Interviuri din casă. Ca să sară dinţii.

• Aberația de intelect, Promo •

Bine v-am regăsit la un nou interviu din casă. Reporterul Revistei Cioburi, deghizat în babuin ratat, a avut ocazia de a intervieva un grup mai periculos decât Chuck Norris când i se fură muierea, un conglomerat de tehnici de supravieţuire, Local Kombat din fundul grădinii, respectiv gruparea neo-ghiolbană Pufuleţii constipaţi. Aceştia sunt o şleahtă de ţărani urbani, însetaţi de mirosul sângelui, şi îşi propun să bată răul rău de tot.

Reporter: Respectele mele, de unde şi până unde Pufuleţii constipaţi ?

Robert (maestru cu 6 dani în halba spartă): Totul a început când taică-miu mi-a oferit prima ţuică. Aveam şase ani atunci. Şi mi-a dat-o pentru că eram constipat, tehnică băbească cică… De atunci, mereu am jucat rolul constipatului, numai să mai primesc un şnaps, ceva… A, da, şi-mi plac pufuleţii.

Bilă (mentorul barosului însângerat): E o metaforă, dom’le, evident. Pufuleţii nici măcar nu au un aparat digestiv. Cei doi termeni din numele grupării pun faţă în faţă frăgezimea pufuleţului care se topeşte în gură şi duritatea căcatului care se întăreşte în cur. Deci, am putea spune că e chiar un oximoron.

Ghidushie (karatist vulcanic, expert în tehnica labei frânte): Pentru că Ştiuletele înaripat era luat deja.

Motzoc (antrenat în torturea mentală prin coji de sămânţă pe buză inferioară): Să mor dacă ştiu. Întreabă-l pe Robert. El a venit cu ideea. Are mintea odihnită.

Şacalu’ (fondatorul “ masacrului cu ochiul minţii” ): Nu!

Pinguinulfurios (consilier pe teme contondente): De la mălai. Prea mult mălai. Şi se pare că nu se împacă cu vodka.

Reporter: De unde atâta ură faţă de răul urban?

Robert: Mie îmi place cel mai mult ura atunci când după o zi de umblat printre gibonii emancipaţi de la oraş, te retragi în cămăruţa ta, împăcat cu tine că ai mai spart nişte ţeste, ai rupt nişte tibii, ai mai sfărâmat un ficat… Momentele în care ştergi tacticos ciomaga de sânge sunt cu adevărat înălţătoare…

Bilă: Din invidie, domnule. Răului îi merge mereu bine. Mai ales la oraş.

Ghidushie: Nu e ură, e ura.

Motzoc: Păi suntem de la ţară. Cum de unde? Iar orăşenii aştia sunt nişte aroganţi.

Şacalu: Nu!

Pinguinulfurios: Ură, rău… Ce-s cuvintele astea? Urban? La mine la Polu’ Sud e alb, e gheaţă, e zen…

Reporter: Daţi autografe des? Vă recunoaşte lumea pe stradă?

Robert: În general, cei care au de-a face cu instrumentele noastre de însemnat nu mai sunt recunoscuţi. Nici de rude, nici de prieteni.

Bilă: Autografe dau doar cu aparatul de pirogravat şi doar pe fesele victimelor de sex feminin. De recunoscut, nu ne recunoaşte nimeni pentru că lucrăm foarte curat, cu toate că, ce-i drept, batem destul de des şi la ochi.

Ghidushie: Dăm autografe pentru fete în general. Cele care ne fac autobuze.

Motzoc: Suntem recunoscuţi mai ales de locatarii din bloc. Autografele le lăsăm în fiecare seară în faţa scării. Fiecare în stilul propriu: eu las coji de seminţe, Robert PET-uri de bere, Bilă muci şi flegme, etc.

Şacalu: Nu! Nu!

Pinguinulfurios: D-aia umblu deghizată. În om. Că dacă sunt în costumul de pinguin e nasol. Se aruncă bărbaţii la picioarele mele, femeile vor să mă f#tă, copiii vor să se joace cu mine. E greu, ce să zic…

Reporter: Care a fost cea mai bună partidă de corecţie fizică aplicată ? Detaliaţi modificările la mimică…

Robert: Este greu de spus. Eu, fiind un perfecţionist, o consider mereu pe ultima ca fiind cea mai bună. Îmi place să cred că evoluez de la un scandal la altul. Desigur, există şi momente unice, rămase melancolic în minte. Vrei să ţi le arăt?

Bilă: Odată am încercat să retuşez conformaţia facială a unui gândac de bucătărie doar cu o furculiţă şi un tirbuşon. Şi pot să spun că am şi reuşit. I-a ieşit un zâmbet mai pronunţat decât cel al lui Jim Carrey.

Ghidushie: Am salvat un boschetar de la moarte. Era să-l lovească maşină dacă nu-l trageam înapoi cu coasa.

Motzoc: Puştiul vecinului de la 3 a refuzat să ne ia nişte ţigări de la colţ. Am fost nevoiţi să îi admonestăm insolenţa. Bineînţeles, aşa… ca-ntre vecini. În prezent ne zâmbeşte cu fiecare ocazie. Îi mai luăm uneori îngheţata sau bomboanele pe care le găsim la el. Chiar dacă plânge, cred că îl ajutăm să devină un bărbat adevărat.

Şacalu: Nu!

Pinguinulfurios: Dacă detaliem transformăm revista înt-una cu specific XXX. Credeţi că e cazul? Şi, oricum, nu sexul vinde, nu-i aşa?

Reporter: Credeţi că sunteţi nişte super-eroi? Ar trebui să vă perceapă lumea în acest fel?

Robert: Având în vedere că reuşim să modificăm structura osoasă în timpi foarte scurţi de reacţie, da, am putea fi percepuţi în acest mod. Dar mai degrabă suntem super-eroi pentru că reuşim după fiecare PET de bere să purtăm chiloţii peste pantaloni.

Bilă: Nu, nici vorbă. Mai trebuie să se încheie multe cicluri, să mai curgă mult sânge până atunci.

Ghidushie: Evident. Suntem nişte salvatori ai omenirii.

Motzoc: Evident. Promovăm valorile păturii sociale majoritare. Glorificăm omul simplu, aşa cum l-a lăsat mă-sa. Tabula rasa.

Şacalu: Nu!

Pinguinulfurios: SuperWomen!

Reporter: Aţi lovit şi oameni nevinovaţi? Dacă răspunsul este pozitiv, de ce?

Robert: Cine este nevinovat să arunce primul cu piatra. Bă, glumesc, poate-ţi f#t una!

Bilă: Mă tem că la această întrebare nu pot să răspund în cadrul acestui interviu. O chestiune sensibilă ca aceasta nu voi accepta să o dezbat decât la Capatos în emisiune.

Ghidushie: Câteodată. Mai scapă karata, nu le pot controla pe toate când închid ochii.

Motzoc: Poate ţi se va părea desuet. Însă la noi la ţară e o vorbă: nu poţi face o omletă fără să spargi nişte ouă. E important totuşi să fie ouăle altcuiva.

Şacalu: Nu !

Pinguinulfurios: Dom’le reporter, se vede că şi dvs. sunteţi constipat. Că v-aţi chinuit ceva să căcaţi întrebările astea.

Reporter: Credeţi că mişcarea dumneavoastră se va extinde pe viitor?

Robert: Nu, nu cred. Noi asta urmărim: să rărim populaţiile de giboni de la oraşe. După aia o să ne oprim şi o să bem o Cola.

Bilă: Nu ştiu frate, întrebă-l pe şefu’ de proiect!

Ghidushie: Sperăm, căci am cam obosit, ne dor şi pe noi toate cele.

Motzoc: Prietene, de unde vii? Păi cât mai vrei să se extindă? Reprezentăm peste 90% din populaţie!

Şacalu: Nu!

Pinguinulfurios: Mişcare pe verticală, orizontală, diagonală, în plan sau în spaţiu?

Reporter: Eu, recunosc, am violat în trecut un câine mic şi nevinovat, ar trebui să-mi fie frică? Îmi veţi face ceva?

Robert: Frate, ai violat un câine? Şi i-ai făcut antirabicul după aia?

Bilă: Da!? Interesaaant… Nu cred că ar trebui să-ţi faci probleme. După câte îmi dau seama cred că ai violat acelaşi câine pe care l-am interogat şi eu într-un scandal amoros cu nişte mâţe deşănţate, cu mult mai târziu, după ce se făcuse ditamai dulăul. Şi profit de ocazie să-ţi spun că ulterior am avut o discuţie amicală cu el în care îşi aducea aminte cu nostalgie de tine.

Ghidushie: Dacă nu era mort nu se pune.

Motzoc: Depinde pe cine cunoşti.

Şacalu: Nu !

Pinguinulfurios: Dacă ai violat un câine mic să înţeleg că ai şi unealta pe măsură. Eu nu ţi-aş mai face nimic. Că ţi-a făcut natura. Sau, de fapt, nu ţi-a făcut.

Reporter: Un mesaj pentru cititori, de încheiere.

Robert: Bă, tu să nu mă dai la ziar că-ţi ard una!

Bilă: Dacă intraţi în vreun bucluc, cereţi la alimentară pufuleţi presăraţi cu praf de ciment. Sigur o să vă întărească.

Ghidushie: Feriţi-vă de umbre şi de seminţele de dovleac.

Motzoc: Vineri seara vă invităm la un grătar în spatele blocului. Fiecare îşi aduce PET-ul lui de bere.

Şacalu: Nu!

Pinguinulfurios: Felicitări celor care au ajuns să citească până aici. Sigur nu aveaţi ce face, nu? În acest caz vă acordăm premiul de sado–maso.

Horoscopul săptămânii 29 martie – 04 aprilie 2010

• Câte-n lună și stele verzi, Promo •

Se apropie Învierea Domnului, motiv pentru românaşii credincioşi să se mucească alături de amicii orbi cu vin de ţară, cu miresme de coniac. Se pot lăuda apoi că au băut sângele lui Iisus, reuşind cu multă îndemânare să facă o transfuzie completă. Horoscopul se prezintă umil, astrele fiind într-o continuă mişcare după comenzi de cozonaci, pască şi alte delicii. Jean Horoscopizdul este prezent ca-ntotdeauna să oripileze prin arta cititului în stele paralele.

