Final de săptămână cu Zgârie Nori

• Promo, Recenzie de-o şchioapă •

   În week-end-ul care s-a încheiat de câteva zile, centrul vechi al Bucureştiului a fost invadat de o mulţime de evenimente culturale, grupate sub ONGFest. Am fost pe acolo, doar sâmbătă din păcate, aruncând un ochi la cele petrecute.

   Fiind o manifestare cu participare şi sprijin masiv din partea multor asociaţii culturale (şi nu numai), fiecare susţinând cauza sa, împărţind pliante sau încercând să ofere/vândă mici „creaţii”, lumea nu a întârziat să se înfiinţeze pe străduţele din centrul vechi al capitalei. Începând de la artizanat, pictură şi până la concerte, cei prezenţi acolo au avut cu ce să-şi încarce timpul din plin şi într-un mod, de ce nu, destul de plăcut.

   Deşi au trecut mai bine de trei zile de atunci, voi comenta, un pic, unul din concertele care mi-a rămas în minte, fie cu părţi bune, fie cu părţi rele şi petrecut, aşa cum spuneam, la ONGFest. Un concert început cu întârziere, din păcate, din cauza problemelor tehnice ceea ce, până la urmă nu este o surpriză pe la noi. Trupa care urma să cânte, în speţă Zgârie Nori, a înghiţit într-un final momentul de început, punându-şi în scenă reprezentaţia live pentru care venise acolo.

   Este primul concert live în care îi văd pe cei de la Zgârie Nori şi, recunosc, am avut ceva dubii vis-a-vis de calitatea pe care aceştia urmau s-o pună în faţa celor aflaţi în faţa scenei. Spun acest lucru deoarece o trupă cu zece oameni şi şapte instrumente necesită oarecare studiu şi exerciţiu pentru a satisface urechea ascultătorului care apreciază live-ul. Finalul mi-a înlăturat orice reţinere în acest sens.

   Concertul a început avându-i la înaintare pe cei doi vocali, Iustin şi Yawn, prezentând mulţimii mesaje scrise pe o serie de cartoane, prezentate unul după altul. Textele, puse într-o ordine aparent fără noimă, sunt de fapt laitmotivul trupei, fapt ce poate fi observat şi din versurile pieselor cântate de aceştia. Uşor, uşor, începând cu prima piesă şi continuând cu următoarele, reprezentaţia de pe scenă a reuşit să capteze atenţia celor prezenţi şi chiar să întoarcă privirile mulţimii care nu înceta să se perinde pe strada Franceză.

   Că tot am vorbit de vocali, am rămas plăcut surprins de modul ingenios prin care cei doi au transmis publicului mesajul lor, ajutaţi clar şi de meseria de actor pe care o au la bază, evident îmbinat foarte bine cu munca instrumentiştilor din spate. Ar fi inechitabil să nominalizez doar pe unul dintre aceştia, însă nu pot să nu-l fac remarcat pe omul de la muzicuţă, Cătălin „Tzetze”,  sau pe chitaristul Cristi ori pe fetele de la vioară şi violoncel. O apariţie plăcută şi bine integrată în peisajul auditiv a fost cea a Cristinei Păun, backing-vocal. Zgârie Nori au aşezat frumos o creaţie ieşită oarecum din tiparele muzicale româneşti, cu un mesaj bine creionat în versuri şi cu joc de scenă având mici infuzii ale unei piese de teatru, cu fundal sonor plăcut-zgomotos pe alocuri, lin şi industrial pe de altă parte. O combinaţie reuşită de hip-hop, rock-alternativ şi sunete de blues care ar fi sunat şi mai bine, sunt convins, dacă ar fi avut şi suportul tehnic necesar.

   Dintre piesele cântate la concert, mi-au plăcut în mod deosebit cum au curs şi cum au fost „prezentate” Eu nu dau cravata mai departe, Vinde-ţi cardul, îngerii şi iubirea. Per total, a fost o experienţă interesantă din punct de vedere al ascultătorului astfel încât nu voi rata următorul concert al celor de la Zgârie Nori. Ceea ce vă recomand şi vouă.

Prima zi de viaţă, ultima zi de şcoală

• Editorial, Frustrări din cartier •

Mi-au rămas în cap câteva cuvinte din discursul primarului manechin Radu Mazăre, în faţa elevilor unei şcoli, în care spune că el a pus mâna pe carte pentru a nu ajunge un fraier în viaţă, să ştie să vorbească şi să se descurce. Practic, acest adevăr reprezintă o adevărată definiţie a idealurilor unei generaţii care acum scrijeleşte pupitrele din clasa de studiu, aruncând cu priviri şmecheroase şi cretă în profesori.

