Vis de Oscar(a) I

• Idei fertile •

Se făcea că eram la ceas de seară, pe când ziua se îngâna cu noaptea de o scotea din sărite. Stăteam nemişcat sub un soare pâlpâind; trebuia să trec o apă; o singură încercare, fără autosave. La momentul din vis, râul curgea invers decât ar fi trebuit. Era singurul lucru de care eram absolut sigur. N-am reuşit să-mi dau seama dacă se dezorientase sau, pur şi simplu, o făcea intenţionat. Şi, cum purtam pe mine haine care în contact cu apa luau foc, nu aveam cum să optez pentru o eventuală trecere înot. Nici să mă descotorosesc de ele nu se putea pentru că scăldatul în curul gol era interzis tuturor persoanelor, inclusiv titularului, pe durata visului. Aşa că m-am pus pe săpat un tunel pe deasupra apei. Era aşa un aer tare încât alveolele pulmonare erau pline de plasturi.

În timp ce spărgeam cu târnacopul ultimul mănunchi de molecule de azot, înainte de a ajunge pe malul celălalt, au apărut, ca din pământ, înaintând pe burtă, doi gardieni care m-au întrebat dacă am autorizaţie să sap peste râu. Purtau uniforme de un alb imaculat, iar pantalonii erau călcaţi la o dungă perfect paralelă cu linia orizontului. În plus, unul avea un bocanc de un fel, iar celălalt avea un bocanc de alt fel. Mi-am dat seama imediat că au perechi de bocanci diferite. După ce le-am spus că sunt presat de timp şi că trebuie să ajung neapărat pe malul opus, mi-au cerut să mă legitimez. Mă priveau plini de suspiciune. N-aveam niciun act la mine şi nici nu ştiam cum mă cheamă în visul ăla. Şi eram atât de aproape de destinaţie, încât nu mai puteam gândi în termeni procedurali. Dintr-o lovitură, am spart ce mai era de spart din tunelul aproape isprăvit şi am luat-o la fugă. Ajunsesem pe malul celălalt, dar nu puteam să savurez acel moment. Gardienii în costume albe, purtând bocanci diferiţi, erau pe urmele mele.

După o oră de alergat prin câmp la o viteză de ¾, am ajuns la marginea unui oraş. M-am furişat pe lângă blocurile care-mi tăiau calea, izbutind să mă strecor nevăzut într-una din scările acestora. Când… stupefacţie! Deşi alergasem doar preţ de o oră, trecuseră mai bine de trei zile. Toate panourile blocurilor erau împânzite cu poza mea sub care scria cu litere mari: “VRUT: ÎN VIS SAU ÎN REALITATE ”. M-am panicat instantaneu. Era sâmbătă, iar banca trebuia plătită până cel târziu vineri. Cele trei zile compactate în ora de jogging în afara legii şi în afara timpului, au făcut ca data scadentă să treacă complet neobservată.

Deodată, am auzit liftul coborând. Urmărit de o teamă viscerală, dar şi de proprii-mi ochi aţintiţi asupra mea, am ţâşnit sus pe scări şi am încercat prima uşă ivită în cale. Era deschisă. Am intrat şi, după ce am închis uşa, m-am lipit de perete şi mi-am făcut prezenţa una cu liniştea. După primele indicii, nimerisem în toiul unei partide de poker pe deocheatelea, susţinută în fiecare sâmbătă seară de Asociaţia Tantiilor Cartofore din spatele blocului…

Vis de Oscar(a) II –>

Ciorba purificatoare

• De-ale lu' Păcală •

Cică zece elevi de la un seminar teologic din Galaţi au dat râla după ce au servit masa de prânz la cantina şcolii. Suspecta numărul unu, ciorba!

Simţindu-se cu musca pe pătrunjel, bucătăreasa şefă, tanti Busuioc, a recunoscut că, în lipsa apei curente, s-a văzut nevoită să apeleze la stocul de agheasmă pentru a o pune de zeama buclucaşă, şi cum muşteriii consumaseră alimente de dulce în prealabil, s-a produs un declic mistico-culinar. De aici şi până la intoxicaţia ecleziastico-nutriţională a fost diferenţă de doar câteva linguri.

Indignaţi, cei din conducerea seminarului au declarat că nu se aşteptau ca elevii să o facă de oaie cu mult înainte de tăierea mielului. În acelaşi timp, pentru aportul adus la identificarea spărgătorilor de post, tanti Busuioc a primit o dezlegare la peşte de o săptămână.

Experimente deJAXAte

• Idei fertile, Se întâmplă la ei •

Descopera.ro ne informează că un astronaut japonez intenţionează să testeze covorul zburător al lui Aladin, să facă skandenberg cu un coleg, să îşi pună picături în ochi şi să împroaşte apă printr-un pai. Toate acestea nu vor avea loc într-o emisiune televizată, ci vor fi puse în practică la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale, în cadrul unui program de experimente trăsnite iniţiat de agenţia spaţială japoneză, JAXA.

