Intimitatea din camera video

Nikita duduie! După ce şi-a deschis sufletul şi ne-a umplut de poezie şi de graţie, după ce ne-a spoit auzul cu coloratura limbajului de cartier dar şi cu o gamă variată de vorbe umplute de goliciune, Nikita s-a dezbrăcat literalmente pentru a se trage în nişte cadre alături de viitorul său soţ, în intimitatea unei camere de filmat digitale. Apoi a pus la dispoziţie înregistrarea experţilor în monden de la Antena 1 pentru a fi dată spre difuzare. Scopul: alungarea oricărei suspiciuni cum că ea, Nikita, n-ar avea un partener.

Acuma, când lumea i-a spus că nu are pereche eu cred că s-a referit la cu totul şi cu totul altceva. Dar să lăsăm imaginile să vorbească.

În special pentru cei care au făcut o pasiune pentru Xena, dacă sunteţi curioşi cum arată un sfârc de războinică, daţi cu click aici.

Dan Diaconescu sau micul gunoi încăpăţânat

Senzaţional! Dan Diaconescu este aruncat la gunoi în direct de către marele blond Tolea! 

Regizată sau nu, emisiunea în cauză rămâne cea mai reuşită emisiune a lui Dănuţ. Aşteptăm cu mare interes episodul în care Dan Diaconescu va fi pus la murat într-un butoi cu varză sau va fi tocat în direct pentru a fi pus la chiftele.

 

Nebunia în direct

Chiar nu se poate comenta așa ceva. Priviți și vă minunați.

Mai jos – cererea dreptului la replică al tinerei starlete în devenire (sursa fiind realitatea.net) .

"Buna, eu sunt Adela Lupse. prezentatoare de televizune,concursuri interactive, la posturile de televiziune ANTENA1.

Va contactez pt ca in urma stiri plus video.ul de 2 minute, secventa din emisiunea mea, aparute peste tot in presa romaneasca, la canalul National TV in care CN A ul a amendat televiziunea cu 5000 de ron si in urma comentariilor, si parerilor, sugestiilor, mai putin bune despre mine si despre fetele care prezinta astfel de emisiuni, vreau sa fac liniste, pace, vreau sa fac lumina, vreau sa explic cum stau lucrurile si de fapt care este motivul si strategia pt care noi reactionam in felul asta….

Vreau sa am dreptul la replica sa lamuresc chestiile astea, vreau sa vorbesc, sa explic ce si cum sta treaba, asa mi se pare corect din partea mea ADELA LUPSE, pt publicul meu, mic dar pe acela pe care l respect. Vreau sa se stie , ca Nu fac nimik iesit din comun, nu fur, nu sparg, nu injur, nu omor pe nimeni si nici nu am culc cu nu stiu acti barbati, nu sunt ultima fata de pe strada si nici o curva…..sau mai stiu eu ce……..

Toate astea nu se vad… eu si colegele mele nu suntem bine vazute , bine ca sunt bine vazute, toate panaramele care afirma ca se culcaa cu 1000 de barbatiiiii .. si care se tarasc pe coate pe la alte leleviziuni si fac scandal.. care apar peste noapte, care nu au nimik de zis….. alea sunt bine vazute vad..

Vreau sa pun punct. de 7 ani de cant se dau aceste emisiuni, niciuna din fete nu a reusit sa faca nimic s au multumit cu catalogarea de joasa speta din partea oamenilor…. M am saturat .. GATAA…..STOPPPP.. PANA AICI….

Suntem si noi fete normale, nu suntem nebune, adica eu una nu sunt, am faculatea de jrunalism, am 4 ani de tv in spate.. deciii STOP…. nu se mai poate… cu toate chestiile astea…. Cred ca toate au o limita, si cred ca si noi avem dreptul la o replica nu i asa.:)…..

