Poveste scrântifico-fantastică

• Aberația de intelect, Promo •

Când am deschis ochii, culori pale mi-au năvălit sub pleoape precum un contingent de muşte atrase de filamentul încins al unui bec aprins în grajd, la miez de noapte. Se năpusteau prin irisul îngust, afundându-se prin întunericul globului ocular ca prin pâlnia unei maşini de tocat ruginite, făcându-l să se contracte instinctual precum anusul unui bebeluş ameninţat de iminenta lansare a torpilei-supozitor.

După ce cascada cromatică mi s-a revărsat în cap, pe măsură ce cunoştinţa îşi făcea curaj să se dezmorţească după o noapte cu vise mai întortocheate decât labirintul Minotaurului, pe cornee se reflecta apatic o cameră străjuită de o fereastră cu două jaluzele strâmbe prin care razele soarelui scoseseră la înviorare mii şi mii de fire de praf.

Imediat după aceea o migrenă se instalase în jurul capului creându-mi strania impresie că eram în postura unui sfânt stagiar căruia i-a fost repartizat un nimb ieşit din termenul de garanţie.

Să fi fost vreo două, trei după-amiaza. La felul în care claxoanele maşinilor ce se grăbeau pe sub fereastră îmi biciuiau auzul mai fragil decât calmul unei femei la menstre, era mult prea târziu pentru a fi dimineaţă şi mult prea devreme pentru a fi seară.

Dincolo de peretele mucegăit, în apartamentul alăturat, o voce stridentă de copil protestează că vrea la calculator. În replică, vocea iritată şi fermă a maică-sii îi repetă sistematic că cele nouă ore permise pe săptămână, câte una de luni până vineri şi patru în weekend au fost irosite deja. Să pună mâna să citească. Aventurile lui Habar-Nam. Puştiul protestează vehement. Vacarmul se înteţeşte progresiv. Simt că-mi plezneşte capul. Atunci, cu un ultim efort, îmi mobilizez corzile vocale şi cu un răcnet de leu cu testiculele zdrobite de cornul unui bivol isteric, le dau vecinilor certăreţi o altă sugestie: Aventurile lu’ duceţi-vă-n Pula-Mea. Au tăcut amândoi. Se pare că, întâmplător sau nu, chiar o aveau în bibliotecă.

Va urma!

Nu iese fum fără Boc

• Spuse pe fugă •

După ce vineri Dan Voiculescu a adus în atenţia Senatului oportunitatea începerii procedurii premergătoare suspendării preşedintelui Traian Băsescu, Emil Boc a declarat iniţiativa conservatorului nu este decât „o fumigenă de vară”.
Luând în calcul avertizările meteorologilor, cel mai probabil fumigena de care pomenea premierul se va stinge la următorul val de inundaţii.

Câştig de cauză la Judecata de Apoi

• Spuse pe fugă •

Un director din cadrul Direcţiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală din Călăraşi, demis în urmă cu un an, a fost repus în funcţie în urma unei hotărâri judecătoreşti de către reprezentanţii Ministerului Agriculturii, cu toate că între timp acesta decedase.
Din primele cercetări, se pare că cel în cauză nu a avut nimic împotrivă.

Ghid de supravieţuire pe timp de criză

• Aberația de intelect, Promo •

Dacă banii n-aduc fericirea atunci putem susţine cu tărie că guvernanţii noştri nu ratează nicio ocazie să ne facă cât mai fericiţi. Avem creşteri de TVA, reduceri salariale, impozite pe venit, impozite pentru stat, impozite pe aplecat. Avem convingerea, avem speranţa. Avem de toate. De ce să nu avem şi ghiduri de supravieţuire pe timp de criză. Iată cum ar suna un asemenea ghid în viziunea experţilor în craco-economie, experţi de pe lângă redacţia Revistei Cioburi.

– În cazul în care lucraţi la stat, renunţaţi la slujbă. Veţi economisi banii pe care îi daţi pe transport şi, în plus, veţi contribui prin decizia d-voastră la micşorarea numărului de bugetari.

– Reorientaţi-vă spre o altă sursă de venit. Memoraţi două, trei poezii de-ale lui Eminescu şi recitaţi-le cu talent după ce vă poziţionaţi strategic în locuri aglomerate, investiţi toate economiile d-voastră în bilete SuperBingo Metropolis sau încercaţi cu un jaf armat la benzinăria din cartier. Cine ştie, poată vă iese…

– Încercaţi să vă lichidaţi creditele bancare. Dobânzile vă omoară cu zile. Dacă nu aveţi posibilitatea materială să finalizaţi acest demers, încercaţi măcar să lichidaţi creditorii.

– Vindeţi-vă locuinţa şi donaţi 75% la bugetul de stat pentru a pune umărul la redresarea economiei. Cu cei 25% rămaşi puteţi vă puteţi retrage la cort unde veţi puteţi aştepta în linişte trecerea crizei.

– Evitaţi să mai mâncaţi. Cheltuiţi prea mult pe tot soiul de alimente nesănătoase pe care oricum le căcaţi. În plus, veţi scuti şi banii daţi pe hârtia igienică iar consumul de apă va fi semnificativ redus.

– Renunţaţi la duşul zilnic şi la antiperspirante. Puteţi rezolva problema transpiraţiei foarte uşor prin aplicarea zilnică a unei pojghiţe de smoală la subraţ.

– Renunţaţi să mai cumpăraţi apă îmbuteliată. Hidrataţi-vă direct de la robinet sau, dacă este cazul, direct din sufragerie.

– Renunţaţi la băutură şi încercaţi drogurile. Experimentaţi care dintre acestea se potrivesc cel mai bine constelaţiei d-voastră neuronale şi nu ezitaţi să abuzaţi de ele în fiecare zi. Vă aşteptă o lume mai bună.

– În general, renunţaţi.

Durere în fundalul sonor

• Spuse pe fugă •

Controceniul acuză Antena 3 pentru difuzarea unui montaj video în care „unor imagini cu preşedintele României, Traian Băsescu, realizate într-un context diferit, le-a fost suprapus un fundal sonor cu huiduieli”.

Ne aşteptăm ca în scurt timp, laB1 TV, să fie difuzată varianta originală a materialului video din care reiese clar cum  preşedintele îşi efectuează vizita pe teren în ropotele de aplauze ale unui grup de sinistraţi inundaţi de fericire.

Pentru cei care au votat împotriva comunismului

• Frustrări din cartier, Promo •

Stimaţi compatrioţi idealişti de centru-dreapta sau de centru în general care aţi votat împotriva comunismului. Vă invit la o mini-sesiune de, aş îndrăzni să-i spun, maieutică. Şi când spun maieutică mă refer chiar la acel exerciţiu pe care un puturos grec îl practica pe când naţiunea noastră nici măcar nu era în creuzetul istoriei şi nicidecum la un concurs de maieuri ude.

După cum probabil aţi aflat, printre schimburile de mailuri hazlii de zi cu zi, incursiunile în diversele reţele sociale sau miştourile făcute pe seama istericilor care nu mai prididesc să pupe cururile mogulilor cei răi, CSAT-ul a catalogat o parte a presei drept una din principalele vulnerabilităţi naţionale.

Iată cum sună micul paragraf strecurat în cadrul documentului întocmit de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării după şedinţa din 22 iunie a.c., paragraf enumerat  la secţiunea vulnerabilităţi: Fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului reprezintă o altă vulnerabilitate a statului român. Sau, în traducere liberă, putem spune că s-a dat drumul la ascultat şi pus presa sub presă legal.

Păi bine mă băieţi preocupaţi de siguranţa naţională, cine pe cine insultă aici? Nu eraţi voi cei care asiguraţi până mai acum trei luni că am depăşit momentul critic al crizei economice pentru ca apoi să veniţi să spuneţi subit că nu mai sunt bani la buget? Şi cine pe cine discreditează? Nu guvernul ăsta, cu domn profesor de drept constituţional Boc, a propus măsura cu tăierea pensiilor care s-a dovedit a fi neconstituţională? Şi lista poate continua mult şi bine. Cu ce greşeşte aici partea aceea neascultătoare a presei că vă sare în cap pentru căcaturile pe care le faceţi cu din ce în ce mai multă aroganţă şi nesimţire? Ori a început să vă deranjeze opoziţia, măi guvernanţilor anti-comunişti care sunteţi?

Să crezi că presa trebuie să fie imparţială iar jurnaliştii din breaslă trebuie să fie echidistanţa întruchipată e o naivitate, o utopie imposibil de aplicat până şi în cel mai democratic stat. După umila mea părere, într-o democraţie funcţională, presa trebuie să fie în primul şi în primul rând liberă şi nu independentă. Indiferent de apartenenţa la diversele coloraturi politice, spaţiul media trebuie să canalizeze curente de opinii diferite care prin dialectica lor să poată oferi cetăţeanului o viziune nuanţată asupra evenimentelor. Pluralismul, aşa cum presupun că voi toţi cei care aţi votat împotriva comunismului ştiţi, este una din caracteristicile fundamentale ale democraţiei, iar libertatea de exprimare şi cu atât mai mult libertatea presei, cu toţi păduchii ei, este garantul că aceasta funcţionează. Haideţi, e imposibil să nu fi ştiut acest lucru înainte de a pune ştampila cu atâta îndârjire.

