Vocea interioara

Un tip si-a lichidat afacerile, si-a strans toti banii intr-un gentoi si s-a hotarat sa se retraga pe o insula de vis pentru tot restul vietii.
Cand, deodata, isi aude vocea interioara soptindu-i insidios:
“Ia toti banii si du-te la cazino! Ia toti banii si du-te la cazino!”
Socat, minunandu-se si crucindu-se, tipul insfaca geanta si pleaca la cazino.
La intrare, vocea interioara ii spune:
“Mergi la ruleta!”
In transa deplina, tipul se repede la ruleta si asteapta. Vocea interioara ii sopteste:
“Mizeaza totul pe 12!”
Zis si facut. Bila se invarte, se invarte… Pica pe 33. Vocea interioara:
“Vai, sa-mi bag pula! Scuze!”

Balkanic Zeppelin la Golden Stufstock

Așa cum a fost confirmat nu cu mult timp în urmă, festivalul Stufstock, ediția 2009, intră pe ultima sută de metri. Deși anunțat inițial că se va desfășura pe 4 și 5 Septembrie, iată că organizatorii au pregătit deja prima surpriză: pe data de 3 Septembrie va fi pusă în scenă o seară specială, o colaborare cu Mike Godoroja&Blue Spirit, respectiv proiectul BALKANIC ZEPPELIN, care îi va avea ca invitaţi pe Marius Mihalache şi Corneliu Stroe, alături de Dan Iliescu de la Timpuri Noi, Cezar Popescu, de la Viţa de Vie şi de grupul de muzică veche românească Trei Parale.

Citând din comunicatul de presă, „spectacolul este o propunere specială din partea acestor muzicieni extrem de speciali, care de-a lungul anilor au promovat jazz-ul şi blues-ul de fuziune. Plecând de la celebrul album Page/Plant, No Quarter, şi trecând prin esenţa de blues a anumitor piese din catalogul de aur al grupului Led Zeppelin, Mike Godoroja, colegii de la Blue Spirit, împreună cu Marius Mihalache, Corneliu Stroe, Dan Iliescu, Cezar Popescu şi Trei Parale vor prezenta o variantă extrem de etno electrică a experienţei pe care au avut-o împreună.”.

Pe aceeaşi scenă cu Balkanic Zeppelin, în deschidere, va urca trupa The Others, una dintre formațiile românești care au debutat la Stufstock în 2007 şi care crede într-un melanj de funk cu jazz, reggae şi rock psihedelic, peste care se pliază excepțional vocea feminină a Petrei Acker.

Așadar, seara de 3 Septembrie va fi pentru Golden Stufstock explorarea unei lumi muzicale, fermecată de elementele de blues și fuziune etno ale muzicii Zeppelin, chiar pe plaja din Vamă.

Să mâncăm bine!

cornerCând vizităm un orăşel nu prea vizitat şi cu resurse limitate pentru locuitorii săi, nu ne aşteptăm să descoperim cluburi/baruri/cafenele/restaurante prea bine reprezentate. Mă refer la faptul că ne-am aştepta ca servirea, sortimentul de băuturi/mâncăruri şi decorul unor astfel de locaţii ar lăsa de dorit şi cu siguranţă nu ar răspunde unor standarde fiţoase.

Ei bine, se pare că subsemnatul s-a înşelat în această privinţă. Nu mică mi-a fost mirarea când, în urma unei vizite în oraşul Făgăraş, am descoperit că provincia poate bate la poponeţ cu lejeritate fumurile capitalei. Este vorba despre restaurantul “The Corner” poziţionat foarte inspirat la etajul I al unui bloc în buricul Făgăraşului, cu vederea spre cetate. Faţada – vitrină dă către piaţa centrală a oraşului iar seara oferă o privelişte perfectă pentru a admira mersul încet al oraşului. Deşi intrarea în restaurantul propriu-zis este oarecum neobişnuită – practic o intrare într-un bloc – bunul simţ şi atenţia chelneriţelor te bine-dispun încă de la intrare. Acestea sunt completate de bunul-gust al decorului şi atenţia pentru frumos ale întregului restaurant. Amabilitatea este la ea acasă iar serviciile sunt ireproşabile. Într-adevăr se poate spune că beneficiezi de toată atenţia fără a ţi se sufla în ceafă iar recomandările privind meniul, deşi nu profi la cel mai înalt nivel, sunt de foarte mult bun simţ şi fără a fi susţinute cu insistenţă agasantă ca în alte localuri.

