Dom’le, cine spune că poliţia nu-şi face treaba, se înşeală. Vigilenţa acestor apărători ai legii este, de multe ori, invers proporţională cu valoarea absolută a IQ-ului dumnealor. Printre actele de stoicism ale purtătorilor de capete de tinichea se numără, mai recent, recoltarea de probe pentru stabilirea alcoolemiei unui cal. Cal care, se spune în ziarul de turmă, ar fi accidentat un bătrân în timp ce conducea căruţa. Eu acum stau şi mă întreb care ar putea fi urmările acestui fapt. Probabil calului îi va fi suspendat permisul de conducere al oricărui fel de atelaj, i se va deschide dosar penal şi ar putea fi obligat să plătească despăgubiri familiei victimei. Ca să nu mai zic de faptul că îl paşte închisoarea. Bineînţeles, dacă ar fi vreun cal de mahăr totul s-ar putea muşamaliza iar animalul ar scăpa doar cu o amendă simbolică, urmând să terorizeze în continuare uliţele patriei. Mă bazez, totuşi, pe integritatea poliţiştilor care, sunt convins, nu ar accepta niciun fel de şpagă (saci de ovăz sau baloţi de fân, probabil) şi ar face tot posibilul să ajute inclusiv procurorii în rezolvarea temeinică a acestui caz. Până una alta, pentru pietonii de tip victime, pericolul se schimbă: caii-putere pot deveni, iată, doar simpli cai.
Maşina de spălat fără niciun simţ
Din ciclul „să nu ne spălăm rufele în familie” am remarcat zilele acestea o nouă telenovelă stoarsă la maxim de media românească şi anume „Lecţia de kung-fu. Tehnica Drăgulescu”. Să fiu sincer, mi se rupe ce a făcut olimpicul nostru cu nevastă-sa, la fel de mult cum nu mă interesează cu ce metode a trezit femeia monstrul din bărbată-su. Nu înţeleg, în schimb, de ce nu pot dormi unii din cauza asta. Diverşi „meseriaşi” în ale talk-show-ului s-au dat peste cap pentru a smulge măcar o minimă prezenţă în emisiunile lor a unuia din cei doi Drăguleşti, presărând mai apoi discuţia cu semne de mirare snoabe înfipte în retina turmei aflată de cealaltă parte a sticlei dar permiţându-şi totodată să ofere păreri de lupi moralişti şi cetăţeni perfecţi ce sunt ei. În fine, cazul acesta este mai recent însă fenomenul în sine există şi tinde să crească în popularitate atât timp cât audienţele se pot măsura pe seama tradiţiei de a urmări capra vecinului. Poporului îi place să privească păruiala la tv, cu cât mai mizerabilă, cu atât mai bine. Cu cât mai grobiană şi mai dezbrăcată, cu atât punctele de rating se adună. Eu stau şi mă gândesc, până la urmă, la cei care aleg să pună în scenă acest spectacol de mahala, în speţă actorii voluntari (sau involuntari) de pe scena unei vieţi împărtăşită, într-un final, cu cei care îşi odihnesc neuronii privind acest film prost. Ce-i determină, de fapt, să prefere un curăţat public de garderobă, în loc să folosească baia proprie ? Bani, notorietate, orgoliu, răzbunare cruntă ? Căci intenţia de a arăta un exemplu nedemn de urmat, nu cred că-i solicită. Încă o dată, mahalaua rules !
Hi men. Do you have a million?
Există o sumedenie de moduri de a face un milion de euro. Bunăoară, băieţii deştepţi îl pot face cu capul, fotbaliştii îl pot prelua cu picioarele, barbugii îl pot grebla cu mâna. Mai nou însă, un fotomodel din Italia intenţionează să strângă suma cu şase zerouri punându-şi la bătaie himenul. Trebuie să recunosc că un milion de euro este un preţ rezonabil pentru o virginitate ce şi-a găsit atâta vreme liniştea între picioarele unei fotomodele. Colac peste pupăză, nepângărita domnişoară, pe numele ei Raffaella Fico, cică şi-ar fi tencuit o bucată bună din celebritate şi în urma apariţiilor sale în revistele pentru adulţi.
Dar cine ştie, poate până la coadă duduia chiar deţine o virginitate cu acte în regulă.
Mâine, poimâine o să aflăm că lupul cel rău din Scufiţa Roşie este de fapt un militant pentru drepturile oilor, că Spiderman suferă de arahnofobie sau, o veste care ar zgudui din temelii showbizul autohton, că însăşi regina porno Alina Plugaru este virgină.
