Amestec de nimic

• Promo, Rătăciri lirice •

Un firicel de apă a ieşit firav dintre clapele unui pian, sărind din Mi în Fa până în capătul portativului. A luat Cheia Sol pentru a deschide poarta sufletului aflat în faţa sa, prăvălindu-şi stropii peste ochii aşezaţi în dreptul luminiţei de la capătul tunelului. Din beznă, o chitară tânguie balada unui apus pitit în spatele mării de smarald, legată cu un fir de aţă de nisipul aflat pe fundul unui acvaterariu, locuit de broasca ţestoasă a uşii din picior de lemn. Două picături de ochi rămase în urmă se joacă de-a echilibrul pe coardele pianului, ţinându-se puternic cu mâna de ajutor una de alta, speriate de negrul de abanos de sub ele. Un somn de iepure apare mirat dintr-o cutie a Pandorei uitată de timpul scurs în clepsidră, citind subţire dihotomia muzicii astrelor, descoperită de sora sa, buza de iepure. Firul de apă se opreşte atent, şoptindu-i chitării din tunel să modifice ritmul trohaic într-unul iambic şi apoi priveşte cu ochiul de sticlă somnul de iepure, aflat în transă poetică şi muzicală. Pianul, plictisit, cască, închizându-şi gura peste cele două picături de ochi care, văzute prin ochiul de sticlă, seamănă ca două picături de apă. Nimic interesant, în schimb.

Enervant este piciorul pe care vreau să-l mut pe scaun, pe sub masă, dar nu pot pentru că ordinea impusă de unul din prichindei a așezat scaunul într-un anume fel. Iar vecinul său, frate cu firicelul de apă, are cursul său.

Tic-tac, tic-tac,tic-toc,tic-toc,

Firicelul spune cioc,

Peste toate cântă foc,

Ușa se deschide ioc.

Marea ascunde apusul,

Clepsidra întoarce surâsul,

Peste clape râde cursul

Firicelului, să-i rupă fusul.

Sunete șoptesc integru

Chitării să tânguie negru,

Broasca închide lumina

Cheii Sol, a cui e vina?

Amestec, picior, prichindel,

Enervant pe scăunel

Este al meu firicel.

Iubirea este un țel?

Bună dimineaţa, soartă!

• Frustrări din cartier, Promo •

Sunt convins că fiecare dimineaţă reprezintă pentru clasa muncitoare, indiferent de plantaţia unde fiecare îşi lasă firele de păr sau neuronii, un moment plin de voioşie, optimism şi abnegaţie faţă de sistemul care ne plăteşte pâinea de zi cu zi. Toţi participanţii la traficul matinal cotidian schimbă între ei priviri şi zâmbete de genul „dar vă rog, poftiţi dvs. primul pe zebră, ştiu că vă grăbiţi”, „haideţi, intraţi dvs. primul în autobuz”, „lăsaţi, iau eu următorul metrou”, gândindu-se în mod plăcut la faptul că pot munci, plăti taxe la stat şi întreţine o masă de alţi concetăţeni care au neşansa de a sta acasă şi a beneficia de ajutor de şomaj, chiar dacă ei, săracii, şi-ar dori cu tot dinadinsul să muncească din greu. Da, sunt convins că acest lucru nu se întâmplă niciodată.

Nu acelaşi crez îl manifestă, probabil, un grup de tineri pe care îi întâlnesc în fiecare dimineaţă, în drumul meu spre muncă, atunci când am ochii mijiţi de somn, şliţul descheiat uneori (mă grăbesc, dom’le), cămaşa semi-călcată luată orbeşte din dulap şi cu un somn în oase să-mi ajungă pentru o lună. Sunt tineri în toată forţa, capabili să pună umărul la orice muncă fizică (poate şi intelectuală), mustind a dorinţă de a face ceva în viaţă (sanchi!). Deocamdată ei trăiesc pe spatele altora ca mine şi cred că le convine de minune acest lucru. De fapt, cui nu i-ar conveni? De ce să-i condamnăm? Mai ales că ceea ce fac ei acum are legătură cu frumosul şi sensibilitatea: freacă menta la o florărie. Trei tineri frumoşi stau zi de zi la colţul străzii, împachetând din când în când un buchet de flori. Iar lumea se duce la muncă veselă, voioasă, optimistă. Pe dracu’.

Dacă aţi sti că ajutoarele sociale de la stat s-ar duce la aceşti tineri, ce aţi face? Şase-şase, poartă-n casă.