De aceea vreau sa am dreptul al replica, vreau ca prin un interviu sau un telefon sau orice altceva…. sa lamuresc treaba,,,…. sunt deschisa la orice discutie.. in orice emisiune dar vreau sa VORBESCCCCC. Numai bine si astept un raspuns…. cat de repede posibil.

ADELA LUPSE

Va multumesc.." 
 

Sursa: www.realitatea.net

Atenție, a venit criza !

   Iată, așa cum specialiștii au atenționat, criza mondială ne-a ajuns, chiar la început de 2009. Primele efecte se pot observa cu ochiul liber în imaginea alăturată. Deci nu la bănci, nu la salarii, nu în imobiliare ci în televiziune. În curând vor lipsi cuvinte întregi, apoi propoziții, fraze iar până la urmă vor fi concediați și oameni. Bine, cei care vor să rămână cu locul de muncă vor trebui să vină cu literele de acasă. Asta în condițiile în care nu le vor fi mâncat deja.

Cu microfonul în prizdă

Ieri dimineaţă dacă nu mă înşel, când mă uitam sau visam că mă uit la televizor, pe sport.ro mi-a atras atenţia o secvenţă de vreo zece-cinsprezece secunde în care două dudui trăgeau de un microfon. Prima dintre ele, care părea o reporteriţă 4×4, adică de teren, adică una care transmitea în direct din teritoriu, o făcea puţin mai discret deoarece chiar era în toiul unei transmisii în direct (sau cel puţin aşa lăsau impresia imaginile). Cea de-a doua duduie, care se dorea aterizată cumva pe neaşteptate în cadru, trăgea de microfonul ăla cu vigoarea şi încăpăţânarea unui copil dornic să-şi recupereze jucăria înstrăinată.

Dar de ce să îţi doreşti, ca femeie, cu atâta abnegaţie un microfon!? Răspunsul n-a întârziat să apară în josul ecranului, ambalat într-un mesaj de genul: “pentru că bărbaţii iubesc doar sport.ro”. Apoi s-a revenit în studio.

Acuma, dincolo de simbolul falusului subtil strecurat sub husa microfonului ce vibra complice la dorinţele arzătoare ale duduii neglijate de bărbatul devorator de sport, mi-a năvălit în cap – ăla de pe umeri – o erectă nedumerire: cum poţi face sex, bărbat fiind, cu un post de televiziune altfel decât nebăgându-ţi pula în el? Copyrigher-ii ăia şi-or fi pus-o? Problema adică…

 

Atacul ţâţelor

SUA este în pericol! Sânii unei românce, ce se numără printre iepuraşii Playboy, fac ravagii peste ocean. După uraganul Katrina, este rândul româncei Cristina Neluţescu să măture cu săracii americani. Parcă-mi şi închipui titlu mare la CNN: fata cu sânii de foc loveşte din nou. Forţele federale nu mai au cu face faţă. X-Men există!

Dacă sunt aşa de fioroşi sânii ăştia ai domnişoarei, să-i ţină dom’le în lesă. Sau să-i ducă la dresor. Să nu-i mai lase să zburde săltăreţi pe la nasul americanilor să se-ajungă să îi stoarcă pe săracii oameni şi de ultima privire. Să îi ţină închişi în cochilii de azbest şi să îi lase să vadă lumina zilei doar noaptea, atunci când sunt doar ei trei singuri, închişi în dormitor. Ei trei, adică Cristina, Sî şi Nî.

