Cartierul protejat

• Frustrări din cartier, Promo •

Fiind membrul insipid al unui cartier mai periferic decât mouse-ul calculatorului unui pensionar, nu mă aştept ca poliţia să-şi facă treaba à la carte, căci de fapt şi de drept nu prea au nimic de câştigat: nu sunt văzuţi de niciun şef, nu pot creşte în rang deoarece facultatea pentru ei a rămas un subiect mai tabu decât revista de la chioşc şi, bonus, centrul de gravitaţie rural-urbană, birtul, este deschis non-stop, gâtul şi ceafa domnului în cauză fiind apărate de o bere la halbă.

Ce mă îngrozeşte cu adevărat este numărul alarmant de consumatori de substanţe interzise, începând cu verde, hash, acid şi terminând cu K şi heroină. Un număr care reuşeşte să crească exponenţial precum inversarea polilor. Majoritatea consumatorilor sunt minori, nişte fructe care acum nu mai visează să dea în pârg. Îmi amintesc cum aproape toţi aveau sclipiri în ochi când ne vedeau pe noi, cei mai mari, jucându-ne diverse, dorind şi ei să intre. Acea sclipire a dispărut treptat, rezumându-se la râsete sacadate şi discuţii onomatopeice.

Defularea mea se îndreaptă strict către mândri purtători ai devizei „siguranţă şi încredere”, cei care nu văd, nu aud, nu vor să stompeze acest fenomen de la cea mai facilă şi de jos treaptă a lanţului. Cum este posibil să-i dai unui amărât de bătrânel supt de vlagă, care probabil a suferit prea multe pe tot parcursul vieţii sale, o amendă pentru simplul fapt că stătea în parc, probabil în zi de pensie, sorbind liniştit dintr-un Burger la litru? Asta în timp ce, la aproximativ cincisprezece metri o gloată de puştani plimbau cuiele pe buze mai ceva ca tâmplarii.

Rareori, loviţi de grandoarea şepcii transpirate, încep să oprească şi să culeagă date de-ţi imaginezi că te înscriu la tombola anului. Nimeni nu scapă agerului poliţist de sector, începând cu vânzătorii de ceapă ambulanţi, mamele care-şi dau copii în leagăne şi terminând cu … doi delicvenţi de şase ani care, nenorociţii, se jucau cu un zmeu( exemplele sunt cât se poate de reale).

Post-scriptum voi relata o lecţie de morala dată mie de către un agent de poliţie, care folosea „voi face” la persoana a doua,plural, timpul prezent.

Într-o duminică, aproape de ora prânzului, în timp ce mă duceam cu un prieten să-mi cumpăr un pachet de tigări, mişcându-ne cracii agale pe uliţa urbană, din neant au apărut două perechi de ochi albaştri. Ne-am intersectat preţ de douăzeci de minute atât privirile cât şi puterea intelectuală, doar după trei minute realizând că dacă tărtăcuţele noastre şi ale lor ar fi unghiuri şi ar fi complementare, unghiurile lor n-ar avea mai mult de zece grade.

Au încercat să ne legitimeze, în ciuda faptului că ei nu se prezentaseră în prealabil. Am refuzat tocmai din acest motiv. De aici circuitele electrice din emisfera stângă l-au făcut pe unul dintre ei să conştientizeze că noi suntem infractori. Au vrut să ne percheziţioneze, nu au reuşit deoarece i-am îmbârligat cu o terţă lege, inexistentă de altfel, fapt care i-a descurajat total. Habar nu aveau de legile în vigoare, teoretic erau praf, iar practic în simbioză perfectă cu teoreticul. Au încercat un mişto de baltă, respins imediat de noi peste fileu mai ceva ca Federer la Wimbledon. Au început să se enerveze. Apoi deodată, unul dintre ei, senin în mimică, ne-a întrebat dacă ne drogăm. Răspunsul negativ a venit sec. După aceea, preţ de cincisprezece minute, ne-a povestit cum fiul lui, acum în vârstă de douăzeci şi şase de ani s-a drogat până acum câţiva ani când s-a lăsat, ajungând acum supervisor la nu ştiu ce firmă.

Înainte să ne ureze succes în viaţă şi sănătate a încheiat plin de compasiune părintească : ” Băieţi, apucaţi-vă de droguri acum cât sunteţi tineri, că mai încolo e mai naşpa!”

