Un mărţişor de coşmar

Ţrrrr!

-Da!

-Băh, ce-mi place afară!

-Să trăiţi, de ce? Că e frig…

-Băh, Boc, tu nu ştii să apreciezi nimic. Ce dacă-i frig ? Înseamnă că merge vinul fiert ca uns, băh, hă, hă, hă !

-Da, aşa e. Dar eu prefer sucul de portocale. Şi pe frig nu-l pot bea.

-Boc, tu arăţi ca o portocală, hă, hă!

-Da, să trăiţi…

-Băh, şi ştii de ce mai îmi place afară?

-Nu, de ce ?

-Pentru că oricât de frig ar fi, tu tot pitic rămâi, hă, hă, hă !

-Hi, hi…

-Hai că eşti simpatic. Băh, Boc, fii atent ce-am făcut…

-Ce, ce ?

-Stai, mă, că-ţi spun.

-Când, când ?

-Boc, te pleznesc !

-Mă iertaţi…

-Aşa… Fii atent, am fost să cumpăr mărţişoare pentru duduile din familie.

-Aşa…

-Taci, mă!… Şi mă gândeam eu că lu’ aia mică nu-i mai iau nimic, oricum nu înţelege ea ce-i cu şnurul ăla roşu cu alb.

-Îhî…

-Lu’ aia mare îi iau mai bine o sticlă de ceva, mă înţelegi… E fata lu’ tata, băh, Boc, hă, hă, hă!

-Hi, hi!

-Şi lu’ nevastă-mea am zis că mai bine îi cumpăr un buchet de flori, ceva, să fiu galant, mă-nţelegi…

-Foarte frumos!

-Mai taci, băh! Nu e nimic frumos. Că am ajuns în târg să iau mărţişoare şi ce crezi c-am văzut?

-Păi, cu i-aţi mai luat, că parcă v-aţi hotărât la altceva… 

-Piticule, un marinar rămâne un marinar. Există porturi în care mai descarci marfă din când în când, pricepi ?

-Nu.

-Eşti prost, băh ! Trebuia să mai iau un mărţişor pentru cineva, da ?

-Da, să trăiţi !

-Şi m-am speriat, băh, Boc ! Eu, bătrân lup de mare, trecut prin valuri, furtuni, dispute politice, m-am speriat!

-De ce?

-Un adevărat coşmar, Boc… Am scurs lacrimi, mi-au tremurat picioarele, m-am panicat, Boc…

-Domnule preşedinte, este în regulă. Sunteţi în siguranţă.

-Băh, Boc, nici nu ştii prin ce clipe am trecut… Nici nu ştii ce am văzut pe tarabe…

-Ce, ce?

-Uite, ţi-am trimis prin MMS, pe telefon.

-Staţi aşa… Gata, am primit. Staţi să văd.

-Zi, băh, Boc…

-Hi, hi, hi, hi!

Clanc!

 

 

 

 

 

 

 

martisor

Înscăunarea lu’ peşte

telefon

Ţrr! Ţrrr! Ţrrrr!

-Da, da…Cine e?

-Boc! De ce gâfâi?

-Abia am intrat pe uşă…Am alergat…

-De unde vii, băh? Umbli brambura? N-ai văzut că a fost cod portocaliu duminică?

-Păi, să trăiţi, am fost în concediu…V-am zis.

-A, da. Aşa e, piticule. Păi, şi ce dacă mi-ai zis? Mă tragi la răspundere, Boc?

-Nu, nu…

-Boc, nu sări calu’! Hă, hă, hă, cum sună! Cum să sari, băh, calu’? Să sari să-i atingi burta!

-Da, da…Nu sunteţi amuzant.

-Boc, te pleznesc! Sunt cel mai amuzant! Râzi!

-Păi…

-Râzi, măh!

-Nu…

-Boc, râzi că te ia mama dracu’!

-Hi, hi…

-Aşa. Sunt amuzant?

-Da, sunteţi…

-Aşa. Mai râzi o dată, de control.

-Hi!

-Bine, băh, Boc, mă speriasem că te-ai emancipat în concediu. Tot ascultător ai rămas. Hai, despachetează că vin să te iau.

-Unde mergem?

-Unde vreau eu, băh. Mergem la Slobozia. E rost de pileală sfântă. Se înscăunează ăia pe acolo. Hai, că am un discurs beton, mi l-a făcut Maria aseară când îmi tăia unghiile la picioare.

-Aha…

-Aha, ne-aha, trebuie să mergem. În juma de oră îs la tine.

-Da, să trăiţi…

-A, să nu uit. Să ai două beri reci, că e cald afară. Tu nu bei, că eşti mic, băh, Boc..Ha, ha, ha, chiar eşti mic, Boc! Ce amuzant sunt, băh! Râzi!

-Hi, hi!

-Nu mai pot, hă, hă, hă! Să scoţi berile, Boc! Pa!

Clanc!