Berbec. Cornutele vor fi un continuu subiect de mişto în gaşcă. Vor primi tachinări sub forma stufatului, fripturii sau a drobului. Vor încerca să se mai destină puţin în fiecare seară împreunându-se cu oaia de acasă.

Taur. Pentru dumneavoastră va fi necesar un refresh dat hard-ului. Munca în exces de la serviciu, lipitul timbrelor acasă în speranţa unui câştig suplimentar, serile pierdute pe străzile centrului vechi, bătăile pentru un scaun în metrou, laba monotonă, toate v-au cam dat pe spate.

Gemeni. Oamenii oglindă vor sărbători cum ştiu ei mai bine Paştele. Din păcate ei nu ştiu mai bine, ei nu ştiu deloc. Dar ceea ce ştiu o ştiu cel mai bine. Ştiutul nimicului va fi adus şi de această dată la rang de artă, aşternut frumos de hârtie, devenind arhetip.

Rac. Cracii, fiind mai nişte pizde cu ochelarii de cal, se vor speria teribil în noaptea Învierii. În momentul în care vor fi nevoiţi a lua lumină vor suferi un atac de panică. Îşi vor imagina cu flacăra îi cuprinde, arzându-le tot părul dintre buci. De aceea, majoritatea vor intra în comă alcoolică în mirobolanta încercare de a-şi face curaj.

Leu. Pepeloaica, fiind crescută sub ritul creştin de mică, falsând grav în corul bisericii rurale, se va vedea nevoită a nu mai pune mâna, gura, faţa posterioară pe carne în Săptămâna Mare. Cum mâncărimile nu vor trece însă, va apela la un substitut natural din scoarţa de copac tropical.

Fecioara. O săptămână ciudată pentru fecioare. Vor avea tot felul de vise, pe care nu le vor putea descifra. Încet, încet vor da în paranoia, urmând ca sâmbătă să urce pe o statuie în Piaţa Universităţii. De acolo, cu ajutorul unei staţii de amplificare, obţinută cu greu după două runde de tăvăleală anală în Fire, vor începe să vorbească poporului despre nuferi, raţe migratoare şi lobodă.

Balanţă. Ei ca de obiecei vor intra într-o stare indusă de echilibru metafizic. Nu vor face nimic, dar nici nu vor sta. Vor upgrada sistemul uman de respiraţie, ducând arta expiratului înspre necunoscut.

Scorpion. Scorpihoiţii vor încerca să demonstreze că au totuşi cei mai mulţi prieteni de pe glob. Aşadar cu ajutor unui microscop vor căuta acarienii din perne, aşternuturi şi din budigăi. Vor număra însă doar cinci, morţi de altfel, deţinuţi în coproprietate cu persoana care şi-a luat inima în dinţi şi le-a făcut o degeţica în scârbă.

Săgetător. Arcaşii vor încerca să arunce săgeţi de amor din ochiul bun, care nu aleargă frenetic în stânga şi în dreapta, către domnişoarele gătite de bairam, venite şi ele la biserică. Din păcate, îşi vor da arama pe faţă, fiind traşi în jos de celălalt ochi, campion universitar la pinball.

Capricorn. Vor sparge nenumărate case pentru a fura ouă gata vopsite. Prinşi în fapt, vor sfârşi a număra nişte ouă pletoase de poliţist, într-o secţie de cartier. le va da cu rest.

Vărsător. În cinstea naşterii lui Iisus, plus a altor câţiva copii în această săptămână, se vor modifica din nou la mimică cu ajutorul ţuicii cumpărate după ce şi-au vândut Dacia din parcare. Îţi vor obliga iubitele, mamele, nevestele să le facă pasca cu rom, nu cu brânză.

Peşti. Vor da din buze pe uscat, râzând de soarta berbecilor. Singura dată când gura nu le va fi astupată cu o substanţă galbenă, bogată în acizi, minerale şi alte chestii neştiute care trec prin sistemul urinar.

Horoscopul săptămânii 22-28 martie 2010

• Câte-n lună și stele verzi •

Iată-ne la o nouă întâlnire cu delay a horoscopului săptămânal, alături de prearelaxatul Jean Horoscopizdul şi şleahta vitejilor din Cioburi. Se anunţă furtuni în sufletul astrelor şi în Caracal. Ploaia ne va stinge puţin după o perioadă bunicică de soare în care ne-am încins belind ochii la perechile de nuri şi fese etalate nonşalant de puştoaice, mămici şi bunicuţe în parcuri. Acum fiecare se încadrează unde crede de cuviinţă. Să pornim la drum, înşirând alene zodiile.

Berbec. Veţi avea parte de o surpriză în weekend. Nu, nu vă va creşte creţul ori vi se va îngusta tocătorul de membre atârnate. Este vorba de o vizită din partea unei cunoştinţe mai vechi, din vremea vă învăţau la şcoala de bulănaşe, în cu totul alt context înţeles de dumneavoastră, ulterior, în budele liceului. Este vorba de un amic de-al mamei scumpe, poreclit Alifie, întors după un lung turneu prin zona mai răcoroasă a Spaniei. Rugămintea mea este să nu vă îmbuibaţi cu prea mult vin roşu căci o să vă usture rozeta a doua zi. Cred că era oţetit.

Taur. Majoritatea bovină se va simţi falnică, trufaşă în această săptămână. Vor petrece, vor combina, se vor îmbăta, se vor lua la trântă pe unele păşuni cunoscute. Din păcate de fiecare dată când vor ajunge în grajdul plătit lunar, se va găsi cel puţin o vacă, care le va aminti cât de boi sunt de fapt.

Gemeni.  Lemurieni convinşi, bărbaţi cu simţul frici ascuns în izmene, vor avea impresia că toţi cei apropiaţi le vor răul, stând la pândă să le belească ceafa, coastele şi minunatul maxilar nedospit încă. De aceea se vor înarma cu răngi ascunse în pantaloni, lanţuri de biciclete strânse atent în palme, glugi pe teastă şi vor porni o vânătoare de persoane malefice. Se vor opri în momentul în care va fi o supratensiune, arzându-le astfel consola.

Rac. Cracul urban îşi va etala muşchii lucraţi intens cu ajutorul steroizilor în minunatele cafenele sau alte denumiri ale unor locaţii incerte. Va combina puicuţe incense de portofelul gros şi maşina din parcare. Le va oferi un oral a la carte, după care va părăsi fericit locul acţiunii, cu bale în barbă şi pe mustaţă.

Leu. Pepeloaica se va ţigăni pentru o pereche de pantofi roz, într-unul din târgurile vintage, o denumire mai pompoasă a sh-ului mărginaş. Auzind că este la modă şi că se poartă ţoalele mai retro, va da o fugă cu rata la ţară, unde îşi va uşura bunica de hainele mult mai antice decât Gheorghiu Dej.

Fecioara. Veţi avea de făcut o alegere împortantă pentru viitor. Va fi grea, foarte grea. Nu va trebui să gândiţi cu sufletul. Vi se vor închide multe porţi. Vă va cuprinde un sentiment ciudat. Deci, ce alegeţi? Vin sau bere?

Balanţă. Echilibrul celor din această minunată zodie de căcat se va duce pe pantă în momentul în care îşi vor surprinde partenera de dans nocturn, exersând din mişcări de breakdance împreună cu administratorul blocului. Îşi vor ieşi din fire, vor primi şi câteva palme morale din partea femeii, ceva legat de satisfacere, frecţii şi alte chestii, pentru ca în final să se sfârşească cu ritual printre fetiţele vesele de pe Mătăsari.

Scorpion. Va fi o săptămână plină pentru scorpihoiţi. În cele mai multe cazuri nu vor putea scăpa de jena provocată de ochii inflamaţi din cauza plânsului. Nu vor ieşi din casă, însă vor urmări toate miscările trecătorilor, cocoţaţi pe cadă, prin geamul de la baie. Vor suspina îndelung ştiind că niciodată nu vor fi iubiţi pentru ceeea ce sunt…  Vor cânta pe muzica lui Mihai Constantinescu: ” Iubiţi şi bieţii scorpihoiţi”.

Săgetător. Aflaţi la un party trist, înconjuraţi de personaje inspirate din Casablanca, vor încerca şi ei să epateze prin prestanţă. Din păcate sunt cu toţii cocoşaţi, cu un umăr mai deformat şi cu negi pe urechi. Şi când îmi amintesc că în momentul în care vă gândiţi la pizza, vă vine să râgâiţi cu ajutorul feţei posterioare.

Capricorn. Nu vor apărea multe schimbări faţă de săptămâna trecută, acelaşi monotonism dus până în pânzele alte. Unele fete vor sparge condiţia umană a capricornului, devenind vedete de reality, în urma unor violuri în diverse scări de bloc.

Vărsător. Simţind lipsa sportului, cel mai bine acest lucru se poate observa în zona lărgită a buricului, vărsătorii îşi vor aminti că înainte să facă gargară cu rachiu, făceau balonaşe şi schema ” sirena” în mare. Vor încerca din nou să se acomodeze cu apa, de aceasta dată chiar vor fi hotărâţi, primul pas fiind eliberarea cabinei de duş de corvoada damigenelor goale. Vor reuşi parţial, în sensul că vor intra în cabina de duş, însă se vor îneca cu gel de duş.

Peşti. O zi de joi mai nasoală pentru peşti. Vor face nişte nefăcute la serviciu, propulsându-i pe o poziţie fruntaşă pe lista ocupării unui nou loc de muncă. Nu divulg ce se va întâmpla exact, fiecare e liber a încerca diverse metode care ar duce la concediere.

Horoscopul săptămânii 15-21 martie 2010

• Câte-n lună și stele verzi •

Credeaţi că aţi scăpat de Jean Horoscopizdul? Ei bine, nu. V-am lăsat o săptămână să vă umiliţi în faţa domnişoarelor care vă conduc viaţa. Acum că au trecut opturile de pe 9 martie, vom reveni la astrele noastre, bulversate în trecutul apropiat de flori, cadouri şi tentaţii de felaţii. O perioadă plină de patos se aşterne încet precum minunata primăvară umbrită de cutremurul prevăzut de marii şamani ai OTV-ului.