Mulţumim mult domnule agent pentru vorba de duh, chiar acum mă voi duce să-mi cumpăr nişte seminţe să le plantez pe balcon lângă muşcata mamei.

Horoscopul săptămânii 17-23 august 2009

• Câte-n lună și stele verzi, Promo •

Vara se apropie de finalizare precum un începător în arta amorului, cuprins de erotismul unei fete cu mai multe găuri decât capacele de canal. Având Venus (muntele) retrograd în Laura Andreşan, săptămâna aceasta este plină de reuşite pentru fiecare zodie în parte, din păcate seria pozitivă fiind limitată doar la amărâţii din Monte Carlo.

Peşti. Dimineaţa zilei de luni vă va aduce încă o hârcă în gât. Regretul că duminică seara, beat fiind, aţi agasat cireada de gâşte din Cişmigiu, fără nicio finalizare concretă pe ciocul vreuneia, o să vă urmărească până joi când veţi încerca din nou, de data aceasta având o altă abordare, meiul de la papagalul dumneavoastră. Veţi reuşi iar până sâmbătă o să scăpaţi şi de penele prinse în prepuţ.

Berbec. Marţi veţi avea un accident de maşină. Nu vă speriaţi, nu o să aveţi decât un cucui poziţionat excelent în centrul frunţii precum un maestru budist. Va trebui să explicaţi poliţiştilor de ce aţi furat şi condus o maşină de gunoi pe bulevardul Unirii, părăsind-o apoi în holul blocului fostului/ei iubit/e. O să fie o declaraţie lungă ţinând cont de faptul că sunteţi în comă alcoolică.

Taur. Aveţi  şansa de a câştiga la loto. Păcat că nu aveţi bani să mergeţi până în Bangladesh să puneţi un bilet, căci acolo este cel mai probabil să deveniţi bogat în urma loteriei. În rest, nimic nou în astrograma dumneavoastră, poate doar o uşoară creştere a numărului deja mare de autosatisfacere zilnică. Să sperăm că nu orbiţi.

Gemeni. Unde sunt doi puterea creşte, în cazul dumneavoastră unde sunt doi boi, vacile pleacă la taur. Măcar vă relaxaţi în deltă: dumneavoastră, primarul şi tânţarul. Aveţi grijă cu băutura, s-ar putea să vă întoarceţi crăcănat din vacanţă, la ţară dragostea fiind oarbă.

Rac. Săptămâna aceasta vă veţi relaxa prin… muncă. Ascultând sfaturile bătrânului ciung omniprezent la cârciuma dintre blocuri, conform căruia munca înnobilează fraierul, vă dedicaţi total corporaţiei. Vă pierdeţi iubita, prietenii, maşina şi porcuşorul de Guineea, dar măcar aţi ajutat firma cum aţi putut mai bine. Într-un final vă veţi da demisia, nemaisuportând faptul că sunteţi supervisor de wc-uri.

Leu. Felicitări, miercuri iubita vă va suna şi vă va anunţa că o să fiţi tătic. Este însărcinată în două luni şi se va întoarce în ţară după ce a fost consultant financiar patru luni în Spania. Veţi obţine un credit la bancă, veţi cumpăra, pe numele soţiei evident, un apartament în Victoriei. Să vă trăiască!

Fecioară. Miercuri plănuiţi o escapadă nocturnă, finalizată cu mici, bere şi două domnişoare mai uşoare în pădure la Băneasa. Aici, total întâmplător, după un copac la un şuşu inevitabil, vă veţi întâlni cu tatăl dumneavoastră, venit şi el alături de vecina de la etajul trei să observe fauna diversificată în miez de noapte.

Balanţă. Ajuns acasă de la serviciu vă veţi surprinde soţia alături de instalator, administrator şi fratele dumneavoastră la un texas hold’em. Îi salutaţi, vă scuzaţi că nu mai puteţi rămâne şi mergeţi fericit să vă culcaţi, însă nu puteţi adormi din cauza unui ţipăt sacadat. Vă gândiţi că o fi de deasupra şi într-un final aţipiţi. De dimineaţă vă treziţi cu instalatorul sforăind lângă dumneavoastră în chiloţi. Daţi să vă ridicaţi, însă simţiţi o anumită jenă în partea dorsală. Vă rugaţi să aveţi hemoroizi.

