Dinamo Bucureşti-Coreea de Nord, simplu şi la obiect

• Aberația de intelect, Promo •

   Echipa de fotbal Dinamo Bucureşti, aflată într-un stagiu de pregătire prin ţări mai calde, munceşte din greu pentru a face faţă puternicului campionat din România şi pentru a încerca să câştige mult-râvnitul trofeu de campioană a României la fotbal (fascinant!). Drept urmare, adversarii aleşi au fost de calibru, forţându-i pe dinamoviştii jucători să-şi dea sufletul pe teren. Una din echipele cu care Dinamo a jucat a fost puternica naţională a Coreei de Nord, pe care echipa bucureşteană a învins-o cu 2 la 1.

   Corespondentul pe teme de război al Revistei Cioburi a fost prezent într-un tranşeu aflat nu departe de teren şi a reuşit să ne trimită minuta partidei:

 

Min.1: Arbitrul fluieră începerea meciului. Jucătorii nord-coreeni se aruncă la pământ şi încep cu cinci serii de flotări, trei de abdomene şi zece de genoflexiuni. Pulhac vomită în spatele porţii. De emoţie.

Min. 6: Intră pe teren aproape toată echipa dinamovistă, aşezându-se în formula tactică dictată de Cristi Borcea de pe margine. Un moment bun de a-l aştepta şi pe portarul Dolha, mai ales că adversarii încă nu s-au hotărât ce jucători să poarte cele numai 11 perechi de adidaşi disponibile.

Min. 10: Începe partida cu adevărat. Niculescu are o pătrundere în forţă în careul advers dar cedează mingea jucătorilor coreeni care implorau un bol de orez. Vasile Turcu varsă o lacrimă şi se hotărăşte să-i mărească prima de joc.

Min. 14: Niculescu le aruncăn nişte bănuţi în careu jucătorilor adverşi dar, dându-şi seama că a aruncat şi desfăcătorul de bere, se aruncă după el. Arbitrul dictează penalty şi Dinamo deschide scorul. Turcu plânge în hohote.

Min. 16: Nord-coreenii îşi dau seama că pe partea lui Pulhac, încă vizibil emoţionat, este o pâine de mâncat şi, drept urmare, se hotărăsc să se apuce de înfulecat.

Min. 25: Borcea negociază cu antrenorul Coreei de Nord preluarea echipei Dinamo, mulţumit de tactica adoptată de acesta. Jucătorii asiatici încă mai caută pâinea în zona lui Pulhac. Pulhac încă vomită.

Min. 31: Jocul se echilibrează, mai ales că, simţind mirosul de shaorma de la toneta de lângă băncile de rezervă, coreenii capătă energie şi reuşesc să dea în minge cu forţă, pasele acestora atingând chiar şi doi metri!

Min. 40: Dinamo atacă furtunos, după un schimb inteligent de pase între Ţălnar şi arbitrul de tuşă, în timp ce Andrei Cristea aleargă precum rapidul de Iaşi printre gropile săpate în careu de fundaşii coreeni. Borcea nu s-a înţeles cu antrenorul Coreei de Nord şi îl felicită pe Turcu pentru că l-a sfătuit să-l păstreze pe Ţălnar.

Min. 45: Arbitrul fluieră finalul de repriză. Asiaticii se aruncă în gropile săpate în careu, unde au descoperit apă. Pulhac cere un pahar de limonadă şi o aspirină.

 

   Între timp, la pauză, Cristi Borcea a pornit negocierile cu patronul unui club local din Antalya, pentru a vinde la pachet fundaşii dinamovişti+Bentley second hand (un singur proprietar, Vasile Turcu)+drepturile de televizare ale tuturor amicalelor lui Dinamo. Cu suma obţinută, acţionarul dinamovist speră să cumpere un fundaş brazilian de mare valoare, pe care a pus ochii într-o vacanţă petrecută în Dubai, jucătorul fiind în acel moment angajat al serviciului de hamali pus la dispoziţie de hotel.

   Dar iată cum s-au petrecut faptele în cea de-a doua parte a jocului:

 

Min.46: Arbitrul fluieră startul reprizei. Coreenii încep iarăşi cu o scurtă serie de exerciţii tactice (flotări, genoflexiuni, abdomene). Echipa dinamovistă este în întregime pe teren deoarece la pauză n-au reuşit să mai ajungă la vestiare.