Deşi m-aş fi aşteptat ca restaurantul, în cazul în care ar fi fost descoperit în Bucureşti, să practice nişte preţuri piperate, am fost uimit să descopăr că preţurile sunt cel puţin rezonabile. Astfel, pentru o masă în două persoane am achitat 100 de lei. Bacşişul ţine de mâna fiecăruia, deşi trebuie să menţionez că am lăsat mai mult de clasicul 10% tocmai datorită serviciilor excelente şi prezenţei agreabile a chelneriţei. De asemenea, am observat că modul de raportare la client era generalizat, toţi angajaţii comportându-se ireproşabil.

Poate vă întrebaţi cu ce ne-am potolit foamea. Ei bine iată: ciorbiţă de văcuţă cu tot tacâmul (adică smântână, ardei, pâine de casă caldă, etc) – 2 porţii; pui cu lămâie şi miere garnisit cu piure; pui cu ciuperci în sos de vin alb cu anghinare and something (nu mai ştiu cum îi spune – specialitatea bucătarului din acea săptămână); salate de bureţi muraţi; o sticlă de vin alb demisec Sauvignon Blanc, Domeniile Segarcea, 2008. Muzica şi antrenul din partea casei. Deşi poate pare puţin, pentru un mâncău ca mine, porţiile au fost mai mult decât suficiente şi nu am mai putut răspunde afirmativ la recomandările de desert. De asemenea, trebuie să spun că bucătarul – să-i spunem Moise – a făcut minuni cu bucatele care ne-au amuţit pentru aproximativ 1 oră.

În încheiere, vă recomand ca – în cazul unei treceri prin Făgăraş – să nu rataţi această haltă pentru stomacul şi buna voastră dispoziţie. Recomand o vizită seara, în linişte şi cu oraşul la picioare. Adresa: Bdul Unirii, Bloc 1, mezanin, Făgăraş. Mai pe scurt, Centrul Civic Făgăraş, The Corner.

Viitorul goneşte bine

   Un număr ieşit la trecerea în revistă a ouălor lui Năstase, respectiv juniorul său, a bifat 142 km/h pe ecranele radarului unui echipaj de Poliţie aflat pe bulevardul Kiseleff din Bucureşti. Norocul, nu al imbecilului, a fost că nu s-a înregistrat niciun trup făcut cioburi. Regulamentar, poliţiştii au întocmit procesul verbal corespunzător şi i-au luat cu împrumut carnetul de conducere lui Năstase ăl mic.

   Aşa cum unii suspectau, incidentul nu a stârnit mari ecouri prin presă, în comparaţie cu găinăriile altor „beizadele” aflate la modă. Lăsând la o parte jetul de pişat pe care Năstase junior l-a trimis către lege, încălcând viteza permisă legal cu vreo 80 km/h, nu pot să nu remarc alte două aspecte încărcate din plin cu nesimţire. Primul este declaraţia făcută de mucos, respectiv că la baza zborului său prea aproape de pământ stăteau nişte paparazzi care încercau să-i tragă nişte cadre din mers. Păi, nu era mai simplu să oprească undeva pe dreapta şi să-i împuşte pe „nemernici”? În acest mod cu siguranţă nu ar fi deranjat pe nimeni, declara omul că era în legitimă apărare iar tătticul scutea nişte eforturi de intervenţie. Al doilea aspect al cruntei băgări de pulă în lege şi în orice barieră care vine în calea relaxării neuronilor băiatului a fost faptul că a depus contestaţie la Judecătoria Sectorului 1, împotriva procesului verbal întocmit de poliţişti. Poliţişti care, făcând o paranteză, or să şi-o fure mai încolo pentru tupeul de a-l fi sancţionat pe kinder. Ca atare, deşi este mai clar decât lumina verde a semaforului că domnişorul a încălcat prevederile codului rutier, fiind pedepsit regulamentar, băiatul face contestaţie, tată, poate magistraţii vor ajunge la concluzia că sancţiunea primită nu a fost corectă şi nu a respectat procedura. Ceea ce, până la urmă, nu ar fi anormal într-o ţară populată de giboni şi târfe.