Scorpion. Participaţi la concursul anual de halit momiţe de curcan. Îl câştigaţi detaşat, însă rămâneţi cu un gust amar când realizaţi că respectivul concurs s-a realizat într-un centru de ecarisaj. Vineri începeţi să aveţi din ce în ce mai multe ticuri: vă scărpinaţi cu piciorul drept pe ceafă, lătraţi mai răguşit şi, din fericire, puteţi să vă lingeţi şi între picioare.

Săgetător. În urma incidentului produs sâmbătă, soldat cu moartea a patruzeci şi trei de minoritari, începeţi să aveţi halucinaţii în care este prezent un nene luminos care vă spune că nu este vina dumneavoastră că vi s-a descărcat accidental mitraliera, cu încărcător dublu şi piedică împotriva blocării cartuşului pe ţeavă, tocmai în momentul în care treceaţi pe lângă o nuntă desfăşurată între blocuri.

Capricorn.  Vă anunţaţi iubitul că plecaţi la shopping, fiind sezonul reducerilor. Alături de cele mai bune prietene vă pozitionaţi cortul fix în centrul unui mall din Viena. Gura cortului este orientată către intrarea la H&M în speranţa că le veţi lua faţa nenorocitelor care dau buluc în magazin. Seara, după o zi plină de probat rochiţe, pantofi şi bile anale, aprindeţi un foc de tabără şi savuraţi un joint alături de un Campari Orange. Vă bârfiţi iubiţii, aşa, între prietene, fiind conştiente de faptul că nu aţi lăsa pe nicio curvă dintre ele să se aproprie de bărbatul dumneavoastră. Pantofii şi bărbaţii sunt două lucruri diferite şi din punctul dumneavoastră de vedere.

Vărsător. Săptămâna aceasta va fi un fiasco total pentru vărsători. Daţi afară de la muncă, găsesc maşina spartă în parcare, moment în care observă că iese fum pe geamul de la balcon. Nemaiavând nimic de făcut, încep să bea, dormind pe la prieteni, distrugându-le şi acestora familia. Cel mai ghinionist dintre vărsători va candida la preşedenţie, în urma unui pariu pierdut, şi va deveni cel mai mare în stat pentru următorii cinci ani. Başca, va şi cheli.

Stan Tookie – violenţă versus pace

• Cronici de film şi teatru, Promo •

Sătul de filmele siropoase împinse pe gâtul audiovizualului, am avut ocazia şi plăcerea de a viziona, cedând sfaturilor unui prieten, o poveste pe cât de reală, pe atât de cutremurătoare : Redemption – The Stan Tookie Story. Filmul ,regizat de Vondie Curtis-Hall, cunoscut cinefililor strict pentru roluri secundare din multe seriale de acţiune americane, urmăreşte toate etapele vieţii lui Stan Tookie Williams III ( în film interpretat extraordinar de Jamie Foxx).

Bun, cine este Stan Tookie vă veţi întreba? A fost un tânăr afro-american, născut în New Orleans, fondatorul primei şi celei mai puternice şi violente găşti din istoria americii denumită „Crips”.

Începutul filmului, acţiunea se pretrece  la finele anului 2004, evocă încercarea disperată a unei jurnaliste, Barbara Becnel, de a găsi o modalitate de a „rupe gura târgului” cu un articol despre găşti. Firul poveştii o duce către un singur nume : Stan Tookie, nume pronunţat cu mândrie dar şi cu teamă de majoritatea gangsterilor intervievaţi. Surprinsă de acest fapt, ea află că persoana care era pe buzele tuturor este închisă, din 1979 pentru multiple omucideri, şi condamnată la moarte într-un penitenciar de maximă siguranţă din California. Încearcă să-l contacteze în scopul obţinerii unui interviu cu el dar este refuzată de nenumărate ori. Într-un final Stan acceptă, cei doi se întălnesc în timpul orelor de vizită, moment în care Barbara realizează faptul că Tookie este un om diferit faţă de ce îşi închipuise ea, inteligent, un adevărat orator, cu o putere de convingere ieşită din comun. Căpătând  încredere în jurnalistă, Stan îşi deschide sufletul, oferindu-i acesteia o poveste de viaţă, un articol complet şi captivant. Cuprins de remuşcări faţă de ce construise în adolescenţă, Tookie porneşte o serie de acţiuni menite să împiedice tinerii să intre în găşti de cartier, acţiuni finalizate printr-o serie de cărţi pentru copii (acestea au avut un impact foarte puternic şi pozitiv la nivel global) şi numeroase monoloage din spatele gratiilor. Pentru aceste lucruri a fost propus pentru premiul Nobel pentru pace şi pentru literatură în anul 2005 de către multe nume cu rezonantă mondială. Un moment cu o încărcătură specială este reletat în film, un lucru neştiut până atunci şi anume vizita soţiei lui Nelson Mandela care a venit să-i mulţumească pentru cărţile scrise şi, de asemenea, să-i semneze una din cărţi pentru soţul ei.