Sacul fără gol

• Spuse pe fugă •

Bănel Nicoliţă a declarat, după ce a marcat şi aseară în Europa League, că nu a terminat toate golurile, ci mai are unul rezervat echipei Dinamo, în meciul de duminică seara.

Bun, şi după ce-l dă şi pe ăla, gata, se termină cariera de marcator? Sau o să cumpere de la colegi, cu banii din salariu?

Câteva evenimente din Septembrie 2009

• Eveniment subteran, Promo •

A noua lună a anului aduce pentru publicul din România o serie de concerte și manifestări culturale care merită văzute, în funcție de preferințele fiecăruia. Am încercat să facem o selecție a acestora, în funcție de mediatizarea lor dar și a notorietății participanților pe scenă.

Așadar, începem cu Stufstock. A şaptea ediţie a festivalului GOLDEN STUFSTOCK, al carui sponsor principal este Golden Brau, va avea loc în 3, 4 şi 5 Septembrie, pe plaja din Vama Veche. Organizatorii au decis ca scena principală să fie din nou pe plajă. Împreună cu Baniciu & Kappl, pe această scenă vor urca: Zdob şi Zdub, Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Fanfara 10 Prăjini, Celelalte Cuvinte, Timpuri Noi, Mike Godoroja & Blue Spirit, Z.O.B, E.M.I.L., Luna Amară, Kumm, Urma, The Others, Rain District, Trooper, Snails, Deka Dens, Phenomenon, Les Elephants Bizares, The Amsterdams şi Vasilică (localnic). Iar pe scena secundară, de la Goblin ’n Gulag, vor cânta: Blood Print, EVO, Highlight Kenosis, Alternativ Quartet, Tep Zepi, Godmode, Propaganda, Hush, Nuage, Relative, The Mushroom Story, L’orchestre Roche. Intrarea va fi liberă, organizatorii sperând la o afluență mare de public.

Golden Stufstock_afis

Oarecum în paralel, chiar dacă are loc la București, în Parc Izvor, pe 4, 5 și 6 Septembrie se va desfășura Tuborg Green Fest 2009, avand cap de afiș, din punctul nostru de vedere, pe germanii de la Guano Apes. Va fi, deci, o competiție între sponsorul acestui eveniment și cel al festivalului din Vama Veche, mai ales că datele de desfășurare sunt cam aceleași iar intrarea este liberă la ambele. Programul de la Tuborg Green Fest 2009 este următorul:

Vineri 4 Septembrie, de la ora 16:00 (seara electro):
Sensor
Șuie Paparude
The Crystal Method
Chicane

Sâmbătă 5 Septembrie, (seara rock):
AB4
Zdob și Zdub
The Herbaliser
Guano Apes

Duminică 6 Septembrie (seara pop-rockului românesc):
Vița de Vie
Mandinga
Publika
Ștefan Bănică Jr. & Friends

Va exista și o zonă de Silent Disco, în serile de 4 și 5 Septembrie, primul DJ confirmat fiind Gojira.

tuborg-green-fest

Rămânem tot în București unde, pe data de 4 Septembrie 2009, Leonard Cohen revine cu un concert pe Stadionul Tineretului. Pretul biletelor este destul de piperat, respectiv 124 lei, 248 lei sau 399 lei, în funcție de zonă. Acest concert face parte din turneul World Tour 2009 și promovează albumul Live in London, lansat în luna martie a acestui an.

leonard cohen

În zona underground vom putea urmări tot vineri, 4 Septembrie, de la ora 19:00, trupele L.O.S.T., Deadeye Dick, Redox & Kistvaen, formații care vor concerta pentru public în clubul Suburbia din capitală. Biletele vor putea fi achiziționate la intrarea clubului, prețul unui bilet fiind de numai 10 lei. Două beri, adică.

Tot în capitală, pe data de 12 Septembrie 2009, de la ora 21:00, trupa Aabsynthum va concerta la Apasu Bar din zona Regie. Biletele le puteți găsi la intrare, la un preț modic: 10 lei.

Pe 15 Septembrie 2009, ora 21:00, trupa Farfarello va cânta în The Silver Church din București. Trupa Farfarello a fost fondată în 1982 de către Mani Neumann, fostul violinist al formației Phoenix, alături de Ulli Brand. Prețul unui bilet de intrare costă 30 de lei, tichetele găsindu-se la intrarea în club.

Tot pe 15 septembrie 2009 dar într-un alt club din București, respectiv Club Control vor  concerta cei de la Skinny Patrini, o trupă poloneză ce abordează un new wave/alternative/electro.