   Un caz revoltător şi trist, în condiţiile în care tupeul celor ca acest individ ar rămâne nepedepsit şi chiar ar continua să se reproducă. Fiecare zi întăreşte convingerea că România are o clasă politică putredă iar dorinţa de dispariţie a acesteia devine din ce în ce mai puternică. Frustrant este, însă, că după dispariţia ei vor urma progeniturile care acum sunt la stadiul de păpat banii lu’ tata. Şi atunci să te ţii…

Criză şi idei

Ţrrr!

-Da, da…

-Băh, hai că eşti simpatic!

-Hi, hi, mulţumesc!

-Taci, Boc! Ia zi, tu eşti în criză?

-Da, de cele mai multe ori de timp. Şi uneori sunt în criză de idei.

-Băh, eşti prost! În criză de idei eşti tot timpul!

-Vă rog…

-Băh, tu nu ai idei! Cine îţi dă ţie ideile?

-Păi…

-Io, băh, Boc, io sunt ăla!

-E, nu…

-Cum, nu? Tu nu ai idei! Eşti idiot da’ nu ai idei.

-Ba am!

-Ba nu!

-Ba da!

-Ba nu!

-Boc, te pleznesc!

-Bine, aveţi dreptate…

-Hă, hă, ce-mi place de tine! Deci eu am idei, nu?

-Da, da, aveţi…

-Boc, mai cu forţă! Iar n-ai mâncat?

-Da, aveţi idei!

-Aha! Ai mâncat…Băh, da’ sincer, ai băut şi tu ceva?

-Da, normal. Am băut un freş de portocale şi o apă plată, dacă vă interesează.

-Băh, nu mă interesează. Eu mă refeream să bei ceva serios, băh, nu prostii! De aia nu ai idei, băh, Boc!

-Bine că ai tu…

-Ce zici, Boc?

-Nimic, tuşeam…

-Boc, te joci cu elefănţelu! Hă, hă, hă, ce-am zis-o şi pe asta!

-Da, da…

-Auzi, da’ ideile mele sunt bune?

-Păi…

-Normal că sunt bune! Mai stai să te gândeşti? N-o ştii pe aia cu ideile?

-Nu.

-Prost să fii, noroc să ai, hă, hă, hă, ce-mi place!

-Păi, unde-s ideile?

-Ce idei?

-Păi, aţi spus că e o poantă cu ideile…Şi nu e. E cu prostu’.

-Prost eşti tu, băh, Boc. Asta nu era o poantă. Te întrebam dacă le ştii cu ideile. Dar văd că nu le ştii. Şi nici nu bei. Nu-mi eşti simpatic.

-Eh, cum n-am idei? Cine a făcut programul anti-criză? Credeţi că fără idei nu-l făceam?

-L-a făcut Videanu, băh, cu prostănacii. Tu n-ai făcut nimic.

-Ba da!

-Ba nu!

-Ba da!

-Boc, ai făcut ceva fără să-mi spui?

-Nu, aşa e…Nu l-am făcut eu planul…

-Vezi, băh, Boc…Aşa îmi place de tine. Hai, că dacă eşti cuminte, te scot afară să ne jucăm de-a vaporul.

-Da, da, când, cum?

-Când vreau eu. Să-mi treacă setea asta un pic..Eu o să fiu căpitanul…

-Şi eu pot să fiu marinar? Am costum, să ştitţi. Îl am din clasa a patra!

-Boc, tu o să fii sticla de şampanie, când o să lansez vaporul la apă, hă, hă, hă! Că eşti mic şi bondoc, ca o sticlă!

-Vă rog….

-Hă, hă, hă, şi Udrea o să fie cucoana aia care aruncă cu sticla în vapor! Hă, hă, nu mai pot…Şi apoi eu o să plec cu ea în larg, să mai bem ceva şi tu o să rămâi să te scurgi pe jos, hă, hă, hă!

-Eh, nu…

-Ba da, Boc! Hă, hă, şi o să râdă Geoană de tine, o să-ţi spună că te-ai pişat pe tine, hă, hă!

-Ba nu!

