În căutare timpului pierdut – ediţia underground

• Frustrări din cartier •

În urmă cu trei săptămâni, căzut pradă timpilor de aşteptare întinşi la extrem, unul dintre ‘jdămiile de dependenţi Metrorex a pus mâna pe tastatură şi, după ce şi-a înşirat ofurile, a dat cu mailul direct la sursă. Iată şi textul:

"Buna ziua,

Ma numesc C. U. si locuiesc in piata Gorjului. Folosesc metroul zi de zi pentru a ajunge la serviciu. Vreau sa va aduc la cunostinta ca in ultima vreme timpii de asteptare in statii si intre statii au devenit exagerat de mari. De exemplu, astazi(19.01.2009) am plecat la ~9:05 din statia Gorjului si am ajuns la eroilor la 9:35, aproape o jumatate de ora pentru 3 statii. Timp in care nimeni nu ne anunta nimic, nici ca trenul are intarziere, nici ca sunt probleme, nici ca s-a produs vreun accident. Mi se pare absolut intolerabil, mai ales in conditiile in care Metrorex nu are pierderi precum ratb(la metrou mai greu intri fara sa platesti si in general lumea cumpara cartele si abonamente de calatorie).

Mai mult decat atat, cartierul Militari a cam ajuns bataia de joc a Metrorex. Desi sunt foarte multi calatori din cartierul militari, trenurile din militari nu au prioritate. Zilinic sute de oameni din acest cartier valseaza dintr-un metrou in altul, pt ca cealalta magistrala sa nu aiba intarzieri. In plus, avem si cele mai vechi garnituri de metrou. Noi nu platim la fel?

De asemenea, personal nu inteleg de ce mecanicii de tren trebuia sa mearga neaparat impreuna? Va spun ca de multe ori sunt intarzieri datorita "ceremoniei" de schimbare a comenzii in statia eroilor. Pentru ca unul din mecanici sa ajunga de la un capat al peronului la altul, are nevoie de 2-3 minute, asta in functie de marimea burtii sau a gentii ce o cara de fiecare data(nu i-am vazut niciodata alergand de la un cap la altul). In tot acest timp noi asteptam si induram. De ce nu pot sta unul in primul vagon, iar celalalt in ultimul? Am scapa astfel de 2-3 minute intarziere/tren. Nu e nevoie ca ei sa fie in acelasi vagon ca sa observe tacticos de fiecare data inchiderea corecta a usilor. Cum? Simplu: cel din primul vagon se uita in oglinda, iar cel din ultimul vagon face semn ca totul e ok.

Astazi am observat ca la statia eroilor s-a repus in functiune schema cu un singur metrou de militari care intra in statie. Se foloseste o singura linie, un singur sens intre statia Politehnica si statia Eroilor. Ati mai incercat aceasta optimizare si in trecut si nu a avut succes. Daca aveti nevoie de optimizari, sa stiti ca tara colcaie de programatori. De fapt, orice elev de liceu cu profil de informatica, are de facut teme acasa cu optimizarea traficului feroviar intr-o statie. Exista chiar algoritmi destul de cunoscUTI care rezolva astfel de probleme.

O alta idee: va multumim mult pentru televizoarele din statii. Pe langa reclame, asteptam cu interes ziua in care veti afisa informatii de genul "Metroul spre Eroilor va sosi in 35 de secunde. Va dorim o zi buna".

Pe final, considerand ca vorbesc in asentimentul multura dintre clientii dvs, va rog respctuos sa luati masuri in vederea reducerii timpilor de asteptare la metrou. Altfel, intr-o buna zi, vom ceda nervos.

Astept cu interes raspunsul dvs, daca se poate as dori chiar un nr de inregistrare pentru cererea/sesizarea mea.

Multumesc!

Cu stima,
C. U. (un umil calator de zi cu zi).

PS: Stiu ca Metrorex nu depinde inca de primaria generala, speram ca va intra sub autoritatea acesteia cat de curand, dar pentru a pastra o nota de seriozitate am trecut la cc si adresa domnului primar general."