Vineri, 18 Septembrie 2009, clujenii de la  Luna Amară vor concerta în Fire Club din București iar pe 20 Septembrie 2009, în Green Hours, timișorenii Nu&Apa Neagră vor da o reprezentație publicului bucureștean. Formația Nu&Apa Neagră a apărut în 2001, fiind un proiect pornit de către Sasha-Liviu Stoianovici și Alexandru Hegyesi. Proiectul este bazat mai ales pe improvizație și adună interesant următoarele instrumente: baglama-saz, cobza, fluiere, precum și sintetizatoare.

Duminică, pe 20 Septembrie, începând cu ora 20:00, trupa Evergrey va concerta la București în The Silver Church (urmând ca pe 24 Septembrie să fie prezenți și în Cluj-Napoca, la Irish Music Pub). În deschiderea concertului de la București vor cânta cei de la Thunderstorm iar la Cluj-Napoca va concerta trupa Chaos Wave.

Miercuri, 30 Septembrie 2009, la Sala Palatului din capitală debutează festivalul Folk Maraton, în acest an fiind, deci, prima ediție. Printre participanți sunt deja confirmate nume sonore ale genului:  Zoia Alecu, Nicu Alifantis, Alexandru Andrieș, Mircea Baniciu, Marius Batu, Ducu Bertzi, Florin Chilian, Maria Ghiorghiu, Vasile Șeicaru, Emeric Set, Tatiana Stepa, Pavel Stratan, Mircea Vintilă sau Țapinarii. Gazda acestui spectacolul va fi actorul Dorel Vișan. Biletele costă între 60 și 120 de lei, în funcție de categorie.

folkmaraton

Părăsim capitala și ne îndreptăm către centrul țării unde, la Brașov, se va desfășura a XVII-a ediție a Festivalului International de Muzică Cerbul de Aur 2009, între 2-7 Septembrie 2009. Cerbul de Aur, spun organizatorii, este al doilea festival ca importanță și mărime din Europa, după Eurovision. Reprezentanții României la Cerbul de Aur 2009 sunt: Jasmine, Nadine,The Marker.

Invitați să concerteze, din afara țării, sunt: Hot Chocolate, Steve Vai şi Tiziano Ferro. Pe aceeași scenă vor mai susţine recitaluri și trupe şi artişti români, respectiv: Sistem, Direcţia 5, Vama, Holograf şi Loredana.

brasov

Tot în zona Brașovului, în perioada 4-5 Septembrie, mai exact în  Poiana Brasov la baza pârtiei Bradu, se va desfășura festivalul Rock Out Loud.

Programul festivalului îl găsiți mai jos:

Vineri, 4 Septembrie:
Byron
Fusion Core
Melting Carousel
Lotul Național de Hardcore

Sâmbătă, 5 Septembrie:
Vița De Vie
Deliver The God (fostul NERV)
Antourage
Celest

Intrarea este liberă, publicul urmând să aleagă, astfel, între acest eveniment, cel din Vama Veche sau cel din Parcul Izvor din București, toate fiind în același timp. Bună treabă.

rock out loud

Ne ducem un pic și la Cluj, unde, pe 8 Septembrie 2009, trupa Pro-Pain va concerta în clubul Irish& Music Pub, având în deschidere formația Guerillas. Acest concert face parte din turneului european de promovare a albumului No End In Sight. Tichetul de intrare costă 50 de lei.

propain

Spor la alegeri!

Restaurant Excalibur, între medieval şi prezent românesc

• Cârciuma din drum, Promo •

   Am tot auzit de la unii şi de la alţii de un restaurant unde se mănâncă excelent, la preţuri rezonabile şi, ca o aroganţă medievală, fără tacâmuri. Mă rog, multă lume era încântată numai de această idee, de reîntoarcere la obiceiuri lăsate în istorie, într-o atmosferă care chiar redă acele vremuri trecute. Ca atare, ne-am luat inima în dinţi şi am purces către locul cu pricina, să vedem dacă povestea este adevărată.

   Am ajuns pe bulevardul Mihail Kogălniceanu nr. 3, la restaurantul Excalibur. Am aflat că mai există încă unul în Bucureşti, pe strada Academiei dar şi la Târgu Mureş, pe strada Revoluţiei. Noi l-am testat doar pe cel menţionat prima dată. Cu o foame în glandă mai ceva ca a oştenilor întorşi de la cruciade, am intrat pe holul strâmt şi scăldat în semi-întuneric, păşind cu grijă de teama vreunei capcane pusă la cale de păzitorii medievali ai hrubei. Am ajuns, în cele din urmă, în încăperea din subteran, unde ne aştepta în linişte o atmosferă cu tentă medievalo-cavalerească, după vorbă, după port. Şi după miros, decoruri, amabilitate. Mesele mari, din lemn masiv, săbiile şi steagurile de pe pereţi, cărămida cu un fin strat de mucegai, piatra de pe jos, tavanul pictat cu imagini  reprezentând scene de luptă sau diferite figuri ostăşeşti medievale, toate acestea dau impresia unui local care se înscrie în categoria celor cu tematică amestecată de rustic, istoric şi cavaleresc. Muzica se potrivea peste acest peisaj, fiind aleasă bine (am remarcat la un moment dat Loreena McKennitt şi Blackmore’s Night).