-Ba da, Boc! Hă, hă, auzi, să râdă Geoană de tine! Şi Videanu o să arunce cu pietre în tine! Hă, hă, nu mai pot…

-Eh, atunci nu mă mai joc, na!

-Treaba ta, Boc, tot fără idei rămâi, băh! Hă, hă, nu mai pot, mă duc s-o sun pe Udrea să-i spun, hă, hă!

Clanc!

Domnia sa, Mărimea

   Nu contează cât de mare este vaporul, important e cât de învolburată este marea, mi-a spus cineva odată. Cu alte cuvinte, tradus mot-a-mot, nu mărimea contează. Oare? Practica bate teoria de cele mai multe ori.

   Să presupunem că, Domnia sa, Mărimea, este o domnişoară bine, disperată după faimă, avere, dragoste, admiraţie, recunoaştere, putere sau orice altă entitate energetică, psihică sau materială. Într-o zi, ea şi-a propus să vină pe Pământ, sperând că-şi va împlini dorinţele aici. Şi de atunci, ca o mare vrajă, toată lumea şi-a dorit Mărimea. Ei, pentru că arăta foarte bine iar ele pentru că şi-ar fi dorit să arate aşa. Iar ea, Mărimea, a trecut pe la toţi.

   Empatic, toate dorinţele Mărimii şi-au găsit un loc în ochii fiecăruia. Imaginea sa a căpătat rădăcini puternice iar mai apoi s-a transformat în adevăr. Mărimea era tot ce conta. Paradoxal, deşi producea durere sau dezamăgire uneori, trezea o ambiţie stupidă în piept de fiecare dată, canalizând către dorinţe şi mai mari, mai grandioase. Mărimea, devenită acum una cu locuitorii planetei unde îşi căutase în trecut  visele, ajunsese cumva modelul unei societăţi nicidecum perfecte. Încet, încet, s-a transformat în sclavă.

   Zi de zi, o masă de indivizi cu ochii roşii stă la coadă, aşteptând o audienţă la Domnia sa, Mărimea. Acum, devenită un personaj cu puteri miraculoase, asculta gândurile fiecăruia, încercând să le ofere o mostră din existenţa sa. Fie că-şi realizau cerinţele, fie că nu, indivizii se aşezau din nou la coadă, sperând într-o finalitate mai bună data viitoare. Zi de zi, Mărimea era acolo, punând o pecete peste fruntea oricărui visător. Era cea mai dorită.

   Într-o lume reală, mărimea nu este un personaj. Nu are vise, nu ascultă doleanţe. Într-o lume reală, de cele mai multe ori mărimea pare că ajută. Cu siguranţă, însă, Domnia sa, Mărimea, contează foarte mult. Cel puţin aşa vorbeşte lumea…

Măsura mărimii

   Ca orice generalizare, a spune că mărimea contează, nu poate constitui decât un clişeu verbal, o afirmaţie generală fără argument. Pentru a înţelege dacă mărimea contează sau nu, cred că este necesar să înţelegem că o astfel de afirmaţie trebuie asociată unei persoane / obiect / context pentru a avea sens.

   Mărimea contează în funcţie de scopul pe care îl are de atins obiectul respectiv. De exemplu putem vorbi despre mărimea maşinii, contului, casei, a bibliotecii sau – de ce nu ? – a curului, ţâţelor sau pulii. În funcţie de context, mărimea poate conta sau nu. Nu putem vorbi despre mărime doar în sens negativ sau pozitiv. Mărimea, în calitatea de criteriu definitoriu al cuiva / ceva nu poate constitui decât o mică parte din acel ceva. Obiectul sau persoana care deţine o anumită mărime, cu siguranţă nu este reprezentată doar de această calitate, adică de mărime. O persoană sau un obiect este suma calităţilor şi defectelor pe care le deţine. De aceea, ar fi eronat să catalogăm sau să judecăm pe cineva sau ceva doar prin prisma unei singure calităţi. Întregul ar avea de suferit iar imaginea noastră ar fi distorsionată. Astfel, din această perspectivă, mărimea nu contează, ci mai degrabă întregul are importanţă.

