Sapă, Lazarus, sapă!

• Brusturi media, Promo •

LazarusÎn ultima vreme, reduta din garsoniera otevistă se clatină simţitor. Cu o Elodie reinventată până la epuizare şi fără subiecte şoc pe firmament, televiziunea cu cea mai mare audienţă pe metru pătrat şi-a cam pierdut din suflu, dar nu şi din prostia cu care şi-a obişnuit fidelii telespectatori. Dacă mai socotim şi scindarea echipei de investigatori de clasă, avându-l în frunte pe marele Luis Lazarus, echipă ce opera în cadrul televiziunii de ar fi fost în stare să bată în cuie pe tocul uşii logica însăşi pentru o examinare mai minuţioasă a acesteia, e clar că s-a dus pe apa Sâmbetei – sau în cazul de faţă pe Kanalul D, navigabil – şi audienţa.

Cum la OTV se rescrie întotdeauna senzaţionalul, aşa se face că de vreo câteva săptămâni încoace, marele maestru al audienţelor, Dan Diaconescu se are invitat special în fiecare seară chiar pe el însuşi. De ce se întâmplă acest lucru? Păi, după ce a ponegrit ani în şir orice nume ce i-ar fi putut aduce un punct de audienţă în plus, Dănuţ s-a trezit târât la rându-i într-un scandal mediatic ce-i cam gâdilă orgoliul, îi roade urechiuşele de şoricel neastâmpărat şi, de ce să nu privim lucrurile chiar prin ochii lui, îi şi ridică un pic nivelul audienţei. Şi cine putea fi marele adversar, dacă nu până nu demult întâiul aliat, Luis Lazarus.

După ce şi-a tras emisiune la Kanal-D, justiţiarul a început să împroaşte cu noroi în micuţul Dănuţ, acuzându-l de cele mai josnice mizerii – după modelul pe care şi l-au cizelat împreună atâţia ani – de la pupitrul de unde dictează triumfal, flancat în permanenţă de două gărzi de corp tâmpe ce ar face să crape de invidie orice stană de piatră. Deh, după ce răscoleşti căcatul te năpădeşte imediat şi mirosul. D-aia ar avea nevoie şi curiosul Lazarus de protecţie.

Şi uite aşa, machiavelicul Lăzăruş i-a furat-o lui Dănuţ şi pe clănţoasa Magda Ciumac dar şi pe senzuala Nikita, lăsându-l pe şoricelul grizonat să roadă la benzile înregistrate în garsoniera din ce în ce mai încăpătoare, cu gândul la nopţile sale de glorie.

După semnalele actuale, ca un mare erou posesor de destin tragic ce este, Dan Diaconescu pare-se că-şi va stinge flacăra succesului în propria-i salivă. Fanii fenomenului nu trebuie să dispere; virusul OTV a fost de mult transmis în ograda altor televiziuni.

Reversul ouălor

• Spuse pe fugă •

Doar doi deputaţi PSD-PC au votat pentru începerea urmăririi penale a lui Adrian Năstase în dosarul Zambaccian 1.
Nu ştiu exact câţi din cei care l-au susţinut pe Adrian Năstase fac parte din coloana vertebrală a partidului şi câţi au funcţii auxiliare în corpul PDS. Sunt însă şanse destul de mari ca cei doi votanţi răzleţi să fie exact coaiele.

România în repaos

• Editorial, Frustrări din cartier •

Deşi luna iunie se îndreaptă hotărâtă către final, vara nu s-a instalat peste meleagurile româneşti atât de confortabil cum ne-a obişnuit în anii trecuţi. Căldurile toride cu care ne-a învăţat clima în ultima perioadă sunt înecate de ploile de vară ce umflă râurile şi bucură grânele de pe ogoarele patriei. Luna lui cuptor, încă aşteaptă să-şi scoată limba de flăcări.

Fie că-i cald ori ba, vara este prin excelenţă anotimpul concediilor. Sudoarea unui an de muncă, întrerupt de pauza ce încadrează pantagruelicul ospăţ de Crăciun, dar şi de prea scurta vacanţă de Paşte, e nevoie să fie ştearsă de pe frunte, apelând la o cură de lâncezit, fie sub raza unui soare arzător, fie la umbra reconfortantă a unor pomi stufoşi. Că atât de aşteptatul concediu se va concretiza într-o săptămână la munte sau un sejur la mare, că va fi cu cortul, la gazdă, la pensiune sau la hotel, că va fi în luxuriantele staţiuni de pe litoralul românesc sau în modestele locaţii din Grecia, Bulgaria, Turcia sau alte destinaţii învecinate, că vor fi două săptămâni undeva la ţară sau acasă la bloc, la umbra betoanelor, asta depinde de posibilităţile fiecăruia. Omul muncii are nevoie oricum de repaus. El simte nevoia să-şi odihnească trupul istovit şi să-şi limpezească mintea năucă. Acesta este concediul ca modalitate de reîncărcare a bateriilor sau, mai simplu, concediul de odihnă.

