Voinţa din hârtie

Acum că toţi ne-am făcut planuri  în noaptea de revelion pentru anul în cauză, respectiv 2 ouă şi-un binar, a venit momentul să aruncăm foaia cu ce vrem să schimbăm sau să ni se întâmple. Unii, mai ambiţioşi niţel din fire, o vor păstra până când va miji leucojum aestivum dintre nămeţii de noroi ori până în momentul în care rămân în pană de hârtie igienică.

Vedeţi voi aşa e românul : o freacă peste 360 de zile pe an, repetând aceleaşi porcării, neînvăţând din greşeli, complăcându-se. Însă când se pregătesc să sară bariera dintre ani cu o poftă infinit mai mare decât a mexicanilor care sar cu gloanţe-n spate graniţa, subit îi loveşte speranţa-n ceafă. Îşi fac planuri : muncesc mai mult, fut mai des, trag de fiare, nu mai beau, nu mă mai las pradă tentaţilor, nu îmi neglijez sănătatea, mă apropii de familie, devin patriot, lupt pentru o lume mai bună şi pentru pacea intergalactică. Şi aşa cu vinul, ţuica, şampania în buze întocmesc o listă care l-ar face de cacao şi pe Schindler, cu o încărcătură emoţională şi istorică peste letopiseţ. A doua zi de Sf. Vasile, mahmuri, cu greaţa pe trahee, mai amână oleacă schimbările că de, e sărbătoare, zi de repaus. Zilele următoare trag şi ţin de promisiunile scrise mecanic pe foiţa din lemn sănătos, dar ciopârţit prematur. Până la un moment dat când nu mai pot, îşi bagă, îşi scot, se blesteamă singuri, doar năravul nu se schimbă. Rup hârtia, o mestecă, o îngroapă, o pişă, o fac cornet, o ard.

„Destul!” , îşi spun ei, introspecţia continuă. „Ce pentru a mă schimba trebuie să verific zilnic o hârtie? O pot face şi singur fără niciun ajutor.”

Ce trebuie reţinut este faptul că atunci când hârtia, fie ea şi fictivă, dispare voinţa se transformă în speranţă, iar ea la rându-i se transformă în binecunoscuta expresie ” las-o bă că merge aşa”. Ţineţi de hârtie, nu daţi înapoi.

Pe a mea am pierdut-o chiar înainte de a o scrie. O declar nulă.

Jumătate

   Un pahar de vin. Roșu. Și a fost de ajuns. Aburii lui Bachus au pătruns neuronii acoperiți de noxe.

   Care jumătate a paharului este plină? Cea pe care o văd eu sau cea pe care o vezi tu? De ce doar jumătate? Paharul meu este plin sau mă îmbăt singură cu aer? 

   Teoria despicării firului în milioane de firicele firave care se pierd în sensuri. Şi totuşi, de ce trebuie să vedem doar jumătăţi? De ce nu sferturi, treimi, pătrimi, totul sau nimic? Pentru că vrem răspunsuri atunci când nu le avem şi atunci când nu avem nimic, ne rămâne doar speranţa. Acea jumătate pe care avem nevoie să o vedem plină.

   Avem nevoie de unităţi de măsură, de comparaţii, de oglinzi. Jumătate de pâine, de pahar de vin, de pachet de ţigări, de propoziţie, de an, de viaţă, jumătate din noi. Am ajuns să spunem lucrurile doar pe jumătate bazându-ne că ceilalţi înţeleg restul. Am ajuns să ne trezim că a trecut jumătate de an şi nu ştim cum a trecut timpul. Dacă vedem jumătăţile, pline sau goale,  suntem optimişti sau pesimişti? Dacă eşti un naufragiat, care-i jumătatea plină? Că mori plutind pe ape cu ochii la soare şi palmieri închipuiţi? Sau această jumătate crează himere ce prind aripi demonice ce ne fac ca tragediile să fie şi mai tragice?  Alergăm după jumătăţi. Ne căutăm pe noi în jumătatea noastră lipsă.

   Şi scriu un articol, doar pe jumătate.

 

Adriana.

