Uneori, atunci când cei din jurul meu nu respectă scara-mi proprie de valori, devin iritat şi mă transform brusc într-un legiuitor închipuit al „ticăloşilor” respectivi. Reacţiile terţilor, de cele mai multe ori, îmi subliniază ideea că sunt un tâmpit şi că nu am faţă de etalon. Nici măcar pentru cei ca mine. Dar cu toate acestea, sunt lucruri şi acţiuni care nu pot să-mi dărâme principiile în niciun fel. Şi, surprinzător, îmi sunt alături chiar unii din cei pe care îi văd în alte lumi.
Aşadar, care este unul din aspectele ce nu poate fi pătruns în profunzimea sa de către trimişii mei analitici? Consumatorismul, în general. Şi, în particular, achiziţionarea unui număr de piese vestimentare, număr care tinde spre infinit. De ce vă cumpăraţi tone de haine, disperaţilor? Nu sună misogin pentru că cei din categoria atinsă anterior au două sexe, şi nu concomitent. Revenind, de ce vă trebuie kilometri pătraţi de textile? Ziua şi cămăşuţa. Ba nu! Ora şi bluziţa, chiloţelul, şoseţica. Dacă anul are 365 de zile, e clar: trebuie să umpleţi casa cu tot atâtea garderobe. De fapt, raportarea se poate face la deceniu, secol, mileniu. N-are importanţă că, oricum, nu se pot folosi toate hainele, contează să fie acolo. „Aoleu, nu mă descurc cu banii, ce fac..?..Ia uite, fată, sunt reduceri la magazin! Hai să-mi iau o bluziţă..Poate şi o cămăşuţă..Aaa, uite şi săndăluţe..”-mă disperă genul acesta de conversaţie. Sunt oameni care cumpără haine pur şi simplu pentru că cele cumpărate acum o săptămână nu le mai plac. Sau pentru că cineva din anturaj le-a spus că-s naşpa. Deşi în momentul achiziţionării erau bestiale. Şi la final de lună îşi dau seama că au împrumutat banii de întreţinere. De ce? Există vreo boală psihică asociată cu acest gen de comportament? Nu înţeleg…Cei de la muncă vă fac în fiecare an acelaşi cadou, de ziua de naştere, şi anume un dulap? Iar, voi, pentru că vă simţiţi obligaţi să-l păstraţi de fiecare dată trebuie să-l umpleţi? Puneţi cărţi în el, băh, puneţi porumb numai terminaţi-vă cu hainele!
Sunt unii care-şi cumpără în disperare ţoale doar pentru că nu se regăsesc în mijlocul grupului. Sau pentru că nu trebuie să fie mai prejos. Sau pentru că îi calmează (!). Sau pentru orice alt căcat de motiv. Tone întregi. Or să ajungă să doarmă pe preş doar pentru că în casă nu mai au loc de textil. Iar la un moment dat îşi vor da seama că nu au timp să le poarte pe toate şi vor intra în fibrilaţie. Şi or să-şi cumpere altele să se calmeze. Şi tot aşa…Terminaţilor, în sicriu numai un rând de haine veţi purta! Sau veţi lăsa cu gură de moarte să vă schimbe din oră în oră ?
Intimitatea din camera video
Nikita duduie! După ce şi-a deschis sufletul şi ne-a umplut de poezie şi de graţie, după ce ne-a spoit auzul cu coloratura limbajului de cartier dar şi cu o gamă variată de vorbe umplute de goliciune, Nikita s-a dezbrăcat literalmente pentru a se trage în nişte cadre alături de viitorul său soţ, în intimitatea unei camere de filmat digitale. Apoi a pus la dispoziţie înregistrarea experţilor în monden de la Antena 1 pentru a fi dată spre difuzare. Scopul: alungarea oricărei suspiciuni cum că ea, Nikita, n-ar avea un partener.
Acuma, când lumea i-a spus că nu are pereche eu cred că s-a referit la cu totul şi cu totul altceva. Dar să lăsăm imaginile să vorbească.
În special pentru cei care au făcut o pasiune pentru Xena, dacă sunteţi curioşi cum arată un sfârc de războinică, daţi cu click aici.