   Însă, cu toate acestea, mărimea poate conta. Există momente când, pentru obţinerea unui anumit rezultat, este absolut necesar un obiect / persoană de o anumită mărime. Iar fără caracteristica respectivă nu se poate atinge acel rezultat. Este evident că într-un astfel de caz mărimea contează.

   Însă ceea ce este important, şi cred că omitem zilnic acest lucru, este faptul că o anumită mărime nu este definitorie pentru o persoană. Persoana respectivă este mai mult decât acea unică caracteristică. De aceea, de multe ori, deşi alergăm după mărimi, căutăm altceva ce nu se poate ascunde în golul ascuns de măsuri. Spunând acestea, mă refer nu numai la mărimi dar şi la cantităţi. Suntem obsedaţi de cantitate şi nu de calitate. Încercăm să umplem golurile din ce în ce mai mari din vieţile noastre cu mărimi şi cantităţi. Din păcate, acestea nu pot satisface setea de nou indiferent de cât de mari sunt. Saţietatea ne-o putem potoli doar cu calitate. Şi spun acestea gândindu-mă că orice muzică bună se ascultă cu volumul dat în limite rezonabile pentru a putea fi “ascultată” şi orice muzică proastă suplineşte lipsa de mesaj/sens cu volumul dat la maxim. Minţile educate caută calitatea lecturii, a unei conversaţii inteligente sau a liniştii meditative iar minţile amputate se împlinesc prin mărimea casei, maşinii sau contului bancar sau, cel mai des, prin consumism oligofren.

   Deci, contează mărimea? Se pare că da. Însă nu aş putea spune dacă este rău sau bine. Depinde de perspectiva pe care o avem fiecare asupra vieţii. Sau cum ar spune un amic de-al meu: depinde de care parte a pulii te afli.

Editors, muzică din Regat

   Aseară s-a petrecut la Teatrul de Vară Herăstrău concertul Editors Bucureşti 2009, un eveniment care merita o promovare mai bună şi care a fost bifat de o audienţă de maxim 1500 spectatori, în ciuda biletului oarecum ieftin (numai 85 de lei). Cert este că cei prezenţi fac parte din categoria celor „dedicaţi” fenomenului şi trupei în sine. Editors, o formaţie  apărută de câţiva ani  în rândul trupelor din noul val de indie-rock, formată în Birmingham şi purtând diverse nume până la forma finală, a susţinut o reprezentaţie peste medie, arătând că Marea Britanie este o sursă infinită de stiluri şi muzicieni, presa din Regat punându-le titulatura de a doua trupă din cele mai influente privind stilul indie (după cei de la Arctic Monkeys). De acolo de unde vin ei au demonstrat deja destule cu cele două albume scoase până acum, primind numai critici pozitive şi reuşind să vândă milioane de copii. Având un sound apropiat de U2, pe alocuri, Interpol şi Joy Division, pe alte locuri, au fost definiţi cu un stil dark indie rock deosebit, având din plin susţinere şi din partea vocalului Tom Smith, incomparabil ca voce.

   În ciuda faptului că ostilităţile trebuiau demarate la ora 19.00, aşa cum au anunţat organizatorii pe bilete, programul nu a fost nici pe departe respectat. În deschidere erau aşteptaţi cei de la AB4, prezenţi cu două zile înainte la Festivalul Sziget, în Ungaria. Deschiderea a fost ţinută, până la urmă, de un DJ care asigura, oricum, fundalul sonor de umplutură (excelent, de altfel) şi care a anunţat publicul că, din păcate, cei de la AB4 nu vor putea cânta, zborul acestora de la Budapesta fiind „cancelat”. În fine, gura lumii zvonea că aceştia  fuseseră reţinuţi un pic de poliţia ungară. Fiecare crede ce vrea. Una peste alta, se făcu ora 20.00, se făcu ora 21.00 iar britanicii nu-şi mai făceau apariţia, iritând pe alocuri mulţimea dornică să-i vadă. Mulţime formată, în general, de sexul frumos (la propriu) şi cu o medie de vârstă joasă, aşa cum era de aşteptat. Foarte haios a fost un puştiulică aflat chiar în primul rând şi care a fredonat majoritatea melodiilor din playlist-ul maestrului de sunet de dinaintea concertului, şi care mai apoi, în timpul concertului, a trăit la intensitate maximă muzica celor de la Editors. Ca de altfel toţi cei prezenţi.

