Alien versus homo sapiens

   Cercetătorii britanici lovesc din nou! De data aceasta, distinşii oameni de ştiinţă au reuşit să dezlege misterul apariţiei vieţii pe Terra, atât de contestat între laici şi bisericoşi. Astfel, britanicul get-beget Chandra Wickramasinghe afrimă că oamenii sunt, de fapt, de origine extraterestră, bazându-se pe un studiu al său legat de sisteme solare, comete şi microbi care călătoresc interplanetar iar apoi se reproduc în draci. Cu alte cuvinte, oamenii şi viaţa de pe planeta albastră îşi au originile într-o colonie de microorganisme care, sătule de condiţiile precare de viaţă şi de şomajul tot mai ridicat de pe planeta X, aflată într-un colţ al galaxiei Y, au decis că este cazul să emigreze către planete mai calde şi cu posibilităţi de dezvoltare mai mari. Şi uite aşa, şi-au adunat bruma lor de zestre în trolley-ul ponosit rămas de la bunici, au prins cometa de şapte jumate şi au plecat la drum. După ani-lumină, au ajuns pe Terra, unde au găsit râuri cristaline, verdeaţă, iarbă, carne de porc şi mult spaţiu pentru a se lăfăi în voie. Şi, generaţii după generaţii, microbii au crescut într-un an cât alţii în zece şi au ajuns maimuţe şi apoi oameni. Q.e.d.

   Ca o recompensă maximă pentru studiul şi rezultatele fascinante ale britanicului Chandra, îl invităm pe acesta pe tărâmurile mioritice pentru a observa în clar originea extraterestră a speciei umane, aici păstrându-se nealterate trăsăturile aliene. Omul va fi fericit să găsească oamenii-stârci din lanul de porumb, cu ochii bulbucaţi şi roşii, humanoizii-târâtori, cu faţa buhăită şi aflaţi într-o simbioză perfectă cu moleculele de alcool sau bipezii-tuciurii, atraşi mai mereu de metale grele şi foarte grele. Atunci să te ţii studii!

De la sărbătoare de import la cearceafuri umede

   Încă puţin şi masculii mamiferelor bipede şi consumatoare de planetă se vor buluci să-şi golească plasticele din buzunare pentru a pune mâna sau puţa pe ceva cald şi umed.  Desigur, mă refer la sărbătoarea plină de romantism şi importată de cel mai retard popor din zonă, Sfântul Valentin. Sărbătoarea, nu poporul…

   Vor fi câteva zile pline de inimioare, ursuleţi, căţeluşi băloşaţi din pluş, prăjiturele, cântece siropoase, mozoleală, futaiuri roz, florărese rânjind a visterie mai plină ca de obicei şi, nu în ultimul rând, super-oferte. O să avem ochii, urechile, nasurile şi găurile curului împuiate cu promoţii, reclame deosebite şi accesorii gen „fă-ţi perechea fericită!”. Fascinant! Păi, fute-o, mă, fute-o! Să-i crape retina sub parietal. Pe ea, adică perechea. Desigur, pentru un individ imun la virusul romanţios, chestiunile legate de drăgăleală şi nevoia de atenţie sufletească sporită (şi, atenţie, doar în această zi a anului!) par nişte mizerii care pot fi rezolvate cu un flacon de Domestos.

   Pe lângă lenjerii simandicoase, perniţe, bombonele, băuturi fine (ei bine, da!), excursii în ţinuturi unde hormoneala este la rang de artă sau floricele care mai de care mai colorate, iată că duduile se pot bucura şi de alte minunate cadouri. De exemplu, o păsărică plângea că ar fi inuman şi devastator ca vrăbioiul să-i aducă în dar un aparat de fitness, cu această ocazie minunată. Mesajul bănuit că ar ieşi pe marginile ciocului de vrăbioi ar fi unul clar: ”Te-ai îngrăşat! Pe bune, eşti grasă, nu-mi încapi în ochi… Pune piciorul pe banda asta, lasă că o reglez eu, lasă mă, n-auzi şi bagă mare! La mulţi ani, balenuţa mea…”. Aşa o fi. Da’ băiatul măcar ar fi un sincer. Şi i-ar prinde bine o căţeleală de calitate.

