Lecţie de fotbal

Aseară s-au întâlnit, pe un teren demn de o partidă de oină din anul 1906, două echipe care anul trecut au încercat să aducă cât mai multe puncte României din ” Liga Bogaţiilor”: Steaua Bucureşti şi CFR CLuj. Meciul, devenit un derby şi datorită rivalităţii dintre capitală şi provincie, a fost unul disputat, tăios, cu multe momente de fotbal profesionist, semn că echipele autohtone cresc simţitor în joc şi practic, nu doar în statistici.

În ciuda unei atmosfere incendiare manisfetată de suporterii aflaţi în tribune, Steaua nu a avut un început furibund de partidă, din contră, echipa din Ghencea văzându-se condusă încă din minutul 3 al primei reprize, după un trasor excelent de 40 de metri a lui Leao către Yssouf Kone care, profitând de lentoarea lui Ghionea, l-a executat simplu pe Tătăruşanu, după ce reuşise o preluare excelentă culminată şi cu o viteză de reacţie cu mult peste media atancanţilor din campionat.

Steaua s-a văzut nevoită să atace. După aproximativ 30 de minute scurse din meci se puteau observa hibele celor două echipe: gazdele aveau fundaşii centrali lenţi, previzibili, necomplementari, plus mijlocul, care în afara lui Onicaş( el reuşind câteva intercepţii utile echipei) nimeni nu mişca( Andrei Ionescu, sufocat parcă de ritmul partidei nu a reuşit să iasă cu nimic în evidenţă, ba mai mult a pierdut destule mingi la mijlocul terenului; Nicoliţă, săracul, de cinci ani de zile învaţă să pună un stop şi să dea o pasă de trei-patru metri şi nu reuşeşte, în ciuda faptului că a arat laterala stângă a terenului mai ceva ca un tractor cu rezervorul plin;  Szekely s-a zbătut, dar doar atât), iar oaspeţii erau vulnerabili atât în centrul apărării, unde Gabi Mureşan şi Alcantara se călcau pe degete, cât şi în partea dreaptă unde Tony, lipsit şi de sprijinul lui Mara, nu-i putea face faţă lui Surdu.

După un joc rapid, pe contre, însă neconcretizat cu nicio fază periculoasă la vreuna din porţi, în minutul 41 Bogdan Stancu ţine excelent de minge aşteptând momentul perfect pentru a pasa, o face printre picioarele lui Alcantara, culcat ca un fundaş la fotbalul în sală, preia Surdu care îl execută pe Nuno Claro cu un şut din 16 metri la colţul lung. Sfârşitul primei reprize. Nicio schimbare la pauză, meciul începe cu o uşoară dominare a Clujului. După un corner bătut slăbuţ, care nu prevestea mare lucru, a fost necesară doar o greşeală de marcaj a lui Stancu pentru a-i oferi lui Dario Flores ocazia de a marca primul gol pentru CFR Cluj de la venirea lui în România. O parte din vină îi aparţine şi lui Tătăruşanu, care în loc „să iasă pe centrare” a rămas ţintuit în poartă.

De aici a început dominarea Stelei, parcă înviorată după această palmă primită în minutul 53. Atacurile au început să se intensifice la poarta clujenilor. Schimbare inspirată a lui Cristiano Bergodi: Bogdan Stancu îi lasă locul lui Kapetanos care, la prima atingere de balon, reuşeşte să aducă egalarea pentru trupa roş-albastră. Până la finalul meciului Steaua a mai trecut pe lângă gol de două ori prin Ochiroşi, dar ambele şuturi ale sale au fost trase cu piciorul în plus, adică cel drept.

Per total remiza a fost echitabilă, Clujul ieşind în evidenţă printr-o echipă şablon, cu multe individualităţi, care însă suferă la aportul fizic. Steaua promite, însă mai are mult de muncă, doar experienţa acumulată îi poate face pe tinerii din Ghencea să-şi modeleze jocul, căci la capitolul ambiţie nu stau deloc rău.

Cupele Europene – play-in, play-off

Tocmai ce s-au aflat adversarele echipelor româneşti în cadrul cupelor europene la fotbal de câmp. Avem aşa:

Politehnica Timişoara – Vfb Stuttgart

FK Sarajevo – CFR Cluj
Steaua
– St. Patrick (fără spectatori)
Dinamo – Slovan Liberec
FC Vaslui – AEK Atena!

Nu ne rămâne decât să sperăm că toate echipele se vor califica. Toate zece, normal.

Jurnal de fotbal

Aseară am asistat la o partidă de fotbal în adevăratul sens al cuvântului. De mulţi ani de zile nu s-a mai întâmplat lucrul acesta. Când spun asta mă refer la numărul mare de suporteri, atmosfera, jocul în sine şi, nu în ultimul rând, toate cele menţionate anterior încadrate pe un singur sens: fair-play-ul.

Este vorba de partida dintre Steaua şi Motherwell, meci contând pentru calificarea în grupele Europa League. Steliştii au câştigat lejer, cu 3-0,  o partidă graţie experienţei, tehnicii şi, nu în ultimul rând, motivaţiei. Am văzut în ultimele partide o echipă mult schimbată în bine faţă de anul trecut, deşi, în mare, lotul este acelaşi. Bergodi, un om calculat, un profesionist în arta fotbalului, a reuşit să aducă cu două trepte peste linia de plutire o echipă scufundată literalmente în propria-i neputinţă, o formaţie călcată în picioare de multe persoane menite să o ridice.

Revenind la joc nu pot să nu menţionez faptul că Motherwell este o echipă tânără, limitată, speriată. Însă în trecutul apropiat Steaua se chinuia frecvent cu astfel echipe. În precedentele întâlniri cu Ujpest şi aseară am văzut destule faze de un-doi, ruperi de ritm, driblinguri atât în lateral cât şi central, faze fixe executate precis, pressing susţinut, pase succesive dintr-o bucată. Nu mai este degringolada aceea: ” uite o minge ce facem cu ea ?”.