   Revenind la spectacolul britanicilor, început în cele din urmă în jurul orei 21.20, liniile de bază îl pot încadra într-unul reuşit, atât prin conţinutul valoric cât şi prin suportul tehnic. Un concert care demonstrează că un sunet dat nu foarte tare dar plin de claritate poate pune în valoare veleităţile celor de pe scenă. Care, în cazul celor de la Editors, nu sunt puţine. Piesele cântate au fost de pe ambele albume scoase deja dar, în premieră, am putut auzi şi piesa Papillon, inclusă pe viitorul album, In this light and on this evening, preconizat a fi lansat în toamna acestui an. Stilul acestora, plin de armonie şi sunete rezonând cu stările interioare ale audienţei, susţinute de timbrul vocal aparte al vocalului Smith au creeat o atmosferă incredibilă şi originală. Jocul de scenă al lui Tom Smith, exagerat poate pe anumite locuri, multivalenţa instrumentală a celorlalţi membri din trupă (Chris Urbanowicz-chitară, synth, Russell Leetch-bass, synth, back vocal, Ed Lay-tobe, percuţie, back vocal), riff-urile ţipătoare, încărcate de emoţie, melancolice pe alocuri, furioase pe alte locuri, sunetele perfect potrivite ieşite din pian şi synth-uri, precum şi nota de original a fiecărei piese sau a stilului în sine Editors au ţinut întreaga mulţime conectată sută la sută la acest concert, singurul regret fiind că reprezentaţia s-a terminat după o oră şi aproape jumătate. Un final de week-end fericit pentru cei prezenţi acolo şi sursă de vise colorate pentru noaptea care a urmat.

   Cum spuneam, cei aproape 1500 de fani prezenţi la Teatrul de Vară Herăstrău s-au bucurat de un concert reuşit, emoţionant şi încărcat de muzică excelentă. Pentru cei care l-au ratat, ar bine data viitoare să fie pe fază. Celorlalţi, le recomandăm să-şi treacă în playlist muzica trupei Editors pentru că merită.

Horoscopul săptămânii 17-23 august 2009

Vara se apropie de finalizare precum un începător în arta amorului, cuprins de erotismul unei fete cu mai multe găuri decât capacele de canal. Având Venus (muntele) retrograd în Laura Andreşan, săptămâna aceasta este plină de reuşite pentru fiecare zodie în parte, din păcate seria pozitivă fiind limitată doar la amărâţii din Monte Carlo.

Peşti. Dimineaţa zilei de luni vă va aduce încă o hârcă în gât. Regretul că duminică seara, beat fiind, aţi agasat cireada de gâşte din Cişmigiu, fără nicio finalizare concretă pe ciocul vreuneia, o să vă urmărească până joi când veţi încerca din nou, de data aceasta având o altă abordare, meiul de la papagalul dumneavoastră. Veţi reuşi iar până sâmbătă o să scăpaţi şi de penele prinse în prepuţ.

Berbec. Marţi veţi avea un accident de maşină. Nu vă speriaţi, nu o să aveţi decât un cucui poziţionat excelent în centrul frunţii precum un maestru budist. Va trebui să explicaţi poliţiştilor de ce aţi furat şi condus o maşină de gunoi pe bulevardul Unirii, părăsind-o apoi în holul blocului fostului/ei iubit/e. O să fie o declaraţie lungă ţinând cont de faptul că sunteţi în comă alcoolică.

Taur. Aveţi  şansa de a câştiga la loto. Păcat că nu aveţi bani să mergeţi până în Bangladesh să puneţi un bilet, căci acolo este cel mai probabil să deveniţi bogat în urma loteriei. În rest, nimic nou în astrograma dumneavoastră, poate doar o uşoară creştere a numărului deja mare de autosatisfacere zilnică. Să sperăm că nu orbiţi.

Gemeni. Unde sunt doi puterea creşte, în cazul dumneavoastră unde sunt doi boi, vacile pleacă la taur. Măcar vă relaxaţi în deltă: dumneavoastră, primarul şi tânţarul. Aveţi grijă cu băutura, s-ar putea să vă întoarceţi crăcănat din vacanţă, la ţară dragostea fiind oarbă.