 

Răspunsul a întrârziat să apară dar, într-un final, a izbutit să găsească şi calea îndărăt; abia astăzi. Doamnelor, domnilor… răspunsul(!) :

 

"Stimate Domnule C. U.,
Urmare sesizării dvs. înregistrată la METROREX cu nr. M01/520/19.01.2009 vă facem cunoscute următoarele:

Suntem conştienţi de faptul că frecvenţa actuală a trenurilor, în special pe Mag. 1+3, nu asigură întotdeauna satisfacerea optimă a traficului de călători care a crescut în permanenţă în ultimul timp. Ne străduim să asigurăm, pe această magistrală, cel puţin intervalele planificate (6-7 minute pentru orele de vârf şi 9-10 minute în rest) care, trebuie să recunoaştem, uneori nu sunt suficiente pentru a prelua în mod corespunzător un trafic de călători aflat într-o continuă creştere. Sunt însă intervalele pe care le putem susţine din punct de vedere tehnic şi financiar, cu resursele pe care le avem la dispoziţie.
Aşa cum am precizat şi în comunicatele noastre oficiale, pe această magistrală există un factor perturbator important reprezentat de lucrările de modernizare a instalaţiilor de control al traficului, care se desfăşoară la ora actuală pe tronsonul Basarab – Dristor 2. Sunt lucrări strict necesare care au ca scop tocmai îmbunătăţirea gradului de confort al transportului cu metroul şi pe Magistrala 1+3. Din cauza acestor lucrări este afectată şi circulaţia pe tronsonul Eroilor-Industriilor datorită necesităţii compatibilizării a două sisteme funcţionale diferite. Datorită unor măsuri suplimentare de siguranţa circulaţiei, sunt posibile staţionări prelungite ale trenurilor în staţii, astfel încât pot apărea perturbări temporare de la graficul planificat. Perturbările iniţiale se amplifică în lungul tronsonului unde, datorită aglomeraţiei de la orele de vârf, staţionările în staţii depăşesc valorile planificate, rezultând o aglomerare accentuată a trenurilor. Este o situaţie temporară, pe care ne străduim să o gestionăm cât mai bine, prin intermediul Regulatorului de circulaţie, care face eforturi să asigure o reechilibrare cât mai bună a intervalelor de circulaţie, cu resursele disponibile în acel moment.(trenuri de rezervă), astfel încât distorsiunile să fie cât mai mici. Între varianta întreruperii totale a circulaţiei metroului pe Mag. 1+3, chiar şi pentru o perioadă mai scurtă de timp necesară pentru efectuarea lucrărilor şi varianta menţinerii în funcţiune a acestui mijloc de transport în condiţii mai anevoioase, s-a optat evident pentru a doua variantă.
Ne cerem scuze pentru disconfortul creat publicului călător în această perioadă de timp şi suntem convinşi că odată cu finalizarea modernizărilor circulaţia trenurilor se va ameliora simţitor, cu intervale între trenuri care să asigure un confort corespunzător. Odată cu finalizarea lucrărilor, se vor crea premizele ca circulaţia pe relaţia Linia de Centură-Industriilor să se desfăşoare fără a mai fi necesară transbordarea de la Eroilor şi N.Grigorescu, iar intervalul de circulaţie pe tronsonul N.Grigorescu-Eroilor va scădea semnificativ. Sperăm de asemenea ca să avem fondurile necesare pentru a putea finaliza şi modernizarea parcului de trenuri, ceea ce va sigura un confort sporit tuturor călătorilor care utilizează tranportul cu metroul.
Cu respect,
––––––––––––––––––––––––––––
C.N."

În concluzie, nu trebuie decât să mai aşteptăm puţin. Exact cum facem şi la metrou…
 

În perioadă de criză , guvernul ţine (de) post.

• Politica e un pornostar •

Gândiţi-vă la politică ca la un heleşteu plin cu flegme, unde în loc de peşti înoată haotic acele creaturi fără coloană vertebrală, cunoscute în rândul alegătorului de rând sub numele de politicieni. Neîmpărtăşind regulile înotului articulat, politicianul se zbate din răsputeri să ajungă la suprafaţă, iar când a mai apucat să se cocoaţe pe câte un post baban care pluteşte în mijlocul bălţii, cu greu mai poate fi tras la fund. Doar o intemperie politică de mare amploare mai are puterea să-l facă să plonjeze înapoi în zeama spumoasă.