Războiul de o sută de pixeli
Se spune că televiziunea este o armă. Câţiva neuroni au murit aseară, luaţi prin surprindere de rafalele încrucişate trimise de pixelii ecranului tv. Rudele acestora au păstrat în memorie ultimele scene de viaţă ale nevinovaţilor ucişi fără milă. Cadrul era al unei emisiuni tv, de pe un post aflat în bătaia continuă şi, uneori, obosită a telecomenzii. Aşezaţi după sticlă, nişte humanoizi purtau o serie de discuţiii în contradictoriu, asezonate cu expresii ce făceau trimitere la originele procreerii. Motivul de harţă era, se pare, dreptul de stăpânire al vizuinei unde cele patru organisme consumau oxigenul degeaba. Cel de-al doilea sistem de semnalizare pe care îl posedau şi care, în cele din urmă, îi deosebea radical de puţinele jivine aflate printre acareturile din curtea vizuinei, era de cele mai multe ori acoperit de semnale sonore stridente:
„-Făă, să-mi bag <biiip> dacă păstrezi copilul ăla ! Eşti proastă..?
-Ce <biip> mea vrei, fă ?? De ce te bagi ? E treaba mea cu ce-l cresc !
-Aoleuu, să-mi <biip> una, ce proastă eşti..Nici nu ştii ce înseamnă asta, <biiiip> în gură ! Aici nu stai, fă ! Să te duci unde vrei, <biiip> ! Te dau afară, <biip> morţii mă-tii !
-Mă duc, băga-mi-aş <biip> ! Eu îl fac, n-auzi ?? Mă descurc, fă, şi fără tine, mânca-mi-ai <biip> ! ”
Prima rafală de gloanţe venise. A urmat alta, mai puternică, trimisă alături de comentariul realizatorului : „Ideea de a păstra copilul îi surâse Mihaelei. Bucuria îi era umbrită, însă, de lipsa suportului moral al mamei sale dar şi a perspectivei de a fi nevoită să părăsească locuinţa copilăriei.”. Panica se creease deja. Sângele neuronilor căzuţi prime victime ale atacului surpinzător venit via satelit invadă caldarâmul materiei cenuşii. Urmă un nou asalt violent:
„-Ieşiţi afară, <biiip> în gură să vă <biip> ! Asta e casa mea, băă !
-Stai, fă, ai înnebunit ?..Poate îţi <biip> una, m-auzi ? Tu să pleci, hoaşcă !
-Bă, putoare, leneşule, te omor, băă !! Ieşi, bă, afară ! Ia-ţi şi curva cu tine şi plecai, bă!
-Pe cine faci tu curvă, băga-mi-aş <biip> ?? <Biip> mă-tii, ia d-aici pumni, <biip> mă-tii ! Tu să pleci, că te omor, făă !
-E casa mea, n-auzi ? Plecaţi dracu’ că vă omor, <biiip> în gură de putori !
-Tu să pleci, babo, <biiiip> ! ”
Haosul era total, sângele se împrăştia în valuri. Finalul a fost crunt: „Deşi venise hotărâtă să-i roage pe cei doi tineri să părăsească casa bătrânească, situaţia i se dovedi potrivnică bunicii. Tinerii nu vroiau cu niciun chip să ia în calcul această variantă deşi bătrâna nu părea, la rândul ei, că ar ceda în vreun fel.” .
…Acum, totul este o amintire. Cei rămaşi în viaţă îşi plâng morţii, sperând la un viitor mai bun. Din păcate, acesta nu se întrevede în următoarea sută de ani.
Călătorie iniţiatică. Episodul 1: Frivolă la clasa I
Începerea noului an şcolar a adus cu sine o întâmplare ieşită puţin din comun sau, mai inspirat spus, scoasă mai mult de sub tricou. O şcoală din Targovişte a primit Abecedare şi Matematici de clasa I împachetate în postere cu femei îmbrăcate sumar. Un lucru de-a dreptul revoltător! Cum au putut nemernicii să îmbrace copertele unor amărâte de manuale cu femei dezbrăcate? Ce vor înţelege acum copiii ăia când li se va pomeni de o carte bună? Că aceasta trebuie să aibă silicoane? S-au creponat paginile Abecedarului de indignare. S-a înmulţit operaţia de împărţire. Este un sacrilegiu!