Min 51: Se observă o îmbunătăţire în jocul echipei Dinamo, mai ales după ce un puşti de pe margine, „rugat” de Pulhac, a schimbat repede sticlele de apă cu alte sticle, un pic mai înţepătoare la miros.

Min. 60: Vasile Turcu nu înţelege de ce un grup de turci îmbrăcaţi mai bine ca el îl întreabă de maşină. Cristi Borcea dispare subit la toaletă.

Min. 68: Jucătorii nord-coreeni efectuează prima schimbare, în urma leşinului unui coleg de-al lor. Perechea de adidaşi purtată de acesta este trimisă ca omagiu familiei defunctului.

Min. 75: Bucuroşi că au reuşit să înscrie, asiaticii închină un omagiu lui Kim Ir-sen, primul jucător al naţiunii, vărsând singura sticlă de apă potabilă de pe banca de rezerve într-una din gropile din careu. Pulhac, vizibil emoţionat de gestul acestora, îşi donează şi el apa. Oricum, era seară şi nu prea îi trebuia.

Min. 86: Cristi Borcea părăseşte cantonamentul, văzând că Vasile Turcu se ceartă cu un alt turc, venit să-i ia maşina. Din păcate, niciunul dintre ei nu vorbeşte limba română.

Min. 90: Arbitrul fluieră finalul de meci. Nu, jucătorii nord-coreeni nu se aruncă în gropi. Dimpotrivă, o iau în pas de marş către aeroport, unde îi aşteaptă cu drag un avion militar. Dinamoviştii plâng de bucurie că s-a terminat meciul şi că au învins o echipă de Mondial. Ţălnar e convins că nu are nevoie de alţi jucători, cei din lotul actual putând face cu brio în campionat. Este necesar, însă, un psiholog pentru Pulhac, copleşit din ce în ce mai des de emoţii. Cornel Dinu termină de scris încă un roman, „Dinamo Bucureşti-Coreea de Nord, de la capitalismul forţat al urmaşilor lui Traian sodomizaţi de doctrina marxist-leninistă până la căpeteniile regatului Gojoseon subjugaţi de regimul Kim Ir-sen. Confruntarea din Antalya.”

 

Am preluat legătura. Legătura de ceapă.

Culisele demiterii lui Bergodi de la Steaua. Harta cronologică a evenimentelor.