Berbec. Ovinele însetate de sânge vor participa cu şleahta de obsedaţi la derby-ul din Groapă. Îşi vor etala mişcările din muie şi cârcă epatând prin scheuneli urbane în faţa bastoanelor cauciucate. Joi se vor relaxa la masaj cu finalizare anală alături de partenerii de suferinţă.

Taur. Amiciţii de lungă durată cu nişte plante etnobotanice se vor ivi pentru fraţii cap de bou. Printre două fumuri vor încerca şi un ketaminol în muşchi, elogiind astfel străbunii adormiţi de băştinaşi prin înţepături  în muschii feselor ori triceps.

Gemeni. Oamenii oglindă vor încerca a se  împotrivi tentaţiei de a se matoli în fiecare seară cu diverşi sau terţi. Vor reuşi acest gest, o schismă din punct de vedere al trupului şi al encefalului, chiar în această vineri, când în urma unei mucificări vor intra în comă pentru 4 zile.  Se va pune această perioadă de abstinenţă drept o victorie temporară.

Rac. Cracii iubesc suferinţa. Adică suferă de ei. Când se strâng după flux, suferă unii într-alţii. Tocmai de aceea,  sâmbătă, indiferent de vârstă, sex ori handicap, aceştia şi acestea vor încerca o integrare în absolut alături de degeneraţia de emotivi mioritici.

Leu. Pepeleul, un mascul feroce în viziunea multor ahtiate după bani pe carne, reprezintă crema, moţul, vlăstarul în materie de împerecheat nocturn, pe alei împânzite de maşini parcate haotic. De aceea, dragă felină subnutrită îţi atrag atenţia asupra faptului neîmplinit. Mare pază în momentul în care te hotărăşti să scoţi bărbăţia la supt, mai ales că femeile din ziua de astăzi sunt vampiroaice.

Fecioara. Nimic nou sub soare pentru virginele horoscopului. Acelaşi trai monoton, aceleaşi glume şi prietene de căcat, aceeaşi bere fără alcool menită să te simţi bărbat. Nu ies de loc în evidenţă, tiparul lor fiind unul ruginit, părăsit sub fusta capitalismului. Cele sub numele de Ramona şi Monica îşi vor rupe un tendon în încercarea de a trage un pârţ palmat.

Balanţă. Echilibrul vi se va clătina într-o oarecare seară din birt. Acompaniaţi de o sete nemaiîntâlnită şi de o femeie nasoală, veţi rade jumătatea din salariu pe spirtoase ieftine, ambalate frumos. Veţi sfârşi a doua zi mahmuri, fără chef de viaţă, alături în pat de aceeaşi femeie nasoală. Şi când vă gândiţi că e rudă …

Scorpion. Este cazul să daţi barba jos domnişoarelor, chiar dacă oricum nu sunteţi băgate în seamă mai mult de 1 secundă, acesta fiind momentul când vă cere vreo persoană hârtie igienică la budă. În ciuda ieşilor nocturne, în baruri prost spre deloc luminate, chipul de vârcolac vă iese în evidenţă, încercaţi de acum să purtaţi pe meclă o punguţă de hârtie, ecologică, căci oricum sunteţi la pământ.

Săgetător. Dintotdeauna am ştiut faptul că părinţii arcaşilor au fost împuşcaţi de către Cupidon cu spermă putredă. Nu aveau cum să iasă altfel în aşa bătaie de joc. Orice aţi face săptămâna aceasta nu va avea relevanţă. Ce e putred nu poate înflori.

Capricorn. Serviciul vă provoacă adevărate dureri de cap. Vineri veţi reuşi să vă bateţi recordul de şase minute şi opt secunde muncite. Vă veţi simţi fără vlagă, veţi intra într-o depresie din cauza stresului acumulat în pauzele de masă prelungite. În weekend, pentru a vă purifica, veţi băga o sesiune de shopping din banii iubitului.

Vărsător. Cu ocazia sfintei sărbători de Mucenici, încheiate recent, adică ieri, de către dumneavoastră, veţi ajunge la concluzia că v-au mai rămas douăsprezece damigene de vin. Pentru a nu se oţeti veţi continua petrecerea până duminică, momentul în care, apropiindu-se Paştele o veţi da pe rachiu.

Peşti. Veţi avea onoarea de a participa la un talk-show veritabil, pe acorduri de manele, în emisiunea stimalei doamne Bahmuţeanu. Veţi lega prietenii sincere, în baia de lângă platoul de filmare, cu Secsi Brăileanca, alături de alţi trei boşorogi veniţi să dea şi ei o muie pe cupoane reduse de călătorie.

Interviu din casă. Pardon, din bătătură

• Aberația de intelect, Promo •

Sâmbăta trecută, aflat în vizită la un văr mai îndepărtat dintr-o comună din sudul ţării, reporterul nostru a avut şansa de a fi martorul unui eveniment cultural inedit. Rămaşi de curând fără discotecă în comună, pentru că fiul primarului a vrut neapărat să-şi facă un club modern – aşa cum a văzut el la oraş, la Slatina – flăcăii, mânaţi şi de o curiozitate sadică a oaspetelui de la capitală, au ales să-şi petreacă seara de sâmbătă altfel ca de obicei. Aşa se face că s-au pomenit la căminul cultural, unde în săptămâna cu pricina avea să se ţină seara dansului popular, avându-i drept capi de afiş pe cei de la Ansamblul folcloric de dansuri populare “Căluşarii din Ciobâta”, care, fie vorba între noi, la cât de dezastruos dansează nu mai au nevoie de nicio prezentare.

Cum cu aşa halal de dansatori nu te întâlneşti în fiecare zi, imediat după terminarea spectacolului reporterul de investigaţii săteşti al Revistei Cioburi şi-a intrat în rol şi a solicitat vedetelor rurale un scurt interviu, aşa cum nici măcar Marioara Murărescu nu l-ar fi putut realiza, chiar în culise, printre lăzile prăfuite pline cu tot soiul de recuzite ale spectacolelor de odinioară, în mirosul înţepător de opinci încinse şi transpiraţie.

Aflaţi într-o criză acută de notorietate, aşa-zişii dansatori au acceptat. Ce-a ieşit va schimba cu siguranţă percepţia asupra dansului popular românesc. În rău, firesc.

.

Reporter: Ce dracu’ bă băieţi, chiar n-aveţi altceva de făcut decât să ţopăiţi în jurul unui băţ?

Robert (Dansator; responsabil cu chiuiturile): Da, pentru că greutatea băţului mă obligă să ţopăi în jurul lui. Uneori ţopăie el în jurul meu dar atunci este o urmare firească a smotocelilor şi cocoşelilor nocturne. A-propos, ce ochi frumos ai…

Bilă (Dansator; responsabil cu sincronizarea genunchilor):  Băi, băi, stai puţin. Deci, cum a fost de fapt… Ne-am apucat de dans după ce-am pierdut finala cupei satelor la moţăit sincron. Am zis să ne mai dezmorţim şi noi oasele. Chestia asta cu dansul e doar ceva temporar. Vedem noi ce-om face după ce terminăm  turneul ăsta.

Ghidushie( Dansator; responsabil cu mixarea paşilor): Aş fi preferat s-o fut pe fiică-ta, dar nu ştiu unde stai, aşa că ţopăi energic ţinându-mă de băţul lui Bilă.

Şacalu’ ( Dansator; responsabil cu mânuirea măciucii): Eu nu ţopăi, eu sunt stapânul maciucii şi ăştia toţi se învârt în jurul meu.

Motzoc (Maestru coregraf; instructor de educaţie metafizică): Mă tem că nu înţelegeţi adevărata valoare a dansului popular. Deşi poate părea o simplă ţopăială în jurul unui băţ, dansul popular reflectă autodepăşirea condiţiei umane şi defineşte omul social ca animal gregar conştient de sine şi de rolul său în grupul căruia îi aparţine.

Pinguinulfurios (Cârmaci; responsabilă cu ţinerea de ritm): Eu pot să ţopăi doar în jurul cozii.

.

Reporter: Dansaţi execrabil. Cum reuşiţi?

Robert : În primul rând că ceea ce vedeţi nu este ceea ce pare. Toată lumea crede că dansăm dar, de fapt, mişcările noastre derivă din faptul că de fiecare dată, ca un făcut, ne apucă emoţiile cum ne suim pe scenă. Unii caca, alţii pipi. Şi de aici dansul, mă înţelegi?

Bilă : Mă miră că întrebi. Credeam că se simte cu ochiul liber influenţa stilului Vanilla Ice.

Ghidushie: Domne, aicişa eu nu dansez, aşa e mersul meu!

Şacalu’: Acum nu dansez, chiar îmi vine să mă cac da’ nu pot să plec cu măciuca… Îţi dai seama că rămân ăştia fără obiectu’ dansului!

Motzoc: Evident că procesul definirii de sine este – aş putea spune – sisific, ceea ce ne arată chiar latura umană a dansatorului, acest demizeu coborât pe pământ pentru instaurarea echilibrului divin-uman. Dihotomic vorbind, percepţia dansului şi a mişcărilor constitutive ale acestuia nu reflectă decât starea emoţional-spirituală a auditoriului.

Pinguinulfurios: Mă uit la băieţi şi-i imit.

.

Reporter: Iese măcar vreun ban sau o faceţi de amorul artei?

Robert : De bani se ocupă Motzoc. El are pregătirea necesară. Am înţeles că vrea să-şi deschidă un nonstop acum, să aibă finanţare pentru proiectul de cercetare cosmică la care lucrează seara, ascuns după pet-urile de bere. Noi doar îl ajutăm să strângă banii.

Bilă : O facem pentru că dă bine la sivi. Nu oricine mai e căluşar în ziua de azi.

Ghidushie: Bani nu ies, da’ avem bătaie cu ăilalţi din satul vecin, a lu’ Bălosu’ din Ghiolbăneşti. Ne antrenăm şi noi jocu’ de picioare că numa’ din Karate îi facem.

