Invazia binelui

476098132_0f1452350e_oTe trezeşti dimineaţa. Bodogăneşti şi înjuri în gând. Este 7 dimineaţa şi trebuie să îţi intri în pielea de uărcăr cuminte. Te speli, te brebeneşti şi pleci la mama naibii într-un cub anost şi uniform. Pe drum te confunzi cu restul dobitocilor cu capete plecate, feţe cârpite de somn şi grimase încremenite din ziua de ieri. Turma merge ceas. În micul infern personal de la job eşti rotiţa care serveşte sistemul şi de care acesta se poate descotorosi oricând. Importanţa ta este iluzorie şi întreţinută ca motivare exterioară. Nu valorezi nici cât o ceapă degerată iar cel care îţi spune altfel fie te pupă în cur fie, dacă ai ţâţe mari, vrea să te cunoască mai bine. Dacă îţi închipui că timbildingurile alea de rahat sunt o răsplată bine-meritată pentru efortul depus înseamnă că eşti bou şi nu înţelegi că sunt doar o altă metodă de manipulare a oligofrenilor corporatişti. Îi poţi spune responsabilizare dar nu este decât felul în care lanţurile se strâng mai tare si biciul sună mai dulce. Oricum ai da-o, căcatul pute la fel indiferent în ce este ambalat. Stai în cubul tău şi te gândeşti că nu îţi mai adie nici o idee prin minte. Vezi tabele, grafice, marketing şi vânzări. Noţiuni de rahat care altădată nu valorau pentru tine nici măcar cât pet-ul de Noroc. Toate astea îţi fac creierii ţăndări şi îţi acoperă încet creierii tâmpi. Sorescu, Hemingway, Eminescu, Steinbeck sau Steinhardt au dispărut într-o mare de rahat care pune stăpânire pe tine. Morisson sau Enescu au fost goniţi de putoare demult.

Lobotomizat, abia aştepţi să părăseşti haznaua cu imbecili pentru a încerca să îţi reaminteşti cine eşti. Limba ceasului arată ora visată şi, parcă pavlovian, toţi încep să mişune în speranţa regăsirii de sine. Cu sinele îngropat în rahat şi mintea funcţionând “corespunzător” nu îţi poţi aminti decât câteva evenimente simple care nu necesită efort în reproducerea lor. Singurele lucruri pe care ţi le reaminteşti ca reprezentându-te sunt condiţionate de presa zilnică şi discuţiile idioate de la muncă: shopping, bere, achitat facturi, pregătit masă, duş, futut programat. Ai uitat de statul în parc, de citit o carte, de mers la concert, teatru sau operă. Pavlov te îndeamnă să bei aceeaşi bere din fiecare seară, să cumperi aceleaşi prostii fără sens, să faci aceleaşi drumuri şi aceleaşi lucruri. Cu privirea tâmpă te întorci acasă. Viaţa ta de roboţel cuminte se revarsă din cubul puturos din clădirea din sticlă peste tot în viaţa ta, în ceea ce faci şi spui. Ai uitat cine eşti şi ce faci. Doar exişti.

Balkanic Zeppelin la Golden Stufstock

Așa cum a fost confirmat nu cu mult timp în urmă, festivalul Stufstock, ediția 2009, intră pe ultima sută de metri. Deși anunțat inițial că se va desfășura pe 4 și 5 Septembrie, iată că organizatorii au pregătit deja prima surpriză: pe data de 3 Septembrie va fi pusă în scenă o seară specială, o colaborare cu Mike Godoroja&Blue Spirit, respectiv proiectul BALKANIC ZEPPELIN, care îi va avea ca invitaţi pe Marius Mihalache şi Corneliu Stroe, alături de Dan Iliescu de la Timpuri Noi, Cezar Popescu, de la Viţa de Vie şi de grupul de muzică veche românească Trei Parale.

Citând din comunicatul de presă, „spectacolul este o propunere specială din partea acestor muzicieni extrem de speciali, care de-a lungul anilor au promovat jazz-ul şi blues-ul de fuziune. Plecând de la celebrul album Page/Plant, No Quarter, şi trecând prin esenţa de blues a anumitor piese din catalogul de aur al grupului Led Zeppelin, Mike Godoroja, colegii de la Blue Spirit, împreună cu Marius Mihalache, Corneliu Stroe, Dan Iliescu, Cezar Popescu şi Trei Parale vor prezenta o variantă extrem de etno electrică a experienţei pe care au avut-o împreună.”.