• Aberația de intelect, Promo •

Joi, 17 septembrie 2009, Stadionul Ghencea, Bucureşti, România.
21:30 – Jucătorii celor două echipe se încălzesc frenetic. Prezent în loja oficială, George Becali îl felicită telefonic pe Barroso. Tribunele aşteaptă goale începerea jocului.
21:34 – După ce a scăpat o minge printre picioare, Zapata are un schimb de amabilităţi cu jucătorul moldovean Da Costa care îl cataloghează drept ţigan crăcănat. Zapata ripostează şi îl face pe brazilian, rus împuţit.
21:37 – După ce a terminat convorbirea cu Barroso, Gigi Becali îl sună pe Cristiano Bergodi pentru a-i da noi indicaţii tehnice. Telefonul italianului este închis. După mai multe încercări eşuate, Becali îl sună pe Cristi Borcea să-l întrebe scorul din meciul cu Dinamo. Borcea e în culmea fericirii. Invidios, Becali închide.
21:41 – Bănel Nicoliţă a încheiat cea de-a două suta tură de teren. Arbitrul de rezervă le cere oficialilor stelişti să traseze din nou tuşele de margine. Telefonul lui Bergodi rămâne închis.
21:47 – Bergodi îi cheamă pe jucătorii stelişti pentru ultimele indicaţii. Becali agită mâinile şi strigă cât îl ţin plămânii la italian să îşi deschidă telefonul. Bergodi face semne către tribune şi îi dă de înţeles că nu îl aude. Bănel cere permisiunea să mai facă încă şase ture pentru a-şi încheia încălzirea.
21:59 – Cele două echipe aşteaptă ieşirea de la vestiare. Becali trimite un acolit să îi ceară antrenorului să-şi deschidă telefonul mobil că altfel o face de oaie.
22:05 – Arbitrul de centru fluieră debutul partidei. Patronul stelist a sesizat deja hibe în jocul echipei sale. Din cauza crampoanelor tocite de la atâta alergat, Bănel face prima alunecare.
22:11 – Bergodi zbiară de pe marginea terenului dând indicaţii jucătorilor. Becali are senzaţia că ecoul îl vorbeşte pe la spate.
22:19 – Becali ţipă la Sudu cerându-i să fie mai agresiv. Concentrat la joc, Surdu se face că nu îl aude. Becali se pierde cu firea.
22:26 – Italianul le cere jucătorilor mai multă determinare. Pe aripa dreaptă, departe de fază, Bănel Nicoliţă se ia la întrecere cu două care romane, alegorice.
22:31 – Becali primeşte un telefon. Nu, nu este Barroso, este Borcea care radiază de fericire. Îi spune lui Gigi că a început să se simtă mâna unui antrenor italian la echipă. Becali îi comunică hai sictir şi trânteşte nervos telefonul.
22:32 – Becali trânteşte pentru a doua oară telefonul mobil. Aparatul rezistă.
22:42 – Neputincios, Becali apelează la o soluţie de rezervă. Se roagă ca în seara cu bucluc Dumnezeu să fie român. Brusc, realizează aspectul echivoc al cererii şi revine cu o a doua variantă: îl roagă pe Dumnezeu să nu fie moldovean.
22:48 – Becali aşteaptă spumegând intrarea la pauză pentru a putea interveni şi a salva ce se mai poate salva din joc. Arbitrul de centru nu îşi găseşte carneţelul. Se uită suspicios la Bănel Nicoliţă.
22:52 – Becali coboară către vestiare pregătindu-şi în minte discursul incandescent. Încearcă din răsputeri să-şi amintească cum se spune la zdreanţă în latineşte.
22:54 – Becali e faţă în faţă cu uşa vestiarului. Din cameră se aude o voce înfundată. Fără să stea pe gânduri, apasă pe clanţă şi dă buzna înăuntru bolborosind înjurături într-o româno-aromâno-latino-tracă rudimentară.
22:54:34 – Antrenorul italian nu se lasă intimidat şi contraatacă într-o română stricată din care patronul stelist distinge clar mesajul ce cauţi tu aici, zdreanţo!? Brusc, i-a revenit în minte şi traducerea latinească a termenului căutat.
22:54:35:11 – George Becali, oier din tată în fiu de la debutul transhumanţei şi până în zile noastre, rămâne blocat. Într-o fracţiune de secundă, în faţa ochilor i se derulează imagini cu falangele romane stârpind în luptă ultimii daci cu cap de lup în vârf de băţ; vede gladiatori daci umiliţi în arene romane de pretori înfumuraţi ce le cer decapitarea; vede ofiţeri romani sodomizând tineri daci neînfricaţi şi mercenari beţi pângărind dăcoaice rumene în obraji. Simte cum toate umilinţele oamenilor de pe aceste meleaguri, de la Zamolxe până la Ion Iliescu, i se îngrămădesc sub ţeastă.
22:54:35:12 – Epifania ia sfâşit. Becali se gândeşte la ce-ar fi făcut Mihai Viteazul în aceste condiţii. Răspunsul vine de la sine în timp ce se retrage din vestiar cu onoarea sfârtecată.
22: 57 – Revenindu-şi din şoc, Becali face ture pe coridoare convocând toţi sfinţii. Va face şedinţă. Italianul trebuie să plătească. Se gândeşte că nu a mai fost umilit public în asemenea hal de când a aflat maică-sa că el a fost cel care a scăpat tot buzunarul cu căcăreze de oaie pe carpeta din sufragerie.
23:00 – Ceasul cu cuc din palatul latifundiarului bate ora fixă.
23:05 – Cea de-a doua repriză începe. Era cotropitorului Bergodi se stinge. Serialul Becali continuă.

Steaua-Dinamo, derby-ul trece, buturugile rămân

• Educaţie fizică, Promo •

Aseară am asistat la marele derby al României la fotbal, aşa cum l-a definit toată suflarea microbistă românească. Steaua-Dinamo a fost, cel puţin pentru o seară, punctul de atracţie maxim pentru devoratorul de fotbal român după ce, în săptămâna ce tocmai se încheia, patru echipe din România luau drumul grupelor Europe League.