Un evreu pe patul de moarte
Un evreu se afla pe patul de moarte si-i spune singurului sau fiu:
– Isaac, mai am putin si mor si vreau sa stii ca cele 7 vile, 3
blocuri, 30 de taxiuri, fabrica de imbracaminte, cele 2 ferme, 8 magazine, bijuteriile, titlurile bancare, valorile, sculpturile…
– Da, tata, mi le lasi?
– Ti le vand ieftin, foarte ieftin!
Slujbe pe perioada de criza
Pe perioada crizei economice guvernul roman va asigura slujbe pentru someri. Ele vor fi oficiate de preoti, episcopi si mitropoliti
Vaduvele
Doua vaduve in varsta locuiesc impreuna intr-un apartament. Intr-o seara, tocmai se pregatesc de culcare, cand una dintre ele spune:
– Parca ar umbla cineva in hol!
– Ma duc sa vad. spune cealalta.
– A! A! A!. eu am auzit prima!
Dan Diaconescu sau micul gunoi încăpăţânat
Senzaţional! Dan Diaconescu este aruncat la gunoi în direct de către marele blond Tolea!
Regizată sau nu, emisiunea în cauză rămâne cea mai reuşită emisiune a lui Dănuţ. Aşteptăm cu mare interes episodul în care Dan Diaconescu va fi pus la murat într-un butoi cu varză sau va fi tocat în direct pentru a fi pus la chiftele.
Păsărică, mută-ți cuibul drept în țara mea !
Am tot citit prin presă, în ultimele zile, că egretele, rațele sălbatice, pescăruși veniți din Norvegia au ales să își petreacă „concediul” de iarnă la noi în țară. Ca atare, îmi permit să-i sugerez doamnei ministru Elena Udrea să profite de acest fenomen, construind niște programe care să încurajeze turismul zburătoarelor. Poate așa reușim să luăm fața vecinilor de la sud care au ales sprijinirea turiștilor oameni, mulți dintre ei fiind chiar din România. Având, deci, un avantaj prin faptul că păsăretul s-a cazat pe la noi voluntar, ar fi destul de simplu să gestionăm situația, primul pas fiind acela de a fideliza oaspeții. În acest sens, cred că se pot aloca fonduri pentru construcția de hoteluri plutitoare, infrastuctură de zbor și puncte info-turistice care vor distribui pliante și hărți în limba păsărească. De asemenea, personalul care să lucreze în sistemul de turism va putea fi recoltat din cadrul populației cazate la fermele avicole, cunoașterea limbii vizitatorilor fiind un plus la CV.
Una peste alta, nu cred că-i va fi greu doamnei ministru să pună în aplicare un program de acest fel. Până la urmă și dumneaei este o păsărică, nu ?
Boboteaza şi pompierul duhovnicesc
Săptămâna ce tocmai a trecut a avut ger din belşug. Era şi nomal câtă vreme cele şapte zile s-au scurs sub semnul Bobotezei. Dacă meteorologii au înmulţit temperaturile prognozate pentru perioada aceasta cu un factor de Boboteză, nu pot să vă spun. Eu unul nu mi-aş fi amintit de această sărbătoare "cool" dacă un mesager pastoral nu ar fi sunat insistent la uşă anunţând prezenta în bloc a unui trimis al Domnului, trecut în ştate ca preot. După cum e trecut şi în fişa postului, părintele delegat pe o anumită zonă e nevoie să treacă pe la căminele enoriaşilor şi să le ude pereţii; o spoială cât un gest de purificare.
De obicei, relaţia mea cu divinitatea se consumă neapelând la vreun exponent al bisericii, dar de data asta, nas în nas cu intempestivitatea, am zis să fac ca tot creştinul şi să-l poftesc pe popă să-şi facă treaba aşa cum ştie el cel mai bine.
După ce am coborât motanul de pe dulapul din hol pentru a nu avea surpriza ca bestia felină să-i sară în cap sau să-i confişte basca părintelui pătruns în casă în interes de serviciu, am deschis uşa şi l-am aşteptat ca un condamnat la resemnare.