   Să nu uităm de ce ne-am adunat, totuşi…Intraţi în restaurantul Excalibur am ochit masa rezervată telefonic, în cursul aceleiaşi zile, am chemat domniţa care servea în cârciumă şi am purces cu primul rând de beri. Pe masa de lemn erau aranjate farfurii de lut, şerveţele în suport din acelaşi material ca farfuriile şi trei cupe cu mujdei de usturoi, destul de îmbietor, având în vedere şi foamea care ne măcina stomacul. Berile erau servite în halbe, tot de lut, fără toartă. Deşi aflat în subteran, aerul părea destul de încins, mai ales că la ora la care venisem noi mai era o singură masă ocupată. Exista şi un aparat de aer condiţionat care, însă, nu mergea. Între timp s-a mai adunat lume, căldura s-a simţit şi mai tare iar fumul de ţigară atinsese limita dintre suportabil şi „hai să ieşim afară”. Foamea, în schimb, ne ţinea încătuşaţi în pivniţă, cu ochii aproape scurşi pe bucatele cioplite în meniu.

   Meniul, destul de variat, plin de carne în majoritatea sa şi având nume adaptate locului, nu făcea altceva decât să mărească cantitatea de bale căzute pe cămaşă. Iată câteva exemple:

Cina Regelui Arthur:
Cârnaţi subţiri, ciolan afumat fiert, cartofi regali auriţi cu brânză, varză, mix de legume, măsline, portocale, cocktail de fructe, banane, roşii, castraveţi .

La tabăra vânătorilor, pt. 4-5 persoane:
Coaste prăjite, pulpe de pui prăjite, aripi de pui prăjite, cartofi regali auriţi, varză, mix de legume, măsline, roşii, castraveţi, mere, banane, portocale.

La masa regelui, pt. 6-8 persoane:
Doi pui grill, ficat de pui în bacon, cotlet, ceafă, cârnaţi, ciolan afumat, coaste prăjite, aripi de pui, cartofi regali auriţi, varză, mix de legume, măsline, roşii, castraveţi, portocale, banană, kiwi.

 

Foarte îmbietor, cel puţin la citire. Comanda fiind dată, ne-am pus pe aşteptat. Şi am tot aşteptat, aşa cum cavalerii aşteptau sfârşitul bătăliei. Berea a tot curs, fumul s-a tot îngroşat, aerul s-a încins iar mâncarea încă se lupta cu bucătarul. A trecut mai bine de o oră până când, într-un final, bucatele au sosit sub ochii noştri înroşiţi de foame şi de fum. Şi dă-i ospăţ…

   Acum, s-o zicem pe aia dreaptă, între scris şi gătit era o diferenţă. Platourile pe care le-am luat ne aşteptam să fie mai consistente, luându-ne după spusele meniului. Plus că bucătarul nu a ezitat să arunce o cantitate de cartofi care ar fi hrănit o familie de somalezi un an întreg. Mâncarea a fost gustoasă dar nu a respectat întocmai cele anunţate clienţilor. O notă proastă şi pentru promptitudinea domniţei care ne servea şi care, din câte am remarcat, era singură pe tarla. De asemenea, aerisirea mi s-a părut proastă, în condiţiile în care localul era plin. Preţurile sunt peste medie, toaletele nu le-aş cataloga tocmai îngrijite iar pentru cei care nu se pot despărţi de internet, nu există wireless.

   Una peste alta, restaurantul Excalibur este un local cu o tematică bine definită dar având veşnica intervenţie a elementului românesc, mai ales când vine vorba de a respecta nişte reguli. Mâncarea, deşi nu coincide 100% cu ceea ce ne îmbie meniul, este foarte bună şi, măcar o dată, merită trăită experienţa. Dacă nu, nu.

Mai bine banc decât soldaţi

• Promo, Telefonul fără stil •

Ţrrrr! Ţrrrr! Ţrrrr!

-Alo, da…

-Băh, ce faci acolo? Ce durează atât?