Nici nu a prins bine cheag şi guvernul Boc a început să-şi asigure poziţiile. O ordonanţă de urgenţă adoptată de executiv pune la adăpost pe toţi marii şefi ai agenţiilor şi ai instituţiilor publice de concedieri şi de reduceri salariale. Iar dacă se întâmplă ca un post să fie desfiinţat, celui care îl ocupa este obligatoriu să i se ofere un alt post; iar dacă postul proaspăt oferit se întâmplă să fie inferior celui ocupat iniţial, atunci postul vacant va fi ridicat la acelaşi rang ca cel proaspăt desfiinţat.
Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă. Totul se restructurează puţintel. Până la urmă o lege funcţionează, fie ea din cu totul alt spectru. Totul e să fi precaut din timp. Mai ales când frâiele puterii au două culori diferite.
După această măsură, marionetele din structuri pot dormi liniştite. Scaunul fiecăreia e călduţ şi moale. În timpuri de restrişte, “stabilitatea politică” este asigurată.
 

Huge Dick && Super Bowl

• Brusturi media, Se întâmplă la ei •

Fotbalul american nu este pentru copii. Şi asta nu neapărat că ar fi un sport exclusiv pentru bărbaţi. El poate fi şi pentru femei în egală măsură. Cel puţin aşa se poate deduce după cele întâmplate în Arizona, când, la finalul competiţiei Super Bowl transmisă în reluare de un operator de televiziune prin cablu, o sexvenţă de 30 de secunde de film pentru adulţi s-a suprapus imaginilor cu caracter sportiv. Ăsta da element surpriză.
Parcă-mi şi închipui reacţiile celor conectaţi la eveniment. Brusc, hotdogii îşi scot capul din chifle. Americanul de rând, suporterul înfocat şi devorator de fotbal american îi explică fiului său că există şi alte moduri de a marca. Doamnelor de-abia acum le răsună în cap pasa lungă în adâncime dată anterior. Ce să mai zicem… Un touchdown de toată frumuseţea!

Vara asta Elena Udrea vrea şi deasupra

• Politica e un pornostar •

Pentru doamna Elena Udrea, nu cred că ar fi deloc un afront dacă aş afirma că e cu capul în nori. Ca ministru al Turismului, călătoreşte mult pe calea aerului. În plus, e blondă, are aspiraţii înalte şi posedă o capacitate toracică generoasă. Nu trebuie decât să tragă aer adânc în piept şi ajunge imediat la mare înălţime; ar fi destul oxigen cât să înalţe un dirijabil peste creasta oricărui cocoş.
În acest sens, adică cel al deplasării pe calea aerului, doamna Elena Udrea ne-a asigurat că din luna mai a anului în curs, compania Tarom va pune la dispoziţia călătorilor curse aeriene de la Cluj şi Bucureşti către Constanţa. Astfel, turiştii care doresc să îşi cheltuiască banii pe luxurianul litoral românesc vor putea ajunge pe ţărmul Mării Negre cât ai zice peşte, fără a avea de a face cu bara la bară la bară la bară din sufocantul trafic estival sau cu transpiraţia din tren, ba, mai mult, la întoarcere, aceştia putând ajunge acasă fără măcar ca slipul să li se fi uscat. Nimic nu se compară cu un check-in în şlapi, cu prosopul pe umăr.
Rămâne de văzut câţi turişti dornici de bălăcit vor apela la varianta aeriană propusă de doamna Udrea. Alta ar fi garanţia unei reuşite dacă, de exemplu, doamna ministru ar cere celor de la Tarom o cursă dus Băneasa-Mamaia cu salt direct în mare, dedesubtul unei paraşute, calitatea întâi, de unică folosinţă.
 