Şi să răspunzi unei asemenea măsuri cu stereotipuri gen presa actuală românească îşi merită soarta este o gravă eroare mai ales pentru nişte idealişti ca voi. Cum aţi putea să acceptaţi ca un preşedinte care promovează valorile democraţiei să facă un asemenea lucru celei de-a patra puteri în stat? Principial vorbind, desigur. Nu vi se pare că această măsură contravine ideii în sine de luptă împotriva comunismului? Pentru că dacă nu, dacă voi toţi cei care aţi votat împotriva comunismului pentru o „societate democratică normală” nu vă simţiţi câtuşi de puţin indignaţi de această măsură de sorginte stalinistă, eu unul îmi permit să vă adresez o întrebare: ce pula mea înţelegeti voi din democraţie, băi fraţilor?

Grădina Zoo-ilogică

• Spuse pe fugă •

Primăria Capitalei intenţionează să investească în următorii patru ani peste 80.000 de milioane de lei în Grădina Zoologică.

Că tot veni vorba de animale, îi propunem domnului primar general să amenajeze şi o herghelie pentru a le permite cailor verzi de pe pereţi să zburde în voie.

Senzaţional! Cum a ratat Dan Diaconescu transmisia în direct de la propria-i arestare

• Frustrări din cartier, Promo •

Ce poate fi mai senzaţional decât senzaţionalul însuşi, personificat sub pielea şoricelului grizonat de la OTV, pus într-o situaţie limită, inedită şi, de ce nu, plină de senzaţional, ca cea de arestat preventiv sub învinuirea de şantaj şi ameninţare, situaţie în care se află acum DanDiaconescuÎnDirect? Pentru un telespectator OTV ar putea suna ca povestea incredibilă a unui mare jurnalist  care se confundă cu sutele de subiecte nemaiîntâlnite pe care obişnuieşte să le prezinte publicului larg. Pentru ceilalţi, aceeia care mai pot să lege două, trei raţionamente fără ajutor, probabil doar o altă flegmă în faţă.

Să vorbim despre cum au găsit iarăşi de cuviinţă zeloşii de la procuratură să acţioneze, descinzând la pârât acasă dar şi la serviciu fără ca acesta să fie măcar pus sub acuzare, ar fi risipă de timp. Suntem deja obişnuiţi. Să mai socotim şi că arestarea preventivă a survenit în baza unor probe precum o emisiune înregistrată  sau a unor interceptări telefonice,  ar fi deja o dovadă de rea intenţie din partea mea. Da’ flagrantu’? Unde-i flagrantu’? Păi ce facem bă băieţi? Iar arestăm infractorii şi le dăm drumul după treizeci de zile din lipsă de probe? O să ajungeţi să ne spuneţi că nu se mai fac arestări pentru că fondurile de la buget nu sunt suficiente şi pentru întreţinerea celor aflaţi în detenţie.

Da’ până la urmă cine mai are nevoie să ştie cum l-au ridicat dacă tot l-au ridicat. Oricum merita, ce importanţă mai are dacă e abuz sau nu. Toatal fals. Când conştiinţa populară doarme, aparatul de stat lucrează. Şi lucrează al dracului de bine. Dar, cine ştie, poate că în cazul înâiului otevist procuratura are pe lângă rahatul din pantaloni şi un as într-o mânecă. Om trăi şi om vedea şi deznodământul poveştii lui Senzaţionilă.

A nu se înţelege că-i iau apărarea lui Diaconescu. Din partea mea, dacă se face vinovat, să emită din spatele gratiilor mult şi bine. O experienţă ca asta este exact ce-i lipsea din palmares.

Părerea mea umilă de nihilist în degradare cu episoade regulate de conspiraţionism,  este că şi acesta-i doar un episod orchestrat, ca multe altele de altfel, cu beneficii de ambele părţi. Justiţia se preface că nu doarme iar Dan Diaconescu se trezeşte peste noapte cu un capital de senzaţional care, fie vorba între noi, îi scăzuse vertiginos în ultima vreme. Şi, ce este mai important, poporului i se induce ideea că instituţiile statului îşi fac treaba, distrăgându-i atenţia de la rahatul în care ne scaldam cu toţii.