Filmul este captivant, surprinzând drumul spre mântuire a unui condamnat la moarte. Recomand această dramă tuturor persoanelor care vor să cunoască viaţa unui om ce a trecut din sfera violenţei în cea a păcii.


Touchee …

• Promo, Se întâmplă la ei •

Urmează o ştire absolut neinteresantă pentru casnicele leneşe sau femeile urâte.

Una bucată „pisi” de Guatemala plecată în Spania, pe banii soţului burtos şi chelios,  într-o vizită la nişte rude mai îndepărtate cu două grade de ea decât de oricare român, a fost surprinsă de poliţie cu napu-n traistă, sau cu golfuleţul umezit, cum ar spune bătrânii  mayaşi după o porţie de horincă de elefant, alături de un macho închiriat direct de la recepţia hotelului(cum este şi pe la noi, doar că mai greu găseşti d-ăştia cu puţă).

Acum vă veţi întreba de ce o căuta poliţia, cum a găsit-o? Ei bine aici intervine creierul piţipoancei, care se pare este la fel de puţin folosit pretutindeni. Femeia nu mai avea biştari, aşadar cu ochii în tavan şi cu mâna pe compresor, şi-a pus bibilica în folosinţă, după ce a dat câteva restarturi că se încălzea procesorul de la atât praf. Şi-a apelat soţul şi, cu o voce panicată, i-a spus că a fost răpită de un bărbat care o sodomizează de trei zile, căci vedeţi voi bărbatul acela era un taur în pat. A început să plângă la telefon spunându-i să-i trimită nişte bani( aproximativ 30000 de euro), răscumpărare, dacă o vrea să o mai vadă vreodată, chiar dacă ea avea acum file în loc de labii. I-a dat chiar şi numărul de telefon de la hotelul în care stăteau pentru a-i trimite banii direct acolo.

Acum guatemalezul acesta se pare că nu a fost prostovan, căci s-a prins că e ceva putred în Danemarca(a se citi Spania). Alertată de soţ şi, în acelaşi timp de ambasada Guatemalei, poliţia din Barcelona, aici s-a petrecut întreaga acţiune, a deschis o anchetă, ajungând imediat la locul presupusei sechestrări, unde a găsit-o pe „victima” în timpul unei partide de sex în trei. Adusă la secţie alături de partenerii de poziţii indiene, aceasta a declarat că a fost violată şi bătută zile în şir. Pe corp neprezentând urme de lovituri, iar analizele medicale neindicând nicio violenţă, poliţistilor le-a fost uşor să o facă să recunoască faptul că aceasta inventase toată povestea.

Motivul invocat de gagică era că-şi trăsese un amant arătos, bun la pat, dar care nu prea avea bani.Aşa că a decis să-şi mintă soţul pentru a mai putea petrece câteva săptămâni alături de persoana de care se îndrăgostise. Şi-a cerut iertare şi a promis că nu va mai face, până în vacanţa următoare.

Dragelor, cochetelor, fetelor frumoase şi inteligente acesta este un caz de „aşa nu”. Vă rugăm băgaţi la cap, nu doar în gură.

Lecţie de fotbal

• Educaţie fizică, Promo •

Aseară s-au întâlnit, pe un teren demn de o partidă de oină din anul 1906, două echipe care anul trecut au încercat să aducă cât mai multe puncte României din ” Liga Bogaţiilor”: Steaua Bucureşti şi CFR CLuj. Meciul, devenit un derby şi datorită rivalităţii dintre capitală şi provincie, a fost unul disputat, tăios, cu multe momente de fotbal profesionist, semn că echipele autohtone cresc simţitor în joc şi practic, nu doar în statistici.

În ciuda unei atmosfere incendiare manisfetată de suporterii aflaţi în tribune, Steaua nu a avut un început furibund de partidă, din contră, echipa din Ghencea văzându-se condusă încă din minutul 3 al primei reprize, după un trasor excelent de 40 de metri a lui Leao către Yssouf Kone care, profitând de lentoarea lui Ghionea, l-a executat simplu pe Tătăruşanu, după ce reuşise o preluare excelentă culminată şi cu o viteză de reacţie cu mult peste media atancanţilor din campionat.