-Eram la baie, mă iertaţi…

-Boc, la baie la ora asta? E prânzul, băh! Acum trebuia să desfaci prima sticlă de bere!

-Da, mă iertaţi…eram în pauză şi trebuia să mă răcoresc. E o zi grea azi.

-Boc, te răcoreşti cu gheaţă şi cu whisky, nu cu duşul. Şi cum vine asta, la ora asta nu eşti la muncă? Ai pauză?

-Da, am…

-De mâine nu o să mai ai nicio pauză! Dacă transpiri te duci la veceuri la Guvern şi te speli la subraţ, la chiuvetă!

-Da, să trăiţi…

-Băh, Boc, iar îţi faci de cap. Cu Udrea văd că n-ai rezolvat nimic. Îţi baţi joc de biata femeie?

-Nu, dar…

-Ce nu, băh? După ce că îl am pe cap şi pe găozarul de Stănescu, te mai caci şi tu pe tine.

-Nu fac caca pe mine, să trăiţi…

-Hă, hă, hă, băh, Boc, ce-ai zis?

-Că nu fac caca…

-Hă, hă, hă, băh, da’ simpatic mai eşti! Hai că m-ai înveselit! Te iau cu mine în vizită!

-Unde, unde?

-Mergem la soldaţi, Boc! Vizităm baza de la Kogălniceanu!

-ăăă, păi nu vin…

-Ce?

-Nu vin, că nu-mi plac soldaţii…

-Boc, iar te caci?

-Nu, de ce?

-Cum nu? Am zis că mergem la soldaţi, acolo mergem!

-Nu!

-Boc!

-Da…

-Aşa. Pregăteşte-te!

-Nu vin, că mi-e frică. Când eram mic, copiii din sat mă îmbrăcau în ţintă şi trăgeau în mine cu săgeţi şi pietre.

-Boc, hă, hă, hă! Aşa făceam şi eu cu bondoci ca tine, hă, hă, hă!

-Da, eraţi rău!

-Rău sunt şi acum, băh, Boc! Şi tu ai rămas tot ţintă, băh!

-Ba nu!

-Hă, hă, hă, aşa crezi tu, băh! Hai, că vin să te iau.

-Nu, nu merg! Mi-e frică…

-Boc, să vezi ce frică o să-ţi fie dacă nu mergi. Ce comentezi atât?

-Nu mai bine îmi spuneţi un banc?

-Boc, nu schimba vorba!

-Vă rog, îmi spuneţi o poantă din aia amuzantă, aşa cum spuneţi dumneavoastră?

-Boc…Fie, îţi spun. Zici că-ţi plac glumele mele?

-Da, da, sunt cele mai tari, hi, hi!

-Bine, băh, Boc, hai că-ţi spun. Stai să mă gândesc…

-Şi nu merg la soldaţi, da?

-Boc, ce? Ba mergi!

-Bine, bine…Nu uitaţi de banc.

-Da, stai un pic…Hm, ce poantă să-ţi spun eu…?

-Una cu soldaţi, ca să nu mai mergem…?

-Cu soldaţi…? Da, stai aşa…Unde să nu mai mergem?

-Nicăieri, bancul vă rog…

-Da…Aha! Uite, fii atent, pe aia cu Ştefan cel Mare o ştii?

-Nu…

-Deci, fii atent. Eu sunt Ştefan cel Mare şi-ţi spun să luptăm până la unu’. Tu mă întrebi de ce.

-Aşa.

-Boc, trebuie să luptăm până la unu’!

-…

-Boc!

-Da, vă aud.

-Nu m-ai întrebat!

-Ce?

-Băh, tu ce faci acolo în baie?

-Caca, mă scuzaţi…

-Boc, eşti nesimţit? Vorbeşti cu preşedintele ţării şi te caci?

-De emoţie, să trăiţi…Şi de frică…

-Băh, îţi dau eu o frică de n-o poţi duce! Nu pot să-ţi spun bancul când te caci!

-Gata, gata, acum mă şterg. Staţi un minut.

-Băh, Boc, am văzut-o şi pe asta. Te aşteaptă preşedintele la telefon să te ştergi la cur, băh…S-a întors ţara cu fundu-n sus.

-Gata, am terminat, mă iertaţi…Nu era mare lucru.

-Păi, normal, băh! Nici căcatul nu-i mare la tine, hă, hă, hă!

-Vă rog, bancul…

-Băh, Boc, eu sunt Ştefan cel Mare, îţi spun o replică şi tu mă întrebi de ce, da?

-De ce?

-Nu acum, băh, aşteaptă…

-De ce?