Şi iată că a apărut. Expresia feţei mele a căpătat brusc contururile spăşeniei, iar inflexiunile vocilor lor (erau doi – unul la bază corist, iar celălalt stropitor) au creat panică în rândul coloniei feline. După ce a brăzdat tenebrele din dormitor cu un jet de agheazmă ţâşnit din smocul de busuioc uscat, a intrat foarte hotărât în cealaltă cameră luând la ţintă, cu aceeaşi armă, laptopul proaspăt abandonat care mă aştepta singur şi debusolat pe canapea. Au fost două secunde de suspans maxim. Brusc, "omul în negru" a realizat că lansarea următorului fascicol de agheazmă ar fi periclitat serios integritatea cutiei electronice şi a modificat în ultimul moment unghiul cu 90 de grade. Apoi a armat şi a tras. A fost p-aproape…
Tot ce pot să vă spun este că, dacă nu ar fi sesizat acest aspect şi ar fi tras asupra laptopului abandonat precum un pui neajutorat, eu eram pregătit să lansez un contra-atac fonic de genul „Nuuuuuuuuuuuuuuuuu!”, exact din spatele lui. Slavă Domnului că nu a fost nevoie!
Apoi au plecat; nu înainte de a se încheia şi tratativele de pace. Pace şi credinţă şi tot tacâmul de urări specifice momentului. Pentru a nu rămâne datori, le-am urat şi noi douăzeci de lei. Totul s-a terminat cu bine. Singurul afectat a fost motanul. Nici în momentul de faţă nu a înţeles cine au fost cei doi ninja care i-au invadat teritoriul.
Sex de vară
Ziarul CANCAN își anunţă cititorii că la Bacău s-a deschis o „şcoală” de pus prezervative. Adică la Centrul de consiliere şi testare HIV din oraş se ţin nişte cursuri în care se explică manevrarea şi folosirea acestui instrument de contracepţie. Majoritatea celor prezenţi la curs nu ştiau să pună corect obiectul de latex pe penis, spune unul din consilieri. Mă rog…Acum, nu că aş face pe deşteptul, dar nu văd marea filozofie în a te „îmbrăca” cu acest accesoriu sexual. Probabil cei prezenţi la cursul cu pricina, fie nu îl aplicau pe organul corespunzător, fie greşeau pur și simplu destinatarul. Adică, zic şi eu, poate se chinuiau să-l „aplice” partenerului de sex feminin. Sau, de ce nu, se foloseau de prezervativ fără a-l desface, punându-l aşa, ca o şepcuţă pe cap. În fine, fiecare îşi poate imagina ce vrea vis-a-vis de motivele care au dus la solicitarea consilierii în sensul amintit mai sus. Important este că lumea şi-a lăsat pudoarea acasă şi a apelat cu încredere la sprijin profesionist.
Ar fi bine, totuşi, să li se amintească celor prezenţi la curs faptul că după utilizare prezervativul nu trebuie spălat şi pus la uscat, în vederea refolosirii ulterioare. Nu de alta dar pe frigul ăsta s-ar putea să îngheţe pe frânghia de rufe. Iar caloriferul n-ar fi o soluţie, iarăşi, pentru că ar produce spărturi. Şi cam asta reproşau cursanţii, ruperea prezervativului. Sau mai bine să aştepte vara dacă nu vor copii…
Balada gazului taiat
Iatã cã e iarnã, frigul s-a lãsat,
Ruşii nu se-ndurã, gazul l-au taiat.
Şi-au fãcut din asta chiar un obicei,
Sã ne-arate nouã ce potenţi sunt ei,
Putin le aratã curu-acum la toti,
Acuzand vecinii ca sunt şi ei hoţi,
Insã el asteaptã gazu-a destupa,
În cur de-i pupat chiar de Europa.
Iatã cã romanii nu îl vom pupa,
Avem şi soluţi ce sunã aşa :
Foaie verde ca şi prazul,
De ne taie ruşii gazul,
Vom mânca muuultã fasole.
Şi-o sã ne basim în voie,
De suntem şi mai uniţi,
Om avea clipe fierbinţi,
Cã bãşini de adunãm,
Cãlduricã generãm,
Sã nu avem traiul dur.
Ruşii sã ne pupe-n …cur
Update: creaţie preluată de aici.