Am primit pe adresa redacţiei, împreună cu mesajul de adio, jurnalul de team-building al unui corporatist. Respectând rugămintea sa, îl vom prezenta mai jos. Vă rugăm, pregătiţi-vă batistele !
„Prima zi, înainte de plecare. Sunt foarte fericit că plecăm în excursie. În timbilding. Mamă, ce fain sună ! Or să mă vadă şi pe mine cu pantalonii ăia scurţi Nike şi cu tricoul nou-nouţ Adidas, luat de la Viena anul trecut. Şi neapărat şosetele şi pantofii sport Puma. Mă cam săturasem de costumele alea şi începusem să n-o mai impresionez pe Lola, secretara lu şefu. Nici nu ştiam cum să mai pun gelu pe cap şi ce afterşeiv să mai folosesc. Oricum, e beton că plecăm. Poate mă fut. Şi sper să aibe ăştia cocteiluri că io nu beau bere ca jegoşii ăştia de la informatică. Nişte cretini. Habar n-au să se poarte cu ăştia de la noi din departament. Eee, ne urăsc că ne văd cu ţoale faine iar ei nu pot. Gata, mă culc, mâine trebuie să am faţa odihnită. Mai scriu mâine seară.”
„Ziua a doua, după-masă. Frate, am ajuns. E betooon ! E plin de vile şi au şi atvuri !!!! Lola s-a tot uitat după mine, doar mi-am pus hainele sport alea şmechere, de la Viena. Ne-am cazat, e mişto cameră, e cu wireless şi merge laptopul, o să pun poze pe mess mai încolo. Mâncarea cam naşpa, că n-aveau şi ei ceva fructe de mare sau chestii din alea, aşa cum spunea sorămea că le-a dat lor în timbilding. Scârţari ăştia ai noştri. Ne-au pus să facem nişte jocuri din alea cică să ne lege relaţiile. A fost fain că am fost cu Lola în echipă şi cu ocazia asta mi-a mirosit parfumul ăla nou. Betooon ! O să vorbească ea cu mine, nu-mi fac griji. Până la urmă, nu mă deranjează ce muzică ascultă. Sper să se fută. Scriu mai încolo că acum avem poze şi trebuie să-mi schimb tricoul şi să mă rad.
Aceeaşi zi, seara la culcare. Frate, nu e deloc cum mi-a zis sorămea. Am făcut poze şi apoi ne-au zis să facem ce vrem până la şapte, când e masa de seară şi paranghelia. Io am tot umblat după proasta asta, să vadă ţoalele dar nu ştiu pe unde a umblat. Mi-a zis unul de la marketing că cică era cu ăia de la informatică şi bea bere. Ce tută ! M-a cam dezamăgit. La masă m-am aşezat lângă ea dar au venit şi fraierii ăia şi n-am înţeles glumele lor de căcat. I-am povestit ce maşină vreau să-mi iau, că mi-am schimbat calculatorul, că io mi-am făcut obiectivele la firmă dar nimic…O fi parfumul ? Să-l schimb. Oricum, mâncarea a fost de căcat şi n-au avut cocteiluri. Şi a fost şi muzica naşpa, n-au avut nimic dance, să mor io..Mai bine nu veneam..Şi Lola n-a vrut să danseze cu mine. Mă culc. Mă cac în el de mess. Am şters pozele.”
„A treia zi, seara. Deci, să mor io dacă mai merg vreodată la paranghelii din astea. Oare de ce le-or face, că m-au enervat toţi. Dimineaţă au început toţi cu figuri că miros prea tare a afterşeiv şi că pe ei îi doare capul. Frate, ei nu se barbieresc zilnic, să mor io..? Şi gagicile nu miros ? Mâncarea de căcat, oricum. Ouă prăjite, cu şuncă. Păi de asta am venit, să mănânc din astea ? Lola era mai frumoasă ca ieri şi nu m-a băgat în seamă, deşi aveam alt parfum şi-mi pusesem şi pantalonii ăia de in, aşa mulaţi. Beton, frate, pantalonii. O proastă, oricum. Cred că mă îndrăgostesc de ea, să mor io. Am făcut iar jocuri din alea şi tot cu ea în echipă am fost. Am făcut şi io glume cu ea, alea, alea, m-am tot dat la proastă da degeaba. Mi-a zis şi vreo două de nu am înţeles ce a vrut să spună. Zici că e emo, frate. La masa de prânz, la fel. Nici nu s-a uitat la mine. Şi nu înţeleg de ce nimeni nu râde la bancurile mele. Am mâncat singur, de-al naibii. Măcar m-am dat şmecher cu atvul după aia, că am ieşit primul. Şi m-a văzut şi Lola, i-am făcut în ciudă, n-am băgat-o în seamă. Proastă. O iubesc şi o urăsc. Ce poetic sună, să mor io. Pot fi şi poet. Chiar, poate îi scriu ceva. Da nu cred că merge la cât de tută e. Şi seara a fost şi mai naşpa. Iar muzică din aia, iar bere, cocteiluri nu, n-am dansat şi gagicile nasoale. Mi-am luat şi degeaba pantalonii ăia cu curea D&G. Lola nu mi-a înţeles gluma şi mi-a zis cocalar. Eu cocalar ??? Eu, care am costume şmechere şi laptop de firmă ? M-a rănit. Oricum plecăm mâine. O să lipsesc o săptămână de la birou şi o să-i spun că am fost…nu ştiu văd eu ce-i spun. Nici de mess nu am chef. Mă culc.”
“Ultima zi, am plecat. Bine că am plecat. Am visat-o azi noapte şi ne futeam. Mişto. Avea ţâţele mai mari decăt în realitate. O iubesc. Acum mă gândesc numai la ea. Mă enervează că mi-a zis cocalar. Şi râde cu ăia de mine. Gata! O să plec în lume. Mîine îmi dau demisia şi plec. Mă simt naşpa. Nu mai am chef de scris.O urăsc pe Lola!”.
Pe această cale, vă rugăm să ne iertaţi. Ne-a lipsit inspiraţia azi. Poate ne trebuie un “timbilding”. Facem listă?