Meciul a beneficiat de o audienţă maximă în tribune, stadionul fiind aproape plin. Publicul avea în faţă un Dinamo care se întorsese din Cehia direct în istoria clubului din Ştefan cel Mare, după ce realizase o calificare pe care Borcea nu o vedea nici în cele mai umede vise ale sale. Fanii stelişti (dar nu numai ei) tocmai pe oboseala şi euforia survenite acestei calificări mizau în derby, în sensul unei victorii fără probleme a Stelei. La o analiză mai în detaliu, nu acesta ar fi fost, însă, scenariul real. Dinamoviştii erau pe val, se împăcaseră cu suporterii, cu patronii, cu nevestele, cu ei înşişi, cu alte cuvinte puteau bifa încă o victorie importantă într-un timp scurt. Steaua, moral simţindu-se la rândul ei bine pentru că venea după o serie de victorii în cupele europene, nu era totuşi pe un trend crescător, neregăsindu-şi încă jocul valoric, mai ales că europarlamentarul machidon a pornit seria de admonestări la adresa celor care, chipurile, îşi bat joc de banii lui albi băgaţi la echipă. Sanchi.

Şi iată că fluieraşul italian, venit la cererea conducătorilor celor două cluburi, a dat startul meciului care marca o nouă confruntare între echipele româneşti care nu au simţit niciodată mirosul din liga a doua. Gazonul, similar cu resturile rămase după concertul Madonnei în parc Izvor, a pus probleme jucătorilor, chiar dacă tehnica nu le-ar fi ieşit pe urechi nici pe o suprafaţă de joc perfectă. Încă din primele zece minute s-a văzut care va fi cursul jocului, respectiv unul anost, lipsit de veleităţi, imaginaţie sau vreo schemă de joc bine lucrată. Golul lui Tamaş a picat destul de repede, când jucătorii erau încă buimaci, dezmorţind galeria dinamovistă care „se zgâlţâia de bucurie”, după spusele comentatorului. Probabil băieţii erau conectaţi la gardul electric al peluzei. Repriza a continuat în acelaşi ritm nesusţinut de cele două echipe, poate un pic mai spre poarta lui Dinamo dar fără a da vreo senzaţie de preinfarct spectatorilor.

În a doua parte a jocului antrenorii au început să umble la foaia cu rezerve, pentru a vedea ce jucători au doar o notă în acest trimestru şi, astfel, să-i scoată la lecţie. Mutările nu au adus rezultatul scontat, în special pentru Steaua, care nu a reuşit sub nicio formă să treacă de o apărare îmbâcsită a lui Dinamo, avândul turn de control pe N’Doye, prezent peste tot. Bănel, ca de obicei, a alergat în lungul şi-n latul terenului, arzând şi mai mult gazonul, dar fără a avea vreo finalitate legată de ceea ce se juca, adică fotbal. Nimeni de remarcat în mod special, în ton cu jocul până la urmă.

S-a dus şi acest dery, urmează naţionala după care încep focurile grupelor pentru echipele de club. De rămas rămân tot Mitică, Sandu, Borcea, Gigi şi alţii asemenea lor. De aia nu o să avem în secolul acesta vreo performanţă notabilă în Europa.

Jurnal cu şi despre fotbal

• Educaţie fizică, Promo •

Miercuri, 27.08.2009, o zi fastă, să sperăm că nu şi unică, pentru fotbalul românesc, umbrită puţin doar de un Vaslui înecat în propriile emoţii. Dacă am fi fost la loterie am fi sărit în sus de bucurie la gândul că am luat cinci din şase, Unirea fiind calificată în urna fratelui mai mare al Europe League.

CFR Cluj – FK Sarajevo : 2-1.

Având parte şi de suportul suflării clujene, CFR s-a impus pe teren propriu, calificându-se mai departe în grupe, în dauna unei echipe bosniace bătăuşe, care a impresionat prin organizare şi determinare. Din fericire pentru noi clujenii au dominat partida deschizând scorul, totuşi destul de târziu, în minutul 40 prin Yssouf Kone, probabil cel mai complet atacant din campionat. În repriza a doua pe fondul unei dominări teritoriale, CFR a reuşit să majoreze scorul prin Gabi Mureşan. Pe final Sarajevo a reuşit să reducă din handicap, Advici reuşind „să o bage în aţe” cu ajutorul mâinii, luând lecţii de la Maradona. De remarcat posesia şi calmul clujeniilor plus asul din mânecă, rezerva Mara, o bună soluţie pentru echipa naţională.