Peştele de la capul statului se împute

• Politica e un pornostar •

Traian Băsescu a declarat luni seară, la TVR1, că în cazul unui eşec al guvernului actual (mai multe detalii aici) ia în consideraţie posibilitatea de a nu mai candida pentru un nou mandat la Cotroceni.
Să recapitulăm: după ce, în urmă cu patru ani, electoratul i-a pus harponul în mână pentru a stârpi sistemul ticăloşit, marinarul Băsescu s-a văzut după aproape un mandat, deloc surprinzător, cu "caracatiţa PSD", căreia i se cam uscase gura de la atâta sete de putere, în plasa intereselor comune. Şi cum piratul Tăriceanu a fost lăsat la apă în opoziţie iar micul executant Boc pus la mare înălţime în fruntea guvernului, plângăciosul Băsescu a ieşit pe punte şi a afirmat că în caz de naufragiu guvernamental se scufundă odată cu tot echipajul. Toate acestea în condiţiile în care în apele politicii româneşti s-a instaurat deja o armonie opulentă. Ca să vezi cât curaj pe domnul preşedinte… Păi dacă rechinii se înţeleg între ei, orice critică aruncată asupra guvernului va avea acelaşi efect pe care îl va face o scobitoare zvârlită asupra unei balene ucigaşe.
Altfel spus, preşedintele Băsescu a luat în calcul posibilitatea de a nu mai candida pentru funcţia de preşedinte a corabiei România doar într-un scenariu greu de închipuit chiar şi de cea mai blondă sirenă. Astea sunt doar cuvinte mari pe post de muniţie electorală.
După un asemenea discurs, un iz de demagogie ieftină dă târcoale cabinei de vot. Aşa, şi?
 

Vendetă hip-hop la McDonalds

• Brusturi media, Video •

Sunt convins că nu sunt singurul telespectator care se întreabă care şniţelul mă-sii este legătura între noul cheeseburger de la McDonalds şi vedeta hip-hop care geme din poziţia balansat doi de “ă” la super preţ.
Adică prestaţia rapperului face cât o chiflă cu carne sau produsul McDonalds face cât două silabe? Păi avem aşa: dacă o vedetă hip-hop munceşte pentru un cheeseburger de la McDonalds preţ de o secundă, înseamnă că pentru o piesă de trei minute în care îşi varsă rimele fără încetare ar câstiga 120 de cheesburgeri. Cum un album are în jur de zece piese, am avea 1200 de cheeseburgeri pe album pe cap de vedetă hip-hop. Adică o vedetă hip-hop de peste ocean ar câştiga aproximativ echivalentul a 1200 de cheeseburgeri de la McDonalds pe an!? Să-i spuneţi asta lui Snoop Dobitoc, băi doggydoggilor! Banii ăştia dacă îi ajung să-şi ducă la curăţat lanţurile.
Pe principiul cât ar trebui să muncescă omul pentru un căcat de cheeseburger iată o listă de întrebări care îşi aşteaptă nedumerite răspunsurile:

1. Câte duble ar trebui să tragă o vedetă porno?
2. Câte ture de teren viran ar trebui să facă Bănel?
3. Ce ştire ar trebui să prezinte Esca?
4. Câte nanosecunde ar trebui să stea degeaba Ţiriac?
5. Câte emisiuni e nevoie să facă Mircea Badea?

Până la aflarea răspunsurilor iată şi cele 15 secunde care îngraşă curul şi subţiază mintea:

În urma “Morţii domnului Lăzărescu“

• Frustrări din cartier •

După ce am văzut Moartea domnului Lăzărescu cu ochii, am simţit o amărăciune care îmi inunda tot corpul. A fost un sentiment care s-a amplificat treptat, treptat pe măsură ce bolnavul îşi urma neajutorat retragerea din scena vieţii, condamnat la indiferenţă. Nimic din cele surprinse de regizor nu a fost exagerat.
Toate hibele unui sistem medical putred care au făcut posibilă consumare acelei drame a bolnavului plimbat de la un spital la altul, toate aceste lipsuri şi-au găsit deja loc, în mintea oricărui posibil muşteriu al acestui sistem imperfect, într-un imperiu al resemnării. Şi nu de puţine ori întâlnirile cu sistemul medical românesc, dar nu numai, se reduc în toată gradoarea lor la un decor de-al lui Kafka în care personajul principal, oricare dintre plătitorii asigurărilor medicale, dă piept cu implacabilitatea dar şi cu însăşi inutilitatea bine făcută.