Şacalu’: Eu sunt angajat cu ziua. Am cea mai mare măciucă din sat şi dă bine în spectacole când mai luăm fetele la dans! De aia m-au luat băieţii în ansamblu!

Motzoc: Mă declar profund dezamăgit de această întrebare. Măsura financiară a acestui proces profund social dar şi intim individual este total irelevantă. Nu putem cuantifica emoţia şi dezvoltarea spirituală prin metode strict materiale. Imaterialul, divinul uman minimzează, dacă nu anulează, falsa importanţă a materialismului, chiar şi dialectic.

Pinguinulfurios: Plouă cu bani de amor.

.

Reporter: „Floarea din grădină” sau „Tezaur folcloric”?

Robert : Balet cu gâlgâit de somon, vorba tânărului Ghidushie. Eu le prefer mângâiate.

Bilă : Nici una, nici alta. Sunt desuet rău. Acuma în vogă e „Fermier. Caut nevastă!”

Ghidushie: Podul de flori cu Mărioara Murărescu.

Şacalu’: „Fermier. Caut minoră”; prezintă Marioara Marmurescu, fostă tezaur într-o grădină.

Motzoc: Ambele variante sunt doar metode, unelte care ne orienteză în siajul vieţii. Efectele spirituale asupra participantului la eveniment au relativ acelaşi scop. Deci, a-priori nu putem discuta de o alegere în sine, cât de evoluţia expectată la nivel individual şi social.

Pinguinulfurios: Viaţa satelor.

.

Reporter: Situaţie: Sunteţi în timpul unei reprezentaţii şi cineva dintre voi, să zicem Şacalu’, se împiedică din greşeală de băţ. Cum depăşiţi momentul?

Robert : Ha, ha, ha! Ultima dată când s-a împiedicat Şacalu’ de băţ a fost cutremur în Chile! Întrebaţi-i pe oamenii ăia dacă au depăşit momentul. Noi doar ne-am uitat la ştiri.

Bilă : Nu facem nimic. Îl lăsăm să se facă de râs.

Ghidushie: Depinde al cui e băţul şi depinde cu ce parte a buzelor se împiedică. Deseori îl dăm cu ir pe la vânătăi.

Şacalu’: Ce vă mai distraţi… Ce să mai depăşească momentu’, nu te uiţi şi tu în ce mă împiedic? Ăstia e invidioşi pă mine! În afara de Motzoc… Ăsta cu meta-fizicu’ lui nu e uşor de impresionat cu evenimente de genul ăsta!

Motzoc: Un astfel de eveniment este total neverosimil. Improbabilitatea acestuia vine chiar din însuşi răspunsul de la cea de-a doua întrebare. Acest individ, Şacalu’, nu se împiedică. Actul în sine nu poate reflecta decât percepţia eronată a auditoriului. Dansatorul nu se împiedică, el doar reflectă cursul firesc al existenţei, într-un format sinusoidal cu sincopele recunoscute social de orice conştiinţă umană. Practic, nu există un moment în sine care trebuie depăşit, evenimentul în sine descriind reprezentaţia ca un tot unitar, firesc şi definitoriu pentru viaţa fiinţei umane.

Pinguinulfurios: Şacalu nu se poate împiedica din greşeală. Doar dacă nu-şi prinde cingătoarea în jurul brâului să-i susţină băţul există riscul de accidente.

.

Reporter: V-aţi spălat vreodată opincile? Sau voi dansaţi în bascheţi Converse?

Robert : Eu nu spăl nimic, din principiu. De ce crezi că ţi-am dat masca de gaze pentru interviu?

Bilă : Atunci când repetăm, dansăm cu cizme de cauciuc pentru că la noi în curtea de repetiţii este mult noroi. În timpul spectacolelor purtăm balerini fosforescenţi pentru a ne putea repera pe scenă în cazul în care cade curentul.

Ghidushie: Eu am o pereche de şlapi cu arcuri pentru detentă.

Şacalu’: Nu port opinci, port ghete cu întărituri că mă calcă ăştia pe bombeu de 2500 de ori pe zi. Să-mi bag io p#la în repetiţiile voastre bă!

Motzoc: Consider că aceste întrebări sunt superficiale. Deduc că importanţa unui astfel de eveniment nu este nici măcar intuită de dumneavoastră. Revin cu insistenţă asupra evidenţei că o astfel de pregătire prealabilă (spălarea opincilor) – deşi reflecţie a curăţirii rituale de inconsistenţe spirituale – nu reflectă mesajul autentic al dansului popular. Dansul nu poate reflecta decât viaţa intimă şi socială, iar încălţămintea constrânge privitorul la meditaţia asupra materialismului efemer, superficial orientat către deşertăciune.

Pinguinulfurios: Opincile nu. Doar rufele. Există o pereche magică de pantofi dansatori pe care-i ţin bine să nu-i fure Şacalu.

.

Reporter: Mai e dansul popular ce-a fost odată?

Robert : Nu ştiu, că eu nu-s din satul ăsta. Poate ştie Motzoc, că el a învăţat alfabetul.

Bilă : Nu ştiu cum a fost odată pentru că nu am găsit înregistrări datate din acea perioadă  pe Youtube. Iar arhivele din TVR sunt sigur măsluite.

Ghidushie: Asta-i o întrebare de rumegat la ea timp de două cicluri de iapă.

Şacalu’: Dansul e popular dar dansul popular nu mai e pupular cum era odată popular… Acum mai e doar p#la din popular! Ia repetă de câteva ori popular să vezi că rămâi cu ea în gură! Ha ha ha! Ce glume de intelectual am în mine! Zi tu Motzoc cum e cu ramasu’ în gură?

Motzoc: Actul în sine, după cum spuneam, nu reflectă decât realitatea autentică a cotidianului, fie perceput gregar, fie individual. Prin urmare, deşi formele pot diferi ca exprimare în sine, ideatic vorbind dansul reflectă acelaşi eveniment major din existenţa conştiinţei, adică viaţa.

Pinguinulfurios: Dacă mai e dansul sau dacă mai e popular? Costumul: acelaşi costum de disco – agăţat, freza de gel – impresionat, dansul: la fel, nimeni nu ştie paşii dar ţopăie, muzica: nimeni nu înţelege dar toată lumea cântă.

.

Reporter: Cum e cu priza la mândre? Impresionaţi pe cineva cu ţopăiala asta a voastră?

Robert : Nu, de obicei noi suntem cei impresionaţi. Şi atunci zbrrrrr!, aruncăm pupăza direct în scorbura jupânesei. Atunci sunt momentele când ne împiedicăm de băţ…

Bilă : Pică, pică şi mândre… Dar trebuie să ai răbdare. E ca la pescuit. Uite, eu am la activ trei cuceriri: două casieriţe obeze şi o mămăiţă senilă care mă tot confunda cu bărbat-său înainte să plece pe front.

Ghidushie: Ocazional, când le mai lovim cu băţul. Priza e deseori scurta … dar la obiect.

Şacalu’: Cum e cu piz#a la mândre? Stai aşa că n-am înteles… Bah tu ori eşti vreun neiniţiat şi vrei să furi din experienţa ăstora mai bătrâni? Aaaa… priză, păi zi aşa mă reporterică! Eu personal impresionez prin forţă, mărime şi greutate, plus alte legi ale fizicii pe care tu nu le poţi înţelege! E vorba de legile atracţiei şi ale frecării care combinate dau naştere la arderi intense.

Motzoc: Repet. Obiectivul unui astfel de act nu este acela de a aprofunda

materialismul, superficialitatea imanentă zilelor noastre. Scopul este unul profund intim, total desprins de constrângerile sociale aşa cum le înţelegem astăzi.

Pinguinulfurios:私は肯定的な結果があるほとんどの回。 誰も望んで私に乗ること

.

Reporter: Cine este cel mai împătimit dansator?

Robert : Eu sunt cel mai împătimit. Şi mi se mai spune cel mai tare dansator în şezut, pe scaun. Se opresc ceasurile când îmi sincronizez picioarele.

Bilă : Motzoc, evident. A ajuns la performanţa să danseze numai din sprânceană.

Ghidushie: Sunt doi: Robert şi Şacalul. Când dansează ei stă timpul în loc.

Şacalu’: Robert când face dansul piticului din Twin Peaks.

Motzoc: Într-adevăr, o întrebare extrem de interesantă. Cred că cel mai împătimit dansator este cel care încă nu a definit pentru sine echilibrul divin-uman de care vorbeam mai devreme. Această căutare asiduă este reflectată de chiar implicarea emoţională în act. De obicei, dansatorul echilibrat cunoaşte discreţia şi o oarecare detaşare de act. Realitatea acestuia este definită de o mai extinsă amplitudine şi semnificaţii mai bogate.

Pinguinulfurios: Pantoful dansator.

.

Reporter: V-ar interesa o colaborare cu Michael Flatley? Ce-ar avea de învăţat irlandezul de la voi?

Robert : Orice irlandez ar învăţa de la noi că ţinţi-rinţi spală dinţii!

Bilă : Nu. Mie-mi place Rednex.

Ghidushie: Cum să bea Guinness din troacă.

Şacalu’: M-ar interesa o colaborare cu trupa lui! Ai văzut bă Motzoc ce le joacă picioarele la fetele ălea? Văleu!!!

Motzoc: Iată un exemplu de dansator împătimit care descoperă câte puţin divinul de care are atâta nevoie pentru redefinirea umanului său. Binenţeles, o colaborare cu acest dansator nu poate fi decât bine-venită. Consider că nu are decât de câştigat dacă s-ar alătura ansamblului nostru folcloric.

Pinguinulfurios: Oac oac dirii dirii dam.

.

Reporter: Hai, faceţi paşi!

Robert : Stai, dom’le, să mai beau o bere, două… Nu pot chiar aşa…

Bilă : 1,2,3, π… 1,2,3, π..

Ghidushie: Hai să mi-o vezi în ciorbă într-o zi de post!

Şacalu’: Marş că te pleznesc!

Motzoc: Pace ţie!

Pinguinulfurios: Fâl – fâl! Fâl – fâl!

Interviuri din casă. Ca să treacă primejdia.