Întâi de toate, de unde până unde au pus japonezii mâna pe covorul zburător al lui Aladin? Şi de ce îl duc tocmai în spaţiu, unde poţi pluti şi fără ajutorul vreunei carpete magice!?

Apoi, în cazul în care experimentele ieşite din comun menţionate mai sus vor avea succes, propunem năstruşnicilor cercetători japonezi să testeze în condiţii de imponderabilitate şi alte activităţi cum ar fi întorsul clătitei, borâtul şi trasul de aplecate – în tandem, suflatul nasului şi plasarea subtilă a biluţelor din material muco-izolant, uitatul sub fustă, pişatul la stâlp, flegmatul printre dinţi, coitul din poziţia stând în picioare, masturbatul din poziţia crăcănat folosind ambele mâini, ejacularea fără prezervativ şi, nu în ultimul rând, pluta pe spate.

Marooned

• Recenzie de-o şchioapă, Video •

Deşi a fost conceput fără aportul lui Roger Waters, The Division Bell rămâne în topul preferinţelor mele drept unul dintre cele mai bune albume Pink Floyd, iar Marooned rămâne fără doar şi poate piesa de rezistenţă a acestuia.

Încă de la inceputul piesei căderea este iminentă. Nu trebuie decât să faci câţiva paşi până la limita conştientului pentru a te desprinde şi a începe a plana în tine însuţi imediat ce primele acorduri de chitară te împing de la spate. Este ca şi cum, ajuns în vârful unei culmi imateriale încrustată cu propriile-ţi angoase şi erodată doar de propria-ţi conştiinţă, alegi să te detaşezi, lăsându-te inundat de uitare. Un zbor aidoma celui din vis, acolo unde poţi pluti în voie nedând socoteală gravitaţiei, ştiind că “mai jos” nu există… Un zbor cu aripi frânte, într-un spaţiu atemporal, născut la marginea oricărei prăpăstii a eului. Un dans inefabil al disperării şi al împăcării de sine, contopite într-un singur contur.

Într-o astfel de prăbuşire interioară, singura călăuză către adâncul intangibil al sufletului, rămâne linia sonoră a chitarei, contemplată parcă şi ea într-un registru al nimicniciei.

Marooned sau o piesă cât un strigăt surd al disperării.

Securitatea de mâna a doua

• De-ale lu' Păcală •

Astăzi dimineaţă, în timpul schimbului de tură de pe Aeropotul Henri Coandă, un militar din brigada antitero a SRI s-a împuşcat în palmă cu arma din dotare.
Surse nesigure din SRI declară că arma s-a descărcat în momentul în care militarul a intenţionat să o atingă, după ce acesta se ţinuse de urât toată noaptea.
După interogatoriu, arma şi-a recunoscut vina.

Gol în disputa de Marco Polo

• Cronici de film şi teatru •

Departe de febra Oscar-urilor, weekend-ul ce tocmai s-a încheiat am avut răbdarea să duc la bun sfârşit vizionarea unui film deja trecut, pe numele lui de afiş, Marco Polo – producţie 2007. Deloc greu de intuit, filmul prezintă, într-o manieră uşor romantică sau puternic hollywood-iană, sau invers, aventurile pe care exploratorul din titlu le-a avut prin extremul orient.
Ce m-a foarte amuzat, ca să zic aşa, la acest film a fost faptul că rolul marelui han Kublai Khan nu a fost interpretat de un actor de origine asiatică, aşa cum ar fi impus un asemenea rol, el fiind interpretat de unul din acei actori care au facut carieră în filmele poliţiste din postura de şef de secţie corupt pus la punct de super-eroul de ocazie. Brian Dennehy, căci despre el este vorba, este într-adevăr un actor originar din est, dar din estul Statelor Unite.

Adică de la ultimul sclav figurant până la împărăteasă pui în roluri actori de origine asiatică, iar în rolul ditamai hanului mongol, pentru mai multă autencitate, pui un american get-beget!? Bine că nu l-au desemnat pe Wesley Snipes în rolul hanului. Sau, ca să fie treaba treabă, pe Nicole Kidman. Sunt convins că şi ei ar fi dat tot ce-ar fi putut pentru acest rol.

Serios acum, scenele în care urmaşul lui Gingis Han îl cataloghează pe tânărul veneţian, Marco Polo, ca fiind barbar sunt de-a dreptul ridicole. În asemenea condiţii, cred că ar fi fost mult mai rezonabil dacă şi rolul lui Marco Polo era interpretat de Jackie Chan, de exemplu.

Inegalitatea dintre sexe, discriminarea Dracului!