Steaua s-a văzut nevoită să atace. După aproximativ 30 de minute scurse din meci se puteau observa hibele celor două echipe: gazdele aveau fundaşii centrali lenţi, previzibili, necomplementari, plus mijlocul, care în afara lui Onicaş( el reuşind câteva intercepţii utile echipei) nimeni nu mişca( Andrei Ionescu, sufocat parcă de ritmul partidei nu a reuşit să iasă cu nimic în evidenţă, ba mai mult a pierdut destule mingi la mijlocul terenului; Nicoliţă, săracul, de cinci ani de zile învaţă să pună un stop şi să dea o pasă de trei-patru metri şi nu reuşeşte, în ciuda faptului că a arat laterala stângă a terenului mai ceva ca un tractor cu rezervorul plin;  Szekely s-a zbătut, dar doar atât), iar oaspeţii erau vulnerabili atât în centrul apărării, unde Gabi Mureşan şi Alcantara se călcau pe degete, cât şi în partea dreaptă unde Tony, lipsit şi de sprijinul lui Mara, nu-i putea face faţă lui Surdu.

După un joc rapid, pe contre, însă neconcretizat cu nicio fază periculoasă la vreuna din porţi, în minutul 41 Bogdan Stancu ţine excelent de minge aşteptând momentul perfect pentru a pasa, o face printre picioarele lui Alcantara, culcat ca un fundaş la fotbalul în sală, preia Surdu care îl execută pe Nuno Claro cu un şut din 16 metri la colţul lung. Sfârşitul primei reprize. Nicio schimbare la pauză, meciul începe cu o uşoară dominare a Clujului. După un corner bătut slăbuţ, care nu prevestea mare lucru, a fost necesară doar o greşeală de marcaj a lui Stancu pentru a-i oferi lui Dario Flores ocazia de a marca primul gol pentru CFR Cluj de la venirea lui în România. O parte din vină îi aparţine şi lui Tătăruşanu, care în loc „să iasă pe centrare” a rămas ţintuit în poartă.

De aici a început dominarea Stelei, parcă înviorată după această palmă primită în minutul 53. Atacurile au început să se intensifice la poarta clujenilor. Schimbare inspirată a lui Cristiano Bergodi: Bogdan Stancu îi lasă locul lui Kapetanos care, la prima atingere de balon, reuşeşte să aducă egalarea pentru trupa roş-albastră. Până la finalul meciului Steaua a mai trecut pe lângă gol de două ori prin Ochiroşi, dar ambele şuturi ale sale au fost trase cu piciorul în plus, adică cel drept.

Per total remiza a fost echitabilă, Clujul ieşind în evidenţă printr-o echipă şablon, cu multe individualităţi, care însă suferă la aportul fizic. Steaua promite, însă mai are mult de muncă, doar experienţa acumulată îi poate face pe tinerii din Ghencea să-şi modeleze jocul, căci la capitolul ambiţie nu stau deloc rău.

Banlieue 13 – Ultimatum

• Cronici de film şi teatru, Promo •

Astăzi am avut plăcerea de a viziona şi continuarea filmului regizat în anul 2004 de Pierre Morel, Banlieue 13, avându-l ca scenarist pe binecunoscutul Luc Besson.  Încadrat pur în domeniul acţiunii, filmul se remarcă prin scene de luptă moderate excelent de către Cyril Raffaeli( având rolul căpitanului Damien Tomaso), stunt masterul principal al filmelor de acţiune hollywoodiene din ultimii şase ani, piperate de mişcările complexe, dar naturale,  de parkour ale lui David Belle( în film interpretându-l pe Leito), inventatorul acestui tip de sport care în ultimii ani a luat amploare atât în Europa cât şi în Statele Unite ale Amercinii şi Asia.

Povestea filmului se învârte în jurul încercării celor doi de a opri distrugerea de către autorităţi suburbiei 13, o zonă total independentă de restul Parisului, unde au fost aruncate persoanele sărace şi cei asupra cărora guvernul nu putea deţine controlul. Suburbia este despărţită de restul oraşului de un gard de beton de zece metri, o adevărată fortăreaţă păzită în permanenţă de oamenii legii. Tomaso şi Leito sunt prieteni deşi cei doi sunt de o parte şi de cealaltă a legii. Leito fiind născut şi crescut în această suburbie a învăţat că fiecare zi este doar o luptă pentru supravieţuire, pe când Damien trăieşte doar sub dictonul „Liberté, Égalité, Fraternité”. Nu lipsesc nici scenele de umor franţuzesc, încadrate excelent pe întreaga durată a filmului.

