Imaginile cu o pisică blocată în geam, surprinse acum câteva zile în Bucureşti, au creat un şir de reacţii în presa internaţională care nu a ezitat să compare momentul de criză al felinei cu situaţia actuală a României.
Ne aşteptăm ca presa internă să reacţioneze prompt, susţinând că aceasta nu a fost decât o demonstraţie ce a avut ca scop să arate lumii întregi că şi românii sunt capabili să rupă pisica în două.
Elena Udrea a declarat că MDRT ar putea prelua proiectul de realizare a Canalului-Dunăre-Bucureşti.
E limpede. Face ce face şi doamna ministru mai simte nevoia să se dea şi în bărci.
Într-una din dimineţile săptămânii trecute m-am trezit, aşa cum mi se mai întâmplă din când în când [1], îngenuncheat de alcool. N-a fost o incursiune obraznică în tărâmul zeului Bachus ci o descătuşare de energii sub auspiciile regelui Ursus şi a unuia dintre amicii săi, Cerbul Cornel.
Vrând-nevrând, a trebuit să fac ochi şi să iau la paşi drumul către birou. Şi cum mă deplasam eu absent pe trotuar, cu papilele gustative încă îmbibate de bere de parcă mi-ar fi fătat pisica în gură pentru ca mai apoi să-şi urce puii în pod, printre neuronii inerţi, amorţiţi de alcool, am surprins fugitiv o frântură dintr-o discuţie purtată de doi tineri pensionari, probabil soţ şi soţie, care suna cam aşa:
– Nu-mi place, nici măcar nu are gust de lapte, a spus ea cu un glas mieros şi vădit dezamăgit.
Răspunsul lui nu s-a lăsat deloc întârziat, conturându-se într-o replică promptă, sacadată:
– Da’ de ce are gust? De căcat?
În secunda doi am tresărit instant de parcă aş fi gustat la propriu gluma. O suită de imagini cu mine numărând minutele până la terminarea zilei de muncă mi se derulară fulgerător prin minte. De căcat, aia era… Mă aştepta o zi de căcat.
Pământeni, sunteţi în pericol! O cometă cu coada mai mare decât coada la medicamente compensate e pe cale să lovească nivelul de trai din zona Carpaţilor. Un motiv în plus ca previziunile astrale să bată la cur previziunile economice, precum un sprinter jamaican ar bate la cur un buticar burtos cu şlapi în picioare şi pretenţii de atlet.
Vă prezentăm în continuare – în exclusivitate – doisprezece instantanee în care daghereotipul prăfuit al redacţiei Revistei Cioburi a reuşit să-l surprindă pe Jean Horoscopizdul în una din săptămânalele sale ieşiri pe teren, oripilându-şi ca de obicei zodiile atât de dragi lui.
Aşadar, scuipaţi de trei ori în sân, faceţi-vă cruce de trei ori cu limba în gură şi daţi-i bătaie!
Berbec
Taur
Gemeni
Rac
Leu
Fecioara
Balanţă
Scorpion
Săgetător
Capricorn
Vărsător
Peşti
Ce n-ar face comerciantul să-şi atragă clienţii, în special acum, în vremuri de criză…
Zilele trecute am primit pe adresa redacţiei un e-mail de la un cititor prin surprindere al revistei noastre în care acesta era înştiinţat cum că în urma achiziţiilor făcute la un anume magazin on-line, statutul său de cumpărător a fost upgradat. O veste cel puţin îmbucurătoare la prima vedere.
Dar iată cum au sunat atât fericita înştiinţare cât şi replica pe măsură a fidelului cumpărător.
Şi, ca orice firmă ce se respectă având o puternică „orientare către client”, nu a durat mult până au venit şi scuzele aferente.
Cum la baza oricărei greşeli trebuie să existe şi un vinovat, nu ştiu de ce am impresia că, aşa cum se întâmplă de obicei, departamentul de testare a cam căcat steagul.
Cât timp le-a luat să depisteze această problemă cu scăparea super-ofertelor de sub control sau câte alte mesaje de „mulţumire” similare celui de mai sus le-au poposit în Inbox, n-avem de unde să ştim. Avem însă motive să credem că pe lângă bug-ul din aplicaţie, băieţii de la PC Garage s-au mai ales cu un bug şi din partea clienţilor. Este vorba, desigur, despre binecunoscutul Bug p#la!
Potrivit unei înregistrări audio difuzată de Antena 3, Traian Băsescu ar fi spus că afirmaţia sa din 2009 în care susţinea că pensia socială minimă garantată trebuie să fie de 500 de lei a fost rostită în condiţiile în care se afla „sub influenţa băuturilor alcoolice”.
Privind retrospectiv şi la celelalte promisiuni făcute de şeful statului în decursul mandatelor sale de preşedinte, am putea trage foarte uşor concluzia că de mai bine de şase ani nu multe au fost declaraţiile făcute când acesta a fost cu adevărat treaz-nemâncat.
Am văzut, cred că pentru a şaptea oară, selecţiuni din filmul Şapte ani în Tibet. Îl ştiţi. E filmul acela în care Brad Pitt joacă rolul unui alpinist austriac ce ia la pas şapte zile pe săptămână toate streşinile acoperişului lumii pentru a trage într-un final în Lhasa unde ajunge să-l cunoască pe micul Buddha, şi el un puşti la vreo şapte ani pe atunci, devenind rapid cel mai bun prieten exotic al acestuia.