Săptămâna sub medie 4 – 10 ianuarie

media

  • Anul începe cum se poate mai prost pentru femei. Libertatea de luni ne pune la punctul G înştiinţându-ne cum nu se poate mai franc că acesta nu există. Au aflat ei, cine alţii dacă nu grupul de cercetători englezi. Aşadar, pe 2010 bărbaţii vor trebui să stimuleze alte puncte erogene ale femeilor cum ar fi, de exemplu, portofelul.
  • Libertatea de marţi ne prezintă un episod din războiul pe o bucată de pământ a două surori la a treia tinereţe, titrând cât o ţin falangele că una din surori o acuză pe cealaltă că a dezvirginat-o cu degetul. Până la finalizarea conflictului ne aşteptăm ca cei de la Libertatea să prezinte şi dreptul la replică în care acuzata să declare că de fapt şi ea a fost sodomizată de către sora ei cu un făcăleţ.
  • În Cancan-ul de miercuri aflăm cum Jackie Chan se scobea în nas chiar în timp ce fratele său încerca să-i explice ceva. Ştirea nu spune nimic despre modul în care actorul şi-a plasat biluţa pe obiectivul paparazziului, pe care l-a surprins ulterior fotografiindu-l, cu o lovitură cu piciorul prin întoarcere.
  • Tot din Cancan, dar din cel de joi, aflăm că bărbaţii îşi cumpără singuri lenjerie intimă doar atunci când caută o parteneră. După ce şi-au găsit-o, aceştia ori îi trasează noii partenere sarcina cumpărării chiloţilor ori, mult mai simplu, îi schimbă pe dos.
  • Vineri aflăm din Libertatea povestea unei doamne care deşi a avut relaţii sexuale a rămas virgină din cauza himenului foarte dur. În plus de sfaturile date de experta Libertăţii doamnei cu pricina, îl sfătuim pe soţul acesteia ca peste prezervativ să folosească şi o cască de protecţie.
  • Cancanul de sâmbătă ne povesteşte cum a fost Jasmine, dansatoarea din buric, muşcată de deget de căţeluşa Ancăi Badiu, Bijou, pentru că nu a estimat corect starea de spirit a patrupedei. Aşa se întâmplă când eşti obişnuită să pui mâna oriunde, fără să ceri voie. Una peste alta e clar că micuţa căţeluşă nu este aşa jucăuşa ca şi victima sa.
  • Libertatea de duminică ne prezintă un filmuleţ cu o morsă care îşi face sex oral într-un acvariu. La prima vedere, textul care însoţeşte imaginile respective pare a fi scris cu o singură mână.

Horoscopul săptămânii 11-17 ianuarie 2010

Iată-ne în noul an cu la fel de multe speranţe precum un virgin blocat cinci ore într-un lift cu aleasa cartierului. Veştile bune apar din toate părţile însă nu opresc aici, fiind adresate altor persoane. În spaţiul carpato-danubiano-pubiano-lefteriano-pontic avem concesionate veştile rele. Jean Horoscopizdul încearcă a mai limita din cataclism, ungându-vă urechile într-un mod barbar, sălbatic, obişnuit românului.

Berbec. Berbecuţii, după ce s-au dat în stambă tot concediul alături de semenii lor din proţap, au revenit la muncă prostiţi de impresia că în 2010 chiar vor ieşi în evidenţă, că vor fi remarcaţi, că vor reuşi să urce în organigrama firmei precum Spiderman pe clădiri. Se vor bălăci în introspecţiile uzuale, răcnind uneori ascunşi în cadă cu poza managerului în mâna dreaptă … dacă sunt stângaci.

Taur. Mari posesori de grandioase obiecte atârnate, vlăstarul societăţii, mirobolanţi osoşi în gândire, taurii vor avea parte de o surpriză plăcută joi: le va creşte levelul paladinului concomitent cu un bonus de +3 la dexteritatea degetului inelar de la mâna stângă. Totuşi şi anul acesta vor rămâne fără femei, serviciu şi casă.

Gemeni. Omul şi surogatul lui vor avea parte de nenumărate şanse de afirmare atât profesională cât şi profesioanală. Din fericire, posesori ai unei ambiţii nebănuite, nu vor face mare lucru bucurându-ne serile cu inepţiile lor. Chiar pe data de vineri vor mima un orgasm cu o bunăciune dintr-un terţ bar, vor mima în lene.

Rac. Cracii anul acesta vor fi în dubii. Nu vor şti ce să aleagă dintre a fi retardaţi sau a fi săraci. Cum spunea un nene mut : „Adevărul e undeva la mijloc”. De asemenea şi cracele vor suferi puţin anul acesta din punct de vedere financiar însă tot curve vor rămâne.

Leu. Ne vom limita asupra acestei săptămâni deoarece pepeleilor aveţi nişte probleme de ar face roşu-n obrăjiori până şi ţiganul dintr-un cenaclu literar. Pepeloaica va avea cel mai mult de îndurat ţinând cont că nu are bani tocmai acum când au început reducerile. Va intra într-o depresie adâncă, chiar mai adâncă decât ea. Pepeleii vor avea de îndurat ifosele pepeloaicelor de trib luându-şi adio de la hand-oral job, başca îşi vor vinde şi un testicul făcând rost de caşcaval pentru aleasa inimii.

Fecioara. Axa de simetrie este decalată în data de sâmbătă datorită unei chermeze în familie, un moment călduros de a te freca de nepoata top-model. Datorită acestui fapt divers va porni un scandal monstru în sânul respectiv. Însă vei fi degajat şi îţi vei menţine poziţia din moment ce era iubita fratelui tău.

Balanţă. O săptămână plină de suptcesuri  pentru posesoarele de plăci tectonice şi pentru metrosexualii acestei zodii tolerante. Anul acesta se prevede o oarecare creştere din punct de vedere financiar exceptând perioada ianuarie-decembrie. Luaţi-o la modul pozitiv, măcar nu veţi paraliza până pe 14 august.

Scorpion. Scorpionii, pardon scorpihoiţii ( greşeală neintenţionată) vor emite nişte elucubraţii influentaţi de două beri nefiltrate, fiind scoşi în sfârşit în public de către colegi, de vor speria ceilalţi participanţi la sportul naţional. Birtul se va închide subit. Veţi intra iar într-un con de umbră până acesta va defula şi vă va da afară sinucigându-se.

Săgetător. Mari maeştri în arta amorului din toaletele cluburilor, arcaşii vor ţinti la fix vineri seara bătând recordul mondial de 2 secunde de la penetrare. Vor reuşi asta doar cu ajutorul primelor trei degete ale mâinii stângi şi al curentului provocat de boxerii bufanţi.

Capricorn. O săptămână încărcată din punct de vedere emoţional. Aflând că sunteţi înşelată de iubit vă aruncaţi în braţele primului cetăţean. Acesta vă respinge deoarece mirosiţi a brânză de burduf. Tot aşa până când, într-un final având şi degetele coapte de la atâta alergat,  vă veţi găsi liniştea sufletească la zoo în braţele unui urangutan orb şi fără miros.

Vărsător. Ajutori specializaţi ai degustătorilor de vinuri, golind sticlele după analiză, vărsătorii se vor trezi zilele acestea cu papilele gustative amorţite. Fericiţi vor încerca în sfârşit să îşi îmbuneze iubitele trecând la munca de jos. Rog totuşi înainte de acest gest eroic de a vă înfunda şi nasul.

Peşti. Ei se vor transforma miercuri seara din şalăi în băloşi luând parte la un concert gemut de striptease. Ajunşi acasă vor încerca să vândă carasul în balta iubitei, însă în cele din urmă îl vor da pe sub mână în taraba din baie.

La mulţi ani cu dorinţe

Ţrrrr!

-Da, pardon…

-Ce pardon, băh?

-Mă scuzaţi, e de la Revelion…

-Ce Revelion, băh, Boc? Ţara arde, băh, aşa cum mă arde pe mine gâtul acum de la paharul ăsta…A-propos, stai un pic, hai noroc…

-Da, da…

-Aşa, unde eram?

-Păi, râgâiam eu.

-Cum, băh, în faţa preşedintelui ţării? Nu ţi-e ruşine, piticule?

-Păi, mi-a scăpat, mă iertaţi… Şi oricum nu miroase prin fir, nu?

-Hă, hă, hă! Auzi la el, nu miroase prin fir.. Hai că-mi eşti simpatic. Îmi plac glumele mele spuse de tine, hă, hă!

-Hi, hi…

-Şi ia zi, băh Boc, când nu râgâi, ce ţi-ai propus tu pentru anul ăsta?

-Păi, să facem bugetul, să scoatem ţara din criză, să mai băgăm o taxă, două, să…

-Hai, băh, termină cu prostiile! Eu te-am întrebat pe tine, ce vrei tu, băh, nu ţara! Adică, vrei să mai creşti, vrei să ajungi mai mare, hă, hă, hă!

-Hi, hi, nu vreau să mai cresc. Sunt bine aşa. Ştiţi cum e, mic la stat, mare la sfat!

-Hă, hă, hă! Aoleu, mi se usucă gâtul…Stai aşa, hai noroc…

-Să trăiţi.

-Băh, Boc cel Mare, hă, hă, ţi s-a odihnit mintea serios în vacanţă, băh… Auzi la el, mare la sfat… Preşedintele e mare la sfat, Boc, nu tu! Tu eşti mic la sfat, la stat, la lucrat, la buget, la prohab, la ce vrei tu, băh…

-Păi…

-Hai, băh, că de-aia îmi eşti simpatic. Deci tu nu-ţi doreşti nimic de la noul an…

-Ba da, ba da, staţi aşa. Îmi doresc să îl pocnesc pe prostul ăla de Geoană, că mi-a dat un sms în noaptea de Revelion şi m-a enervat!

-Hă, hă, piticul nervos! Hă, hă! Da’ ce ţi-a zis prostănacul, băh?

-Păi, mi-a scris „La mulţi ani în 2010, marinarul să ţi-o frece”…

-Hă, hă, hă! Păi şi doar de aia te-ai enervat, hai noroc…

-Nu, că eu i-am răspuns că să mi-o frece el şi apoi mi-a scris că „La anul şi la mulţi ani, Boc rămâne papagal”.

-Hă, hă, hă, şi stă pe umăr de marinar, hă, hă, hă! Băh, te-a tăvălit prostănacul!

-Da…

-Lasă, băh, că atunci îmi pun şi eu o dorinţă pentru anul ăsta.

-Ce anume?

-La anul şi la mulţi ani, să rămâi un papagal, hă, hă, hă!

Clanc!

Casper & friends

De vreo săptămână circulă pe net un filmuleţ înregistrat de un preot din Kazahstan care a răscolit întreaga suflarea pioasă. Acesta pretinde că ar fi surprins cu camera telefonului său mobil două siluete luminoase care nu erau altceva decât doi îngeri ce ridicau sufletul unui copil la cer. Pentru cine se mai îndoieşte încă de minunata minune, iată şi un link către imaginile video: link.

Dacă plecăm de la premisa că imaginile sunt autentice şi că cele două siluete sunt  chiar nişte îngeri, înclin să cred că este vorba despre doi îngeri începători. Altfel nu îmi explic de ce au uitat să se comute pe modul invizibil. Bine, asta dacă nu au avut vreo avarie la sistemul de camuflare sau, cine ştie, poate preotul a surprins imaginile cu un telefon care dispune de o tehnologie 4D încă necunoscută de muritorul de rând.

Dacă e să mai socotim şi faptul că preotul tehnolog a declarat că imaginile au fost filmate iniţial întâmplător – probabil pentru a le posta pe o reţea socială online dedicată bisericii – şi că mesagerii înaripaţi au putut fi zăriţi doar pe înregistrare – la momentul filmării ei neputând fi remarcaţi – e clar că nu poate fi vorba decât de o descindere eşuată a îngerilor sau de o cameră video ultra-performată a telefonului feţei bisericeşti.

Cert este că indiferent de cauzele ce au stat la baza deconspirării lor, imaginile n-ar fi putut fi făcute publice şi fără un acord de sus. Ori asta înseamnă că popa în cauză chiar e capabil să ia legătura cu divinitatea.

Am citit undeva prin presă (Cancan) cum că preotul tehnolog care a filmat întreaga scenă nu va refuza să meargă la nicio ceremonie de înmormântare, de acum încolo, pentru că este sigur ca toate sufletele pe care le binecuvântează vor ajunge in Rai. Rămâne de văzut dacă binecuvântatorul va tăia şi bilete.

Oh, Lhasa

lhasa

De fiecare dată când aud că un artist s-a stins mă cuprinde un profund sentiment de tristeţe, cu atât mai mult cu cât realizez că odată cu el s-a pierdut şi acea parte încă neexprimată a forţei sale creatoare.

Cu ceva vreme în urmă am descoperit-o pe Lhasa de Sela, iar când am ajuns să nu mă mai satur de muzica ei, am aflat subit că s-a stins, răpusă de cancer.

Lhasa de Sela este acel gen de artist a cărui muzică te răscoleşte, care îţi alunecă prin fisurile conştientului ca un lichid încins, ajungându-ţi până în adâncul sufletului servind apoi ca element de combustie focului interior. Vocea ei tulburătoare, uneori exaltând de jovialitate, alteori radiind senzualitate, te prinde în mreje, te seduce, purtându-te în universuri sonore minuţios conturate alături de instrumentele pline de rafinament ce o însoţesc pretutindeni în periplul său, aidoma unor companioni nedespărţiţi, ce cunosc fiecare pas pe care artista urmează să-l facă.

Resortul muzicii Lhasei de Sela este prin excelenţă unul interior, este energia degajată în urma încleştării sentimentelor contradictorii. Acelaşi lucru se poate spune şi despre versurile sale. Versul în spaniolă ce se naşte sub vocea Lhasei sporeşte parcă şi mai mult misterul, înteţeşte şi mai mult pasiunea, la fel cum şi cel în franceză amplifică doza de dramatism reuşind în acelaşi timp să păstreze naturaleţea trăirilor ce sub oblăduirea ei au căpătat contururi muzicale.

Multe s-ar mai putea spune; dar cum muzicii nu îi şade aşa bine cuprinsă între cuvinte, s-o lăsăm chiar pe ea să vorbească…