În România de azi, şcoala profesorilor aflaţi mai mereu în grevă şi a elevilor păziţi de gardieni pierde tot mai mult în faţa aşa numitei şcoli a vieţii, a cărei bază de studiu începe din familie şi continuă în mijlocul turmei. A şti să vorbeşti înseamnă două lucruri diferite, dacă ne raportăm la cele două „sisteme de învăţământ”. A şti să vorbeşti corect gramatical, literar sau din orice alt punct de vedere tehnic, aşa cum spune manualul, este înlocuit treptat de a şti să vorbeşti astfel încât să fii tu ăl mai tare, mai şmecher, să obţii ce doreşti, indiferent de moralitate sau legalitate. Propaganda făcută de maeştrii emeriţi ai şcolii vieţii este atât de profundă încât vorbirea corectă a pierdut în esenţa sa conotaţiile şcolii care au modelat-o iniţial.

A şti să vorbeşti echivalează, de fapt, cu a şti să te descurci. Şcoala vieţii este  predată de generaţiile de părinţi rupţi prea brusc de cordonul ombilical al trecutului şi înfipţi mult prea adânc în tenebrele prezentului uitând că şcoala, aşa cum a fost ea gândită din antichitate, reprezintă un reper important în viaţa oricărui membru al societăţii. Iar Statul, cel care patronează flegmatic această instituţie, cultivă tot mai mult tipul de profesor demotivat din prima zi şi dezinteresat în a forma viitori constructori ai unui popor normal.

Radu Mazăre este tiparul noii generaţii de politicieni români. Exemplele şi sfaturile sale au la bază modelul noii şcoli româneşti, în speţă şcoala vieţii, cea care i-a dovedit că a şti să vorbeşti şi a şti să te descurci sunt repere indispensabile în viaţă, aşa cum este călăuzită întreaga societate românească. Şcoala din interiorul clădirii unde sună clopoţelul începe uşor, uşor, să se îndrepte către ultima zi.

Învăţământ, la pământ!

• Editorial, Frustrări din cartier •

Ieri a început şcoala. Cu mic, cu mare, de la clasa întâi până la clasa ultimă de liceu, de la proaspătul elev făuritor de bastonaşe până la şmecheraşul care a renunţat de mult să mai umble cu ţigara palmată pe coridoare, elevii au dat buzna în şcoli, dotaţi cu sictir dar şi cu regulamentarele şi inutilele buchete de flori pentru doamnele învăţătoare, profesoare sau diriginte. Fie că lucrările de renovare au fost sau nu terminate la termen, instituţiile de învăţământ preuniversitar şi-au deschis porţiile pentru un nou an şcolar, fiind pregătite pentru a reîncepe procesul de fabricare a nătrărăilor pe bandă rulantă, vorbele unui mare om în stat.

Acum că şcoala a început, e momentul să înceapă şi jocul de-a greva. Ce poate fi mai îmbucurător pentru un elev după o vacanţă, dacă nu o grevă a profesorilor… Cadrele didactice îşi cer din nou, după cum e şi firesc, dreptul. Dacă vrei să cultivi valori pentru a le putea culege într-un viitor care şi aşa se anunţă destul de sumbru, e nevoie în primul rând de un sistem de învăţământ foarte bine pus la punct. Statul român postdecembrist, indiferent de culorile politice ce l-au dirijat, a avut grijă să dea învăţământului doar cu ţârâita şi numai în situaţii de forţă majoră sau sub formă de pomenii electorale. Nu ştiu în ce măsură se poate pune actualmente problema, pe fondul mult mediatizatei crize economice,  de majorări salariale în breasla profesorilor. Restructurarea formelor de învăţământ care încă poartă strălucirea epocii de aur dar şi menţinerea tinerelor cadre didactice cu experienţă în sistem prin stimularea lor pe latura materială, ar fi trebuit în mod normal să-şi arate deja efectele benefice, acum, după aproape douăzeci de ani de tranziţie.

Dacă până acum mai bine de zece ani, sistemul de învăţământ – marcat în mare parte de aceleaşi valori moştenite din era comunistă – avea nişte repere solide, odată cu începerea operaţiunilor de experimentare a noi şi noi forme de admitere şi de evaluare, acesta şi-a pierdut considerabil din eficacitate. Nu susţin sub nicio formă ideea învăţământului românesc de sorginte muncitorească în care elevul era bombardat cu mii de informaţii inutile. Totuşi, formele actuale de învăţământ, sunt destul de departe de acea formulă optimă vizată. Cu cât mai multe experimente cu atât mai multe generaţii sacrificate. Efectele se vor resimţi când aceste generaţii vor ajunge la maturitate şi nu vor şti încotro să apuce. Până atunci, mai e doar puţin…

Horoscopul săptămânii 14-20 septembrie 2009

• Câte-n lună și stele verzi, Promo •

Celebrul doctor universitar, specializat în răsucitul astrelor şi exterminarea grăsimii, Jean Horoscopisdul va avea onoarea de a-şi arunca experienţa despre zodii pe veveveu. În exclusivitate vă prezentăm arhetipul suprem.

Berbec. Marţi relaţiile cu persoanele apropiate devin tensionate după ce, aflat la reuniune de familie, vomaţi ciupercile cu smântână de la prânz direct pe străbunica unui văr. O încercare nereuşită de a atrage atenţia de la pantalonii dumneavoastră albi cu bule maro în partea dorsală. Vă sare în ajutor unchiul preferat spunând că el este de vină. Toată lumea gustă această glumă mai puţin dumneavoastră deoarece vă amintiţi că în trecut simţeaţi o oarecare jenă dormind cu unchiul în pat.

Taur. În această săptămână veţi simţi că toată lumea încearcă să vă înjungie exact ca la coridă. Sunteţi stresat/ă şi nimic nu vă iese. Mă rog, aproape nimic. Vă iese un furuncul enorm la subraţ fix între cei şase negi. Tot răul spre bine, sâmbătă veţi fi sunat/ă de cei de la National Geografic în vederea unui interviu urmat de o sesiune de fotografiere. În scurt timp ajungeţi unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de pe planetă. Veţi fi singura persoană care deţine Carul Mare pe corp. Păcat că i-aţi lăsat breton calului.

Gemeni. Lene mare ca de obicei. De lene nu mai mergeţi la serviciu, nu vă mai satisfaceţi partenera/rul deşi gura ar vrea, nu mai mâncaţi. Joi gemenii sunt deja opăriţi între picioare, nu e de la transipiraţie. Vă ia foc calculatorul, sunteţi îngrijorat însă că v-aţi lăsat ţigările în cealaltă cameră tocmai acum când n-aţi fi fost nevoit să aprindeţi bricheta. Din fericire vă salvează vecinii şi sunteţi dus de urgenţă la spital cu tot cu scaunul lipit de dumneavoastră. Vă împrieteniţi cu un sinucigaş ratat care a încercat să se omoare sărind în cap de pe bloc. Din păcate a rămas prins în rufele vecinei de la etajul trei. Vă cere să-l omorâţi. Vă e lene.

Rac. Divorţul pare iminent. Soţia v-a prins la curve. Măcar aşa aţi descoperit că şi ea duce o viaţă dublă. Rămâneţi cu un gust amar gândindu-vă că dădeaţi contracost ca orice prost deşi aveaţi pepiniera în casă. Vă dau un sfat în vederea partajului : nu cereţi copiii că dumneavoastră nu sunteţi mulatru!

Leu. Leii nu produc fericire. Dar leoaicele da. Luni, marţi, joi şi sâmbătă sunt zilele cu o puternică încărcătură erotică manifestată doar în rândul posesoarelor de plăci tectonice. Dragelor atacaţi-vă bărbaţii, lăsaţi cutremurele şi lava să tâşnească. Simt nevoia de a face o adăugire: „bărbaţii” reprezintă persoanele de sex masculin care vă iubesc şi vă sunt aproape . Nu, armata română, pompierii şi BGS-ul nu intră în această discuţie.Vă rog măcar o dată încercaţi cu mai puţin de patru pe noapte. Şi să ştiţi că nu se pune unul singur dacă sunt gemeni sau tripleţi.

Fecioara. Bărbaţii din această zodie se vor chinui teribil, un lanţ de coincidenţe va face ca nicăieri să nu poată bea o bere. De aici va veni transformarea. Se vor unii în haite şi vor ataca tot ce le va ieşi în cale. Aproape vor sfârşi agăţaţi de nişte liane în grădina zoologică din Cluj. Vor evada într-o noapte cu lună plină şi, hăituiţi, se vor refugia în Caracal. Aici vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Balanţă. Vor avea mari probleme cu sănătatea. Vor ajunge să-şi blesteme ziua în care şi-au vîndut rinichiul şi o bucată din stomac cămătarilor pentru două şpriţuri de Busuioacă. Başca nici nu le plăcea vinul. Toţuşi e bine că rana de glonţ din şold s-a închis. Îi mai deranjează doar când se schimbă vremea ori când merg la supermarket.