   Un alt comentariu acid a fost la adresa unui set drăguţ de bagaje. Păi, nu, nu e vorba că darul îi oferă femeii şansa unei călătorii, că poate pe undeva se ascunde şi vreun bilet în Haiti (pardon, Bora-Bora, mă iertaţi)… Nu, mesajul este printre rânduri şi, din nou, este unul clar: „Ieşi tu pe uşa aia, bagă-ţi în poşete şi valize toate căcaturile astea cu care mi-ai îngropat camera şi închide-o pe dinafară! Nu, te duci doar tu, eu o să-ţi trimit restul de boarfe prin poştă!”. Paranoia naşte răutăţi, evident, şi omoară doza de romantism din domni. Şi atunci, rămân florile, bomboanele şi ursuleţii de pluş. Mai ieftin, mai comod, mai de efect.

   Eu, de Sfântul Valentin (?), îmi doresc să fac sex. Glumesc, îmi doresc asta în fiecare zi. Şi ar trebui să cumpăr flori şi bomboane pentru asta?

Analiza Doctorului Pildă #3

Doamnelor, domnişoarelor şi restul iată-ne la a treia ediţie a rubricii manevrate sinuos de către vraciul poporului, spărgătorul de mituri, cu roaba încărcată de experienţă, Doctorul Pildă. Scrisorile nu au încetat în a sosi pe adresa virtuală a redacţiei. Dintre toate am ales un caz special, emoţionant, deşi nici celelalte spasme sexuale trimise nu sunt de lepădat. Este vorba de domnul Andreuţ Joacăstă, 22 de ani,  din satul Mierleştii de Sus, judeţul Olt.

” Stimate domnule doctor, am o problemă şi m-am săturat ca toţi din sat să râdă de mine, de aceea mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus la învăţătorul din sat pentru a redacta în locul meu această scrisoare pentru dumneavoastră. Eu nu prea ştiu să scriu şi să citesc, însă am cel mai bun joc de picioare la concursurile de muzică populară din toată ţara.

Acum în ce constă problema mea: la unul dintre concursurile de dans interjudeţene, unde am luat locul I căci, v-am mai spus, sunt cel mai bun, mi-a căzut cu tronc o fată, cum i se întâmplă oricui. Aceasta este din satul Căcăcioasa, judeţul Vâlcea, pe numele ei Tudorica Falitu. Eu sunt mai timid aşa de fel, nu prea am vorbit cu multe fete la viaţa mea fiind ocupat cu dansul, vaca şi orânduirile gospodăreşti. Ea acum m-a văzut că mă uit aşa frumos la ea, numai cu partea stângă mă uitam, că mi-a zis mie unul din sat, Jenel, că aia e partea mea de agăţat. A venit la mine după concurs, am vorbit, am mers la un bar, am băut un cico. A rămas că vine ea la mine în sat când poate. Am aşteptat-o o săptămână, perioada în care îmi imaginam diverse lucruri pe care le făceam împreună. A sosit în sat cu rata, am aşteptat-o, am dus-o acasă, i-am dat cartofi prăjiţi cu ochiuri, salată cu ceapă, brânză proaspătă de vacă, cico, am omenit-o cu de toate. Mai pe seară am fost la bar, am dansat, am băut, am petrecut. Pe drumul de întoarcere ne-am ţinut de mână. A dormit în odaia de oaspeţi, unde i-am făcut patul frumos, după ce am mai stat de vorbă.