Ce s-a întâmplat vineri la Slatina cu bărbatul de 62 de ani care a murit după ce a fost plimbat patru ore de la o secţie la alta, întocmai ca protagonistul din filmul lui Cristi Puiu, nu scoate în evidenţă decât un alt episod al crimei mascate cu premeditare. Este de incidenţa penalului ca un medic să refuze dreptul la viaţă al unui pacient prin pură indiferenţă. Iar cinismul şi lipsa oricărei fărâme de umanitate ale unor medici sunt de-a dreptul înfiorătoare. Sunt perfect de acord că meseria de medic să dezumanizează. Este o măsură de precauţie pe care fiecare practicant al meseriei acesteia e nevoie să şi-o ia. Nu ai cum să fi receptiv şi să te laşi copleşit de problemele tuturor pacienţilor. Orice medic ar claca emoţional la câte drame trec prin faţa lui. Ca medic e firesc să vezi lucrurile detaşat. Dar de la o atitudine distantă deloc privată de profesionalism până la indiferenţa în serviciu este un hău imens. Un hău care s-ar umple cu ani buni de închisoare.

În cazul petrecut la Slatina, o comisie de anchetă s-a instituit imediat ce vestea privind condiţiile inumane ale morţii unui pacient s-a transformat în ştire. Şi au căzut şi capete, cu toate că toţi cei implicaţi în aceast caz au susţinut cu tărie că şi-au îndeplinit întocmai atribuţiile. Faptul că s-a aşteptat o oră şi jumătate confirmarea că pacientul are asigurare medicală a fost considerat o măsură procedurală firească de cel ce a pus-o în practică.

Dar şapte destituiri din functie nu pot acoperi neglijenţa ce a condus la moarte unui om. Toate măsurile drastice, care de altfel se impuneau, şi toate acuzele vehemente ale unui ministru al sănatăţii absolut siderat nu au anvergura morală să acopere cele întâmplate. Nu pot face uitate nici măcar actele similare care s-au petrecut în anii precedenţi în acelaşi cadru având în mijloc personaje din rândul aceloraşi medici, pentru că nu mai departe de anul trecut un copil rom în vârstă de un an şi jumătate, singurul supravieţuitor al unui incendiu, a fost plimbat timp de o oră de la o secţie la alta din cauza unui medic care a refuzat internarea sa pe raţiuni rasiale, în acelaşi registru alt medic, ortoped, fiind reclamat că ar fi folosit în timpul unei operaţii un cleşte de tăiat sârmă. Şi câte şi mai câte cazuri similare or mai aştepta să iasă la iveală. Revoltător este că în aproape fiecare situaţie e nevoie de o nenorocire mult mai mare pentru ca ele să fie auzite de cine trebuie şi ca cei vinovaţi să fie traşi la răspundere.

Şi acum vine întrebarea: când sunteţi parte dintr-un sistem sanitar ca cel blamat până acum, cum preferaţi să acţionaţi în situaţia unei extreme urgenţe? Să bagaţi plicuri cu bani în buzunarele doctorilor pentru a le câştiga atenţia sau să refuzaţi încurajarea dării de şpagă, lăsându-i pe ei să-şi facă treaba cum ştiu mai bine? Când şi unde se va rupe cercul ăsta vicios?

Huo şi la Kanal D!

