După ce în urmă cu câteva zile, în urma mitingului ilegal al poliţiştilor, premierul Emil Boc s-a alăturat preşedintelui Traian Băsescu în decizia de a nu mai apela la serviciile poliţiştilor alocaţi pentru coloanele oficiale, şeful guvernului a revenit asupra acestei hotărâri, acceptând să fie iarăşi escortat de Poliţia Rutieră.
Această mică suceală ar putea fi cauzată de mai multe aspecte, dintre care enumerăm doar două: ori a realizat că executivul nu poate fi condus cu piciorul pe frână, ori nu a putut renunţa la o mai veche pasiune din copilărie şi anume maşinuţele de poliţie.
În puii lu' Băsescu
Aţi încercat vreodată să scoateţi un zgomot scurt şi răstit în proximitatea unui grup de puişori proaspăt ieşiţi din ou să vedeţi ce se întâmplă? Să-i vedeţi cum îşi înclină în lateral căpşorul lor fragil şi tac mâlc pentru câteva secunde pentru a-şi relua imediat piuitul şi ciuguleala prin lada înghesuită, presărată cu mălai amestecat cu găinaţ?
Eh, dacă n-aţi încercat acest mic experiment şi nici nu v-aţi uitat zilele astea la televiziunile mogulilor, vă propun spre vizionare un filmuleţ din perioada în care domnul primar al capitalei, Traian Băsescu, îşi scotea şuviţa pe străzile Bucureştiului pentru a rezolva în modu-i caracteristic problemele cetăţenilor. Desigur, protagoniştii sunt alţii dar efectul e relativ acelaşi. Acelaşi a rămas şi primarul de atunci, preşedintele de acum.
Îl invităm pe domnul preşedinte să încerce din nou acest artificiu şi acum, eventual la un miting al sindicaliştilor.
Bilele lui Trucescu îşi schimbă buzunarul
Sunt şanse mari ca începând cu sfârşitul acestei luni, Robert Turcescu să realizeze o emisiune la B1TV.
La cum stau lucrurile pe plan economic, credem că cel mai potrivit nume pentru emisiune ar fi “Sub 50% cu Robert Turcescu”.
Arde-ne-ar Bocul
Ieri, cu ocazia Zilei Pompierilor, preşedintele Traian Băsescu a declarat că pentru a trece peste vremurile grele “trebuie să ne păstrăm curajul şi credinţa pe care le are pompierul(…)”.
Ce altă încurajare poate fi mai potrivită în condiţiile în care guvernul nu mai pridideşte să ne ardă!?
Ieri, cu ocazia Zilei Pompierilor, preşedintele Traian Băsescu a declarat că pentru a trece peste vremurile grele “trebuie să ne păstrăm curajul şi credinţa pe care le are pompierul(…)”.
Ce altă încurajare poate fi mai potrivită în condiţiile în care guvernul nu mai pridideşte să ne ardă!?
Ce altă încurajare poate fi mai potrivită în condiţiile în care guvernul nu mai pridideşte să ne ardă!?
Dosul de palmă se întoarce
O femeie din Constanţa susţine că ar fi fost agresată în trafic de fratele preşedintelui Băsescu.
Nu ştiu de ce dar am senzaţia că există cineva care ţine cu tot dinadinsul să ne să demonstreze că, în pofida situaţiei precare a României, neamul Băsescu încă mai dă bine la public.
Labă pentru talpa ţării
Preşedintele Băsescu s-a deplasat astăzi în localitatea suceveană Dorneşti pentru a inspecta stadiul lucrărilor efectuate după inundaţiile petrecute vara aceasta.
Vizita domnului preşedinte a avut loc deşi, în urma gestului plin de mărinimie prin care doamna Udrea a dăruit sinistratelor din Săuceşti perechi de pantofi cu toc, sucevenii încă o mai aşteaptă pe doamna ministru, doar-doar s-or procopsi şi ei, dacă nu cu o pereche, măcar cu o labă de scafandru.
Costineşti, satul în vacanţă
Sâmbăta trecută, respectiv ultima zi cu licenţă de vară înainte ca frigul şi ploile lui septembrie să pună stăpânire pe Grădina din Carpaţi, m-a surprins expunându-mi pielea la soare într-una din cele mai animate staţiuni ale mult hulitului, pardon – să mă ierte madam‘ Udrea, râvnitului am vrut să spun, litoral românesc, Costineşti.
Pentru mulţi, staţiunea patronată de Obeliscul ce se arată aidoma un falus trecut de a doua tinereţe, încă mai răscoleşte amintiri precum primul răsărit de soare prins cu coaiele umflate, primul sfârc văzut în carne şi oase sau prima beţie dreasă cu apă sărată de mare. Nu zic că istoria nu se mai repetă. Şi totuşi, vremurile sunt în continuă schimbare.
După cinci zile în care am ascultat doar broscuţele şi am participat, vrând-nevrând, la tombola West Nile, pare-se fără a câştiga, în unul din locurile unde Dunărea se varsă nemţeşte în mare, impactul cu Costineştiul m-a făcut să mă simt ca un leneş, coborât din copac să se cace, ivit pe neaşteptate într-o cursă de ogari.