În momentul în care o companie importantă doreşte construirea unui cartier destinat persoanelor bogate, pe fir intră directorul Departamentului Intern de Securitate Francez , care pentru o sumă considerabilă de bani îşi ia angajamentul să elibereze terenul pe care se află în acest moment suburbia 13. Cu ajutorul subordonaţilor, dispunând şi de o vastă trupă de intervenţie, el realizează o diversiune prin care dezinformează preşedintele, punându-l pe acesta în situaţia de a evacua suburbia 13. De asemenea ştiind că Damien Tomaso este cel mai pregătit om din poliţia franceză, singurul capabil să le pună beţe-n roate,  îi înscenează acestuia o posesie de heroină. În drum spre închisoare, Tomaso reuşeşte să-l anunţe pe Leito despre ce s-a întâmplat. De aici până la un film plin de adrenalină nu mai sunt decât doi paşi şi vreo trei mişcări de shotokan.

Recomand acest film tuturor celor care nu au mai văzut demult o peliculă cu o acţiune explozivă, regizată ca la carte. De asemenea puteţi arunca un ochi şi la prima parte în speranţa că veţi întelege mai uşor şirul evenimentelor.

Dorel, trei beri şi-un şantier

• Martor şi tartor, Promo •

După o noapte furtunoasă m-am trezit astăzi la o oră mai apropiată de seară decât de dimineaţă. Am observat că nu am ţigări, nici eu, nici scumpa mea prinţesă, care de la ora 8 a.m. trage cu ochiul în autobiografia lui Norma Jeane Mortensen.

Mi-am schimbat boxerii, am înjurat apa caldă, care la etajul al 9-lea cu greu ajunge şi am coborât până la chioşcul cu bunătăţi în vederea procurării obiectelor care-mi satisfac tabieturile. În momentul în care am ajuns în faţa magazinului am observat un nene insipid plin de var care dorea să cumpere diverse. M-am aşezat în spatele lui şi fără să vreau am început să ascult dialogul tip-vânzător. Tipului îi voi spune Dorel în vederea delimitării de celălalt personaj.

” Dorel: – Dă şi mie zece Tuborg la doză ! Da să fie reci ca mortu că ne omoară căldura asta!

Vânzătorul, după ce caută în frigider: – Am doar şapte reci ! Vă dau altceva?

D: – Dă atunci şi Becşi vreo cinci până la cinşpe !

V: – Păi nu vroiaţi zece? Până la cincisprezece ar mai fi încă opt!

D: – Hai mă lasă-mă cu calculele dă să fie cinşpe beri acolo, ce dracu!

V: – Bine, altceva?

D: – Dă zece de sămânţă, ăhh ( acesta este un moment în care domnul calcula câte persoane sunt ei în total, nu se poate reproduce, prea multe onomatopee mângâiate de fraze euclidiene) şi mai bagă treizeci de becşi că ie mulţi acolo !

V: – Păi nu am atâtea la rece! Vă dau şi altceva?

D: – Bagă mă să fie, nu contează bere să fie. Şi două ape minerale că ie doi băieţi pocăiţi( râde monstruos). Şi spune cât trebe să mă achit.

V: – Păi aveţi un milion patru sute treizeci.

Dorel plăteşte şi dă să plece. Vânzătorul mă întreabă ce doresc, eu îi spun două mărci de ţigări, moment în care Dorel se întoarce mă dă la o parte şi spune:

– Aşa bă că am uitat, dă şi două de Lemeu roşu. Şi câte beri vine de om mă dacă ie şaişpe oameni? Io am aicea patruşcinci.

V: – Păi ar veni cam trei de om.

D: – Bă … aşa puţine? Mai ai la rece ?

V: – Mai am două doze atât.Vi le dau ?

D: – Dă-le p-alea şi dă şi vreo doişpe la pet aşa da reci să fie!”

Şi-a primit Dorel berile şi a plecat.

Uimit l-am întrebat pe vânzător unde lucrează respectivul. Mi-a răspuns că este muncitor la un bloc ce se construieşte în apropiere şi că în fiecare zi la ora 12 vine şi cumpără bere şi seminţe. Oamenii se pare că au pauză între 12 şi 14, după care încep din nou lucrul.