Steaua a avut 26 de şuturi la poartă, 16 ocazii de gol, peste 60 de baloane jucate în careul advers. Dacă ar fi să facem o analiză, aş paria că cifrele de aseară le-a avut Steaua cumulate în returul din campionatul ce a trecut. Totul pare a se fi schimbat în bine, antrenorul mizează şi pe tineri, remarcându-i aici pe Onicaş, Ninu, Ionescu, Ochiroşi, Tudose, Iacob, Tătăruşanu. De asemenea clubul din Ghencea se pare că şi-a găsit în sfârşit un număr 10, după plecarea lui Dică, în persoana lui Grzelak, un pasator excelent, coordonator de joc redutabil, mereu „cu capul pe sus” când are mingea la picior, un fotbalist care mereu încearcă să-şi surprindă adversarul. Desigur să vedem cum se va descurca după mai multe meciuri, însă deocamdată pare un transfer perfect făcut de club.

Mă bucură faptul că Steaua a reînceput să joace aproape la fel de ofensiv şi combinativ cum o făcea acum câţiva ani, când era antrenată de Oleg Protasov. Însă principalul motiv de fericire ar trebui să fie acela că jucătorii sunt mereu cu zâmbetul pe buze în teren, luând fotbalul ca un sport practicat din dragoste nu neapărat din obligaţie.

Scor deosebit de periculos

Ieri seară, în prima manşă a turului trei preliminar al Ligii Europa, Steaua Bucureşti a câştigat cu 3-0 meciul disputat pe teren propriu contra scoţienilor de la Motherwell.

Privind retrospectiv,  după un asemenea scor, şansele de calificare ale Stelei se reduc considerabil.

Cu aplomb direct la plombă

În ultima partidă din acest sezon a dinamoviştilor, disputată la Piteşti în compania echipei F.C. Argeş, un grup de suporteri ai alb-roşiilor au pătruns pe teren imediat după golul de 1-1 al lui Zicu.

Deşi aflaţi în superioritate numerică, câinii roşii tot nu au reuşit să câştige partida.

Mingea e prea rotundă

Aseară s-a disputat un meci proclamat de cei avizaţi în fenomenul fotbalistic  „derby de 10 milioane de euro”. Meciul  fost cam de 6 Ron, ieşind in evidenţă doar dorinţa de victorie a Unirii, centralul Muniz şi acelaşi joc incâlcit al echipei care visează de pe vremea lui Gheorghiu Dej la participarea în Liga Campionilor.

Fără doar şi poate o victorie meritată a Unirii Urziceni, care  merită şi locul întâi la sfârşitul campionatului graţie constanţei de care au dat dovadă in fiecare meci. Un bonus pentru Dan Petrescu, un antrenor prea disciplinat tactic şi bun pentru campionatul nostru, pentru conducerea clubului, patronul nu sare în faţă cu declaraţii ci doar cu bani, lăsându-l pe Mihai Stoica să facă ce ştie mai bine.

Conducerea dinamovistă, ca de obicei, a sărit la gâtul arbitrului ca o haită de câini autentică  până la moarte cum se proclamă, însă se pare că au uitat câte meciuri au câştigat pe mâna arbitrilor. De asemenea dau vina pe alţii când echipa joacă de prea mult timp ca rivala ei din campionat Steaua, adică nimic.

Sper ca măcar anul acesta să meargă cine merită in ligă, să nu se ajungă iar la combinaţii de doi lei prin care să se schimbe poziţiile prin clasament.

La noi fotbalul a devenit miuţă. Mai avem trei paşi până la măgăruş.

Lucescu pentru România

După cum ştiţi meciul inceput aseară şi terminat azi-noapte dintre Werder şi Şahtior, două echipe ce-şi disputau cupa Uefa, s-a incheiat cu victoria oaspeţilor.

Un meci mai tacticizat decât interventiilor trupelor speciale într-o zonă ostilă, căci nimeni nu te ţine minte dacă ai jucat finala ci doar dacă ai câstigat-o, concluzia fiind că mai bine joci prost şi pleci dintre turcaleţi cu statueta poleită cu aur la subraţ decât să înnebuneşti spectatorii cu un joc complex, ofensiv ca apoi să plângi la final că ţi-au băgat-o adversarii in minutul 93 in traistă precum un gospodar la piaţă.

A câştigat fotbalul prin atmosfera produsă de 60000 de fani, a câştigat Ucraina, fiind prima lor cupă din istorie, dar cel mai mult am câştigat noi datorită domnului Mircea Lucescu. Acum, mulţumită lui mai scoatem şi noi capul de sub cearceaf pe la capăt, nu numai pe lateral cu jumătate de ochi.

Intreaga suflare europeană a văzut cum „un ţigan român”, denumit astfel de presa italiană, a câştigat cupa pe bune, legal, nu prin furt ori cine ştie ce ghiduşie.

De aceea îţi mulţumesc ţie, Mircea, pentru că, deşi eşti poliglot, în timpul meciului înjurai în română şi pentru că la finalul meciului ai purtat cu mândrie şi lacrimi în ochi drapelul României pe umeri.

Mă înclin in faţa demonstraţiei tale prin care ai arătat că rodul românului nu a putrezit de tot, e nevoie doar de dragoste pentru a înflori.

Afraid-play

Derbiul de astăzi dintre Steaua şi Dinamo se va juca cu casele închise.
Totodată, asociaţiile de locatari din zona Ghencea au propus încuierea scărilor de bloc pe toată durata zilei.