• Aberația de intelect •

Reporterul de investigaţii periculoase al Revistei Cioburi a aflat de la sursele sale de curent că undeva prin zona redacţiei îşi desfăşoară în mare secret activitatea o organizaţie paramilitară de români-români, specializaţi în distrugerea turnurilor, eliminarea cailor şi capturarea nebunilor. Scopul lor este de a instaura monarhia, cu orice mijloace şi nu se dau în lături să folosească nevinovaţi pe post de pioni. Se intitulează Mişcarea Şahiştilor Mascaţi şi trăiesc printre noi, ceea ce ar trebui să ne dea de gândit. Sau măcar de băut.

Urmăriţi în continuare discuţia pe care reporterul revistei noastre a purtat-o într-unul din avanposturile organizaţiei amintite mai sus, respectiv sub o masă de şah din parcul Carol. Ferea!

Reporter: De ce m-aţi băgat sub masă?

Robert (alias Robi Wan-Kenobi, lider de grup): Pentru că, nu-i aşa, într-un final ajungem sub pământ şi atunci trebuie să o luăm treptat: întâi sub masă, apoi sub  papuc (sau invers, nu mai ştiu exact), mai apoi sub parterul spitalului, la identificare, şi în cele din urmă la doi metri sub nivelul mării. Să te obişnuieşti, de aia.

Bilă (alias Roacheru’, responsabil cu neliniştea): Nu pot spune exact. Încă nu ştiu dacă este vorba de o nouă conspiraţie sau de o mai veche constipaţie.

Şacalu’ (alias Şacalu’, mai mare decât caii): Comentezi sau asa eşti tu curios ca o fată mare în faţa p#lii?

Ghidushie (alias Kasparov jr., înalt cât un turn): Pentru că pot, pentru că-ţi place.

Adriana (alias Pinguinulfurios, militantă împotriva nebunilor): De-aia. Pentru că am făcut karate. 注目

Diana (alias Deedee, bolnavă): He, he, poate prestezi şi tu ceva. Bolnavă, bolnavă dar sufletul tot cere. Pe lângă asta, trebuie să avem grijă când vorbim, răul ne pândeşte la suprafaţă.

Reporter: De unde până unde Şahişti?

Robert: Din moşi strămoşi. Primul a fost Gânditorul de la Hamangia iar noi suntem urmaşii lui. Gândim mai tot timpul, mutăm piese. În special piese de mobilier. Eu lucrez la o fabrică de mobilă, ştiţi…

Bilă: E o poveste mai lungă. Încă de mic copil am fost fascinat de prepeliţe. Aşa că m-am rugat de părinţi până mi-au luat o trotinetă. Apoi mi-am cumpărat şi prima minge de 35. După prima zi de şcoală am înţeles că politica nu este de mine. Aşa că m-am hotărât să devin şahist.

Şacalu’: Ce căcaturi de întrebări poţi să pui… Încă nu m-am edificat în privinţa ta şi a curiozităţii tale aşa că nu îţi răspund nici la întrebarea asta.

Ghidushie: Nepricepându-mă la fotbal, seminţe şi alte măcării, am avut de ales între două sporturi când eram mai mic: şahul si barbutul. Cum nu am noroc la zar…

Adriana: De la „Ş” până la „I” prin „a”, „h”, „i”, „ş”, „t”.

Diana: Aşa îşi zic oamenii ăştia de când am venit aici, eu vroiam sa joc o tablă. I-am vazut cu tablele în mâna dar apoi mi-am dat seama că făceau curat. M-am păcalit. Dar nici nu plec, că e frig. Stau pâna vine primăvara. Şi aşa sunt sensibilă.

Reporter: Ce aveţi cu caii?

Robert: Cu caii am o problemă de când eram mic. Fiind mai crăcănat, am fost luat peste picior de ţâncii de la şcoală, că vezi doamne m-am născut pe cal. Şi mi-am propus să extermin toţi caii numai ca să le demonstrez că nu mă puteam naşte pe un cal. Serios, nu râdeţi…

Bilă: N-am nimic cu caii. Ba chiar mă distrează, mai ales cei care sar peste piese cu penisul în erecţie.  De ce crezi că pionii au cască de protecţie pe cap?

Şacalu’: Acum chiar că te iau la palme… Cine p#zda mă-tii te-a trimis pe tine să ne spionezi, măh? Băh, dacă stăteam acum în picioare şi nu sub masa asta de beton, îţi arătam eu ce am în comun cu caii!!!

Ghidushie: Nu îi idolatrizez, nu sunt ecvestru. Totuşi, ştiu destule posesoare de plăci tectonice care i-ar iubi de vreo două-trei ori.

Adriana: Exceptându-l pe Şacalu  care e mai tare decât caii.

Diana: Cu caii nimic dar ŞaCalu mă scoate din sărite. Nu ştiu exact care-i motivul. Cred că e el talentat. Oricum nu pot spune mai mult în public, că mă dau afară.

Reporter: Monarhia este o soluţie?

Robert: Da, este o soluţie. Uitaţi-vă la mine, ca lider de grup. Regatul meu poate să confirme. Să confirme că este o soluţie proastă, desigur.

Bilă: Depinde şi de cine ar fi rege. Ca să luăm un exemplu, între regele Mihai şi regele manelelor eu aş alege o cină romantică cu Angelina Jolie. Cu condiţia ca chelnerul să fie Brad Pitt.

Şacalu’: Eşti de căcat, văd că nu te laşi. Cred că până la final fundul tău regal o s-o încaseze grav. Aştept să pui ultima întrebare şi-atunci să vezi!

Ghidushie: Prin Buthan şi la mine în casă! Luaţi aminte: În camera mea eu sunt moţul!

Adriana: Ţinutul glaciar este o monarhie absolută, condusă de către ză unicul Pinguinfurios. Domnesc, nu guvernez. De-aia mă vrea lumea!

Diana: Întrebări mai uşoare nu ai? Mai de fete, aşa. Pâna la urmă neştiind despre ce Doamne iartă-mă vorbeşti, voi incerca să răspund evaziv. Aşa că, daaa, depinde de situaţie. Poate fi o soluţie dar poate la fel de bine să nu fie.

Reporter: Vă urcaţi des în turnuri?

Robert: Nu pentru că eu, de obicei, sunt în pom. Mai schimb pomul din când în când. Când eram mai mic mă suiam în turnurile de la combinatul chimic din oraş, că-mi spuneau amicii să inspir aburul care ieşea pe acolo dacă vreau să devin mai puternic. Copii răi… Ce, ce vă uitaţi la coada mea? Şi nu e coadă, e al treilea picior.

Bilă: Doar când mă apucă sictirul şi mă taie pişarea. Concomitent.

Şacalu’: Eu am rău de înălţime şi nu urc nicăieri, nu vezi că i-am convins şi pe ăştia să mai coborâm un pic de pe băncute?!

Ghidushie: Nu cunosc poziţia, îmi pare rău. Mie îmi place doar pe la spate, între ţâţe.

Adriana: Mai tot timpul. Turnuri de pachete de ţigări şi pahare de vodkă. Noroc că n-am rău de înălţime.

Diana: De ce am face asta? De ce sa ne urcăm în turnuri? Nu am zis că le distrugem? Aaaa… sau vorbeai la modul figurat? Păi aşa da, în fiecare zi ai de urcat câte un turn. Mai drăguţ e când ajungi sus şi te plictiseşti. Tot la modul figurat… Nu, nu asta ai vrut să întrebi?  Bine, eu urc numai până la etajul I, acolo stau.

Reporter: Nebunii nu-şi fac treaba?

Robert: Cu nebunii îţi faci cel mai bine treaba. Ai de făcut o treabă murdară, pac, trimiţi un nebun. Ce, tu te ştergi singur la cur? Şi cine ar face-o pentru tine, nu un nebun?

Bilă: Depinde de dispoziţie. Când se apucă să alerge în zigzag pe terenul de joacă nu-i mai opreşte nici biciul fermecat al lui Şacalu’.

Şacalu’: Da! Domnu’ Bilă are dreptate, nu se mai poate cu ei, şi-au luat-o în cap! De câte ori pui căciuliţa pe nebun o să vezi că începe şi se agită, nu te mai înţelegi cu el, atacă la regină şi vomită după două-trei minute… E grav şi se tratează doar cu alcool!

Ghidushie: Îi vedem la ştiri. Îşi fac treaba cu vârf şi îndesat. Aţi văzut hipopotamul? Tocmai ce m-am ferit de el.

Adriana: Nebuni? Unde? Unde? Ce treabă? Mare sau mică?

Diana: Fac, fac, de aceea incercăm să îi capturăm. Să facă şi la noi cineva treabă. Fiind nebuni nu pun prea multe întrebări şi ne descurcăm mai uşor cu ei. Cei sănatoşi au prea multe de zis şi nu ştiu ce să le răspund.

Reporter: De ce vă ascundeţi?

Robert: Nu ne ascundem, aşa mergem noi.

Bilă: Nu ne ascundem. Ne expunem doar latura care nu se vede.

Şacalu’: De plictiseală!

Ghidushie: Nu mă ascund, sunt invizibil. Dar mă simţi când îţi fac rocada mare.

Adriana: După ce că te-am primit în iglu-ul meu de la Polul Sud, fără hartă, fără busolă, legat la ochi, ţi se pare că mă ascund?

Diana: De oamenii contaminaţi, de oamenii-cereală. Pot face foarte mult rău.

Reporter: Ce vreţi voi, de fapt?

Robert: Eu, ca lider de grup, vreau să ajung prima dată într-un grup. Sex în grup. Dar fără cai.

Bilă: Eu sunt unul dintre nebunii care are gânduri măreţe. Intenţionez s-o ard pe regină.

Şacalu’: Eu vreau să bat pe cineva şi cred că eşti un candidat serios, cu şanse mari să îmi cazi în gheară!

Ghidushie: Nişte simultane cu terţe.

Adriana: Tu să fii sănătos!

Diana: : Eu să beau alcool dar nu pot, sunt bolnavă. Nu ma lasă doctorul. Şi mai vreau ceva dar mi-e ruşine să zic, poate citeşte Mama.

Reporter: Voi fi în pericol după această discuţie?

Robert: O, da! De aici nici musca nu scapă nef#tută!