Pe aceeaşi scenă cu Balkanic Zeppelin, în deschidere, va urca trupa The Others, una dintre formațiile românești care au debutat la Stufstock în 2007 şi care crede într-un melanj de funk cu jazz, reggae şi rock psihedelic, peste care se pliază excepțional vocea feminină a Petrei Acker.

Așadar, seara de 3 Septembrie va fi pentru Golden Stufstock explorarea unei lumi muzicale, fermecată de elementele de blues și fuziune etno ale muzicii Zeppelin, chiar pe plaja din Vamă.

Să mâncăm bine!

cornerCând vizităm un orăşel nu prea vizitat şi cu resurse limitate pentru locuitorii săi, nu ne aşteptăm să descoperim cluburi/baruri/cafenele/restaurante prea bine reprezentate. Mă refer la faptul că ne-am aştepta ca servirea, sortimentul de băuturi/mâncăruri şi decorul unor astfel de locaţii ar lăsa de dorit şi cu siguranţă nu ar răspunde unor standarde fiţoase.

Ei bine, se pare că subsemnatul s-a înşelat în această privinţă. Nu mică mi-a fost mirarea când, în urma unei vizite în oraşul Făgăraş, am descoperit că provincia poate bate la poponeţ cu lejeritate fumurile capitalei. Este vorba despre restaurantul “The Corner” poziţionat foarte inspirat la etajul I al unui bloc în buricul Făgăraşului, cu vederea spre cetate. Faţada – vitrină dă către piaţa centrală a oraşului iar seara oferă o privelişte perfectă pentru a admira mersul încet al oraşului. Deşi intrarea în restaurantul propriu-zis este oarecum neobişnuită – practic o intrare într-un bloc – bunul simţ şi atenţia chelneriţelor te bine-dispun încă de la intrare. Acestea sunt completate de bunul-gust al decorului şi atenţia pentru frumos ale întregului restaurant. Amabilitatea este la ea acasă iar serviciile sunt ireproşabile. Într-adevăr se poate spune că beneficiezi de toată atenţia fără a ţi se sufla în ceafă iar recomandările privind meniul, deşi nu profi la cel mai înalt nivel, sunt de foarte mult bun simţ şi fără a fi susţinute cu insistenţă agasantă ca în alte localuri.

Deşi m-aş fi aşteptat ca restaurantul, în cazul în care ar fi fost descoperit în Bucureşti, să practice nişte preţuri piperate, am fost uimit să descopăr că preţurile sunt cel puţin rezonabile. Astfel, pentru o masă în două persoane am achitat 100 de lei. Bacşişul ţine de mâna fiecăruia, deşi trebuie să menţionez că am lăsat mai mult de clasicul 10% tocmai datorită serviciilor excelente şi prezenţei agreabile a chelneriţei. De asemenea, am observat că modul de raportare la client era generalizat, toţi angajaţii comportându-se ireproşabil.

Poate vă întrebaţi cu ce ne-am potolit foamea. Ei bine iată: ciorbiţă de văcuţă cu tot tacâmul (adică smântână, ardei, pâine de casă caldă, etc) – 2 porţii; pui cu lămâie şi miere garnisit cu piure; pui cu ciuperci în sos de vin alb cu anghinare and something (nu mai ştiu cum îi spune – specialitatea bucătarului din acea săptămână); salate de bureţi muraţi; o sticlă de vin alb demisec Sauvignon Blanc, Domeniile Segarcea, 2008. Muzica şi antrenul din partea casei. Deşi poate pare puţin, pentru un mâncău ca mine, porţiile au fost mai mult decât suficiente şi nu am mai putut răspunde afirmativ la recomandările de desert. De asemenea, trebuie să spun că bucătarul – să-i spunem Moise – a făcut minuni cu bucatele care ne-au amuţit pentru aproximativ 1 oră.

În încheiere, vă recomand ca – în cazul unei treceri prin Făgăraş – să nu rataţi această haltă pentru stomacul şi buna voastră dispoziţie. Recomand o vizită seara, în linişte şi cu oraşul la picioare. Adresa: Bdul Unirii, Bloc 1, mezanin, Făgăraş. Mai pe scurt, Centrul Civic Făgăraş, The Corner.