• Brusturi media •

Îl mai ştiţi pe Cove, spiriduşul de serviciu al zânei Surprize-Surprize? Ei bine, nu ştiu care era prestaţia lui sub bagheta Andreei Marin dar vă pot asigura că, după ce mi-am pierdut zece minute uitându-mă la noua sa emisiune de pe Kanal D, marele mediator Cove a reuşit să dea tot ce are mai penibil din el. E drept că şi formatul emisiunii îl ajută enorm.
Fata lui tata, că aşa sună numele producţiei cu pricina, e cam acelaşi gen de emisiune pe care o ţinea şi Ernest la Prima TV dar şi ochelaristul ăla moralist de la Antena 1, numai că detectivii nu filează vreun adulter ci sunt cu camerele ascunse ţintuite către o fătucă ce nu mai răspunde la comenzile lu’ ta-su.
Aşa se face că în emisiunea din această seară, emisiune care mi-a dus la limite extreme răbdarea, o elevă de liceu cu o situaţie materială favorabilă se îmbârligaseră cu un hăndrălău care pe lângă faptul că o mânca pe ea de bani, o ardea pe ascuns şi pe mă-sa. Ca să vezi premieră absolută în rândul producţiilor de nişă. Ce nu face producătorul pentru câteva puncte de audienţă. Dar penibilul emisiunii nu iese la iveală odată cu povestea asta fabricată. Un teatru bine jucat bate oricând o realitate searbădă. Penibil era că protagoniştii acelei “drame” nici măcar nu îşi învăţaseră bine replicile darămite se le şi interpreteze în ton cu dramatismului situaţiei. Iar Cove deborda aşa o falsă gravitate de-ţi venea să-i dai cu elocvenţa-n cap. Nimic altceva decât un spectacol ilar cu puternice accente patetice.
Pe o scară de la unu la zece, i-aş cocoţa pe toţi la capătul suspendat şi i-aş lăsa în poziţie verticală să văd cât pot să-şi ţină echilibrul.
 

Călătorul clandestin

• Martor şi tartor •

Am un prieten ()care de mai bine de un an, omite zi de zi, în fiecare săptămână, să-şi facă abonament lunar pe R.A.T.B..

Îşi aduce aminte doar seara, în drum spre casă, când o voce feminină ivită din difuzoare roagă toată suflarea călătoare din autobuz să aleagă statutul de călător corect.

Bine, asta dacă nu dă nas în nas cu controlorii dis-de-dimineaţă, la fel cum s-a întâmplat şi astăzi. Atunci încep remuşcările, regretele, autocriticile, dar şi negocierile.

Iată cum ar suna şi stenograma discuţiei de astăzi dintre călătorul clandestin şi cele două tanti controloare incoruptibile:

 

Tanti #1: Bună ziua, vă rog să-mi prezentaţi legitimaţia de călătorie.
Călătorul clandestin: Doamnă, n-am…
T#1: Atunci prezentaţi-mi vă rog un act de identitate.
Cc: Doamnă, nici d-ăla n-am. Nu port…
T#1: Atunci vă rog să achitaţi 50 de lei, contravaloarea amenzii.
Cc: Doamnă, nici asta nu pot să fac. Mai bine îmi iau abonament cu banii ăştia…
Autobuzul opreşte în staţie.
T#1: Haideţi mai bine jos…
Coboară.
T#1: Încă o dată vă mai rog: arătaţi-mi un act de identitate, o legitimaţie, ceva… ca să vă pot legitima. Nu se poate să n-aveţi.
Cc: Doamnă, buletinul nu-l pot la mine că n-are loc în portofel. Vă pot spune numele dar n-aveţi ce face cu el.
T#1: Haideţi domnule, nu se poate… şi chiar arătaţi a …
Cc: Păi vedeţi, nu vă mai luaţi după aparenţe.
Tanti #2 zâmbeşte.
T#1: Ştiţi că se poate rezolva uşor cu legitimarea?
Cc: Da doamnă, dacă mergem la poliţie.
T#1: Ori mergem la poliţie ori anunţăm politia R.A.T.B. să vină să vă legitimeze. Daţi datele şi dacă acestea corespund, puteţi pleca.
Cc: Ştiu doamnă care e procedura. Dar chiar trebuie să se ajungă la asta?
T#2: Atunci achitaţi cei 50 de lei şi gata.
Cc: Doamnă, 50 de lei am, dar ăştia îmi trebuie azi. Am în schimb d-ăştia mai mici.
T#2 zâmbeşte din nou.
Cc: Nu ştiu cum se face că mă prindeţi doar atunci când nu am abonament. Când îmi iau nu mă controlează nimeni.
T#1: Păi asta e şi ideea. Să vă prindem când nu aveţi bilet. Noi suntem plătiţi la amenzi. Cu cât dăm mai multe cu atât strângem mai mulţi bani. Avem comision la amendă.
Cc: Păi şi nu merge să scurtcircuităm circuitul, ca să zic aşa.
T#1 şi T#2 zâmbesc.
Cc: Nu merge să vă plătesc eu direct comisionul?