Vânzoleală maximă şi distracţie pe cm pătrat. Zanga, frate! Manelele, muzica industrială sau hiturile unei veri târzii hârşâiau timpanul, lăsându-se emise din tot soiul de boxe cu mulţi watti sau telefoane mobile de ultimul răcnet. Grupuri de gigolo-italiano cu mustaţa abia mijită patrulau pe plajă cu muşchii încă încordaţi după sezonul de sapă, etalându-şi tatuajele temporare – identice – cu dragoni spiralaţi pe antebraţul bine lucrat. Pâlcuri de tigrii îmblânziţi de puţinii lei din buzunar, stăteau la pândă atârnând de câte-o bere, doar-doar s-o ivi ocazia să pună mâna pe o halcă de carne. Grupuri de proaspăt absolvenţi de 1-4, absorbiţi – în special băieţii – de silicoanele ce se zbeguiau pe ritmurile muzicii sub soarele arzător, se lăsau ordonaţi de doamna profesoară pentru o nouă confruntare cu valurile mării. Tinere perechi se giugiuleau nestingherite pe cearşaful înghesuit pe nisipul ce se confunda cu covorul de mucuri de ţigară, pungi şi sticle goale. Credincioşi cu miniaturi ale Crucii de pe Caraiman atârnate la gât. Pensionari curioşi să vadă cum se mai distrează tineretul. Câte un Apollo în semi-erecţie, câte o Afrodita în dizgraţie ce-şi purta ţâţele drept buzunare. Câte şi mai câte. Ce lume pestriţă… Asta pe uscat.
În apă, mai spre mal, valuri mari şi puzderie de oameni de n-aveai loc nici să te pişi. În larg, multe hidrobiciclete, o banană plutitoare pentru împătimiţii de senzaţii tari şi aceeaşi ruginită epavă. În aer, vânt puternic şi avioane care atârnau bannere ce făceau reclamă la seminţele Nutline. Ce chestie… La o privire mai amănunţită de jur-împrejur se putea observa că dacă nu păpa banii lu’ tăticu’ românul mânca seminţe.
Când soarele se pregătea să apună, am plecat convins că am nimerit în plin sezon de împerechere a focilor. Ceea ce nu poate fi adevărat pentru că focile nu ar putea suporta asemenea temperaturi ridicate. Am lăsat în urmă o staţiune fremătând de distracţie şi un petec liber de nisip. Costineşti, să trăieşti!
Cum a ratat Băsescu vata pe băţul din ureche
Cel mai mare înotător de dimineaţă al statului, respectiv domnul preşedinte Traian Băsescu, a ajuns săptămâna aceasta la secţia ORL a Spitalului Militar deoarece şi-a introdus invers un beţişor de ureche. Imprudenţa ce ar fi putut să-l coste jumătate de auz s-a consumat imediat după ce şeful statului şi-a terminat obişnuita şedinţă de înot matinală, în timp ce discuta la telefon lucruri importante cu unul dintre ministri.
Că domnul preşedinte a fost precaut şi a ales să meargă la control pentru a nu se ivi complicaţii, pot să înţeleg. Cum ar putea un preşedinte într-o ureche să mai asculte glasul poporului?
În schimb, nişte semne de întrebare s-au iscat atunci când m-am gândit la cum a reuşit domnul preşedinte să-şi introducă invers tocmai un beţişor de ureche.
Deci, am avea aşa:
Varianta 1: Domnul preşedinte a folosit un model de beţişor de ureche Tirbuşonul lui Traian.
Varianta 2: Domnul preşedinte şi-a introdus în ureche patul unui model de beţişor Kalasnikov – pentru preşedinţi puternici.
Varianta 3: Domnul preşedinte a folosit un beţişor de ureche clasic căruia i-a îndepărtat şomoiogul de vată de la unul din capete pentru a o îmbiba cu boramid şi a o plasa la una din măselele la care a prins curent în vizitele din timpul inundaţiilor.
Dacă nici una din variantele de mai sus nu este adevărată, atunci e clar: beţişorul nici măcar nu l-a atins şi-a fost un trucaj ordinar.
Porc ochit, om lovit
Zilele trecute, un român care lucra pe un teren agricol din Franţa a fost împuşcat de un braconier după ce a fost confundat cu un porc mistreţ.
Accidente vânătoreşti se mai întâmplă. Dacă te aventurezi la cules de bureţi ignorând avertismentele brigadierului silvic cum că în zonă urmează să vină domnul Ţiriac sau dacă te anturezi la o partidă de vânătoare cu vreun aşa-zis prieten care te-a luat la ochi cu mult înainte, ai avea toate şansele să fii împuşcat accidental. Dar să fii împuşcat pentru că ai fost confundat cu un porc mistreţ, e altceva.
Că temutul braconier de l-a luat în cătare pe românul nostru nu mai văzuse un porc mistreţ decât pe Animal Planet, în materiale nedublate în franceză, sau că la momentul respectiv al nostru compatriot săpa după râme în patru labe iar pilozitatea sa a înşelat până şi ochiul fin al vânătorului, naiba ştie.
Probabil că după ce arma de vânătoare s-a descărcat iar vânătorii cei răi au umplut cu olalauri împrejurimile, şi-au dat seama că ceva e-n neregulă imediat ce în loc de guiţatul strident al unui porc în agonie au auzit un nedesluşit: bă, nu mai trage’n pizda mă-tii!
Râdem, glumim, da’ bine că în urma incidentului omul s-a ales doar cu un genunchi găurit şi nu mai mult.
Ah, şi-ar mai fi ceva. O astfel de întâmplare nu poate decât să întărească şi mai mult ideea că, priviţi din anumite unghiuri, bărbaţii pot părea într-adevăr nişte porci.
O floare şi noi grădinari
Ministrul Turismului, Elena Udrea, va lansa joi, la Shunghai, noul slogan turistic al României, respectiv: Explore the Carpathian garden.
Ne aşteptăm ca în scurt timp spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic să fie invadat de grădinari sau, luând în calcul extinderea zonelor inundate, de ce nu, de cultivatori de orez.