Acum vin cu o întrebare: Ce randament mai dau muncitorii agătaţi pe schele cu soarele în cap după mai mult de doi litri şi jumătate de căciulă băuţi în plină caniculă ?

Spor la mutat în blocuri noi domnilor, nu vă fie teamă sunt construite de profesionişti.

Jurnal de fotbal

• Educaţie fizică, Promo •

Aseară am asistat la o partidă de fotbal în adevăratul sens al cuvântului. De mulţi ani de zile nu s-a mai întâmplat lucrul acesta. Când spun asta mă refer la numărul mare de suporteri, atmosfera, jocul în sine şi, nu în ultimul rând, toate cele menţionate anterior încadrate pe un singur sens: fair-play-ul.

Este vorba de partida dintre Steaua şi Motherwell, meci contând pentru calificarea în grupele Europa League. Steliştii au câştigat lejer, cu 3-0,  o partidă graţie experienţei, tehnicii şi, nu în ultimul rând, motivaţiei. Am văzut în ultimele partide o echipă mult schimbată în bine faţă de anul trecut, deşi, în mare, lotul este acelaşi. Bergodi, un om calculat, un profesionist în arta fotbalului, a reuşit să aducă cu două trepte peste linia de plutire o echipă scufundată literalmente în propria-i neputinţă, o formaţie călcată în picioare de multe persoane menite să o ridice.

Revenind la joc nu pot să nu menţionez faptul că Motherwell este o echipă tânără, limitată, speriată. Însă în trecutul apropiat Steaua se chinuia frecvent cu astfel echipe. În precedentele întâlniri cu Ujpest şi aseară am văzut destule faze de un-doi, ruperi de ritm, driblinguri atât în lateral cât şi central, faze fixe executate precis, pressing susţinut, pase succesive dintr-o bucată. Nu mai este degringolada aceea: ” uite o minge ce facem cu ea ?”.

Steaua a avut 26 de şuturi la poartă, 16 ocazii de gol, peste 60 de baloane jucate în careul advers. Dacă ar fi să facem o analiză, aş paria că cifrele de aseară le-a avut Steaua cumulate în returul din campionatul ce a trecut. Totul pare a se fi schimbat în bine, antrenorul mizează şi pe tineri, remarcându-i aici pe Onicaş, Ninu, Ionescu, Ochiroşi, Tudose, Iacob, Tătăruşanu. De asemenea clubul din Ghencea se pare că şi-a găsit în sfârşit un număr 10, după plecarea lui Dică, în persoana lui Grzelak, un pasator excelent, coordonator de joc redutabil, mereu „cu capul pe sus” când are mingea la picior, un fotbalist care mereu încearcă să-şi surprindă adversarul. Desigur să vedem cum se va descurca după mai multe meciuri, însă deocamdată pare un transfer perfect făcut de club.

Mă bucură faptul că Steaua a reînceput să joace aproape la fel de ofensiv şi combinativ cum o făcea acum câţiva ani, când era antrenată de Oleg Protasov. Însă principalul motiv de fericire ar trebui să fie acela că jucătorii sunt mereu cu zâmbetul pe buze în teren, luând fotbalul ca un sport practicat din dragoste nu neapărat din obligaţie.

Omor deosebit de grav

• Promo, Se întâmplă la ei •

“Dacă vrei să faci o treabă, fă-o bine!”. Această zicală este întâlnită pe întreg globul pământesc, însă deseori nu este pusă în practică. Nu este şi cazul unui cetăţean de origine turcă.

Onder a întâlnit-o pe Mujde în Turcia la sfârşitul anului 2006. La scurt timp, acesta a cerut-o în căsătorie iar tânăra de 18 ani, împinsă de la spate de familie, a acceptat. Lucrurile nu au mers ca unse, aşadar fata a plecat în Germania în căutare de senzaţii tari sau moi, urmând a intenta divorţ. Acest lucru nu a fost pe placul soţului care a început să-i trimită mesaje de dragoste cu ajutorul mesajelor scrise ( că îi dă foc la casă, că-i modifică mimica sau că îi castrează prietenii), ştiţi şi voi, ca între doi proaspăt însurăţei. Mujde le-a arătat poliţiştilor, care i-au interzis lui Onder să intre în Germania.