Exerciţiu involuntar de sinceritate al lui Mircea Badea

Câinele de pază al „democraţiei” motăneşti, adică Mircea Badea, a avut iar un exces de zel în bătălia pe care o duce împotriva lui Traian Băsescu. De această dată, dumnealui a urmat exemplul jurnalistului Muntandar al-Zaidi, cel care şi-a aruncat şoşonii după George Bush. Bineînţeles, scena gândită de Mircică a fost una imaginară, în sensul că „dihorii” săi au fost aruncaţi simbolic, către un Traian Băsescu închipuit după ecran. Motivele care stau la baza acestei manifestări sunt cunoscute şi nu are rost să fie amintite aici.
Una peste alta, personajul angajat în reţeaua de Antene nu vede cu ochi buni viitorul spaţiului său de emisie, cel puţin nu în cadrul aceluiaşi trust. De altfel, pe blog-ul său, Badea bate nişte aluzii vis-a-vis de această chestiune, cauza fiind, printre altele, alianţa politică născută în aceste zile. Haide, bre nea Mircea, păi de ce ai motive de panică ? Ce legătură are politicul cu presa ? Sau, mă rog, ce legătură are politicul cu presa lui nea Voiculescu ? Şeful tău e un om corect, obiectiv şi nu intervine în colorarea opiniilor matale şi ale colegilor matale, nu ? Că dacă era aşa, sigur te luai şi de el şi-l dădeai de pământ…Care-i treaba, de fapt ? Aaa, spui că ţi-e frică de îngrădirile care ar putea să apară de acum înainte, că, vezi Doamne, presa îşi va pierde din drepturi şi că emisiunea pe care o faci tu de patru ani „cu chinuri” va intra în proces de alterare. Păi, stai un pic…Despre ce alterare vorbeşti ? Nu o să mai poţi a-ţi arunca năduful peste Băselu şi gloata sa ? De ce ? Cine te va opri ? Şeful tău…? Pentru că este în coaliţia de la putere acum ? Vezi, involuntar ai recunoscut…Pentru că dacă ţi-e frică de schimbarea de direcţie a sudălmilor matale doar pentru că Dănuţ intră la putere înseamnă că (până) acum, fiind membru al opoziţiei, patronul îţi trimitea mesaje cu un alt parfum. Parfum pe care pantofiorii tăi de frustrat l-au degajat cu brio către ţinta dictată tot de şeful tău. Şi chiar aşa, de ce ţi-e frică ? Mai sunt şi alţii de înjurat, acum în opoziţie, care-i problema ? Sau, fără să-ţi dai seama, ai început să o iei personal ?
Nu (mai) sunt un fan al preşedintelui României. Şi este foarte bine că oamenii politici, în general, sunt călcaţi în picioare de către jurnalişti (cu siguranţă merită toţi). Eu sunt de părere că ar trebui admonestaţi grobian de tot poporul, însă acesta este un alt subiect. Mă îngrijorează faptul că în România lui 2008 nu există presă independentă. Şi îmi creşte tensiunea observând acest fenomen, mai ales acum, la comemorarea morţilor din decembrie 1989. Sângele apă nu se face, la fel cum morţii sunt cu morţii iar viii sunt cu viii. Este deosebit de trist faptul că morţii de la „revoluţie” sunt degeaba, dacă privim din acest punct de vedere. Cine lecturează printre rândurile jurnalismului românesc, vede limpede slugărnicia afişată politic. Iar Mircea Badea, prin temerile sale, tocmai a demonstrat acest lucru.
 

De ce nu mai suport litera Z

O să fiu, poate, grobian. Am să arunc pe foaie şi cea mai lăuntrică fărâmă de scârbă pe care mi-o generează doi băieţi. De fapt, nu sunt doar doi, sunt mai mulţi. Şi chiar mă enervează. Mă irită când văd toţi taximetriştii rânjind ca beleuzii ascultându-i pe ăştia. “Mamă, ce tari sunt..Ce mai râdem, ce ne mai amuzăm..Nu ne mai place nici maneaua de când îi auzim pe ăştia. Nu mai avem timp să ştergem molozul de pe cruciuliţele din parbriz, aşa de tare ne amuzăm..Sunt inteligenţi ăştia doi..”. Fac o pauză să vomit.

