, după Eurovision. Reprezentanții României la Cerbul de Aur 2009 sunt: Jasmine, Nadine,The Marker.

Invitați să concerteze, din afara țării, sunt: Hot Chocolate, Steve Vai şi Tiziano Ferro. Pe aceeași scenă vor mai susţine recitaluri și trupe şi artişti români, respectiv: Sistem, Direcţia 5, Vama, Holograf şi Loredana.

Tot în zona Brașovului, în perioada 4-5 Septembrie, mai exact în Poiana Brasov la baza pârtiei Bradu, se va desfășura festivalul Rock Out Loud.

Programul festivalului îl găsiți mai jos:

Vineri, 4 Septembrie:
Byron
Fusion Core
Melting Carousel
Lotul Național de Hardcore

Sâmbătă, 5 Septembrie:
Vița De Vie
Deliver The God (fostul NERV)
Antourage
Celest

Intrarea este liberă, publicul urmând să aleagă, astfel, între acest eveniment, cel din Vama Veche sau cel din Parcul Izvor din București, toate fiind în același timp. Bună treabă.

Ne ducem un pic și la Cluj, unde, pe 8 Septembrie 2009, trupa Pro-Pain va concerta în clubul Irish& Music Pub, având în deschidere formația Guerillas. Acest concert face parte din turneului european de promovare a albumului No End In Sight. Tichetul de intrare costă 50 de lei.

Spor la alegeri!

Un cetăţean popă

august 27, 2009 • Jumătatea plină, Promo • motzoc

IPS_Teodosie Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Teodosie al Tomisului este, în sfârşit, anchetat pentru luare de mită şi instigare la fals intelectual. Această cercetare este iniţiată ca urmare a dezvăluirilor unui reporter “sub acoperire” de la România Liberă în urma cărora reiese că Înaltpreasfinţitul a cerut bani şi diverse cadouri pentru înscrierea reporterului la Facultatea de Teologie, fără ca acesta să aibă pregătirea necesară. Înaltpreasfinţitul acceptă această cercetare cu demnitate, ştiindu-se nevinovat, conform comunicatului Arhiepiscopiei Tomisului.

Această stare bruscă de demnitate a ÎPS Teodosie nu poate apărea, după mintea mea, decât în cazul a două situaţii. Fie ÎPS L-a regăsit pe Dumnezeu şi s-a dezis de lumesc, fie jocurile nu au fost încă jucate iar mâinile domniei sale sunt aproape curate. Deşi într-un stat democratic există prezumţia de nevinovăţie, nu pot să evit ceea ce pentru marea majoritate a constănţenilor era evident. ÎPS este cunoscut pentru legăturile strânse pe care le are cu lumea politică şi mai ales cu cea financiară. Se pare că nu este nevoie să îi dăm Cezarului ce este al lui, acest traseu financiar putând suferi modificări în funcţie de regiuni, în acest caz intermediarul fiind chiar ÎPS.

Ceea ce putem spune cu certitudine în acest caz – cert pentru opinia publică dar incert pentru braţul “lung” al legii – este că oricare dintre variantele de mai sus ar fi adevărate noi nu avem decât de câştigat. Astfel, dacă se va adeveri că ÎPS are mâinile curate şi conştiinţa uşoară, nu vom putea spune decât că mai avem în ţara asta cel puţin o instituţie pe care ne putem sprijini moral. Da, în cazul acesta am mai avea o speranţă că morala nu va dispare definitiv de pe aceste pământuri. În al doilea caz în care ÎPS L-a regăsit pe Dumnezeu şi prin el şi demnitatea proprie, nu putem decât să ne bucurăm, efectul re-preasfinţirii acestuia pogorându-se asupra noastră, a tuturor.

Acum, fiind cât se poate de serioşi, ce rol mai joacă Biserica în viaţa noastră programată? Ne doare în cur de mitele luate de ÎPS aşa cum ne doare şi de jocurile politice de fiecare zi. Arhiepiscopi, clerici, funcţionari sau politicieni – pe toţi îi privim cu aceeaşi ochi. Tentaţia este prea mare şi morala prea îngustă pentru a face ceea ce este corect. Partea bună este că nu prea ne pasă. Partea rea este evidentă.