-Boc, ai ameţit de la căcat? Am spus să aştepţi replica!

-Da, hi, hi…

-Deci, eu sunt Ştefan cel Mare şi spun: soldaţi, trebuie să luptăm până la unu’!

-…

-Boc!

-Da, ascult.

-Întreabă-mă, bondocule, că te pleznesc! Soldaţi, trebuie să luptăm până la unu’!

-…a, replica…aha. De ce, mărite Ştefan?

-Mărite Ştefan? Băh, Boc, da’ te pricepi la din astea. Eşti un om citit, băh…

-Da, mulţumesc…

-Aşa, hai că m-ai zăpăcit. Deci, soldaţi, bem până la unu’! Pardon, luptăm până la unu’!

-De ce, mărite?

-Că de la unu’ jumate mergem la cârciumă, hă, hă, hă, hă!

-A, ce bine, deci nu mai mergem la soldaţi, nu?

-Hrrrr… Boc, eşti prost! Asta era poanta!

-Care, că nu mai mergem la soldaţi?

-Boc, ieşi afară!

-Păi…

-Ieşi, băh, afară! Ba nu, stai acolo că vin eu şi te îmbrac în ţintă, bondoc ce eşti! Auzi, la el, îi spun bancuri şi el nu se prinde….

Clanc!

Cuciulata, între istorie şi faliment

• Frustrări din cartier, Promo •

   Localitatea Cuciulata este o localitate din judeţul Braşov, România. Mai exact, se află în jurisdicţia comunei Hoghiz, cumva între DN1 şi E60 (Braşov-Sighişoara).  Ungurii îi spun Kucsuláta iar nemţii Katscheloden. Prima atestare documentară apare în anul 1372, cu numele de Vila Roczolod, apoi, în 1589 Kucsalota, în 1637 Kucstulata iar în 1648 Kociulata. Se pare, de fapt, că primele aşezări umane de aici datează din epoca bronzului, aşa cum au dezvăluit săpăturile arheologice, fiind descoperite, de asemenea, şi ruinele unei cetăţi dacice din Secolul I î.Hr. dar şi ceramică de provenienţă romană. În anul 1733, în localitatea românească Cuciulata erau recenzate 92 de familii, în jur de 460 de locuitori. Până în 1918 cea mai mare parte a pământului era proprietate a grofilor, ultimii de care lumea îşi mai aduce aminte fiind grofii Ieraru, Chiorniţă şi Bereski. În acest an Cuciulata devine comună iar în anul 1968 pierde acest statut şi trece în administraţia comunei Hoghiz.

   Cuciulata adăposteşte câteva monumente de patrimoniu şi care pot fi vizitate de cei care trec pe acolo. Printre acestea se pot menţiona Biserica ortodoxă Cuvioasa Paraschiva, datând din 1794, Casa memorială Aron Pumnul, bisericuţa din lemn, ruinele aşezării dacice de la Stogul lui Coţofan sau aşezarea datând din epoca bronzului, în punctul Plesiţa Pietroasa.

   În prezent, Cuciulata are în jur de 1300 locuitori (1335 persoane la recensământul din 2002), majoritatea fiind români şi rromi (proporţiile sunt cam 60% români, 40% rromi). Cel mai cunoscut personaj care a pornit drumul în viaţă din acest loc este Aron Pumnul, profesor al lui Eminescu. Sătenii păstrează foarte bine numeroase obiceiuri şi tradiţii, multe dintre acestea având specific local. Potenţial turistic există dar se pare că nicio autoritate nu se implică în vreun fel. Şi că tot veni vorba de autorităţi, să-i cunoaştem pe cei care administrează comuna Hoghiz, implicit Cuciulata şi Fântâna, aflate sub administraţia sa. Aceştia sunt primarul Ioan Şerban, membru ApR, viceprimarul Ioan Botoman, de la PSD. Pe lângă aceştia, evident, Consiliul Local, ai cărui membri îi puteţi cunoaşte direct de pe site-ul comunei. Site de unde aflăm că printre programele desfăşurate se află „reparatii drumuri si poduri comunale”. Iar la cele în derulare găsim încă o dată textul de mai sus, respectiv „reparatii drumuri si poduri comunale”. Pe teritoriul comunei se află următoarele drumuri: DN13, DJ104, DC20, DC33. Cele două drumuri comunale nu arată deloc a fi reparate în vreun fel şi nici intenţia de a face acest lucru nu am găsit-o pe undeva. Cât despre drumul judeţean DJ104, aflat în directa responsabilitate a Consiliului Judeţean Braşov, cu al său Aristotel Căncescu în frunte (PNL), arată exact ca în pozele din final. Contactat telefonic, primarul Ioan Şerban ne-a spus că există nenumărate sesizări făcute către Consiliul Judeţean pentru a include în reparaţii această arteră de circulaţie, la fel cum există numeroase promisiuni că situaţia va fi rezolvată. De asemenea, acesta a precizat că apartenenţa la culori politice diferite nu are legătură cu ignorarea proiectului de reparaţie. O fi, pur şi simplu, indolenţă tipic politicianistă faţă de problemele electoratului. Iar acest lucru se vede şi în drumurile comunale de care primarul Ioan Şerban este responsabil.