Bilă: Nu. Doar am spus mai sus că mie mi s-a căşunat pe regină.

Şacalu’: Băh, io acum îmi dau seama că nu vă cunosc, cine sunteţi voi, măh? Aoleu!! Cred că am încurcat masa… Îmi cer scuze. Stai liniştit că pe tine tot te aştept la ieşirea din parc… Aşa, să te dicstrug pisihologic!

Ghidushie: Nu sunt grobian dar nu-mi place să dau şah mat. Ce zici, o punem de-un pat?

Adriana: : Depinde ce înţelegi prin pericol. E atât de alb aici…

Diana: Nu cred. Pe unde o iei spre casă?

Un mărţişor de coşmar

• Promo, Telefonul fără stil •

Ţrrrr!

-Da!

-Băh, ce-mi place afară!

-Să trăiţi, de ce? Că e frig…

-Băh, Boc, tu nu ştii să apreciezi nimic. Ce dacă-i frig ? Înseamnă că merge vinul fiert ca uns, băh, hă, hă, hă !

-Da, aşa e. Dar eu prefer sucul de portocale. Şi pe frig nu-l pot bea.

-Boc, tu arăţi ca o portocală, hă, hă!

-Da, să trăiţi…

-Băh, şi ştii de ce mai îmi place afară?

-Nu, de ce ?

-Pentru că oricât de frig ar fi, tu tot pitic rămâi, hă, hă, hă !

-Hi, hi…

-Hai că eşti simpatic. Băh, Boc, fii atent ce-am făcut…

-Ce, ce ?

-Stai, mă, că-ţi spun.

-Când, când ?

-Boc, te pleznesc !

-Mă iertaţi…

-Aşa… Fii atent, am fost să cumpăr mărţişoare pentru duduile din familie.

-Aşa…

-Taci, mă!… Şi mă gândeam eu că lu’ aia mică nu-i mai iau nimic, oricum nu înţelege ea ce-i cu şnurul ăla roşu cu alb.

-Îhî…

-Lu’ aia mare îi iau mai bine o sticlă de ceva, mă înţelegi… E fata lu’ tata, băh, Boc, hă, hă, hă!

-Hi, hi!

-Şi lu’ nevastă-mea am zis că mai bine îi cumpăr un buchet de flori, ceva, să fiu galant, mă-nţelegi…

-Foarte frumos!

-Mai taci, băh! Nu e nimic frumos. Că am ajuns în târg să iau mărţişoare şi ce crezi c-am văzut?

-Păi, cu i-aţi mai luat, că parcă v-aţi hotărât la altceva… 

-Piticule, un marinar rămâne un marinar. Există porturi în care mai descarci marfă din când în când, pricepi ?

-Nu.

-Eşti prost, băh ! Trebuia să mai iau un mărţişor pentru cineva, da ?

-Da, să trăiţi !

-Şi m-am speriat, băh, Boc ! Eu, bătrân lup de mare, trecut prin valuri, furtuni, dispute politice, m-am speriat!

-De ce?

-Un adevărat coşmar, Boc… Am scurs lacrimi, mi-au tremurat picioarele, m-am panicat, Boc…

-Domnule preşedinte, este în regulă. Sunteţi în siguranţă.

-Băh, Boc, nici nu ştii prin ce clipe am trecut… Nici nu ştii ce am văzut pe tarabe…

-Ce, ce?

-Uite, ţi-am trimis prin MMS, pe telefon.

-Staţi aşa… Gata, am primit. Staţi să văd.

-Zi, băh, Boc…

-Hi, hi, hi, hi!

Clanc!

 

 

 

 

 

 

 

martisor

Interviuri din casă. Astăzi, casa scării

• Aberația de intelect, Promo •

Reporterul sub acoperire al Revistei Cioburi a reuşit să obţină, în exclusivitate, o audienţă la sediul celei mai obscure formaţiuni politice din zona sud-est europeană, pentru a discuta inteligent cu membrii acestui partid ancestral, protejat în principal de flacăra violet a ochiului de la aragaz. Abordând problematici legate de situaţia tristă a societăţii româneşti dar studiind şi posibilităţi de reglementare a declinului global, reporterul nostru a închegat o discuţie, pe cât de interesantă, pe atât de odihnitoare pentru creierele cititorilor. Aşadar, fiţi geană pe soluţiile de exterminare a săracilor, de decolorare a spaţiilor verzi sau de transformat în mod real râurile în izvoare de bere, miere şi laptişor de matcă, propuse de fondatorii Partidului Pentru Renaşterea Identităţii Corporale:

Reporter: În primul rând, vă mulţumesc pentru această discuţie. Cum aţi pornit la drum, ce v-aţi propus să modificaţi în structura umanităţii?

Dl. Robert (membru fondator, responsabil cu propaganda infantilă): Eu am pornit la drum într-un premergător şi, spre deosebire de colegii mei, am evoluat destul de repede astfel că acum pot să merg, uneori, şi fără. Fără echilibru, desigur. Depinde cât de mult beau… Nu mi-am propus să modific nimic în structura umanităţii dar am reuşit (şi încă nu-mi dau seama cum, s-ar putea să fie o conspiraţie…) să-mi modific structura coloanei vertebrale iar acum sunt fericitul posesor a patru hernii de disc, una mai frumoasă decât alta. Din fericire, încă pot să urinez şi să-mi târăsc piciorul stâng fără să las un şanţ mai adânc de 4 cm.

Dl. Bilă (membru fondator, responsabil cu studii de presă. Presa de struguri): Am pornit la drum cu foamea în glandă şi cu buzunarele goale şi vrem să implementăm un nou model de guvernământ nemaiîntâlnit în nici unul din manualele de filozofie politică – este vorba despre aşa-numitul model fiecare cu pizda mă-sii, care, credem noi, va revoluţiona societatea modernă. În acest sens, zi de zi, de mai bine de zece ani, pregătim cu minuţiozitate o lovitură de stat degeaba.

Dl. Ghidushie (preşedinte şi unic membru al organizaţiei de tineret): sfrrrrr…..

Dl. Motzoc (sponsor al partidului, membru în comitetul de decizie, mare industriaş): Am pornit împins de la spate. Ca de obicei. Mi-am dat seama că nu mai putem trăi într-o astfel de societate în care beţivii să fie ostracizaţi, discriminaţi. Beţivul trebuie să îşi câştige locul bine-meritat în societate, să devină un ideal al tinerilor de astăzi, să asigure continuitatea acestui neam măreţ de alcoolici.

Şacalu’ (membru în comitetul de decizie, responsabil cu dreptul de veto): Eram mic (cam cât domnul Boc) atunci când am pornit la drum şi l-am întâlnit pe domnul Robert,  responsabil cu propaganda infantilă, şi m-am simţit atras de ceea ce promitea dânsul ca voce a acestui partid. Eu nu mi-am propus să schimb nimic, eu doar particip la sedinţe pentru rândurile de bere care se servesc după…

D-na Adriana (responsabilă cu automatul de cafea şi cu scandalurile): Filtrele de cafea! E musai.

Reporter: Ce doctrină urmaţi, pe ce poziţie a spectrului politic vă situaţi?

Dl. Robert: Doctrina pe care încercăm să o urmăm nu este una foarte clară, în sensul că încă mai lucrăm la ea. Avem agenţi prin toate partidele şi încercăm să furăm de la fiecare ce este mai bun, pentru că vrem să avem o bază de aplicare perfectă. Până acum am reuşit să furăm două copiatoare din 1992 de la ţărănişti, un palton de nutrie de la socialişti şi un capac de wc din lemn de mahon de la liberali. Le vom pune cap la cap dar aşteptăm mai întâi să învăţăm cu toţii din partid să citim.

Dl. Bilă: Spre deosebire de marea majoritate a personajelor din eşicherul politic autohton, noi nu împărtăşim doctrina fără ecouri, la cât mai multe zerouri. Ca şi poziţie a spectrului politic, închipuiţi-vă doctrina noastră stând în şpagat cu o labă a piciorului pe extrema stângă, cu cealaltă labă pe extrema dreaptă, lăsând testiculele să atârne într-un mod relaxat, unul pe centrul stânga, iar celălalt pe centrul dreapta. Astfel, direcţia de partid este dictată de cel plasat pe axa centrală, penisul. Marele avantaj al acestei doctrine este că înlăturăm din start abaterile ideologice pe orizontală, vectorul politic putând suferi modificări doar pe plan vertical. Cu alte cuvinte, chiar dacă mergem în sus sau în jos, noi o ţinem înainte.

Dl. Ghidushie: sforrrr…..

Dl. Motzoc: Păi, eu îs de părere că ne aflăm pe drumul cel bun. E bine, adică nu-i rău. Oscilăm, doctrinar vorbind, între sobrietate politică şi turmentare socială. Echilibrul politic, dacă mă-nţelegi, este pentru fătălăi. Cel mai important este să ştii să te orientezi în direcţia în care bate vântul sau damful, după caz. Cred că suntem cei mai realişti membri de partid pe care îi poţi găsi seara la un PET de Timişoreana pe scările sediului partidului.

Şacalu’: Doctrină? Nu cunosc termenul… Ca poziţie, prefer să stau deasupra!

D-na Adriana: Ca şi in spectrul culorilor, să zicem că oscilez între non culori: alb şi negru. Adică pe dungă.

 

Reporter: Aţi avut vreodată candidaţi la vreo funcţie politică? Unde?

Dl. Robert: Da, chiar eu am fost desemnat în nenumărate rânduri să candidez la funcţia de administrator al scării de bloc unde avem sediul numai că de fiecare dată mafia bătrânilor m-a învins. Cu siguranţă că e mâna Partidului Pensionarilor care nu vrea să-i fie divulgate furturile de căldură din caloriferele oprite ale locatarilor. Şi degeaba am făcut nenumărate sesizări la comisia de cenzori pentru că de fiecare dată a apărut câte ceva: ba că a murit unul din membrii din cauza frigului, ba că altul a fost forţat să se ducă la azil, ba că a intervenit o comoţie cerebrală… Coincidenţe? Eu cred că nu! Acum a rămas în comisie o singură bătrână care are cataractă, deci, vedeţi justiţia e oarbă. Dar nu renunţăm.