Acum ea tot trăgea de mine să facem una, alta, dar mama mi-a spus că dacă e să facem ceva trebuie să o iau de nevastă şi doar în noaptea nunţii putem să ne iubim. Am ascultat-o căci mama ştie că a mai trecut prin asta, bine şi mie mi-e oleacă frică aşa că nici eu nu m-am mai iubit cu nimeni. Ea prima dată a înţeles, a zis să aşteptăm nunta. Apoi a început să întârzie acasă seara, ba că e după vaci, ba că vorbea cu o fată în centru. De mai multe ori am văzut-o ieşind de la nea Costel, de la Jenel, de la Ionică a lui Bălosu din casă. Acum m-am gândit eu le-o face curat p-acolo că şi ei sunt singuri săracii, n-au muiere. De la un timp toţi râd de mine şi-mi spun că ea mai vorbeşte şi cu alţi. Am găsit şi unele cauciuri aşa ambalate frumos la ea în cameră. Eu nu cred acest lucru şi de aceea am nevoia unui specialist care îmi poate confirma sau infirma. Mulţumesc”

Dragă domnule Andreuţ, am analizat scrisoarea dumneavoastră. Vă pot spune un singur lucru : prietenii dumneavoastră vă mint. Ea vă iubeşte şi cu siguranţă nu calcă strâmb. Este şi normal în ziua de astăzi ca fetele să aştepte până la data căsătoriei pentru a-şi începe viaţa sexuală, un lucru comun de altfel, întâlnit şi în capitală. Tot ce trebuie să faceţi este să-i îndepliniţi viitoarei mirese toate poftele. Vizitele ei la alţi vecini se datorează într-adevăr mizeriei în care aceştia trăiesc, de aceea aveţi parte o jumătate sufletistă, iubitoare cu cei din jur. O adevărată samariteancă, ea încercând să ajute lumea cum poate, provocând adevărate plăceri în rândul celor întâlniţi. Aşa ceva mai rar găseşti la casa omului, de aceea vă sfătuiesc să tineţi cu dinţii de ea. Reiese din scrisoarea dumneavoastră că este şi o persoană care se întreţine, în pas cu moda, deoarece cauciucurile acelea sunt ultima fiţă în materie de elastice de prins părul. Nu vă faceţi griji şi nu vă mai uitaţi în gura altora ca un stomatolog. Casă de piatră vă doresc.

Pentru domnul învăţător( Citiţi în gând) : Pe verso v-am dat un număr de contact, vă dau 100 de ron dacă îmi faceţi rost de numărul ei de telefon!

Traiane, cum ai putut să iroseşti energia pe Geoană?

Stimaţi enoriaşi, iată că misterul alegerilor prezidenţiale din 2009 a fost elucidat! Nu, misterul nu era cine a câştigat fotoliul de preşedinte al României, ci de ce a pierdut învinsul. Iar acum, deşi s-ar putea afla într-un mare pericol psihologic (sau chiar psihic), soţii Geoană s-au hotărât să dezvăluie adevăratul motiv care a stat în calea atingerii punctului maxim din cariera lui Mircică: atacurile energetice! Da, Mircea Geoană a fost atacat energetic! Vrăjitorul cel rău, Traian Băsescu, deţine o armată de specialişti în ezoterism, pe care îi asmute spre adversarii săi, vrăjitorii cei albi şi buni adică, aşa cum a făcut-o în campania electorală şi în confruntarea directă cu mister Geoană, de la televiziune. Păi, cine să se mai pună cu nea Băse? Nici măcar Oreste nu i-ar putea face faţă!