   Intrigant este faptul că la ieşirea din Cuciulata, până la intrarea în Fântâna, îşi desfăşoară activitatea combinatul Lafarge, unul din marii producători de ciment din ţară. Care combinat ar trebui să decarteze ceva bănuţi la autorităţile locale pe raza căruia funcţionează, pentru a fi drămuiţi mai apoi cu folos de către administraţie. Dar lăsând la o parte acest aspect, trist este faptul că într-o zonă cu istorie şi patrimoniu, totul este lăsat de izbelişte, fiind acoperit de un strat gros de praf venit de la uzină şi de la exploatarea carierei de calcar din vecinătate. Industrialul grobian moştenit de la comunism îşi continuă drumul sub masca unui surogat de capitalism, pătând mai departe tot ce înseamnă locuri cu tradiţie şi cultură. Poluarea este în toi iar peisagistica unui mastodont de fiare, călare peste traiul sătenilor, alungă orice formă incipientă de turism, aşa cum ar trebui în mod normal exploatată zona. Trecând pe acolo, văzând starea deplorabilă a drumurilor, casele lăsate în paragină, oameni resemnaţi în faţa unei situaţii anormale, vegetaţie prăfuită şi arsă, rezumi într-o singură imagine starea unei naţiuni aflată în drumul către faliment. Anul acesta sunt alegeri prezidenţiale.  Sătenii din Cuciulata şi din satele învecinate vor avea motive să voteze?

Oraşul Victoria, la umbra munţilor Făgăraş

• Martor şi tartor, Promo •

   La poalele munţilor Făgăraş există un orăşel cu o istorie recentă, cu felurite chipuri şi caractere, mângâiat însă de piscurile mândre ale muntelui. Iniţiat de nemţi cu un scop, fiind doar o colonie la începuturi, continuat de comunişti cu un alt scop, a ajuns într-un final oraşul Victoria. Astăzi, localitatea îşi urmează cursul său, încercând supravieţuirea fiecărei zile.

   Prima impresie este a unui oraş murdar, abandonat în mizerie, dacă intrarea se face dinspre DN1, prin Ucea de Jos şi Ucea de Sus (pe DN1 între Făgăraş şi Sibiu). În acel capăt al oraşului se văd reminiscenţele unui comunism închis la minte şi care a pătat vizualul oricărui loc din România cu blocurile muncitoreşti, pătrăţoase şi fără suflet. Trecând de acest pas, se va deschide în faţa călătorului un peisaj urban îngrijit, curat, înverzit, cu spaţii largi printre clădirile joase şi intrate de curând în proces de refacere. Dispunerea străzilor este simplă, facil de păşit. Centrul urbei, înconjurat de singurul hotel din oraş, fostul magazin universal şi clubul cultural (unde, pe vremuri, funcţiona un cinematograf), are deschiderea către bulevardul Mihai Eminescu (fost Lenin), străjuit de castani de o parte şi de alta. În capătul acestuia se află una din bisericile ridicate după 1989, cu un peisaj incredibil pe fundal, modelat de culmile munţilor Făgăraş.

   Pe vremea comunismului oraşul Victoria era denumit oraşul fără biserici. Oficial, nu exista niciuna, localitatea fiind gândită ca un grup al noului om visat de comunişti. Nu a fost aşa. În casa unui preot, care îşi asuma un mare risc în acele vremuri, tradiţia  creştinească a românilor de acolo a continuat, în ciuda presiunilor făcute de Securitate. Astăzi sunt nu mai puţin de şapte biserici, pentru cele trei culte religioase adoptate de locuitori. Pe linie politică, niciun primar nu a reuşit să atragă resurse pentru dezvoltarea turistică a zonei, deşi potenţial există din plin. În ultimii ani au mai apărut una sau două pensiuni, controlate de doi oameni de afaceri locali, cunoscuţi şi la nivel judeţean. Anul acesta a început  refacerea străzilor din oraş şi, cât de cât, s-au mai îndreptat din cele obşteşti.