Există însă şi o categorie favorizată de persoane – favorizate fie de tăticu’, fie de mămica, fie de iubi – care văd în concediul de vară o modalitate propice de a rupe monotonia cotidiană, instalată în pofida vieţii agitate de noapte, a tabieturilor de dimineaţă, a ieşirilor de amiază sau a fiţelor de seară. Personajele în cauză nu mai prididesc să-şi consume vacanţele şi apoi să-şi etaleze experienţele acumulate pe diverse căi media, dând trendul destinaţiilor de vacanţă ale „lumii bune”. Acest joc de-a banul gata, rupt din contextul unei Românii veşnic obosite, nutreşte în continuare speranţele deşarte datornicului la bancă, care îşi rupe de la gură şi agoniseşte bani pentru a juca la Loto, visând săptămână de săptămână la acelaşi bilet înfrângător.

Şi toate acestea, pentru ca rămasă fără vară, ţara să înceapă să obosească din nou.

Metamorfoză politică

• Spuse pe fugă •

Elena Băsescu a fost desemnată, conform unui raport al Agenţiei de Monitorizare a Presei, drept cel mai mediatizat europarlamentar.

Încet, încet, mocăniţa EBA se va transforma după modelul tatălui, într-o adevărată locomotivă de partid.

Copy, right?

• Spuse pe fugă •

O americancă va trebui să plătească o amendă de două milioane de dolari pentru că a share-uit 24 de melodii pe internet.

Dacă nu şi-ar fi dezinstalat oDC-ul în timp util, femeia ar fi fost amendată cu o sumă suficientă pentru a pune capăt crizei economice.

Pe malurile Dunării

• Spuse pe fugă •

Confruntată cu probleme financiare survenite pe fondul crizei economice, Filarmonica din Belgrad a fost transformată în orchestră de nunţi, botezuri şi înmormântări.

Nu este prima oară când filarmonica recurge la o astfel de practică. Nu cu mult timp în urmă, aceasta a putut fi văzută şi ascultată la Nunta lui Figaro.

Alegoria flatulaţie – defecaţie

• Editorial, Idei fertile •

sau De ce nu ne plac băşinile altora?

Aceasta este întrebarea care va încrusta scoarţa cerebrală dar şi scoarţa chilotului, săptămâna în curs. Încă mă screm să aflu un răspuns în timp ce scriu aceste rânduri, încercând să las frâu liber gândurilor aidoma băşinilor după ciorba de fasole nefiartă de ajuns. Dar în loc de răspunsuri, procesul cognitiv îmi cacă noi şi noi întrebări. Aşadar, ţineţi-vă respiraţia, intrăm adânc în problemă.

De ce? De ce nu ne plac băşinile celorlalţi? Pentru că nu sunt izvorâte din noi? Pentru că nu au încărcătura, limpezimea sau forţa fâsurilor noastre? De ce nu putem accepta urâtul mirositor decât dacă e zămislit în temniţele propriului intestin gros şi evacuat miraculos prin fereastra nezăbrelită a curului, întru eliberarea absolută? Oare putem vorbi de un orgoliu la nivelul materiei gazoase evacuată subtil pe cracul pantalonului ca despre un orgoliu al ideilor? Să nu acceptăm băşinile altora stă oare în baza aceluiaşi resort ce ne determină să nu acceptăm ideile celorlalţi? Ar fi Platon în măsură să ne răspundă? Nu este oare acest exemplu al intoleranţei la băşinile altora o fină concretizare a ideii cum că nu posedăm arta de a tolera căcaturile celorlalţi, fiind setaţi într-un mod limitat să le înghiţim doar pe ale noastre?

De ce putem tolera până la savoare un pârţ propriu, strâmbând din nas şi protestând impulsiv la unul străin? Ce se întâmplă atunci când adulmeci o flatulaţie care se pretinde a fi doar a ta, dar care a fost sabotată de una mult mai energică emisă în acelaşi timp de altcineva din imediata ta vecinătate? De ce până ajungi să conştientizezi într-un fel sau altul toată această butaforie olfactivă, realizând că eşti conectat accidental la energia altuia, tragi aerul în piept cu încredere, urmând ca apoi, brusc, mintea să sune alarma de parcă fiecare celulă a corpului este mobilizată să evacueze fiecare urmă a intrusului camuflat în miros?

Lăsând undeva la fund puterea autosugestiei, cărui fapt îi datorăm reacţia diferită la acelaşi stimul? Ce alte mecanisme ne tropăie în cap şi reacţioneză la semnalele variate ale curului? De câţi cercetători britanici este nevoie pentru a realiza un studiu în acest sens?

Suntem noi oare în măsură să judecăm băşinile altora?

Căutarea cu glugă

• Spuse pe fugă •

Marian Vanghelie a declarat că astăzi la şase dimineaţa a căutat pe gogăl, goagăl, gagăl despre Herodot.

Nu ştim exact care au fost rezultatele căutării, însă n-am fi deloc surprinşi dacă am afla că edilul pesedist s-ar fi aşteptat să îl găsească pe Herodot ăsta, savurându-şi cafeaua la o terasă pe domeniul public .com