Rac. Săptămâna aceasta vă veţi relaxa prin… muncă. Ascultând sfaturile bătrânului ciung omniprezent la cârciuma dintre blocuri, conform căruia munca înnobilează fraierul, vă dedicaţi total corporaţiei. Vă pierdeţi iubita, prietenii, maşina şi porcuşorul de Guineea, dar măcar aţi ajutat firma cum aţi putut mai bine. Într-un final vă veţi da demisia, nemaisuportând faptul că sunteţi supervisor de wc-uri.

Leu. Felicitări, miercuri iubita vă va suna şi vă va anunţa că o să fiţi tătic. Este însărcinată în două luni şi se va întoarce în ţară după ce a fost consultant financiar patru luni în Spania. Veţi obţine un credit la bancă, veţi cumpăra, pe numele soţiei evident, un apartament în Victoriei. Să vă trăiască!

Fecioară. Miercuri plănuiţi o escapadă nocturnă, finalizată cu mici, bere şi două domnişoare mai uşoare în pădure la Băneasa. Aici, total întâmplător, după un copac la un şuşu inevitabil, vă veţi întâlni cu tatăl dumneavoastră, venit şi el alături de vecina de la etajul trei să observe fauna diversificată în miez de noapte.

Balanţă. Ajuns acasă de la serviciu vă veţi surprinde soţia alături de instalator, administrator şi fratele dumneavoastră la un texas hold’em. Îi salutaţi, vă scuzaţi că nu mai puteţi rămâne şi mergeţi fericit să vă culcaţi, însă nu puteţi adormi din cauza unui ţipăt sacadat. Vă gândiţi că o fi de deasupra şi într-un final aţipiţi. De dimineaţă vă treziţi cu instalatorul sforăind lângă dumneavoastră în chiloţi. Daţi să vă ridicaţi, însă simţiţi o anumită jenă în partea dorsală. Vă rugaţi să aveţi hemoroizi.

Scorpion. Participaţi la concursul anual de halit momiţe de curcan. Îl câştigaţi detaşat, însă rămâneţi cu un gust amar când realizaţi că respectivul concurs s-a realizat într-un centru de ecarisaj. Vineri începeţi să aveţi din ce în ce mai multe ticuri: vă scărpinaţi cu piciorul drept pe ceafă, lătraţi mai răguşit şi, din fericire, puteţi să vă lingeţi şi între picioare.

Săgetător. În urma incidentului produs sâmbătă, soldat cu moartea a patruzeci şi trei de minoritari, începeţi să aveţi halucinaţii în care este prezent un nene luminos care vă spune că nu este vina dumneavoastră că vi s-a descărcat accidental mitraliera, cu încărcător dublu şi piedică împotriva blocării cartuşului pe ţeavă, tocmai în momentul în care treceaţi pe lângă o nuntă desfăşurată între blocuri.

Capricorn.  Vă anunţaţi iubitul că plecaţi la shopping, fiind sezonul reducerilor. Alături de cele mai bune prietene vă pozitionaţi cortul fix în centrul unui mall din Viena. Gura cortului este orientată către intrarea la H&M în speranţa că le veţi lua faţa nenorocitelor care dau buluc în magazin. Seara, după o zi plină de probat rochiţe, pantofi şi bile anale, aprindeţi un foc de tabără şi savuraţi un joint alături de un Campari Orange. Vă bârfiţi iubiţii, aşa, între prietene, fiind conştiente de faptul că nu aţi lăsa pe nicio curvă dintre ele să se aproprie de bărbatul dumneavoastră. Pantofii şi bărbaţii sunt două lucruri diferite şi din punctul dumneavoastră de vedere.

Vărsător. Săptămâna aceasta va fi un fiasco total pentru vărsători. Daţi afară de la muncă, găsesc maşina spartă în parcare, moment în care observă că iese fum pe geamul de la balcon. Nemaiavând nimic de făcut, încep să bea, dormind pe la prieteni, distrugându-le şi acestora familia. Cel mai ghinionist dintre vărsători va candida la preşedenţie, în urma unui pariu pierdut, şi va deveni cel mai mare în stat pentru următorii cinci ani. Başca, va şi cheli.