Mă tot întreb care au fost resorturile ce i-au determinat pe împachetători să purceadă la o astfel de solutie. Se zugrăvea în tipografie sau în depozit şi a fost nevoie să se descotorosească rapid de afişe, iar dintr-o pudoare excesivă, ca să nu sesizeze careva conţinutul carnal al hârtiei, au ales să le sustragă din locaţie în acest mod? Sau au înlocuit hârtia dedicată iniţial împachetării cărţilor cu filele din revistele pentru adulţi din considerentul că putorile alea despuiate şi-ar lăsa transpiraţia pe bucata de brânză prospătă? Ori poate au vrut să scoată în evidentă ţâncilor strânsa legătură ce a existat între matematică şi pronunţarea vocalelor încă de la începuturi, şi anume: un număr bine dat atrage după sine o simfonie a vocalelor.
Apocalipsa după accelerarea lui ion
După ce am citit postul lui Motzoc şi-am mai răscolit puţin şi câteva articole pe aceeaşi temă, anume a demarării experimenului CERN ce va avea loc mâine, am înţeles că există voci ce susţin că dacă acest fenomen ar scăpa de sub control, Gaia s-ar putea să ne arate gaura neagră.
Dacă este aşa, ultima mea dorinţă este să filmez întreaga scenă de undeva de pe o staţie orbitală şi să revăd înregistrarea pe un televizor cu plasmă rezultată din aceaşi ciocnirea a particulelor ce au produs dezastrul.
Mă întreb acum… care ar putea fi ultima dorinţă a lui Tetelu?
Sex sălbatic pe o cursă domestică
Năstruşnica Simona Sezual a plămădit-o şi p-asta.
În timpul uneia dintre numeroasele sale deplasări pe calea aerului, pe care păsărica şi stăpâna sa le-au făcut prin lumea largă, starleta porno a făcut sex în toaleta avionului, după cum ea însăşi a dezvăluit. Actul s-a consumat în timpul unei curse trans-carpatice Bucureşti-Cluj, care cică a ars kerosen cu vreo doi ani în urmă.
Imediat ce chilotul a ridicat avionul de pe pistă, Simona a încercat să lege o conversaţie cu o parteneră de călătorie, dar nivelul discuţiei nu s-a ridicat la înălţime odată cu aparatul de zbor şi cu libidoul său. Aşa că l-a luat pe iubitul ei şi s-au dus amândoi la toaletă ca să-l ţină de urât cum ştie ea mai bine. Şi uite aşa, călătoarea noastră s-a lăsat pătrunsă de sentimentul iubirii în locuri dintre cele mai strâmte, adică toaleta.
Ce-a urmat apoi, nu au fost nicidecum turbulenţe. Au fost trepidaţiile telurico-cosmice reactivate de împreunarea dintre cei doi, ritual consumat în perimetrul unui spaţiu sacru, respectiv cabina unde călătorii îşi dejectează, de obicei, păcatul. Zăpezile de pe crestele munţilor să se topească au început, iar cotele apelor Dunării negreşit au crescut. Întreaga ţară era inundată de plăcere. Profeţia se împlinise. Fantezia era completă.
Aştept cu înfrigurare înfăptuirea noilor fantezii ale blondei: sex în adâncuri, în timp ce se dă la fund cu batiscaful în Marea Egee, sau sex atomic, prestat într-unul din reactoarele dezafectate din Cernobîl.
Unde nu-i cap, vai de pajură
Cursa de 50000 euro pocher blat, ce s-a disputat în urmă cu câteva zile în Craiova, s-a sfârşit tragic pentru unul dintre cei mai centauri capi interlopi ai locului, cunoscut sub numele de Caiac. Acesta din urmă, obişnuit cică să fie mereu cel dintâi, a pierdut cursa vieţii sale, după ce partenerul său de lectură l-a împuşcat într-o încăierare, acuzându-l că a măsluit cărţile.
Cum s-a întâmplat… Era o seară liniştită cu specific oltenesc. La una din bibliotecile orăşeneşti, doi erudiţi ai culturii underground, citeau împreună literatură cu sămânţă de scandal. La un moment dat, după ce a început să piardă rândurile, unul dintre ei l-a acuzat pe celălalt că a avut pile la bibliotecară, că lui i s-au dat la prima mână cărţi de mâna a doua, cu scrisul mai mic şi valoarea mai puţin mare. Celălalt, respectiv Caiac, i-a tăiat-o imediat cu un citat din teaca proprie. Fan încătuşat al lui Bacovia, cel agresat a început la rându-i să-i recite Plumb din pistolul său de colecţie. Detalii, undeva pe aici.
Se zice că cel mai deştept cedează. Aşa se face că cel care a făcut pe deşteptul, Caiac, a cedat definitiv.