• Brusturi media •

Din Libertatea aflăm că ”discriminarea sexuală trece de limitele lumii pământeşti şi ajunge până la porţile iadului”. Bă, ai dracu’ rău ăştia de la Libertatea. Cum le află ei pe toate… Să sesizeze dom’le cineva Instanţa Supremă!
De ce spun ei lucrul acesta!?… Pentru că “noi reguli au fost impuse chiar şi în iad (ca să vezi a dracu’ reformă…), unde, susţin cercetătorii (care cercetători, nene? vrăjitorii? ocultiştii? magicienii? nobelişti? parcă îmi şi imaginez un grup de ochelarişti chimişti în halate albe deducând coeficienţi de discriminare sexuală sau grade de misoginism la temperaturi ridicate, caracteristice iadului), există două porţi separate, una pentru femei şi alta pentru bărbaţi”.
Drept urmare, şi “pedepsele sunt diferite: sufletele bărbaţilor păcătoşi sunt arse în flăcările iadului, iar cele ale femeilor sunt trase pe roţi imense”. Aha! Deci aici e chiţibuşul! În loc să se desfete în băi cu smoală clocotită, femeile sunt trase cu cruzime pe roţi imense. În acest sens îi sfătuim pe cei de la Libertatea să solicite înfiinţarea unei asociaţii postume care să militeze pentru drepturile femeii dracului. Este de-a dreptul revoltător să ţi se aplice un asemenea tratament, când poţi bine mersi să arzi în flăcările iadului pentru eternitate.
Acuma stau şi mă întreb de unde morţii mă-sii a avut autorul inepţiilor de mai sus toate aceste informaţii? Cu siguranţă nu de la Vatican. Şi mai am o întrebare: pe ce poartă va intra Naomi în cazul în care va fi o fată rea – sau rău, nici eu nu sunt sigur…?
 

Familia medicilor de familie intră în concediu

• Idei fertile •

În urma micşorării bugetului pe 2009, medicii de familie anunţă că, în semn de protest, îşi vor depune în masă cereri de concediu pentru trei zile. Exprimându-şi solidaritatea cu acţiunea medicilor, gripa va înceta orice formă de manifestare în decursul acestor zile. Pulsul a asigurat deja că, dacă va bate, va bate regulat, iar tensiunea arterială şi-a anunţat aderarea la valori normale pe toată această perioadă. Crizele, de orice tip, vor intra la rândul lor în concediu fără plată. Pentru cazurile speciale în care boala insistă, se va apela la o soluţie alternativă şi anume la descântece.
Cei mai afectaţi vor fi elevii chiulangii care stăteau într-o scutire salvatoare.

Ştire de ultimă noră: Elena Băsescu contraatacă!

• Brusturi media •

Mare ştire, mare! Pe Elena Băsescu au ajuns-o vorbele lui tăticu. Hrebe Junior nu-i de nasul şi de buzişoarele ei. El este de o bună calitate, însă caracterul său este unul slab, de fată. Iar neruşinatul de Hrebe cel bătrân a căutat tot timpul să-i deformeze imaginea mai rău decât au reuşit să o facă implanturile cu silicon. Atât ei cât şi surorii sale. Acest lucru, ea, Elena Băsescu, nu-l va tolera.

Breaking News! Elena Băsescu contraatacă! Se întoarce pe toate părţile problema. Se analizează care este impactul acestei lovituri la falcă a mezinei Băsescu după atacul la mamelon al Guzganului Rozaliu. Este pusă oare în pericol alianţa de la guvernare? Cine va muşca primul din mărul discordiei? Băse sau Hrebe? Ce au urmărit de fapt cei doi tătici de la această relaţie? Va fi cineva capabil să afle aceste răspunsuri?

În rest, vremea se anunţă rece. Ca şi relaţia dintre aşchiile sărite nu departe de trunchiuri.

Poliţistul Nino-Nino

• De-ale lu' Păcală, Video •

După ce a fost oprit de un echipaj al Poliţiei Rutiere pentru depăşirea vitezei regulamentare, un şofer mai înfipt a fugit cu un agent de circulaţie cocoţat pe capotă, în timp ce acesta încerca să-l oprească. Totul s-a întâmplat imediat ce poliţiştii de la circlaţie, sesizând un miros suspect de contrabandă degajat de sutele de pachete de ţigări ce se înghesuiau în maşină, au apelat la ajutorul colegilor de la Departamentul Economic pentru investigaţii mai amănunţite privind provenienţa ţigărilor.

În ciuda eforturilor depuse de căţărătorul cu şapcă, suspectul a reuşit să scape. Vestea bună este că pantalonii agentului nu au plesnit. Vestea rea este că întreaga cursă a fugarului a fost favorizată şi de reacţia participanţilor la trafic, care, total surprinşi, trăgeau pe dreapta la văzul unei maşini gonind cu ditamai girofarul.

La aproape o zi de la incident, echipajele de poliţie încă sunt în căutarea unui autoturism Mercedes având un poliţist prins pe capotă.

Cum scena a fost înregistrată de o cameră montată pe una din maşinile de poliţie, avem posibilitatea de a v-o prezenta sub semnul incredibilului din cadrul Ştirilor ProTV: