Cu ştirile la zid

tv1Zi de zi, săptămână de săptămână, lucruri se întâmplă. Lumea românească furnizează neobosită noi şi noi subiecte îmbrăcând aceleaşi vechi tipare. Ciclul se repetă, regăsind aceiaşi ochi nesătui, aceleaşi urechi avide să afle şi mai mult, aceeaşi foame de senzaţional.
Iată, spre exemplu, câteva din picanteriile acestui sfârşit de săptămână…

Luis Lazarus şi Oana Zăvoranu, doi foşti vizitatori ai aceleaşi garsoniere, deveniţi între timp actuali colegi de Kanal D, s-au trezit fiind la cuţite pe motivul că Justiţiarului Lazarus – omul gata să ciuruiască lumea cu camera de filmat – i s-ar fi blegit audienţa de când a invitat-o pe drăcoasa divă în emisiunea sa. În replică, realizatoarea de fel mai slobodă la gură, ar fi pretins că chiar şefii de la Kanal D i-au sugerat să revină în emisiunea păgubitului pentru a i-o ridica la loc. Audienţa, adică. Emisiunile Oanei scoală orice leşinătură din pantaloni. Aşadar, sexul se caută. Suntem în grafic. Otevizarea continuă.

Tot din troaca media, de data aceasta pe segmentul Antenelor, am putut urmări cum două dintre figurile marcante ale televiziunii lui Voiculescu, Victor Ciutacu şi Mihaela Rădulescu,  şi-au zburlit orgoliile unul la altul, zguduind armonia din ograda mogulului (ah, pardon, am şi uitat… Mihaela a renunţat deja la prodigioasa sa carieră în televiziune pentru a avea grijă de ăla micul, rămas fără Elan). Şi uite aşa ea l-a făcut ciutac, iar el a spus că ea suferă de sindromul omului care se bagă singur în seamă. Ce-i drept, amândoi au dreptate.

O altă ştire, mai de casă, este că fostul burlac, viitorul tătic, fostul prim-ministru sau din nou tânărul om politic, Petre Roman, s-a recăsătorit vinerea aceasta cu iubita sa Silvia Chifiriuc, într-un cadru extrem de discret. Foarte bine, dom’le! Aşa să îţi tot trăieşti a doua tinereţe. Când văd cu câtă vivacitate este dotat proaspătul însurăţel, mă gândesc că în ritmul ăsta ar mai putea prinde lejer două, trei revoluţii. Revoluţii matrimoniale, desigur.

Şi-acum una în ton cu alegerile: ajunsă cu caravana campaniei până în cartierul Prepeleac din Târgovişte, Elena Băsescu nu s-a sfiit să-şi pună garoafe în păr şi să-şi onduleze formele de fost manechin cu master în ştiinţe politice pe ritmul manelelor cu care eticii romi o întâmpinaseră. Ăsta da truc electoral: să cobori în rândul romilor ca să le furi nişte voturi. Hoaţa rău şi EBA asta. Dar ce nu ar face un politician când vine vorba de un vot în plus!?… Dansează manele, recită discursuri fără noimă, joacă teatru în faţa alegătorilor. Ăsta cabotinaj electoral.

Altfel spus, vara a venit iar soarele stă cu ochii pe noi. Să-i oferim cât mai multe ţâţe şi toane. Românul are nevoie de ele pentru o digestie sănătoasă a grijilor de zi cu zi. Să nu stricăm tabloul cu alte preocupări mai serioase. Vorba aia, nu e bârfa cum e târfa. Până la urmă, şi cei din urnă vor fi cei dintâi.

Jumanji de Banat

În Timişoara două femei au fost atacate de o haită de câini.

Nefericitul eveniment s-a produs după ce iniţial femeile evitaseră o ursoaică cu pui, un râs isteric şi o hoardă de rinoceri.

Nenea, m-a bătut vântul

În urma furtunii de ieri seară, în capitală au fost înregistrate mai multe cazuri de copaci căzuţi  la pământ.
Ajunse la faţa locului, echipajele de jandarmi nu şi-au putut da seama dacă i-a tăiat cineva, dacă au  fost loviţi de trăsnet sau pur şi simplu i-a bătut vântul.

Gunoiul de sub preş

În percepţia cetăţeanului român, spaţiul public este spaţiul pe care autorităţile ar trebui să-l gestioneze prin excelenţă. De ce ar exista o minimă contribuţie şi din partea locuitorilor urbei? Nu plătesc ei impozite la stat? Primăria să se ocupe! Şi nu s-o face gaură în stratul de ozon dacă aruncă unul o hârtie pe jos.

Ce-i mai interesant este că românii nu sunt o naţiune în care noţiunea igienei sau a curăţeniei în general ar lipsi cu desăvârşire, aşa cum se întâmplă în India, de exemplu. Culmea este că la noi este dezvoltat un adevărat cult al curăţeniei în rândul majorităţii familiilor simple. Şi când spun asta mă refer în special la breasla gospodinelor, care, în lipsa unor altor preocupări mai creative, îşi consumă o mare parte din energie în scopul întreţinerii unei curăţenii lucii în propriul cămin. În lipsa altor atuuri, cultul curăţeniei căminului este un mijloc de valorificare.

Atunci de ce nu se reflectă acest cult şi când vine vorba de curăţenia publică? De ce nu se poate trăi armonios din punctul ăsta de vedere şi într-o comunitate? Fie că este vorba de gospodine obsedate de curăţenie, de oameni cărora le place curăţenia sau de indivizi cărora le displace mizeria, cetăţeanul, în special cel de oraş, nu este familiarizat şi nu rezonează la noţiunea de curăţenie publică. Conceptul de comunitate este unul extrem de vag conturat. Tot ce se făcea înainte de ’89 şi ţinea de întreţinerea mediului înconjurător se făcea în slujba Partidului şi nu a comunităţii. Atunci când sunt solicitaţi la lucru în slujba comunităţii, oamenii încă mai fac proiecţia pe muncile patriotice făcute în slujba Partidului. Procentul celor urzicaţi de vechiul sistem este din păcate insignifiant în raport cu cel al indivizilor care îmbracă haina nesimţirii curate, atunci când vine vorba de mizerie.

Câtă vreme gunoiul a părăsit spaţiul privat, cetăţeanul de rând nu mai este interesat de destinaţia acestuia. Cel mai important este să fie curat acolo unde îşi aşterne să doarmă. Aruncă gunoiul pe geamul de la bucătărie, aruncă scrumiera plină de mucuri de ţigară pe geamul de la maşină, aruncă punga goală de seminţe în plină stradă. Durere de pulă tipic românească. Ceea ce contează e ca pantofii să fie lună, dunga pantalonului să fie intactă, tricoul să înţepe nara cu parfum scump şi tabla maşinii să strălucească încât să-şi facă freza în ea.

Dincolo de teama contravenţiilor la care ar trebui să vegheze autorităţile, într-o societatea civilizată e absolută nevoie să existe şi minimum educaţional al individului vizavi de întreţinerea curăţeniei în spaţiul public. Amprenta civilizaţiei e nevoie să se facă văzută şi la acest nivel; altfel nu am fi decât nişte primate împopoţonate şi spreiate ce-şi plasează dejecţiile de zi cu zi oriunde în jungla urbană.

E,BA nu!

Am urmărit de mai multe ori clipul electoral al Elenei Băsescu turnat s-o călăuzească în campania pentru alegerile europarlamentare. Nu ştiu dacă să mă amuz copios sau să mă întristez. Încă sunt în dubiu.

Fundalul sonor şi primele cadre cu marea cea albastră în spatele sacoului mov mă fac să mă gândesc la un început de dramă siropoasă în care protagonistul îşi deapănă amintirile ce vor releva într-un final destine tragice.

Imediat ce domnişoara politician începe să articuleze primele cuvinte, un gând paralel îmi dezgroapă din memorie modul în care erau spuse replicile în piesele de teatru puse în scenă în faţa clasei la orele de română din liceu, atunci când majoritatea jucătorilor de-a teatru alergau pe lângă registrul personajului de interpretat. Exact aceeaşi alunecare în penibil. Diferenţa este că noi o făceam pentru un zece la română; EBA o face pentru o notă de trecere la europarlamentare.

Clipul mi-a mai ridicat şi alte întrebări. Rog pe EBA, pe cei care i-au montat imaginile sau i-au făurit discursul să răspundă.
1.    De ce nu e uşşşor să te cheme Băsescu? Se pronunţă greu de la botox sau eşti confundată cu fiica preşedintelui?
2.    De ce paşii, nestabiliţi de tăticul, către studiile economice şi masteratul în ştiinţele politice sunt făcuţi anemic înapoi?
3.    Dacă nu a făcut-o până nu a atras-o cariera de fotomodel, asta înseamnă că a fost neatinsă până atunci sau o făcuse şi înainte?
4.    Totodată, cine a avut tupeul să o pună pe fata marinarului tocmai pe lista candidaţilor?
5.    Cine este plecăciosul care îi pupă mâna prinţesei?
6.    Cât de independente sunt puterile sale în raport cu PD-L-ul?

Deşi şi-a învăţat bine replicile, singurul rol care i se potriveşte cel mai bine în politică domnişoarei Băsescu este cel de fata lui tata. Dacă păpuşa va prinde loc în Parlamentul European, îi doresc să fie colegă de bancă cu Chucky, iar alegătorilor săi le urez să-şi numere vocalele pe degete.

În final,  iată şi clipul!

Balada lui Mioriţă Nae

După stilul muls al lui Alecsandri


Pe-un picior de plai
De mii de parai,
Se cobor vânjos
Răgind odios,
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei:
Unu-i conformat,
Unu-ndatorat,
Altu-i rupt de beat.

Iar cel ‘datorat
Cu cel rupt de beat,
Mi se complotară
La o crâşmă-n seară
Ca să ni-l omoare
P-ăla a lui Soare,
Că-i mai tinerel
Şi mai prost de fel,
C-are bunuri mii,
N-are datorii,
C-are cai şi vite,
Oi neprihănite.

Dară Mioriţă
Oaie cu nojiţă,
Stă şi ascultă
Şi se întristă.

-Mioriţă Nae
Ce se-ntâmplă, oaie?
Că de-o săptămână
Stai cu berea-n mână.
Nu-i ţuica curată?
Ori iarba-i tratată?

-Şefu’, cum s-o perii
Ca să nu te sperii.
Şefu’, cum s-o dau
Să n-o spun pe şleau…
Să-l chemăm cu rost
Pe şeful de post.
Să-l chemăm cu minte
Pe popa părinte.
C-ăia doi gherţoi
De umblă cu noi,
Vor ca să ţi-o pună
Azi în clar de lună.
Vor ca să te ardă
‘n ochi cu o bardă.

-Mioriţă Nae
Simt că mi se-ndoaie.
Să mă-mpotrivesc
E prea bărbătesc.
Să o iau din loc
N-aduce noroc.

De o fi să mor
Tu să le dai lor
Cheia la tractor;
Să le dai din tindă
Banii de sub grindă;
Să le dai în mână
Cheile la stână.
Să le spui curat
Că eu’s împăcat
Nu mi’s supărat.

-Bace, bace
Ia dă-te încoace,
Să-ţi spun cum a fost…
‘te-n mă-ta că eşti prost!

Dacă nu te ţine
Lasă tu pe mine…

Dulău Azor,
Adu un topor!
Ţapule, nu sta!
Fi-ţi-ar barba ta,
Behăie-adunarea!
Oile, voi valea
Că v-apucă jalea.
Alecu, berbece
Ia vezi cine trece;
Stai colea sub pom
Şi behăie-a om.

Şi-aşa Mioriţă
Şmecher de uliţă,
Mi i-a aşteptat
După înserat.
Şi când mi i-a prins
Mi i-a şi întins.
Şi-a lucrat curat
Nimeni n-a aflat.
Oile şi mieii,
Caprele, viţeii,
Boii şi cu vacile,
Toate dobitoacele
Au păstrat tăcerea
Pân’ le-a fost tăierea.

Iar ciobanul, prostul
Tot îşi cată rostul.
Nu s-a însurat
Cu nimeni din sat.
Mândra lui crăiasă
A fugit de-acasă.
Măicuţa bătrână
L-a uitat la stână.

Şi cum nu muri
Cu alegorii,
Lumea l-a uitat.
Iar el conformat,
Şade pe dormeză
’n-plină antiteză.