Ce farse tari fac ei. Eu încă sper că existenţa lor este o farsă macabră creeată de vreun psihopat. Încă sper că o să vină careva într-o zi să-mi spună că am fost păcălit. Că ei nu există. Să mă liniştesc. Ştiu, nu sunt obligat să-i bag în seamă. Dar nu am de ales. Aproape toţi ceilalţi îi bagă şi, implicit, mă izbesc de prezenţa lor în timpanele proprietate personală. “Mamă, suntem cei mai tari ! Fiţi antene ce arată statisticile..Suntem cu mult peste ceilalţi..Toată lumea e cu noi !”. Lumea este plină de retarzi şi de scursuri. Toţi avortonii stau şi vă ascultă. Îmi dau seama că nu este o farsă. Sunt reali. Mă duc să vomit iar.

Ei şi toţi colegii lor de trust sunt cei mai meseriaşi. Aşa se laudă între ei ori de câte ori au ocazia. Normal. Îi învaţă bine motanul. Colega lor venită din Bacău s-a apucat de cântat. Sanchi, pentru o acţiune caritabilă. Eu nu cred. Muzica ei este un fel de coloană sonoră din jocul Mario, cu influenţe etno. Un căcat, adică. De ce cânţi, maică ? Care este scopul caritabil ? Să-ţi de lumea bani să taci ? Polivalenta lu’ peşte ! Vezi-ţi de linsul sub coadă al motanului ! Mai ales acum, în campanie…Am văzut eu ce întrebări de tipul „nu-i aşa că…?” îi pui în emisiune..Mamă, ce l-ai mai încurcat…Nu vrei să te duci tu de unde ai venit ?

În fine, nu o mai lungesc. Mi-e scârbă de lăturile astea. Băi, fraierilor, şi nu mai pociţi limba română cu ingineriile voastre lingvistice ! Că-i tâmpiţi mai tare pe retarzii care vă şterg de bale. Măcar aduceţi-i în stare vegetativă, să ştim o treabă.

Hai, să fiu în tonul vostru, vă trimit o urare: alupigUZ. Fără ZUpărare.

 

Cuplul anului toamna asta

Intro:
În ultima vreme, prima parte a dimineţii, de când casc ochii la noua zi şi până mă dezmeticesc, mi-o desfăşor maşinal după acelaşi scenariu. E nevoie ca alarma telefonului să sune de cel puţin două, trei ori pentru a putea trece mai apoi la următoarea etapă, deschiderea televizorului. Urmează repriza în care spaniola emfatică şi acordurile joase de pian pline de suspans ale unei telenovele mexicane, ce se difuzează la ora aia matinală în reluare, încep să-mi zgârie tabla de pe mansardă. O metodă latino şi eficientă de trezire. Invariabil survine ridicarea din pat şi dezmeticirea.

Apoi comut pe Antena 1, unde mă delectez până la ieşirea din vizuina de beton, alături de Razvan şi Dani, doi băieţi isteţi care posedă reţeta acelui umor fin, cum de mult n-am mai vazut pe la tv. Deşi sunt în braşă de ceva ani buni, apariţiile lor sunt pline de prospeţime. Un tandem parcă special pentru dimineţile strâmtorate.

Săptămânile trecute mi/ne-a fost dat să aflu/aflăm că cel mai şugubăţ dintre cei doi, respectiv Dani, avea o relaţie de vreo şase luni cu marea doamnă a Antenelor, Mihaelaaa Rădulescuuu. Primul impuls a fost unul gen: Bine frateee!!! Dar imediat după am rămas suspendat încercând să caut orice formă de aparentă compatibilitate. Bine, câtă vreme nu cunoşti oamenii, soiul ăsta de incompatibilitate este fix chix. Unu-i omul din platoul de filmare şi altu-i omul citind presa pe closet.