Din punctul meu de vedere, domnul Geoană nu a fost ajutat aşa cum trebuie de oamenii din jurul său. Dar asta se ştie… În locul dumnealui, eu l-aş fi contactat pe stimabilul Prof. Dr. Leonida Bucium, membru marcant al Organizaţiei Internaţionale de Ezoterism Aplicat şi luptător activ pentru conştientizarea oamenilor asupra pericolelor confruntărilor civilizaţionale. Mare om, mare caracter, acest gorilian (autointitulat astfel). În loc să fi ascultat de spiriduşul-parazit care manevrează trupul domnului Hrebenciuc, Mircea Geoană ar fi fost un câştigător detaşat în lupta cu maleficul Traian, acest devorator de minţi şubrede, care se lăfăie în puterile sale paranormale jucându-se cu forţele energetice mai ceva ca mâţele lui Creangă cu smotoceii din casa părintească, dacă îl avea de partea sa pe profu’ Leonida. Raportul de forţe ar fi fost altul iar populaţia care se scaldă  în această lume ştiinţifico-fantastică românească ar fi putut asista la o adevărată bătălie energetică, distrugătoare de creiere şi chiar destine! Hoardele încărcate de ezoterism ale diabolicului Traian s-ar fi năpustit mai ceva ca orcii lui Sauron peste scutul protector pe care Leonida Bucium l-ar fi construit peste sediul de campanie PSD, pătrunzând în mintea fiecărui nefericit care i-ar fi stat alături lui Mircică, controlând fiecare ugher prăfuit al calotei craniene. Armatele de gorilieni ar fi ripostat feroce, intrând printre ochii saşii ai lui Traian, aruncând ciocane şi săgeţi energetice, până ce i-ar fi desenat o şuviţă de sânge pe chelie. În fine, mai apoi s-ar fi declanşat haosul, lumea ar fi fost distrusă iar singurii supravieţuitori ar fi evadat prin poarta galactică de la Sarmisegetuza.

Îi sugerez domnului Geoană ca la viitoarele sale candidaturi, indiferent dacă-l are adversar sau nu pe Băsescu Evil Traian, să-şi angajeze o echipă de specialişti care să-l protejeze împotriva atacurilor energetice, universurilor paralele, teleportării şi răpirilor extraterestre. Şi, cel mai important, să-l apere de puterea minţii sale.

Doctorul Pildă a revenit

   Stimaţi rătăciţi printre elucubraţiile pline de inteligenţă ale Revistei Cioburi, iată că s-a terminat prima serie de foc automat a sărbătorilor creştineşti de iarnă (având mai mereu efecte necreştineşti), ceea ce înseamnă că unii din consumatorii bipezi de oxigen au început să-şi facă de lucru pentru a scoate o pâine sau o bere. În aceeaşi situaţie se găseşte şi mega-celebrul specialist al Departamentului de Relaţionare cu Minţi Odihnite al redacţiei, cine altul dacă nu Doctorul Pildă.

   Reîntors dintr-un stagiu de pregătire profesională, consumat la socrii săi, doctorul nostru a învăţat, printre altele, că ţuica nu îţi măreşte IQ-ul dar te poate ajuta să înţelegi necuvântătoarele (cu suflet sau fără) şi că sporind treptat cantităţile de alimente cu bază porcină, poţi descoperi în tine un organism destul de elastic, capabil să-şi mărească impresionant volumul într-un timp scurt. Restul sunt doar băşini şi căcat. Aşadar, reîntors în mijlocul biroului său decorat cu mobilier Ludovic al XV-lea şi împrospătat de duhoarea porcuşorilor săi de Guineea, uitaţi fără mâncare, Doctorul Pildă a găsit în cutia sa poştală un mesaj de la un domn încovoiat de probleme. Iată mesajul:

 

„Bună ziua! Mă numesc Otto Pipirig Vânjescu şi vă deranjez într-o chestiune… De curând, am aflat că amanta mă înşeală. Deşi am făcut atâtea pentru ea, inclusiv furându-i nevestei mele din lenjerie şi oferindu-i-o cadou, bijuterii, vacanţe, casă, masă, ce mai, am fost un domn, am aflat cu stupoare şi destulă mirare în suflet că dânsa primeşte la ecluză un pionier mai tânăr, mult mai sărac şi mai neatent cu ea. Acum, eu am cerut sfatul nevestei dar, din păcate, m-am trezit cu bagajele la uşă şi cu o cerere de divorţ în poale (deci, nu este cu mine şi la bine şi la rău dar o să vă cer sfatul în această privinţă altă dată), plus că o perioadă o să merg oarecum mai crăcănat. Cred că mă înţelegeţi în ce situaţie mă aflu şi cât de greu îmi este. Rugămintea mea este, de aceea am îndrăznit cu acest mesaj, să-mi spuneţi unde aş putea găsi un cabinet de avocatură mai ieftin dar bun, astfel încât să pot rămâne cu casa pe numele meu.”