Viitorul goneşte bine

   Un număr ieşit la trecerea în revistă a ouălor lui Năstase, respectiv juniorul său, a bifat 142 km/h pe ecranele radarului unui echipaj de Poliţie aflat pe bulevardul Kiseleff din Bucureşti. Norocul, nu al imbecilului, a fost că nu s-a înregistrat niciun trup făcut cioburi. Regulamentar, poliţiştii au întocmit procesul verbal corespunzător şi i-au luat cu împrumut carnetul de conducere lui Năstase ăl mic.

   Aşa cum unii suspectau, incidentul nu a stârnit mari ecouri prin presă, în comparaţie cu găinăriile altor „beizadele” aflate la modă. Lăsând la o parte jetul de pişat pe care Năstase junior l-a trimis către lege, încălcând viteza permisă legal cu vreo 80 km/h, nu pot să nu remarc alte două aspecte încărcate din plin cu nesimţire. Primul este declaraţia făcută de mucos, respectiv că la baza zborului său prea aproape de pământ stăteau nişte paparazzi care încercau să-i tragă nişte cadre din mers. Păi, nu era mai simplu să oprească undeva pe dreapta şi să-i împuşte pe „nemernici”? În acest mod cu siguranţă nu ar fi deranjat pe nimeni, declara omul că era în legitimă apărare iar tătticul scutea nişte eforturi de intervenţie. Al doilea aspect al cruntei băgări de pulă în lege şi în orice barieră care vine în calea relaxării neuronilor băiatului a fost faptul că a depus contestaţie la Judecătoria Sectorului 1, împotriva procesului verbal întocmit de poliţişti. Poliţişti care, făcând o paranteză, or să şi-o fure mai încolo pentru tupeul de a-l fi sancţionat pe kinder. Ca atare, deşi este mai clar decât lumina verde a semaforului că domnişorul a încălcat prevederile codului rutier, fiind pedepsit regulamentar, băiatul face contestaţie, tată, poate magistraţii vor ajunge la concluzia că sancţiunea primită nu a fost corectă şi nu a respectat procedura. Ceea ce, până la urmă, nu ar fi anormal într-o ţară populată de giboni şi târfe.

   Un caz revoltător şi trist, în condiţiile în care tupeul celor ca acest individ ar rămâne nepedepsit şi chiar ar continua să se reproducă. Fiecare zi întăreşte convingerea că România are o clasă politică putredă iar dorinţa de dispariţie a acesteia devine din ce în ce mai puternică. Frustrant este, însă, că după dispariţia ei vor urma progeniturile care acum sunt la stadiul de păpat banii lu’ tata. Şi atunci să te ţii…

Criză şi idei

Ţrrr!

-Da, da…

-Băh, hai că eşti simpatic!

-Hi, hi, mulţumesc!

-Taci, Boc! Ia zi, tu eşti în criză?

-Da, de cele mai multe ori de timp. Şi uneori sunt în criză de idei.

-Băh, eşti prost! În criză de idei eşti tot timpul!

-Vă rog…

-Băh, tu nu ai idei! Cine îţi dă ţie ideile?

-Păi…

-Io, băh, Boc, io sunt ăla!

-E, nu…

-Cum, nu? Tu nu ai idei! Eşti idiot da’ nu ai idei.

-Ba am!

-Ba nu!

-Ba da!

-Ba nu!

-Boc, te pleznesc!

-Bine, aveţi dreptate…

-Hă, hă, ce-mi place de tine! Deci eu am idei, nu?

-Da, da, aveţi…

-Boc, mai cu forţă! Iar n-ai mâncat?

-Da, aveţi idei!

-Aha! Ai mâncat…Băh, da’ sincer, ai băut şi tu ceva?

-Da, normal. Am băut un freş de portocale şi o apă plată, dacă vă interesează.

-Băh, nu mă interesează. Eu mă refeream să bei ceva serios, băh, nu prostii! De aia nu ai idei, băh, Boc!

-Bine că ai tu…

-Ce zici, Boc?

-Nimic, tuşeam…

-Boc, te joci cu elefănţelu! Hă, hă, hă, ce-am zis-o şi pe asta!

-Da, da…

-Auzi, da’ ideile mele sunt bune?