Dar nu firul narativ m-a făcut să aduc vorba de filmul în cauză, ci faza deja devenită celebră în care europeanul, desemnat de către micul Buddha să pună temeliile unui cinematograf, se confruntă cu o situaţie inedită atunci când tibetanii care dădeau la hârleţ refuză să mai sape pe motiv ar putea face rău râmelor ce-şi făceau veacul prin galeriile subterane din zonă, argumentând că sunt nişte vieţuitoare în care s-ar fi putut reîncarna oricare dintre ei.
Eh, de când am văzut pentru prima oară faza, ca european eretic, străin de ciclul Samsarei, să mă ierte domn’ Eliade, şi sceptic în ale metempsihozei, mi-am tot pus o întrebare ce-mi fermentează-n minte precum un iaurt expirat în stomacul unui devorator de mere pădureţe. Şi anume, dacă un preot tibetan suferă de limbrici iar spiţerul îi recomandă, să zicem, lapte cu usturoi pentru a le întinde o cursă paraziţilor, el ce face? Se supune tratamentului medical condamnându-i la moarte pe ascarizii din intestin sau refuză categoric execuţia viermilor optând pentru o hrană mult mai bogată, în ideea de a fi o gazdă cât mai bună pentru musafirii nepoftiţi?
Ministrul Adriean Videanu l-a schimbat din funcţie pe directorul general al Electrocentrale Bucureşti (ELCEN).
Nu ştiu de ce dar am impresia că actualul cabinet vrea să se asigure că poate apela în orice moment la o persoană de încredere care să stingă lumina.
Marţea aceasta, un liliac a planat câteva zeci de minute bune pe holurile Senatului.
Cel mai probabil mamiferul s-a rătăcit după ce a fost bruiat de aparatura de supraveghere a serviciilor secrete.
Există voci din corul optimiştilor care afirmă pe tonuri înalte cum că tăierea macaroanei bugetarilor este o primă măsură a vastului şi atât de necesarului program de reformare a statului pe care PDL-ul s-a angajat de atâţia ani să îl implementeze. De ce a fost oare nevoie să se ajungă cu cuţitul la os ca asemenea măsuri să se pună în practică? Răspunsul vine scurt şi la obiect: ei au vrut dar nu au fost lăsaţi să o facă.
Deunăzi, la aproape şase luni de la încheierea alegerilor prezidenţiale, după îndelungi analize ale experţilor cabinetului Boc, s-a stabilit că a sosit timpul. Doar coincidenţa a făcut ca momentul de maximă responsabilitate să se suprapună cu vizita reprezentanţilor FMI.
Să fi avut pretenţia ca aceste măsuri să se fi luat în plină campanie electorală ar fi fost total nerealist. Orice cetăţean cu un dram de lucididate e conştient de acest lucru. Cât despre demararea aşa-zisei reforme a statului în ca şi inexistenta perioadă de coexistenţă guvernamentală a PDL-ului cu mult huliţii pesedişti închegată la finele lui 2008, nici nu se pune problema. Cum să ai mână liberă când ai comunişti drept parteneri de guvernare!? Să nu ne mai aducem aminte de cei patru ani irosiţi de neascultătorul Tăriceanu. Patru ani?! Vă daţi seama câte lucruri bune s-ar fi putut face în patru ani de un guvern marca Boc?
Şi în plus, situaţia economică precară a României nu s-a acutizat doar pe fondul crizei mondiale sau a slabei gestionări a situaţiei. Există mult mai multe cauze, mult mai multe nuanţate care au făcut ca până şi bine-intenţionaţii oameni ai preşedintelui să nu poată preîntâmpina acest impas economic. Aici nu trebuie uitată nici contribuţia Guvernului Năstase în timpul căruia s-a furat în haită ca în codru. Să ne aducem aminte şi de Ion Iliescu şi incursiunile minerilor cu trenul, pe bani publici, la Bucureşti. Păi dacă domnul Băsescu ar fi fost ministrul Transporturilor în acea perioadă tulbure (nu că n-ar fi fost) şi-ar fi ştiut el ce vremuri îl aşteaptă în cel de-al doilea mandat, n-ar fi cerut el să se taie bilet dus-întors fiecărui justiţiar subteran în parte ca să pună banii la buget? De vină e şi Ceauşescu cu împrumuturile lui care au dus ţara în sărăcie. De vină sunt ruşii că nu ne-au înapoiat tezaurul. Să nu mai vorbim de influenţa nefastă a trioului Horea, Cloşca şi Crişan care au băgat zâzanie între ţărani. La fel şi turcii care ne-au secătuit vistieria cu fiecare dintre tributurile exagerate pe care le pretindeau. Nu trebuie să omitem nici influenţa nefasta pe care au avut-o triburile migratoare, în special pecenegii, asupra situaţiei economiei actuale a României, triburi care rulau galbeni neimpozabili şi distrăgeau oamenii de la muncă tot foindu-se prin ţinut.
Aşadar, dacă cineva afirmă că aceste măsuri drastice s-au luat într-un context economic la care s-a ajuns cu precădere din cauza guvernării PDL, înseamnă că acelui cineva chiar îi scapă the big picture-ul.