 

Stimate domn Pipirig (sau Vânjescu, cred..), ce pot să vă spun… În primul rând, permiteţi-mi să-mi exprim nedumerirea faţă de întrebarea dvs.. Mă aşteptam, aşa cum începuse mesajul, să-mi cereţi sfatul în privinţa recâştigării amantei (sau poate a nevestei), căci acesta este domeniul meu de specialitate (hei, doctor love…). Din ce am urmărit eu în text, se pare că domnişoarei îi lipsea smotocelul dvs., îmi permit să vă spun… Haina e haină, vacanţa e vacanţă, păpica e păpică dar, stiţi cum e, probabil îi era dor de pulă ca de mă-sa şi ta-su. Şi uite aşa amanta dvs. a ajuns să-şi caute de căţeleală la un alt exemplar tânăr, cu un pedigree puternic între membrele inferioare. Într-adevăr, soţia dvs. Trebuia să vă ajute cu un sfat, pentru că doar este femeie şi vede altfel lucrurile dar, iată, se pare că  nu vă iubea şi v-a înşelat aşteptările atâţia ani. Să-i fie ruşine, aşa să-i spuneţi!

Acum, să vă răspund la întrebare… Habar nu am, domnule Pipirig (sau poate Otto…?) unde să găsiţi un cabinet de avocatură ieftin şi bun. Şi nici nu mă interesează, da?

Vă aştept şi cu alte mesaje.

Doctorul Pildă.

Studiul negru al săptămânii

   Stimată naţiune, fini degustători ai pomenii porcului, dragi intelectuali pierduţi în birtul Pierde trenul, iată că a venit vremea unui nou studiu ştiinţifico-fantastic, descoperit printr-un lanţ subtil de greşeli de către inginerii super-eroi ai Departamentului de Studii Fizio-Nucleare al Revistei Cioburi.

   Aşadar, după îndepărtarea molozului din laboratoarele ultrasecrete unde, bineînţeles, îşi desfăşoară activitatea celebrii noştrii ingineri, am găsit documentele care atestă că banii pe care îi cheltuie managementul defectuos al trustului Cioburi nu sunt în van. Ca atare, uimim lumea cu încă o descoperire de amploare: băutura în exces fertilizează solul. Vă veţi întreba cum de este posibil acest lucru, chiar dacă prima joncţiune pe care o fac neuronii din capetele voastre va produce o asociere cu urina. Ei bine, nu.

   După cum se ştie, băutura este spuma, aşa cum ţinţi-rinţi spală dinţii. Cei care se bucură în mod regulat de binefacerile mai mult sau mai puţin păguboase ale licorilor eliberatoare de inhibiţii, se pot trezi la un moment dat la o răscruce de drumuri. Şi nu socotim aici pierderile pur materiale sau pur sentimentale, pentru că, oricum, consumatorii de carieră nu se regăsesc în aceste sfere, ci ne referim strict la partea anatomică. Există în interiorul fiecăruia un organ care, în momentele în care nu drege produsele de porc, găină, ciorbele de burtă, cafelele, etc., se ocupă cu întâmpinarea moleculelor de CH3-CH2OH, oferindu-le casă, masă şi un pat să se odihnească. Evident, există un număr limitat de locuri pentru cazare şi în momentul în care turismul exagerat al moleculelor prietenoase, prezentate mai devreme, se repetă zi de zi, cabanierul-ficat începe să o ia razna. La început i se umflă faţa de furie, apoi gâtul şi apoi se umflă tot. Nasol este că turiştii vor tot veni, nebăgând în seamă reacţiile adverse ale gazdei lor iar într-un final organul cu pricina îşi dă obştescul duh. Alături de toată zona turistică din jurul său.