Scorpion. Vă veţi întâlni la o petrecere în sfârşit cu persoana despre care ştiţi sigur că vă este jumătatea în această viaţă. Din păcate ea trebuie să plece pe la cinci dimneaţa deoarece gazda nu a plătit decât pentru trei ore. Aflaţi că în timp ce dumneavoastră încercaţi să găsiţi texte siropoase deşi ţuica de prune vă limita teribil, prietenii au umplut-o de poeme.

Săgetător. Până pe data de nouăsprezece zeul păcii vă va îndruma paşii. Adică vă veţi droga până va interveni schimbarea la faţă. Duminică, împinşi de părinţi şi de o supradoză nasoală cauzată de un derivat al huilei, ajungeţi la concluzia că trebuie să puneţi stop. Din păcate eraţi pe DN1, iar tirul din spate nu a avut timp de reacţie. Luaţi partea bună a lucrurilor: măcar veţi avea morfină gratis aproximativ şase luni de zile.

Capricorn. Căutaţi metode de a vă surprinde partenerul de viaţă, încercând astfel de a mai pipera relaţia. Eşuaţi din prima deoarece acesta/aceasta nu va sări în pat excitat/excitată în momentul în care vă va găsi frecându-vă nud/ă de vecinul/vecina de palier. Până vineri găsiţi şi o metodă cu foarte puţine şanse de eşec de a scăpa de cei opt mii de euro datoraţi cămătarilor.

Vărsător. Veţi face o afacere excelentă pe timpul crizei. Cu doar opt mii de euro vă veţi cumpăra atât un apartament cât şi o maşină. Profitaţi de rugămintea disperată a unei cunoştinţe de a realiza un troc net favorabil dumneavoastră. Vă mutaţi în noua locuinţă. Vineri noaptea vă treziţi dezbrăcat atârnat de lustră. Nouă persoane colorate roiesc în jurul soţiei întrebând-o de bani. Încercând să vă eliberaţi, desprindeţi lustra căzând cu o bucată din tavan. Profitând de această degringoladă soţia reuşeşte să fugă. Din păcate veţi fi sodomizat până la apariţia jandarmeriei.

Peşti. Peştii vor avea noroc pe tot parcursul săptămânii. Vor urca cel puţin două trepte în organigrama firmei, vor câştiga joi la loterie ( atât în România cât şi în Sri Lanka, mai greu de ridicat suma câştigată de acolo), vor deveni părinţi, vor fi anunţaţi drept candidaţi la preşedinţie. Norocul va înceta duminică subit în momentul în care se vor trezi din comă.


Tineret, electoratul ţării

• Spuse pe fugă •

Europarlamentarul Cristian Preda propune acordarea dreptului de vot începând cu vârsta de 16 ani, considerând că tinerii sunt suficienţi de maturi la această vârstă.

Cererea este justă, mai ales pentru familiile unde copiii conduc maşinile prin oraş chiar de la vârsta de 10 ani.

Radu deşteptu’

• Spuse pe fugă •

Radu Mazăre a declarat azi, în faţa copiilor de la un liceu din Constanţa, că nu i-a plăcut şcoala dar a învăţat ca să nu ajungă un nătărău.

Îl bănui pe  Radu Mazăre că nu şi-ar permite acest discurs în faţa electoratului propriu. Adică, nătărăii ce au?

Nati, candidatul minune

• Politica e un pornostar, Promo •

Unul din candidaţii la postul de antrenor principal al F.C. România Cotroceni, iudeo-românul verde Nati Meir, a hotărât să-l ia s(e)cund al echipei, pe parte culturală, pe Adrian Minune, jalnicul menestrel simpatizat de acea parte a populaţiei care încă nu reuşeşte să ajungă la coşul de gunoi şi care are dieta bazată pe cantităţi însemnate de seminţe de floarea soarelui.

Prima măsură pe care secundul Minune a luat-o a fost conceperea imnului de campanie de calificare, imn aşezat „melodios” pe ritmuri, nu-i aşa, de manea. Opera va fi însoţită şi de un videoclip, normal, în care cei doi vor schimba pase în doi pentru publicul din tribuna poporului. Turneul de calificare va include concerte în vreo zece oraşe din ţară, alături de alţi jucători „valoroşi” fără număr, fără număr.

Iată mai jos câteva rânduri din imnul de campanie:

„Un evreu şi un ţigan,
Nati Meir şi Adrian
Vin astăzi să vă distreze
Că ei vor să candideze.

Refren:
Să scăpăm ţara de hoţi,
Haideţi să ne unim toţi!
Cu votul care mi-l daţi,
Nicicând n-o să regretaţi.