-Păi…

-Normal că sunt bune! Mai stai să te gândeşti? N-o ştii pe aia cu ideile?

-Nu.

-Prost să fii, noroc să ai, hă, hă, hă, ce-mi place!

-Păi, unde-s ideile?

-Ce idei?

-Păi, aţi spus că e o poantă cu ideile…Şi nu e. E cu prostu’.

-Prost eşti tu, băh, Boc. Asta nu era o poantă. Te întrebam dacă le ştii cu ideile. Dar văd că nu le ştii. Şi nici nu bei. Nu-mi eşti simpatic.

-Eh, cum n-am idei? Cine a făcut programul anti-criză? Credeţi că fără idei nu-l făceam?

-L-a făcut Videanu, băh, cu prostănacii. Tu n-ai făcut nimic.

-Ba da!

-Ba nu!

-Ba da!

-Boc, ai făcut ceva fără să-mi spui?

-Nu, aşa e…Nu l-am făcut eu planul…

-Vezi, băh, Boc…Aşa îmi place de tine. Hai, că dacă eşti cuminte, te scot afară să ne jucăm de-a vaporul.

-Da, da, când, cum?

-Când vreau eu. Să-mi treacă setea asta un pic..Eu o să fiu căpitanul…

-Şi eu pot să fiu marinar? Am costum, să ştitţi. Îl am din clasa a patra!

-Boc, tu o să fii sticla de şampanie, când o să lansez vaporul la apă, hă, hă, hă! Că eşti mic şi bondoc, ca o sticlă!

-Vă rog….

-Hă, hă, hă, şi Udrea o să fie cucoana aia care aruncă cu sticla în vapor! Hă, hă, nu mai pot…Şi apoi eu o să plec cu ea în larg, să mai bem ceva şi tu o să rămâi să te scurgi pe jos, hă, hă, hă!

-Eh, nu…

-Ba da, Boc! Hă, hă, şi o să râdă Geoană de tine, o să-ţi spună că te-ai pişat pe tine, hă, hă!

-Ba nu!

-Ba da, Boc! Hă, hă, auzi, să râdă Geoană de tine! Şi Videanu o să arunce cu pietre în tine! Hă, hă, nu mai pot…

-Eh, atunci nu mă mai joc, na!

-Treaba ta, Boc, tot fără idei rămâi, băh! Hă, hă, nu mai pot, mă duc s-o sun pe Udrea să-i spun, hă, hă!

Clanc!

Editors, muzică din Regat

   Aseară s-a petrecut la Teatrul de Vară Herăstrău concertul Editors Bucureşti 2009, un eveniment care merita o promovare mai bună şi care a fost bifat de o audienţă de maxim 1500 spectatori, în ciuda biletului oarecum ieftin (numai 85 de lei). Cert este că cei prezenţi fac parte din categoria celor „dedicaţi” fenomenului şi trupei în sine. Editors, o formaţie  apărută de câţiva ani  în rândul trupelor din noul val de indie-rock, formată în Birmingham şi purtând diverse nume până la forma finală, a susţinut o reprezentaţie peste medie, arătând că Marea Britanie este o sursă infinită de stiluri şi muzicieni, presa din Regat punându-le titulatura de a doua trupă din cele mai influente privind stilul indie (după cei de la Arctic Monkeys). De acolo de unde vin ei au demonstrat deja destule cu cele două albume scoase până acum, primind numai critici pozitive şi reuşind să vândă milioane de copii. Având un sound apropiat de U2, pe alocuri, Interpol şi Joy Division, pe alte locuri, au fost definiţi cu un stil dark indie rock deosebit, având din plin susţinere şi din partea vocalului Tom Smith, incomparabil ca voce.