   Făcând o deducţie simplă, concluzia pentru care cercetătorii noştri şi-au dat sufletul este următoarea: consum regulat de alcool -> explozie ficat -> închis ochii -> pus corp la macerat la doi metri sub nivelul mării -> devenit îngrăşământ -> fertilizat sol. Q.e.d.

   Vive les ingénieurs du Cioburi!

Trei dorinţi, pentru toţi ce-au fost cuminţi

mos_craciun1Sunt răvăşit.  Moş Crăciun chiar nu există! Sau dacă există, mi-a demonstrat că eu personal nu sunt un client demn de serviciile lui. Din acest motiv protestez şi fac publică lista dorinţelor pe care le-am cerut spre îndeplinire Crăciunul acesta. Cum era şi lesne de înţeles, bărbosul nu a catadicsit să mă bucure cu nici una dintre ele.

Prima dorinţă: Să fiu pentru o seară Ştefan Bănică Jr.; da’atunci când nu este plecat în turneu.

A doua dorinţă: Să-l prind pe Mister Bingo în lift, încheindu-se la şireturi; să-l mulez pe bombeu, nu de alta…

Şi cea de-a treia dorinţă (care probabil a făcut posibil ca îndeplinirea celor trei dorinţe să nu fie posibilă): să-l văd pe Moş Crăciun beat încercând să intre într-o casă pe coşul de evacuare al centralei termice de apartament.

Acestea fiind spuse, îi urez Moşului ca anul viitor să-l prindă primăvara pe Autostrada Soarelui. Sau dacă nu, măcar să se întoarcă acasă pe Autostrada Transilvania.

Drum închis

-Ce faci? Unde te duci?

-Nu ştiu, inainte.

-De ce ?

-Mă duc să caut.

-Ce ?

-Nu ştiu, ce-mi lipseşte.

-Dar ce-ţi lipseşte ?

-Voi ştii când voi găsi. Acum mă duc doar să caut.

-Păi trebuie sa ştii ce vrei când pleci pe un drum.

-De ce ? Ştiu că lipseşte ceva şi vreau să găsesc acel ceva.

-Dar e greu, nu ştii ce cauţi.

-Ba da, voi căuta orice ar putea să umple golul, care ar putea linişti focul.

-Dar astfel căutarea nu se va sfarşi niciodată şi vei fi singură pe drum tot timpul.

-Voi incerca să găsesc pe cineva pe drum, cineva căruia ii vor lipsi lucruri şi care va dori să caute.

-Tuturor ne lipseşte câte ceva, dar nu o luăm la fugă mereu. Rămânem cu ce avem deja, e mai sigur aşa.

-Si nu eşti curioasă de ce ai putea găsi dacă ai pleca să cauţi?

-Ba da, dar prefer siguranţa. Oricum nu vorbim de mine aici, de tine era vorba.

-Mă rog. Ce să iţi mai zic ?

-Nu pot crede că nu ştii ce cauţi…

-Păi de unde să ştiu dacă imi lipseşte ?

-Şi când te vei opri?

-Nu ştiu. Când voi crede că am găsit destul.

-Când pleci ?

-Nu ştiu, incă mă chinui să scap de siguranţa lucrurilor déjà găsite.

-Dar de ce acelea nu iţi sunt de ajuns ?

-Cum să fie de ajuns? Ai vazut ce e în lume, de câte lucruri, locuri, imagini, sentimente te poţi bucura?

-De acord, dar ai văzut totul la o singură persoană ?

-Nu.

-Deci nu le poţi avea pe toate…

-Dar nu pot nici spera.. ?

-Nu ştiu. Nu. Te vei dezamăgi şi iţi va fi rău, vei rămăne singură.

-Poate, dar eu tot trebuie să plec. Poate voi găsi pe cineva pierdut pe acelaşi drum. Sigur voi găsi.

-Treaba ta, te vei întoarce de fiecare dată la acelaşi gol şi vei pleca iar, nu te vei opri niciodată.

-Probabil. Nu vreau să mai vorbesc cu tine. Trebuie să plec.

-Vom mai vorbi.