T#1: Aşa ceva nu se face. Pot să ne prindă foarte uşor.
Un alt autobuz opreşte în staţie. Uşile se deschid iar T#1 şi T#2 dau să urce.
T#1: Haideţi, urcaţi şi dumneavoastră.
Cc urcă şi se opreşte în gura uşii din fată a autobuzului. După o jumătate de minut, T#1 îi întinde un bilet compostat.
T#1: Luaţi biletul ăsta şi plătiţi 2,6 lei pentru el.
Cc ia biletul şi îi întinde banii.
T#1: Şi…să nu se mai întâmple!
Cc: Vă mulţumesc.
T#1 nu mai zâmbeşte.

Va urma!
 

Legea conservării informaţiei

• Frustrări din cartier •

Ieri a intrat în vigoare legea conservării informaţiei. Tot ce înseamnă convorbire telefonică, SMS, e-mail sau BUZZ pe messenger va fi pus spre păstrare timp de şase luni în debaraua fiecărui operator de telofonie fixă/mobilă sau provider de internet. În toate aceste şase luni, singurii care vor avea acces la “borcanele” cu biţi vor fi băieţii de la MAI, SRI, SIE sau Parchet şi asta doar dacă un procuror sau un judecător le-o va îngădui.

Ei spun că toate aceste măsuri au fost luate sub semnul siguranţei naţionale. Chiar aşa!? Miroase a încercare de control total de la o poştă electronică.

Aşadar, dacă planează suspiciuni asupra unor persoane, cum că acestea ar atenta la siguranţa statului, atunci da! Obţineţi mandat şi ascultaţi-i sau căutaţi-i p-ăştia şi în cur. Dar nu confiscaţi voi pasaje întregi de intimitate a unei întregi naţiuni! Păi ce facem? Ne întoarcem de unde am plecat în ’90?
Oricum, cine este atât de naiv să creadă că băieţii nu erau pe fir cu mult înainte de aplicarea legii, înseamnă că trăieşte în alte coordonate. Nu ştiu de ce am eu impresia că ascultatul telefoanelor sau urmărirea poştei electronice e văzută în interiorul structurilor de supraveghere ca un mijloc comun de distracţie. Păi ca exponent al serviciilor secrete, să violezi intimitatea marilor rechini nu prea se poate; lanţul e mult prea strâns iar interesele sunt mult prea mari. E ca în natură. Cât timp arealul pune la dispoziţie hrană suficientă, marii prădători se ignoră reciproc. Şi cum nu sunt aşa de mulţi subiecţi ca să acopere nevoile agenţilor, aceştia din urmă trebuie să-şi testeze şi ei aparatura. Şi atunci ce fac? Îşi ciulesc urechile sau îşi cască ochii la ce mai spun cunoscuţii, la ce mai bârfesc vecinii sau la cum se mai alintă fosta prietenă cu actualul iubit.

Nu am nimic împotriva supravegherii traficului infomaţional atâta vreme cât acţiunea este făcută în slujba cetăţeanului şi este focalizată explicit asupra unor persoane sau grupuri care sunt considerate potenţiale pericole. Nu mai pun la socoteală inutilitatea acestor măsuri când e lesne de înţeles că, în mare parte, şi cei urmăriţi cunosc fel de bine cum să le preîntâmpine. Ce e alarmant este că s-a creat un cadru absolut legal prin care organismele statului pot avea acces direct la intimitatea “electronică” a oricărei persoane.

Ce să mai… goana informatică ne ajunge din urmă, ca să zic aşa. Lumea începe să arate aidoma societăţilor închipuite în filmele SF din anii ’90. În curând, o lege va obliga toţi cetăţenii să aibă CNP-ul imprimat pe braţ sub forma unui cod de bare. N-ar fi mai simplu aşa? Să te semnezi cu cititorul de coduri de bare? Iar când cineva va fi dat în urmărire generală, codul lui personal va fi invalidat astfel încât dacă va trece prin filtrele electronice ale unui hipermarket, acestea vor începe să ţiuie ca în cazurile sustragerii de produse.