   În ciuda faptului că ostilităţile trebuiau demarate la ora 19.00, aşa cum au anunţat organizatorii pe bilete, programul nu a fost nici pe departe respectat. În deschidere erau aşteptaţi cei de la AB4, prezenţi cu două zile înainte la Festivalul Sziget, în Ungaria. Deschiderea a fost ţinută, până la urmă, de un DJ care asigura, oricum, fundalul sonor de umplutură (excelent, de altfel) şi care a anunţat publicul că, din păcate, cei de la AB4 nu vor putea cânta, zborul acestora de la Budapesta fiind „cancelat”. În fine, gura lumii zvonea că aceştia  fuseseră reţinuţi un pic de poliţia ungară. Fiecare crede ce vrea. Una peste alta, se făcu ora 20.00, se făcu ora 21.00 iar britanicii nu-şi mai făceau apariţia, iritând pe alocuri mulţimea dornică să-i vadă. Mulţime formată, în general, de sexul frumos (la propriu) şi cu o medie de vârstă joasă, aşa cum era de aşteptat. Foarte haios a fost un puştiulică aflat chiar în primul rând şi care a fredonat majoritatea melodiilor din playlist-ul maestrului de sunet de dinaintea concertului, şi care mai apoi, în timpul concertului, a trăit la intensitate maximă muzica celor de la Editors. Ca de altfel toţi cei prezenţi.

   Revenind la spectacolul britanicilor, început în cele din urmă în jurul orei 21.20, liniile de bază îl pot încadra într-unul reuşit, atât prin conţinutul valoric cât şi prin suportul tehnic. Un concert care demonstrează că un sunet dat nu foarte tare dar plin de claritate poate pune în valoare veleităţile celor de pe scenă. Care, în cazul celor de la Editors, nu sunt puţine. Piesele cântate au fost de pe ambele albume scoase deja dar, în premieră, am putut auzi şi piesa Papillon, inclusă pe viitorul album, In this light and on this evening, preconizat a fi lansat în toamna acestui an. Stilul acestora, plin de armonie şi sunete rezonând cu stările interioare ale audienţei, susţinute de timbrul vocal aparte al vocalului Smith au creeat o atmosferă incredibilă şi originală. Jocul de scenă al lui Tom Smith, exagerat poate pe anumite locuri, multivalenţa instrumentală a celorlalţi membri din trupă (Chris Urbanowicz-chitară, synth, Russell Leetch-bass, synth, back vocal, Ed Lay-tobe, percuţie, back vocal), riff-urile ţipătoare, încărcate de emoţie, melancolice pe alocuri, furioase pe alte locuri, sunetele perfect potrivite ieşite din pian şi synth-uri, precum şi nota de original a fiecărei piese sau a stilului în sine Editors au ţinut întreaga mulţime conectată sută la sută la acest concert, singurul regret fiind că reprezentaţia s-a terminat după o oră şi aproape jumătate. Un final de week-end fericit pentru cei prezenţi acolo şi sursă de vise colorate pentru noaptea care a urmat.

   Cum spuneam, cei aproape 1500 de fani prezenţi la Teatrul de Vară Herăstrău s-au bucurat de un concert reuşit, emoţionant şi încărcat de muzică excelentă. Pentru cei care l-au ratat, ar bine data viitoare să fie pe fază. Celorlalţi, le recomandăm să-şi treacă în playlist muzica trupei Editors pentru că merită.

Horoscopul săptămânii 17-23 august 2009

Vara se apropie de finalizare precum un începător în arta amorului, cuprins de erotismul unei fete cu mai multe găuri decât capacele de canal. Având Venus (muntele) retrograd în Laura Andreşan, săptămâna aceasta este plină de reuşite pentru fiecare zodie în parte, din păcate seria pozitivă fiind limitată doar la amărâţii din Monte Carlo.

Peşti. Dimineaţa zilei de luni vă va aduce încă o hârcă în gât. Regretul că duminică seara, beat fiind, aţi agasat cireada de gâşte din Cişmigiu, fără nicio finalizare concretă pe ciocul vreuneia, o să vă urmărească până joi când veţi încerca din nou, de data aceasta având o altă abordare, meiul de la papagalul dumneavoastră. Veţi reuşi iar până sâmbătă o să scăpaţi şi de penele prinse în prepuţ.

Berbec. Marţi veţi avea un accident de maşină. Nu vă speriaţi, nu o să aveţi decât un cucui poziţionat excelent în centrul frunţii precum un maestru budist. Va trebui să explicaţi poliţiştilor de ce aţi furat şi condus o maşină de gunoi pe bulevardul Unirii, părăsind-o apoi în holul blocului fostului/ei iubit/e. O să fie o declaraţie lungă ţinând cont de faptul că sunteţi în comă alcoolică.

Taur. Aveţi  şansa de a câştiga la loto. Păcat că nu aveţi bani să mergeţi până în Bangladesh să puneţi un bilet, căci acolo este cel mai probabil să deveniţi bogat în urma loteriei. În rest, nimic nou în astrograma dumneavoastră, poate doar o uşoară creştere a numărului deja mare de autosatisfacere zilnică. Să sperăm că nu orbiţi.

Gemeni. Unde sunt doi puterea creşte, în cazul dumneavoastră unde sunt doi boi, vacile pleacă la taur. Măcar vă relaxaţi în deltă: dumneavoastră, primarul şi tânţarul. Aveţi grijă cu băutura, s-ar putea să vă întoarceţi crăcănat din vacanţă, la ţară dragostea fiind oarbă.

Rac. Săptămâna aceasta vă veţi relaxa prin… muncă. Ascultând sfaturile bătrânului ciung omniprezent la cârciuma dintre blocuri, conform căruia munca înnobilează fraierul, vă dedicaţi total corporaţiei. Vă pierdeţi iubita, prietenii, maşina şi porcuşorul de Guineea, dar măcar aţi ajutat firma cum aţi putut mai bine. Într-un final vă veţi da demisia, nemaisuportând faptul că sunteţi supervisor de wc-uri.

Leu. Felicitări, miercuri iubita vă va suna şi vă va anunţa că o să fiţi tătic. Este însărcinată în două luni şi se va întoarce în ţară după ce a fost consultant financiar patru luni în Spania. Veţi obţine un credit la bancă, veţi cumpăra, pe numele soţiei evident, un apartament în Victoriei. Să vă trăiască!

Fecioară. Miercuri plănuiţi o escapadă nocturnă, finalizată cu mici, bere şi două domnişoare mai uşoare în pădure la Băneasa. Aici, total întâmplător, după un copac la un şuşu inevitabil, vă veţi întâlni cu tatăl dumneavoastră, venit şi el alături de vecina de la etajul trei să observe fauna diversificată în miez de noapte.

Balanţă. Ajuns acasă de la serviciu vă veţi surprinde soţia alături de instalator, administrator şi fratele dumneavoastră la un texas hold’em. Îi salutaţi, vă scuzaţi că nu mai puteţi rămâne şi mergeţi fericit să vă culcaţi, însă nu puteţi adormi din cauza unui ţipăt sacadat. Vă gândiţi că o fi de deasupra şi într-un final aţipiţi. De dimineaţă vă treziţi cu instalatorul sforăind lângă dumneavoastră în chiloţi. Daţi să vă ridicaţi, însă simţiţi o anumită jenă în partea dorsală. Vă rugaţi să aveţi hemoroizi.

Scorpion. Participaţi la concursul anual de halit momiţe de curcan. Îl câştigaţi detaşat, însă rămâneţi cu un gust amar când realizaţi că respectivul concurs s-a realizat într-un centru de ecarisaj. Vineri începeţi să aveţi din ce în ce mai multe ticuri: vă scărpinaţi cu piciorul drept pe ceafă, lătraţi mai răguşit şi, din fericire, puteţi să vă lingeţi şi între picioare.

Săgetător. În urma incidentului produs sâmbătă, soldat cu moartea a patruzeci şi trei de minoritari, începeţi să aveţi halucinaţii în care este prezent un nene luminos care vă spune că nu este vina dumneavoastră că vi s-a descărcat accidental mitraliera, cu încărcător dublu şi piedică împotriva blocării cartuşului pe ţeavă, tocmai în momentul în care treceaţi pe lângă o nuntă desfăşurată între blocuri.

Capricorn.  Vă anunţaţi iubitul că plecaţi la shopping, fiind sezonul reducerilor. Alături de cele mai bune prietene vă pozitionaţi cortul fix în centrul unui mall din Viena. Gura cortului este orientată către intrarea la H&M în speranţa că le veţi lua faţa nenorocitelor care dau buluc în magazin. Seara, după o zi plină de probat rochiţe, pantofi şi bile anale, aprindeţi un foc de tabără şi savuraţi un joint alături de un Campari Orange. Vă bârfiţi iubiţii, aşa, între prietene, fiind conştiente de faptul că nu aţi lăsa pe nicio curvă dintre ele să se aproprie de bărbatul dumneavoastră. Pantofii şi bărbaţii sunt două lucruri diferite şi din punctul dumneavoastră de vedere.