-Ba nu.

 

                                                                                                                                                                                                                          Diana.

Înregistrarea cu Geoană primind sex oral – Cum a luat liderul PSD peste o muie de euro

Preşedintele a fost reales. Şi asta chiar dacă toţi s-au pus împotriva lui.  Oricât de mult au încercat să-l defăimeze, n-au reuşit. A fost o luptă murdară în care mogulii şi comuniştii au folosit cele mai meschine arme pentru a-l răpune.        Indiferent de mizeriile cu care a fost atacat, preşedintele a rămas vertical. Este clar că operaţia de hernie de disc a fost una reuşită! Mai mult, atunci când a avut şansa să contraatace, nu a făcut-o. Moralitatea nu l-a lăsat. Aşa se face că nici înregistrarea prezentându-l pe Mircea Geonă într-o postură ingrată nu a fost făcută publică. Până mai deunăzi. Dar aceasta este întocmai excepţia care confirmă regula.

Pentru a înlătura orice suspiciune care ar putea plana asupra veridicităţii acestui material video, Revista Cioburi nu a ezitat să contacteze aceeaşi echipă de experţi video care au elucidat şi imaginile din filmuleţul  în care Traian Băsescu ar fi lovit un copil. Nu a fost deloc uşor, dar în final au reuşit!

Iată ce-a ieşit:

frame1

frame2

frame3

frame4

frame5

frame6

ANALiza Doctorului Pildă

Bună dimineaţa, dragi diverşi şi diverse. Cenaclul Cioburi are plăcerea de a delecta simţul românului fin de iaz prin introducerea unei noi rubrici, în ţiplă, în care celebrul anonim, preferatul nimănui, doctorul Pildă va răspunde întrebărilor cititoarelor fidele, plus gherţoilor nenorociţi care nu au ce face şi vor să se bage în seamă privind tehnicile de supravieţuire.

Am primit pe adresa redacţiei o defulare cu plânset pe dres şi scris pe serveţele de fast-food.

” Bună, îmi voi da un nume fictiv pentru a nu mă face de râs în faţa oamenilor, poţi să-mi spui Andreea Maria Vulcan. Am 23 de ani, locuiesc în Bucureşti. Am un prieten de două luni pe care îl iubesc! Este primul meu iubit, până acum m-am axat pe şcoală de frica tatei. Nu mai sunt virgină de vreo săptămână. Acum am şi eu o problemă: iubitul meu termină foarte repede, adoarme după, nu mă mai bagă în seamă. Eu rămân aşa excitată. Ce este de făcut ? ”

Dragă Andreea Maria Vulcan, pe numele fictiv bineînţeles, apreciez că ţi-ai luat inima-n în piept, un piept frumos ce-i drept, mulţumesc de poză. În primul rând aş dori să-ţi spun că nu era necesar să-mi trimiţi şi adresa, numărul de telefon şi programul de zi cu zi, mulţumesc mult de ofertă, sunt ocupat în weekend, nu pot onora invitaţia în parcul Tineretului. Acum prietenul tău se comportă foarte bine, nu cred că are probleme, doar se grăbeşte, ştii timpul e important, probabil are şi alte iubite pe care le arde mai lent, poate pe ele le ajută faţa. O primă soluţie ar fi o cagulă închisă pentru a nu-ţi ieşi bârna cioplită în afară, plus o porţie de anal a la carte. Nu trebuie să înveţi nimic, îi spui prietenului şi o să vezi în momentul acela o demonstraţie de iubire din partea lui, făcând el toată treaba. Asta ar trebui să-ţi taie excitaţia din start. Dacă nici aşa nu trece aţi putea renunţa la lubrifiant: margarina, untul, uleiul ori osânza.

Trebuie să inţelegi că problema este la tine,nicidecum la băiat. De aceea, dacă nici aşa nu trece, propun ca noaptea, singurică cu ajutorul unei poze a iubitului, unei lanterne şi a unui castravete de import să bagi fiara-n vizuină.

Sper că ţi-am fost de folos.