Şi chiar dacă ar fi să presupunem că tot acest act al justiţiei este unul legitim şi şoricelul Dan se face vinovat de acuzaţiile ce i se aduc, nu trebuie să fii un dăştept ca să sesizezi modul în care domnul preşedinte Băsescu se dispensează de oameni după ce se foloseşte atunci când are nevoie. Îşi mai aduce aminte cineva cum promitea El Băse că va face un obicei din a veni şi a răspunde poporului în fiecare lună la OTV? Ehe, ce vremuri…

Că vii acum să spui că preşedintele Băsescu n-are nicio influenţă în luarea deciziilor magistraţilor şi că acest episod demonstrează independenţa actului de justiţie care l-a săltat pe Diaconescu chiar dacă şeful statului era în oarece relaţie media cu el, nţţţ… chiar nu ţine. Celor care încă mai pun botul la asemenea stratageme, îmi permit să le dau un sfat prietenesc: să-şi facă mustăţi şi apoi să se ia de mână cu Micky Mouse.

Complexul celor 50 + 1

• Editorial, Frustrări din cartier •

Românul a învăţat să mârâie fioros în spatele gardului fără a avea determinarea şi implicit curajul să muşte mâna celui care îl întărâtă, nerealizând că nu trebuie decât să deschidă poarta sau dacă e nevoie să sară şi gardul pentru a-l confrunta. Nu ne mai ţine nimeni închişi în cuşcă. Toată lumea vuieşte că lacătul a fost spart acum douăzeci de ani, nu-i aşa?

Ne place să arătăm cu degetul. Ne place să arătăm cu degetul şi să scrâşnim din dinţi. Ne inflamăm virulent când se aduc în discuţie tot soiul de probleme ce ne ard orgoliul, inteligenţa sau chipurile idealurile, devenind de fiecare dată parcă şi mai dezamăgiţi că iniţiativele ni se sting fără reacţii în conştiinţa ignifugă a celorlalţi. Românul nu ştie să ardă. El a învăţat doar să mocnească pentru ca mai devreme sau mai târziu să se stingă resemnat. Orice tentativă de a lua atitudine îşi găseşte finalitatea invariabil într-o singură frază: E inutil, n-are niciun rost.

Nu sunt nicidecum adeptul ideii că tot românul este delăsător, laş, fricos, parşiv sau orice alt epitet denigrator ce ar mai putea caracteriza personalitatea puiului de dac altoit cu sângele cotropitorului roman. Şi nu spun asta din patriotism. Patriotismul stă şi va şedea mult şi bine rătăcit printre manualele de istorie zvârlite de demult în pod. Când afirm aceste lucruri mă referit strict la oameni pe care i-am cunoscut sau despre care am auzit vorbindu-se.

Drama naţiei române nu constă în faptul că nu dispune de oameni capabili în a duce la capăt un demers, oricare ar fi acesta. Nicidecum. Drama naţiei noastre constă în incapacitatea de a ne grupa, de a ne solidariza în jurul unei idei, al unui principiu. Iar dacă se întâmplă acest lucru, cei care se urnesc sunt  în marea parte a cazurilor insuficienţi pentru a stârni o reacţie populară, un curent capabil să schimbe ceva. Suntem mai mulţi dar nu suficient cât să formăm o majoritate. Cumulul tuturor factorilor obiectivi sau subiectivi ne-au surprins mai mereu,  dintr-un motiv sau altul, tratând în minoritate situaţiile de criză. Că majoritatea nu s-a format pentru că unii au ales să nu se implice sau că trăgeau într-o cu totul altă direcţie, în ecuaţia de faţă n-are nicio importanţă.

Românii nu au capacitatea de a răspunde în acelaşi mod problemelor care îi macină, frustrărilor care îi rod. Noi nu ştim şi sincer nu cred că vom învăţa vreodată să convergem toate nemulţumirile într-un punct şi, cu mic, cu mare, cu cult şi incult, cu înţolit şi desculţ să acţionăm în consecinţă. Istoria a avut grijă să ne ţină împreună şi în acelaşi timp separat atâta amar de vreme. Şi ce-i mai trist este că am ajuns într-un stadiu al dezamăgirii şi al apatiei încât nici măcar ura nu poate reuşi să ne scoată din această amorţeală.

Dar până una-alta, până la noi coordonate istorice, să rămânem conformaţi în continuare, fiecare cu pizda mă-sii.