Vărsător. Săptămâna aceasta va fi un fiasco total pentru vărsători. Daţi afară de la muncă, găsesc maşina spartă în parcare, moment în care observă că iese fum pe geamul de la balcon. Nemaiavând nimic de făcut, încep să bea, dormind pe la prieteni, distrugându-le şi acestora familia. Cel mai ghinionist dintre vărsători va candida la preşedenţie, în urma unui pariu pierdut, şi va deveni cel mai mare în stat pentru următorii cinci ani. Başca, va şi cheli.

Banii aduc întrebări

Cred că oricare dintre reprezentanţii populaţiei humanoide şi-a pus problema distribuţiei cheltuielilor în cazul în care s-ar trezi brusc în posesia unui morman de bănet, suficient să rezolve destule fantezii născute în momentele de activitate intensă ale imaginaţiei. Din acest punct de vedere nu mă deosebesc faţă de turmă. Ca atare, mi-am pus şi eu întrebarea: ce aş face dacă aş câştiga deodată extrem de mulţi bani?

Încerc să sar peste partea cu zece case, șapte mașini sau cinșpe iahturi pentru că aceste chestiuni nu-mi satisfac scremetele neuronilor. Deşi de multe ori mă gândesc la faptul că lista investiţiilor va fi una scurtă, cu atât mai mult îmi dau seama că aceasta este, de fapt, una lungă. Și plină de mărunțișuri. Oare ce aș face prima dată? Habar nu am…Aş putea să-mi dau demisia, lăsându-le şefilor şi colegilor „simpatici” nişte amintiri „de neuitat”. Răutate? Poate. Ori aş încerca un concediu prin nişte locaţii pe care nici în poze nu îndrăzneam să le privesc. Le-aș asigura tuturor celor dragi un trai mai mult decât decent și am petrece restul de timp împreună. Clișeu? Nu știu…Sau, poate, aș desface o bere și m-aș întreba ce dracu’ fac acum, cu doldora de bănet? S-ar schimba sistemul de valori personal? Oare aș mai fi dispus să ajut oameni pe care doream să-i ajut dacă aș fi devenit bogat? Până la urmă, este greu să faci față unei averi apărute brusc? Mă întreb, în cazul în care mă va lovi, să știu ce să fac. Alții ce ar face?

Eu, când o să am bani mulţi, o să-mi fac o casă mare, cu un teren de fotbal, cu un teren de tenis, cu un teren de baschet şi cu un teren de vânzare.

Porno în şase trepte

sexybraileancaExistă o specie de masculi care înclină să creadă că o femelă nu este completă dacă nu ştie să o bage şi să o scoată din viteze. Extrapolând, putem deduce că o starletă porno care nu deţine carnet auto sau care conduce un autovehicul cu cutie automată este doar o diletantă. Vorba aia, dacă nu o simţi cum se înfige atunci când o bagi într-o treaptă superioară, nu faci nimic.

Florina Mihăilă, pe numele de aşternut Sexy-Brăileanca, a ajuns să creadă cele spuse mai sus. Aşa se face că blonda s-a dat jos din pat şi şi-a tras cât ai zice AAAH, OOOH permisul de conducere. A adunat 24 de puncte la sală (tot atâtea câte puncte negre i-au mai rămas în total pe fese după ultima şedinţă la salonul de înfrumuseţare forţată), iar la traseu s-a prezentat impecabil. Adevărul că dacă nici la traseu nu ar fi fost la înălţime, chiar aveam de a face cu o inadvertenţă. Presupun că sunt destui tirişti care şi-au înfipt steagul în muntele lui Venus, după ce au escaladat-o în spatele cabinei. În fine, asta oricum nu e treaba noastră. Ce-a fost, a fost. Importat e ce-o să fie. Şi ce-o să fie ne-a ciripit în continuare chiar păsărica cu pricina. Aşadar, acum că l-a posedat şi pe carnetul auto, visul ei este să-şi tragă şi o maşină sport şi să facă furori în trafic conducând dezbrăcată.