Turcul a pătruns totuşi iar după câteva săptămâni a reuşit să-şi găsească soţia în Bielefeld,  într-o seară când aceasta se întorcea de la o petrecere. A tras-o cu forţa în maşină încercând să-i ceară socoteală sau măcar să-i mai sufle ultima oară în lampă. Probabil rezultatul nu a fost cel aşteptat de soţ, deoarece acesta a scos un cuţit de bucătărie cu ajutorul căruia a înjunghiat-o pe Mujde de patruzeci de ori în zona feţei, a gâtului şi a coapselor. Supărat că lama se îndoise şi că sotia încă mai respira, a aruncat-o pe Mujde din maşină, apoi a scos un tac de biliard din porbagaj aplicându-i vreo douăzeci de lovituri în bilă, până în momentul în care băţul s-a rupt iar bila s-a ciobit pe la colţuri. Soţia încă mai respira aşa că a călcat-o şi cu maşina de câteva ori. Şi-a făcut o poză alături de cadavru, apoi a plecat într-un bar din apropiere unde, beat fiind, a combinat două-trei bavareze ce-şi făceau şi ele antrenamentul pentru Oktoberfest. A fost găsit ulterior de poliţie zăcând mahmur şi violat lângă maşină!

Morala: astfel de cazuri se întâmplă la noi des dar prost, în timp ce la ei rar dar bine.

Căldura, românul şi bordura …

• Editorial, Martor şi tartor •

După o serie îndelungată de plânsete aruncate palmat, dintr-un terţ local acoperit, către furtunile de la începutul verii, furtuni care nu te lăsau să te bucuri de cele patru ore de relaxare cotidiană după terminarea orelor satanice de serviciu, iată că mama natură a aruncat cu găleţi de soare in capul românului pe întreaga perioadă a lunii in curs.

Caniculă, caniculă, caniculă…furnicarul românesc a prins viaţă. Lumea s-a trezit direct în şlapi pe litoral, la munte ori în binecunoscutele ciupercuţe de Bucureşti numite ştranduri.

Ca în fiecare an principalii votanţi ai comunismului, ă…pesedismului, ă… persoanele trecute cu numeroase decenii de a treia tinereţe,  şi-au propus şi acum să încerce a răsturna recordul mondial de decese datorate căldurii. Ăsta ar fi singurul motiv plauzibil pentru care, în zilele în care nici măcar Bacillus Anthracis n-ar rezista mai mult de trei minute, se găsesc bătrânii să colinde oraşul în lung şi în lat fără o destinaţie precisă.

Desigur, şi-au făcut apariţia şi mult aşteptaţii adepţi ai lui Sartre, continuatorii existenţialismului, gânditorii de lângă bordură, oameni supăraţi trimişi dimineaţa de soţie să cumpere un pepene şi două pâini, care s-au întors seara fericiţi, arşi de soare pe o parte, cu jumătate de bere la pet şi-un câine comunitar.

Dacă am face un studiu de caz ar reieşi cu siguranţă că în niciun domeniu angajaţii nu au mai dat randament în această lună. Bărbaţii, bălind toată ziua pe tastatură doar la reclamele ce includ patru beri reci, o terasă, 6 amici plus trei perechi de ţâţe care sar nevinovat doar din dorinţa de a mai răcori atmosfera. Gândirea persoanelor de sex feminin pe timpul verii a rămas în continuare un tabu, însă cu siguranţă la serviciu stăteau şi verificau reducerile şi orarele de la Zara, Zasha, Ingrid Vlasov şi Agnes Toma . Plus că scapau pe jos, total întâmplător, în faţa soţului, amantului ori  iubitului două-trei broşuri cu sejururi în zone litorale mai uşor de mimat decît de pronunţat.

Berea curge, micii sar în grătare, fetele sunt cât mai sumar îmbrăcate, băieţii îşi etalează muşchii şi tatuajele, banii îşi urmează circuitul uzual cu o viteză în plus. Până când soarelele nu va trage draperiile ne va durea în p#lă că şoselele se topesc, că şinele se dilată, că recolta nu e irigată, că natura moare treptat, că plaja se retrage, că ne vindem sufletul pentru un sejur în Mamaia, că gunoaiele lăsate în urma noastră echivalează în tone cu populaţia Africii de Sud. Suntem români, iubim căldura, suntem mândri de noi. Suntem proşti. Păcat că ultravioletele nu produc o reacţie imediată mai violentă.

Ies să beau o bere căci nu mai pot de cald, ne vedem la mare.