Nu ştiu cine a fost acest Caiac, dar cică o gălăgie de lume îl plânge. Culmea ar fi fost să-l aud până şi pe Ivan Patzaichin aducându-i un ultim omagiu. Cum de ce pe Patzaichin? Păi dacă defunctului i s-ar fi zis Tsukahara, atunci m-aş fi aşteptat la Nadia Comăneci.
Mircea, fă-te că boxezi!
Plătesc abonamentul pe şase luni la cablu pentru cel care îmi spune care este meciul serii, disputat zi de zi la televizor. Staţi în gardă să vă dau câteva indicii la ureche: se joacă în ringul media şi se câştigă doar la puncte de audienţă. Să moară gongu’ dacă n-o ghiciţi din prima.
Doamnelor şi domnilor! În colţul din stââângaaa, gândacul de aParlament cu mai multe perechi de Antene, Daaan Voiculeeescuuu. În colţul din dreaptaaaa, vântul care a delapidat cu ştiinţă o mare de necunoscători fără să facă prea multe valuri şi apoi s-a ancorat în Realitate, Sorin Ovidiuuu Vântuuuu. Şi, în rolul lui Dan Diaconescu, cel care zdrobeşte şi apoi citeşte audienţele, marele lătrău Mirceaaaaaaaaaaaa Badeaaaaaa!
În ultimele săptămâni, bătrânul Mircea nu cred că a ţinut emisiune fără să aloce măcar un minut, două, numărării în special a punctelor de audienţă care dau Antenele deasupra celor de la Realitatea. La primele astfel de intervenţii am crezut că e vorba doar de ceva trecător, că iarăşi a avut un conflict cu vreun vecin de işi indulceşte cafeaua cu ştirile de pe Realitatea. Şi de… Când e vorba de concureţă, mai dau pe afară şi orgolii. Dar nu, omul perseverează plin de o satisfacţie isterică şi stoarce punct cu punct de audienţă din fruntea clasamentului, aidoma lui Dănuţ Diaconescu în serile lui de dizgraţie.
Mircică, stai liniştit, Voiculescu l-a executat deja pe Vântu în di(n)rect. Sunteţi în grafic. Da’ acuma serios: şpagatul am văzut că poţi să-l faci; ce zici, te ţin articulaţiile să-l faci şi pe Big Boss?
A venit apa şi l-a furat
Am surprins într-una din dimineţile săptămânii trecute, înainte ca inundaţiile să poposească în Moldova, un crâmpei dintr-o ştire de pe Realitatea TV, în care un reporter de teren enumera în direct de la faţa locului pagubele provocate de o furtună iscată peste noapte undeva, într-o localitate, în judeţul Cluj. Am reţinut doar două aspecte. Primul aspect era că viitura avea aproximativ 45 de metri, iar cel de-al doilea, care mi s-a părtut mult mai suspect decât primul, anume că apele învolburate au furat mai multe din numerele de înmatriculare ale maşinilor parcate pe străzile afectate. Ca dovadă erau prezentate imagini cu mai multe tăbliţe de înmatriculare, care fuseseră recuperate inextremis din mâinile neconturate ale făptaşului.
Punctul 1: 45 de metri mi se pare sincer cam scump, chiar şi pentru o viitură în inima Ardealului. De la atâta apă presupun că s-au umflat şi cifrele. Ori o fi luat reporterul ceva la bord… cine ştie?! Nu-i bai, situaţii d-astea s-au mai văzut şi peste case mai mari.
Punctul 2: s-a dat dracului şi natura asta. Ce-o fi apucat-o pe viitură!? Adică, nu-i de ajuns că muşcă din baraje, că urneşte din loc sacii de nisip umpluţi cu sudoare, că înghite agoniseala de o viaţă a bătrâneilor, că umezeşte zestrea fetelor de măritat; acuma mai lasă fără numere şi caleştile cu volan ale flăcăilor. Şi nu le ia cu totul, încearcă doar să le confişte identitatea. Nu m-ar mira, ca la o investigaţie mai amănunţită, să se constate că au fost şterse şi seriile şasiurilor sau cele ale motoarelor. Să sesizeze cineva Poliţia Meteorologica. Să vină Agentul Termic! Nimeni n-a dat de nici o urmă a infractorului de parcă acesta a intrat în pământ.
Pe viitor mă aştept ca Realitatea TV să transmită în direct din noi locaţii, unde apele naturii dezlănţuite vor sustrage cheile maşinilor pentru a face o tură prin oraş, vor ascunde găurile cheilor de la băile fetelor sau vor fura hainele tinerilor ce se scaldă despuiaţi în râu.