S-a  făcut de oaie
Că n-a avut coaie

Update: Bonus OCS

Jandarmii şi gay-feştii

Sâmbătă a fost Parada Gay Fest. Spre deosebire de anii precedenţi nu au avut loc incidente. Anul acesta nimeni nu a fost rănit. Nu s-au înregistrat victime nici de partea participanţilor la paradă, fie că au purtat tocuri sau nu, nici în rândul curioşilor de pe margini care au venit să arunce un ochi sau un ou sau o bucată de pavaj asupra minorităţilor sexuale mărşăluinde.
La ce desfăşurare de forţe a avut Jandarmeria, ai fi crezut lejer că este vorba de o vizită a Papei sau de vreun summit internaţional de mare anvergură. Sute de mascaţi au îngrădit traseul pe unde urma să treacă parada cu fetiţe şi băieţi, lăsând să se înţeleagă că acţiunea ce urma să se desfăşoare se înscria în rândul acelora cu un grad sporit de securitate.
Timp de aproape două ore ne-am învârtit (şi pe la Unirii şi pe la Izvor) pentru a avea un simplu contact vizual cu grupul vesel şi pestriţ, vânat de obiectivele camerelor. Dar nu, nu a fost posibil. Fără legitimaţie de presă erai uşuit de etităţile masive pavate cu plastic negru, mascaţii. Condiţii de siguranţă înseamnă condiţii de siguranţă, nene. Păi la ce distanţă au ţinut ei publicul curios de punctul zero, care era centru paradei, n-ar fi bătut nici puşca cu lunetă. Luându-şi treaba foarte în serios, băieţii erau setaţi de la bun început pe modul de funcţionare mare derbby. Adică, doamnă, vă rugăm să vă luaţi căţelul şi să mergeţi mai încolo că aici e aria de siguranţă, da? Sau haideţi şi dumneavoastră domnişoară mai încolo că n-aveţi ce vedea aici! Şi nu înţeleg, de ce puşca lor cu aer comprimat a fost nevoie să evacueze întreg Pacul Izvor? Li s-or fi reactivat unora de sus procedurile de siguranţă aplicate pe vremea când tovarăşul venea Acasa Poporului?
Toţi curioşii de pe margine căscau ochii ca proştii în interiorul imensei arii de siguranţă fără să se ştie de unde şi când vin curajoşii participanţi. Or fi intrat puţin pe la Adrian Năstase pe la Parlament şi mai întârzie, ori toată masarea asta de forţe o fi fost doar o diversiune pentru ca parada să poată avea loc într-un cadru mult mai liniştit… Lumea nu cunoştea… Întreaga nebuloasă crea impresia că în spatele cordoanelor de jandarmi tocmai s-a descoperit gaura curului, iar ei au primit ordine stricte ca nimeni să nu o pătrundă.
Pot înţelege că România nu are deschiderea şi nu este pregătită (şi asta s-a observat şi în urma paradelor gay din anii trecuţi) să ţină un marş al minorităţilor sexuale în condiţiile în care au loc şi celelalte marşuri, doar cu un cordon, două de jandarmi, în plină stradă. Dar să cazi atât de uşor în extrema cealaltă, nu e bine nici aşa, băi nene. Dacă vor să fie mult mai în siguranţă, să organizeze următoarea paradă undeva în studio unde să aibă acces doar presa, fără a mai fi nevoie să paralizeze juma’ de centru. Nu mai pun la socoteală faptul că întreaga desfăşurare de forţe va face ca minorităţile sexuale să fie şi mai stigmatizate în rândul celor care nu tolerează ideea. Adică cine căcat sunt ăştia bă de beneficiază de atâta atenţie şi protecţie. Las’ că-i aranjăm noi!
Personal nu am nimic împotriva minorităţilor sexuale. Fută-se unde-or vrea şi cum or vrea. Fiecare e liber să-şi aleagă aşa cum simte partenerul/partenera. Dar modul în care au văzut să organizeze autorităţile acest aşa-zis marş al toleranţei, pe lângă condiţiile exagerate de siguranţă în care s-a desfăşurat evenimentul, nu a făcut decât să marginalizeze şi mai mult fenomenul în sine, separându-l şi mai acut de lumea ce ar trebui să înveţe să-l tolereze.

Mulţumiri lui Robert pentru aportul adus la realizarea acestui material.