Ambiţioasă rău duduiţa. De ce tocmai dezbrăcată? Simplu: pentru că aşa se simte ea mult mai bine la volan. După ce proaspăta postură de şoferiţă a surprins-o costumându-se în mai toate ipostazele unei femei uşoare, atât de uşoară încât dacă nu ar fi purtat centura de siguranţă ar fi plutit ca un balon cu heliu prin interiorul maşinii, şi-a dat ea seama că atunci când este la volan, cel mai în largul ei se simte complet dezbrăcată. Ia mult mai uşor pedalele la laba piciorului şi nici nu se pătează pe bluziţă atunci când serveşte şampania din sticlă, vorba bancului. Sau cine ştie cum o fi ajuns ea la concluzia asta… Poate o fi făcut şcoala de şoferi pe un bolid cu scaunele tapiţerie cu piele de penis de elefant şi i-a plăcut senzaţia de trompă ce a încercat-o pe sub fund.

Până una alta, se pare că până la achiziţionarea maşinii sport mai are mulţi centimetri de parcurs. După cum reiese din poza de mai sus, poză extrasă din tolba plină cu ţâţe a libertăţii.ro, tânăra încă îşi expune nuditatea înfiptă cu curul în tapiţeria încinsă a unei dacii pe gaz, cu cutie în patru trepte.

Impozit fără număr, fără număr

Am aflat de curând că statul doreşte să se pună pe impozitat veniturile maneliştilor sau, mă rog, artiştilor care cântă pe la nunţi, botezuri, zile de naştere, înmormântări sau alte ocazii cu antren şi voie bună. Şi care nu cântă oricum, ci călare pe grămezi de bancnote şi înconjuraţi de alţi cetăţeni plătitori de taxe şi care pun umărul la dezvoltarea economiei. Bineînţeles, mulţi dintre ei sunt încasatori de taxe şi sprijină doar economia subterană. Pe lângă aceştia, ar trebui impozitaţi şi domnii sau doamnele cu puternice veleităţi astrologice, buni prieteni cu viitorul ascuns în cărţile de Tarot sau în globurile de sticlă. O măsură, în teorie, de bun simţ şi care ar fi trebuit să fie aplicată de ani buni de zile.

Problema pe care mi-o pun este cum se va întâmpla acest lucru? Adică, cine se va ocupa de colectarea acestor impozite şi în ce mod? Doar să afirmi că acest lucru se va întâmpla dar să nu ştii cum şi în ce fel va fi controlat, înseamnă, de fapt, declaraţii aruncate către alegători şi pumni bătuţi în piept de ochii lumii. Să luăm de exemplu, nunta unui discriminat X cu discriminata Y. Luându-ne după aşa-zisa tradiţie a poporului nomad şi nevinovat, la masa şi dansul de după ceremonia religioasă (sau chiar în timpul acesteia, poate) se consumă destulă hârtie sub formă de bancnote, care zboară înspre artistul sau artiştii care întreţin fondul sonor sub forma unor sunete cu iz oriental şi versuri pline de „duşmani”, „bani”, „din partea”, „să moară”, „să trăieşte”, etc. Fiscul se aşteaptă  ca prestatarii serviciilor de acest fel să vină să declare câştigurile iar apoi să verse birul la stat. Cum? Toţi menestreii implicaţi în fenomen vor avea firme, PFA-uri, societăşi comerciale? La nuntă cum vor face? Or să taie chitanţe fiecărui „donator” de caşcaval şi apoi le vor înregistra în contabilitatea proprie? Nu văd altă posibilitate…

Sunt convins că multă lume se cruceşte urmărind diverse festivităţi de genul celor descrise mai sus, în care grandomania şi prostul gust epatează prin fiecare por al pieilor non-caucaziene (acesta este un exemplu întâmplător, desigur) şi unde diverşi participanţi îndeasă bancnotă după bancnotă în buzunarele, ochii, gurile sau cururile celor care lălăie ceva la un microfon. Bani neimpozitaţi până acum (şi de acum înainte, sunt convins) şi care generează găuri negre într-o economie oricum şubredă. Poate proporţiile acestor pierderi nu sunt atât de mari aşa cum le văd unii dar cu siguranţă ele se găsesc în taxele şi impozitele pe care statul le recuperează de la cetăţenii cu activităţi real folositoare comunităţii.

Din punctul meu de vedere este foarte greu de aplicat o măsură de genul celei amintite mai sus. Şi asta nu pentru că nu există pârghii de control şi de acţiune ci pentru că legăturile între ăştia şi ăia sunt mult mai profunde şi au implicaţii mult mai grave decât vede ţaţa Leana la televizor şi în ziar. Iar în o sută de ani am o presimţire că raportul de forţe se va inversa.