St. Patricks – Steaua Bucureşti: 1-2.

O partidă slabă făcută de trupa din Ghencea, doar ultimele douăzeci de minute fiind mai active ofensiv. De cealaltă parte, echipa gazdă s-a zbătut în propriile emoţii, nereuşind să impresioneze decât prin jocul agresiv dus la limita cartonaşului de la pieptul arbitrului. Irlandezii au deschis scorul în repriza a doua după o gafă de maidan a lui Tudose. Graţie unor schimbări excelente ale antrenorului Bergodi, Steaua a egalat prin Nicoliţă, iar pe final Ochiroşi a adus o victorie per total meritată. De remarcat un Nicoliţă pe val, care să sperăm că începe să devină şi fotbalist nu doar un tractor în lanul cu trifoi. De asemenea echipa stelistă a reuşit să revină din nou după ce a fost condusă, un lucru prea rar în ultimii ani.

AEK Atena – F.C. Vaslui: 0-3.

Plecaţi în Grecia cu speranţa unei calificări istorice, mai ales după victoria obţinută acasă, vasluienii s-au dovedit net inferiori elenilor, fiind pur şi simplu o echipă de antrenament pentru AEK. Grecii au dominat partida cap-coadă, reuşind, pe lângă cele trei goluri marcate, să rateze cu seninătate o sumedenie de ocazii la poarta românilor. Vasluiul, fără experienţă fotbalistică în Europa, nu a impresionat deloc, singurul remarcat fiind portarul, Kuciak, care a păstrat proporţiile scorului final.

Slovan Liberec – Dinamo Bucureşti: 0-3 ( 7-8 după loviturile de departajare)

Un meci fabulos, de arătat puştilor care se apucă de fotbal. Un rezultat fenomenal ţinând cont şi de faptul că nimeni nu le dădea nicio şansă. Însă dinamoviştii au crezut. Desigur nu se scuză nici prestaţia total dubioasă şi jalnică a echipei gazde, un joc plin de frică, greşeli şi moliciune. Andrei Cristea a deschis scorul, dinamoviştii intrând la pauză în avantaj. În repriza a doua nu a existat decât echipa românescă, cehii fiind doar simple prezenţe pe gazon. Intrat la pauză Marius Niculae a ridicat pulsul suflării fotbalistice ducând meciul în prelungiri graţie unei duble. În cele două reprize suplimentare cehii s-au trezit profitând şi de oboseala jucătorilor dinamovişti, însă s-au lovit de un portar în zi de graţie, Matache, după a mea părere imparţială cel mai bun jucător de pe teren. A urmat loteria loviturilor de departajare unde Dinamo a avut câştig de cauză, reuşind incredibil să întoarcă rezultatul din tur. De aplaudat prestaţia cu totul surprinzătoare şi plină de încredere a echipei dinamoviste, fiecare jucător punând umărul pentru obţinerea unei victorii, cu riscul să mă repet, incredibilă.

Astăzi fiind extragerea pentru grupele Europe League, puteţi arunca şi un ochi să vedeţi cu cine a căzut fiecare echipă românească.

Grupa A   : Ajax, Anderlecht, Dinamo Zagreb, Timişoara.

Grupa F :  Panathinaikos, Galatasaray, Dinamo Bucureşti, Sturm Graz.

Grupa H :  Steaua Bucureşti, Fenerbahce, Twente, Sheriff.

Grupa K    : PSV, Kobenhavn, Sparta Praga, CFR Cluj.

Sacul fără gol

• Spuse pe fugă •

Bănel Nicoliţă a declarat, după ce a marcat şi aseară în Europa League, că nu a terminat toate golurile, ci mai are unul rezervat echipei Dinamo, în meciul de duminică seara.

Bun, şi după ce-l dă şi pe ăla, gata, se termină cariera de marcator? Sau o să cumpere de la colegi, cu banii din salariu?