Dl. Bilă: Înainte ca traseul meu politic să se intersecteze cu cel al partidului din care fac parte astăzi, am candidat de mai multe ori la o funcţie administrativă din partea Partidului nu foarte Popular Creştin Demodat. Dar am pierdut de fiecare dată pentru că a fost alterată carnea de mici. În mod cert am fost sabotat de adversarii politici.

Dl. Ghidushie: sforrrrr….

Dl. Motzoc: Dacă au fost vreodată candidaţi din partea partidului nostru, eu nu mi-i aduc aminte. Deşi, recunosc, într-o dimineaţă m-am trezit în lift cu semnul “VOTAT” pe chelie. Vorba poetului: “M-au făcut copiii om de zăpadă!”.

Şacalu’: Îmi amintesc de unul dintre ei… îl chema Panaitescu, parcă. Am vrut să câştigăm prin intermediul dansului preşedenţia Comitetului de acordare de scutiri de taxe pentru băuturi alcoolice şi tutun… S-a sfârşit prost, candidatul nostru fiind un pic bâlbâit şi peltic, a gustat, de încurajare, circa 500 ml vodka înaintea confruntării finale, pe care a pierdut-o în faţa domnului Strugurel Vârtoşescu,  membru marcant al Academiei de Studii asupra Vinului şi efectelor sale.

D-na Adriana: În copilărie am avut trei găini, un cocoş, un porc şi o raţă care candidau la funcţia de preşedinte al coteţului. Au sfarşit pe rând în stomacele noastre.

 

Reporter: Cărui tip de alegător vă adresaţi?

Dl. Robert: Ne adresăm în primul rând alegătorilor de la parter pentru că dumnealor sunt la baza societăţii de bloc şi e normal, fiind la nivelul solului. În plus de asta, nu le scapă nimic şi doar aşa putem învinge mafia Partidului Pensionarilor, cei care controlează de atâta amar de vreme destinele societăţii în care stăm. Adică unde avem sediul. Şi plus că ne lasă să intrăm de fiecare dată când venim băuţi şi nu avem cheile de la interfon.

Dl. Bilă: Spre deosebire de ceilalţi politicieni, gruparea noastră politică se adresează alegătorilor care au ceva în cap. Nu contează dacă este o bască muncitorească sau o căciulă de astrahan.

Dl. Ghidushie: sforrrr….

Dl. Motzoc: : Ne adresăm oricui ne ascultă. Ultima dată, am pus cearşaful pe mine şi am ieşit în agora disertând despre etica şi logica formală din politica românească. La finalul dimineţii am ajuns acasă fără bani, vin şi ţigări dar acompaniat de un nou membru de partid – Tudora – veselă şi fluturându-şi coada.

Şacalu’: Eu nu mă adresez niciodată şi nu ştiu clar dacă avem alegători în afară de membrii de faţă. N-am câştigat niciodată nimic, deci…

D-na Adriana: Alegătorului culegător de bureţi.

Reporter: Sincer, cât sunteţi de bogaţi? Vă ajunge?

Dl. Robert: Contrar celor aruncate ca zvonuri răutăcioase de către bătrânet, eu sunt foarte bogat cu duhul, fapt care se vede şi din multitudinea subiectelor abordate pe blogul personal (nu vi-l spun căci este urmărit de serviciile secrete şi am reuşit până acum să ascund identitatea adevăratului autor!), ca să nu mai vorbesc de finele analize pe care le pot face. Ultima dată, când am făcut o astfel de analiză, mi-a ieşit ficatul gras, ceea ce, iată, îmi oferă o altă sursă de bogăţie, mai ales pentru perioada iernii. Deocamdată îmi ajunge ce am, o să fac o listă cu ce o să mai vreau şi o s-o pun ca manifest în scară, în locul listei de întreţinere (pe aia oricum nu o citeşte nimeni).

Dl. Bilă: Nu suficient. După cum spuneam la o întrebare anterioară, eu personal am plecat la drum cu buzunarele goale. Am de gând să strâng atât de mulţi bani în cont încât să nu suporte Oracle-ul, încât să se depăşească limita maximă bigint. Din afaceri legale şi modeste comisioane, desigur.

Dl. Ghidushie: sforrrrr….

Dl. Motzoc: Nu bogăţia este măsura acestui partid! Ci justeţea şi ideologia orientată către nevoile maselor. Prin urmare, toţi banii pe care îi avem strânşi sunt şi vor fi investiţi în consumul de alcool, pentru că doar aşa ne putem apropia de popor. Când este omul mai sincer, dacă nu la beţie?

Şacalu’: Eu fac comerţ cu grecii prin intermediul unui amic din Slobozia de Ialomiţa şi am strâns până acum ceva avere. Mă gândeam să mă înscriu şi la emisiunea „Fermier, caut nevastă” dar dacă îmi iau nevastă nu pot să mai răspund la întrebarea nr. 2 , „Vă ajunge?”…depinde de nevastă!!

D-na Adriana: Nu trebuie să ştie lumea, că dacă-mi dă careva cu o piatră-n cap să-mi ia averea?

Reporter: Furaţi? Pe bune, acum…

Dl. Robert: Am furat de la taică-miu pasiunea de a strânge bani albi pentru zile negre numai că, deocamdată, nu am găsit banii. Zile negre sunt din plin, mai ales când doamna Nuţi de la etajul doi ne mai aleargă pe hol cu pechinezul ei, că de ce tot schimbăm becul de pe palier cu unul care nu vrea să se aprindă. Ce vină avem noi că becul nu se aprinde? Deci, da, mai furăm şi becul de pe palier. Pe bune…

Dl. Bilă: Ne mulţumim să furăm doar startul. Apoi, restul vine de la sine.

Dl. Ghidushie: sforrrr…..

Dl. Motzoc: Păi, ce beţiv nu şi-o fură din când în când? Să fim serioşi! Face parte din farmecul vieţii.

Şacalu’: Maxim am zis!!!!!

D-na Adriana: Uneori. Pixuri, post–it-uri de pe la birou. Daa’, aerul pe care-l respir e cu împrumut? Că aş putea că fur şi aer. Îl iau cu găleata şi-l duc în casă.

Reporter: Ar trebui să vă vedem vreodată conducând destinele umanităţii?

Dl. Robert: Da, ar trebui să ne vedeţi. Cu siguranţă că da, sunt sigur de asta. De ce să nu facem şi noi asta? Clar, trebuie s-o facem. La anul voi cere să fiu desemnat candidatul partidului pentru funcţia de conducător al destinelor umanităţii, categoria B. Chiar am carnet, deci nu cred că ar fi vreo problemă. Bine, să nu-şi bage coada iar mafioţii ăştia de pensionari.

Dl. Bilă: Daţi-ne votul de încredere şi vom salva omenirea! Sau dacă nu votul, măcar o armă.

Dl. Ghidushie: sforrrrr…..

Dl. Motzoc: Puteţi să ne votaţi şi să întoarceţi privirea. Crezi că ne pasă? Poţi se te chiorăşti cât vrei… Ce dacă am ochii tulburi, picioarele îmi tremură şi scot sunete indescriptibile? Sunt perfect orientat!

Şacalu’: La cât se bea la şedinţele de partid, cred că destinele umanităţii se pot descurca şi singure, fără mine sau fără noi. Dacă ar fi să conduc ceva, ar fi un camion de bere pe care să-l deturnez către sediul partidului!

D-na Adriana: Băă, voi chiar sunteţi chiori?

Reporter: Aveţi duşmani politici?

Dl. Robert: Prietene, până acum despre cine am tot vorbit? Pensionarii ăştia nenorociţi care ne tot pun beţe în roate, numai să fure ei. Sistemul de la cap se împute, trage şi tu o nară pe hol, nu simţi că pute a moşi şi babe? Ce, ei or să-mi plătească mie pensia? Eu de ce le-aş plăti-o lor?

Dl. Bilă: Da. Shredder şi Vanghelie.

Dl. Ghidushie: sforrrrr….

Dl. Motzoc: Aha. Alcoolicii Anonimi. Şi sunt şi anonimi.

Şacalu’: Am avere, am şi bani dar şi-o mie de duşmani / Intru-n Parlament şi-arunc cu banii, să se-oftice toţi ţăranii / Pot şi duc şi beau şi f#t ca maşina de cusut / O fi politica o curvă da’ şi io i-am dat la m#ie! Scuze că n-am gasit rima la final… Nu că ar avea vreo legatură cu întrebarea dar am vrut să recit ceva pentru prietenii mei care mă susţine!

D-na Adriana: Să moară duşmanii mei de ciudă că se ştiu ei! Sunt cu geana pe ei, că vor să-mi facă de petrecanie. Au pus paparazzi pe mine să apar în Click.

 

Reporter: Pe final, un mesaj către oameni… Convingeţi-i că aveţi coa#e.

Dl. Robert: Păi… A, fără poze? Ok, am înţeles. A, nu în sensul anatomic… Păi, vorbeşte, dom’le, clar. Deci, da avem forţa şi tupeul necesare să schimbăm odată pentru totdeauna administratorul de bloc. Veniţi şi votaţi, chiar dacă nu locuiţi în scară cu noi. Mă rog, în apartamentele din scară, la asta mă refeream. Vă facem viză de flotant şi puteţi vota la urna mobilă pe care o punem chiar noi la dispoziţie. Nici nu trebuie să ieşiţi din case, ne ocupăm noi de tot. Şi nu pupaţi avantaje, da? Nu-i tupeu ăsta?

Dl. Bilă: Nu mai fiţi proşti votând iar şi iar cu aceeaşi politicieni. Fiţi proşti votând şi cu alţii, adică cu noi. Referitor la coa#e, v-am făcut mai sus o prezentare din care reiese clar că acestea atârnă la loc de cinste în ecuaţia doctrinei pe care partidul nostru o împărtăşeşte.

Dl. Ghidushie: sforrrr….

Dl. Motzoc: Fac chetă de un PET! Cine se bagă?

Şacalu’: Aş putea să mă desfac la prohab, ca să faci o poză dar sunt un băiat simţit. E şi doamne de faţă! Ca mesaj către oameni, veniţi să ne vedeţi la şedinţe, le ţinem în Control, miercurea cu Electropolis şi în week-end cu râuri de bere!