   Aproape jumătate din populaţia prezentă aici în anii ’90 este plecată în Spania şi Italia. O parte din ei s-a întors definitiv în Victoria şi au început să-şi ridice case. Prea puţini, însă, investesc banii în ceva durabil. Este păcat că într-o zonă unde muntele este foarte aproape nicio autoritate nu dă vreun semn. Nu sunt obiective majore de vizitat dar, pentru două-trei zile de odihnă, plimbat printre aleile de castani, lăfăit la soare la celebrul ştrand din Victoria (dotat cu loc de campare pentru corturi, două bazine foarte curate, terenuri de sport) sau dat o fugă prin satele învecinate pentru a descoperi tradiţii şi obiceiuri bine conservate, urbea este ideală. Evident, se pot face drumeţii către munte şi perdut vremea prin pădure. De remarcat faptul că sunt numeroşi turişti străini care tranzitează oraşul, coborâţi de pe crestele Făgăraşului şi nimeni nu încearcă în vreun fel să-i mai reţină măcar o zi sau două pe acolo.

   Imediat după 1990, când cei mai mulţi dintre saşi au tăiat-o către Germania, a rămas un gol care nu a putut fi acoperit în totalitate de cei rămaşi. Datorită acestor saşi zona a putut fi cunoscută mai bine peste hotare. Din păcate, nimeni de aici nu a ştiut să profite de acest fapt. Sâmbăta de Sus, aflată la vreo zece kilometri spre munte atrage multă lume, fiind mult mai cunoscută din acest punct de vedere. Şi mult mai murdărită căci turistul român (sau românul, în general) nu ştie să-şi ocrotească bogăţiile.

   Oraşul Victoria merită vizitat, numai prin prisma faptului că împleteşte vechi cu nou, tradiţional cu modern, o cultură cu alta şi pentru că se află la poalele munţilor. Fiecare străduţă  te lasă să descoperi altceva, fiecare anotimp pictează altfel peisajul. Oamenii sunt cumsecade, pregătiţi pentru a spune o poveste celor care îi ascultă. O vacanţă petrecută în acest loc vă poate scăpa de griji, măcar pentru o perioadă. Dacă nu mă credeţi, încercaţi.

Stufstock, 3-5 Septembrie 2009

• Eveniment subteran, Promo •

Stufstock 2009 debutează, așa cum organizatorii au anunțat deja, pe data de 3 Septembrie, având și anul acesta un program prin care se speră mulțumirea fanilor prezenți la eveniment. Intrarea va fi liberă iar scena principală va fi readusă din nou pe plajă. Scena secundară, de la Goblin&Gulag, va debuta pe data de 4 Septembrie, având reprezentații ale unor trupe care au mai fost prezente la edițiile anterioare pe scena de tinere talente. Selecţia acestora a fost realizată de Mihnea Blidariu, de la Lună Amară, şi de agenţia de management artistic MIAU.

Așadar, programul anunțat de organizatori în conferința de presă de săptămâna aceasta, este următorul:

3 Septembrie:

  • The Others
  • Mike Godoroja & Blue Spirit, invitați speciali: Marius Mihalache şi Corneliu Stroe

4 Septembrie:

  • Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Fanfara 10 Prăjini, invitat special: Stelu Enache
  • Rain District
  • Trooper
  • Snails
  • Celelalte Cuvinte
  • Luna Amară
  • Baniciu& Kappl
  • Deka Dens

5 Septembrie:

  • Phenomenon
  • Les Elephants Bizares
  • Z.O.B.
  • Kumm
  • E.M.I.L.
  • Timpuri Noi
  • Urma
  • Zdob şi Zdub
  • The Amsterdams
  • Dj Sile

Pe scena secundară vor cânta următorii:

4 Septembrie:

  • Blood Print
  • EVO
  • Highlight Kenosis
  • Alternativ Quartet
  • Tep Zepi
  • Godmode

5 Septembrie:

  • Propaganda
  • Hush
  • Nuage
  • Relative
  • The Mushroom Story
  • L’orchestre Roche

„Trebuia să se întâmple şi anul acesta. Eu cred că STUFSTOCK şi FOLK YOU reprezintă garanţia că Vama Veche se luptă să rămână LIBERĂ de muzica bazată pe un succes comercial şi să aducă vamaioţilor care vin aici muzică bună, de calitate. Sper ca publicul să vină în număr cât mai mare să susţină această ipoteză.”, spune Valentino Rudolf, producatorul festivalului. Rămâne de văzut cum va înțelege fiecare acest lucru.