Am cutreierat prin ţară
Şi-am văzut viaţa amară.
Românii n-au bucurii
Şi n-au ce da la copii.

Eu candidez pentru voi
Ca să vă scap de nevoi.
Toţi v-au spus vorbe deşarte,
Noi vrem să trecem la fapte. ”

Aşadar, „un evreu şi un ţigan” vin „să distreze” poporul „că ei vor să candideze”. Nimic fals, de fapt, având în vedere că orice candidat, pentru orice post politic, o face pentru distracţie. Mai ales după ce se termină bâlciul. Şi dacă românii get-beget n-au reuşit să spargă tiparele în vreun fel, de ce n-ar face-o „un evreu şi un ţigan”? Viitorul sună bine, noo?

A doua strofă are un sâmbure de adevăr iar s(e)cundul Minune poate confirma veridicitatea afirmaţiilor. De cutreierat dumnealui chiar a cutreierat şi a văzut viaţa amară din ochii celor din public, mai ales când colegii săi etnici aruncau peste fruntea lui cu teancuri de bani. Normal, „românii n-au bucurii/şi n-au ce da la copii”, asta în condiţiile în care copiii nu le sunt subit, să spunem, împrumutaţi de nu ştiu ce clan de discriminaţi, sărăcuţii de ei…Şi în plus, unii plătesc taxe la stat, alţii nu.

„Eu candidez pentru voi”, spune cu pasiune versul ultimei strofe prezentate aici. Cine, oare sunteţi „voi”? „Toţi v-au spus vorbe deşarte/Noi vrem să trecem la fapte”. Eu sper să nu. Şi apoi, dacă stimabilii ne cântă „să scăpăm ţara de hoţi” s-ar putea să piardă o mare parte din electoratul pe care-l vizează.

Văzând însă „Cu votul care mi-l daţi” am mirosit o alianţă cu Marean, regele lui care şi înalt patron de echipă de capitală. Iată cum, nu domnul Oprescu este asul din mâneca PSD, aşa cum vorbeşte lumea, ci acest Nati Meir, un pasionat al sportului cu poporul român. Sincer, habar nu am despre care parte să spun că am glumit…

Cabinetul lui Vadim

• Politica e un pornostar, Promo •

corneliu-vadim-tudor

Prezent la Ţebea, alături de alţi lideri marcanţi ai scenei politice româneşti ce îşi susţin obişnuita gargară demagogică în faţa mulţimii în prag de alegeri, cel mai cinstit, cel mai neprihănit, deţinător al adevărului absolut dar în acelaşi timp şi cel mai fraudat politician al României, împăratul încornorat, Corneliu Vadim Tudor, a declarat pentru un reporter al uneia din antene că de data aceasta nu are cum să mai piardă cursa pentru preşedinţie. Îşi va revendica funcţia supremă în stat, chiar din primul tur, în condiţiile în care momentan formaţiunea politică din care face parte nici măcar nu a ajuns în Parlament.

Ca alternative pentru şeful executivului, tribunul l-a menţionat atât pe mareşalul Antonescu cât şi pe domnitorul Vlad Ţepeş. Dar cum mareşalul a fost executat de un pluton de soldaţi în halate albe care au descărcat în el toată muniţia de valium iar Vlad Ţepeş încă îşi probează cămaşa de forţă din zale pe o altă secţie, singura alternativă a rămas Gheorghe Funar. Parte bună este că Gheorghe Funar nu este genul de politician care să vadă lucrurile doar în alb şi negru. Partea rea este că fostul primar clujean este genul de politician care vede totul doar în roşu, galben şi albastru.

În continuare, în vederea consolidării cabinetului fantastic P.R.M., la Interne, C.V.T. îl vede potrivit pe omul dintr-o bucată, Marius Marinescu (politicianul care poate înlătura machiajul unui dudui cât ai zice peşte), la Învăţământ îl recomandă pe Gheorghe Buzatu, pentru relaţia cu românii de pretutindeni merge pe mâna lui Ilie Ilaşcu, în timp ce pentru Justiţie tribunul consideră că cel mai potrivit ar fi Lucian Bolcaş. Configuraţia de mai sus a fost stabilită după ce liderul peremist a renunţat la serviciile unor personaje precum Mihail Kogălniceanu, Petre Ispirescu, Moş Ioan Roată sau Alexandru Lăpuşneanu. Pentru desemnarea ministrului de Externe, tribunul încă şovăie între Batman şi Ioan Mihai Pacepa. În rest, noi să fim sănătoşi…