Da’ eu mă întreb cum o fi suportând-o săracul Dani vorbind… Da’ ei oare apucă să-şi vorbească!? Desigur, nu e treaba mea sau a altora cum îşi consumă ei momentele de intimitate. Nu pot să mă abţin însă să nu ridic problema în felul ăsta pentru că, mie unul, orice discurs al Mihaelei imi provoacă o stare de iritabilitate maximă.

Aş prefera să-mi urle salvele de tun la ureche sau aş accepta provocarea Spânului de a fura un tunet ploii, decât să o aud pe distinsa doamnă perorând.

Interesantă este evoluţia sa: primului soţ i-a furat numele. Mihaela Ţiganu tot Ţiganu a rămas. Ah, nu… Rădulescu, pardon. Episodul Banică Junior i-a adus un capital de notorietate suficient cât să intre cu drepturi depline în clubul select al vedetelor „senior”. Nu a fost de ajuns. Mihaela a continuat să-şi ia elan. Elan Schwartzenberg, desigur. Şi la aşa elan, aşa salt înainte. Diva s-a ales şi cu titlul de (fostă) nevastă de (soţ de) milioane de euro. Implicaţiile sunt lesne de intuit. Acum pare că vrea să pună monopol pe jovialitatea tânărului Dani. Sau dacă nu, măcar să-l mai stoarcă de bucurie.

Mă întreb ce urmează? O iubire de-o vară care nu-i ca iarna cu un politician, o aventură cu Monica Columbeanu sau o relaţie stabilă cu ea însăşi? Mânca-i-aş modestia ei de femeie puternică!

Trafic cu eleve la ora de istorie

 

Încadrarea materialelor controversate în paginile publicaţiilor de scandal atrag de la sine corecţii aplicate protagoniştilor surprinşi în diversele posturi dătătoare de mare rating. Un lucru firesc, atâta vreme cât prejudiciul de imagine rămâne o coardă extrem de sensibilă, mai ales într-o societatea în care valorile tradiţionale, condimentate în exces cu smânţă de bun simţ, sunt încă îngurgitate fără prea multe sughiţuri.

Subiectele încinse vând ziarul iar aşa-zişii duşmani ai moralităţii suportă, într-un mod mai mult sau mai puţin justificat, consecinţele faptelor de multe ori săvârşite, nu de puţine ori închipuite.

Devine însă iritant atunci când publicaţii precum Cancan pozează în străjeri ai moralitaţii. Carevasăzică, dupa ce CANCAN a publicat fotografiile elevelor din Arad care s-au sarutat patimas in timpul orei de istorie, sub privirile amuzate ale profesoarei, conducerea scolii a hotarat pedepsirea protagonistelor si a colegilor care le-au fotografiat. Noroc cu Cancan că altfel fetele sigur ar fi luat premiul anului pentru cel mai pasional sărut.

Nu, nu este un lucru deloc la locul lui ca o asemenea scenă să se consume în faţa unei săli de clase cu tot cu profesoară amuzată la catedră. Iar valul de reacţii şi sancţiunile survenite ulterior sunt fireşti şi necesare. Da’ vă doare pă voi la bască dă derapajele etice ale poporului… Asta-i fix pâinea ce-o mâncaţi.

Ar fi o ditamai franzela de halit dacă aţi afla, de exemplu, că imortalizarea momentului a fost comandată de însăşi profa de istorie, care, după un eşec într-o relaţie cu o elevă de a XI-a, a prins drag de una din fetele ăstea două şi a ţinut morţişi să o posede, dacă nu împreună cu directoarea liceului în cursul orei de matematică, măcar în poze.

Una peste alta, că e în pat, în bancă sau la tablă în timpul orei de istorie, sistemul actual de învăţământ devine tot mai incitant. Când eram mai mic, orice nene mă sfătuia să ung şcoala cu untură ca să o mănânce câinii. Păi la câte pisicuţe jucăuşe se zbenguie astăzi prin şcoli, s-a dus dracului cu apetitul câinilor pentru cărămidă. Apropo, ştiţi bancul ăla cu cărămida?