D-na Adriana: Pot să-mi îngroş vocea. Şi am sânge-n coa#e mai mult ca mulţi alţii!!!!!

 

 

 

Domnul Ghidushie nu a reuşit să surprindă întrebările noastre deoarece cu o seară înainte participase la şedinţa de partid săptămânală şi, fiind reprezentantul aripii de tineret, pur şi simplu are nevoie de mai mult somn. Şi în curând de un alt ficat…

Mic scenariu de toaletă

• Aberația de intelect, Promo •

   Aşa cum se ştie, toaletele sunt locurile acelea unde lumea face pipi şi caca, fiecare în ce poziţie doreşte. Toaletele sunt acasă, afară în curte sau în baruri, în avioane, în lifturi sau chiar în casa scării, că aşa au vrut oamenii să le construiască sau să şi le închipuie.

   Unele dintre ele sunt dotate, că au fost indivizii mai precauţi, cu accesorii de spălat pe mâini, chiuvete şi săpun, gen. Lucru inteligent, în esenţă. Sau nu, depinde cum priveşti lucrurile. Să luăm de exemplu o cârciumă. Una cu trafic, plină de aparate de regenerat berile, care, evident, trebuie să-şi îndrume scurgerile de lichide către o budă. Îl luăm ca model pe domnul Pipinel, un personaj fictiv. Ce face domnul Pipinel când senzaţia de rupere de nori din dreptul vezicii nu-i mai dă pace pe scaun? Se ridică elegant de la masă, îşi cere scuze în faţa doamnelor şi o ia la pas uşor iniţial, alert, mai apoi, către toaletă. Unde, dacă are norocul să fie liber, se va naşte a doua oară instant. Odată încheiată operaţiunea, omul nostru scutură cu nesaţ robinetul, îl aşează plăpând în panatalon şi, normal, dă să-şi clătească mânuţele. Bang! Nu avem chiuvetă în budă! Păi, ce face? Punem crenguţa pe clanţă, după ce în prealabil am mângâiat smotocelul, ieşim să ne spălăm şi apoi revenim la partida de bridge.

   Bun, dar ce să înţelegem de aici? Să-l luăm exemplu şi pe domnul Fifinel, colegul de masă al domnului Pipinel. Domnul Fifinel, la un moment dat, va încerca şi dumnealui aceleaşi senzaţii de facere, drept urmare se ridică vioi de la masă, se scuză în faţa doamnelor şi ţuşti către pipilică. Omul intră în sanctuar, pune mâna pe clanţă, aceeaşi pe care a atins-o şi colegul Pipinel iar apoi pune mânuţa pe smotocelul din dotare, eliberându-i raza laser. În acest moment putem spune că s-a produs joncţiunea, în sensul că prin intermediul clanţei cocoşelul lui Pipinel a făcut cunoştinţă cu cocoşelul lui Fifinel. Cazul acesta este unul fericit pentru că cei doi indivizi sunt nişte oameni curaţi, cu analizele la zi, şi lipsiţi de culturi de parameci, amibe sau ciupercuţe săltăreţe care sălăşluiesc acolo jos.

   Prelungind un pic problema, presupunem că la un moment dat va exista un domn X mai şturlubatic şi plimbat cu ciocul de raţă prin mai multe bălării, care va pune mâna sa de bărbat pe clanţa toaletei, după ce în prealabil îşi va scutura intrumentul de golire. Şi cum chiuveta este în afară, o parte din monstruleţii ăia mici care mişună prin părul pubian va călători direct pe clanţă, urmând mai apoi alte trasee, către alte destinaţii de vacanţă. Este un scenariu paranoic dar aşa sunt eu, mulţumesc.

   Discutând această problemă cu domnul Şacalu’, un bun prieten şi specialist în exterminarea de bun-simţ, am construit în creier un alt scenariu de probat. Să presupunem că domnul Şacalu’ o ia la picior către toaletă, cu gânduri de geneză. Geneză care implică şi un sul de hârtie igienică. Omul, bine-crescut de altfel, ar putea să facă o glumă proastă şi să mânjească, numai un pic normal, clanţa cu puţină materie reciclată proaspăt ieşită din funduleţ. Se spală omul mai apoi, la chiuveta din afara budei… Dar oare domnii Pipinel şi Fifinel, când vor fi mai apoi nerăbdători, atenţie-foarte nerăbdători!, să-şi golească săculeţii de pipi, cum vor proceda după ce vor închide uşa toaletei şi vor pune mânuţa pe căcuţa lăsat de domnul Şacalu acolo? Vor face pe ei au ba?

Horoscopul săptămânii 01-07 martie 2010

• Câte-n lună și stele verzi, Promo •

Vine mai rapid decât cutremurul! Nu este vorba de foame ori de vreun croşeu pe aleea neluminată! Se apropie un 8 martie dezgustător de seducător pentru fiecare! Cei care au scăpat cu buzunarele intacte de Morţişor nu vor avea nicio eschivă de ziua ei! Astrele suspină printre ghiocei după o şaorma şi o bere la pet! Jean Horoscopizdul nu s-a întors, el nu plecase nicăieri. S-a urnit oleacă pe laterala scaunului, cât să-şi scuipe falangele pe tastatură. Zodiile fierb, la fel şi ciorba.

Berbec. Venerabile ovine cu laţe şi păr pubian cârlionţat vor încerca din răsputeri să pună mâna pe una bucată carne fragedă, postdecembristă, numai bună de ronţăit. Din păcate vor acapara o felie, Felie fiind un bătrânel sociopat care udă lumea cu pişat în toiul zilei în parcul Tineretului.

Taur. Grei de cap, cu mai mult sinapse fără mecanisme chimice decât un leneş călcat, consecutiv, de o cireadă de tractoare româneşti rătăcite prin ţări tropicale, taurii vor avea un bonus de retardism miercuri seară, când vor avea parte de jocul vieţii alături de alţi fericiţi. Vor denumi jocul „ceafă lată” deşi, mai degrabă, ar putea fi numit ” ceafă lopată”, fiind necesare, aţi ghicit: o ceafă, o lopată şi un tremurat subit, înlocuitor al dansului lângă un gard electrificat.

Gemenii. Majoritatea fiind ectomorfă, un dar ceresc dacă este să-l corelăm cu lenea specifică, se va putea specula despre oamenii oglindă că sunt slabi şi de înger. Ei bine, nu! Iată că respectivul îşi va lua coastele în gingii şi va ataca, singur-singuchel, o brigadă de mămăiţe extaziate la un concert pe lângă microfon al lui Cornel Fugaru, recunoscut după asemănarea numelui cu Shukaru.

Rac. Cracul, o carte esenţială, un arhetip studiat îndelung de profeţi şi, ocazional, de  prostituate despre cum să nu-ţi trăieşti viaţa, va dori în această săptămână iubăreaţă să mai socializeze şi bucalo-faringian cu diverse crace pe Faţădecarte.com/ă. Vor eşua, evident, rămânând să se tragă (pe) la spate singuri.

Leu. Pepeleul, regele, ză ching, yao ming şi alte terţe curvăsării, îţi va băga mielul în el de Mărţişor şi va încerca să-şi impună punctul de vedere asupra acestei sărbători în faţa celei care îi strânge dubios urechiuşele păroase în fiecare noapte între aductori şi gracilis. Va pleca la muncă a doua zi cu placă dentară şi ochelari de soare.

Fecioara. Melancolici şi dezhidrataţi îşi vor îneca visarea vineri seara la o un birt urban alături de un fost preşedinte de locatari şi de un angajat la salubrizare. După o noapte călduroasă în şanţul, operă a Rad3t-ului, bineînţeles, împreună cu cei doi prieteni de ciroză îşi va pune încă două zile întrebări despre sensul vieţii. Când să găsească răspunsul, îl va păli altă întrebare esenţială: ” De ce pe Mitică de la 3 îl cheamă Ion?”.

Balanţă. O zi de joi ratată pentru venerabilii posesori de taler şi cojones. Aflat cu presupusa viitoare iubită într-un club de fiţe, îi va sări ţandăra şi sângele peste tot încercând să afle de ce frumoasa pe care a ţinut-o de braţ a pus mâna pe un ţesut adipos străin în baia clubului. Se va lua la harţă cu diverşi, aceştia făcându-i cadou nişte cascadorii marca Chuck Norris. Va sfârşi în apartamentul închiriat, plângând cu toţi cei trei ochi.

Scorpion. Scorpihoiţii vor zâmbi din nou. Se vor alege o multitudine de mărţişoare. Nu le vor primi propriu-zis, nefiind nimeni destul de ratat sau nebun şă execute o asemenea imprudenţă. Dar, în îmbulzeala creată de stolul de păsărici fandosite în goana de a-şi primi binemeritatele broşe şi terţe chestii de agăţat între nuri, scorpihoaicele vor aduna de pe jos vreo două trei mărţişoare pierdute.

Săgetător. Arcaşii vor încerca şi ei să înţepe măcar o înţepată la serviciu. Vor rata, săgeata cu gust de căpşuni ori cu forme ciudate ducându-se înspre şef. Vor avea de ales: ori o demisie de onoare ori un date la concertul Elton John, alături de burtosul chel, plătitor de salarii.

Capricorn. Adevărate întreprinzătoare, vor vinde mărţişoarele primite dimineaţa. În pauza de masă le puteţi găsi lângă o tarabă improvizată în zona Obor. Nu vă faceţi griji dacă nu le veţi intersecta în această zi, ele vor fi acolo şi în alte zile, dar cu alte bunuri de vânzare.

Vărsător. Ei vor îngurgita metri cubi de marmeladă, concentrat din struguri. Că doar într-o singură zi e Mărţişorul, vor bea în cinstea lui până vineri când vor vizita secţia de urgenţă a Spitalului Municipal. Nu că ar avea greţuri sau ceva, ci pentru a-şi recicla băutura printr-o clismă făcută de profesionişti.

Peşti. Vor evita bisericile în această săptămână din pricina dezlegării la peşte. S-au săturat să-i prindă şi să-i frece bunicuţele prin bucătăria comunistă.